2ra-717/19 — apărarea dreptului de vecinătate

2ra-717/19 — apărarea dreptului de vecinătate (Curtea Supremă de Justiție, 2019)

Dosarul nr. 2ra-717/19

Prima instanță - (Judecătoria Hîncești, sediul Ialoveni) M. Juganari

Instanța de apel - (Curtea de Apel Chișinău) N. Simciuc, I. Țurcan, I. Cotruță

ÎNCHEIERE

10 aprilie 2019 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele completului, judecătorul Ala Cobăneanu

judecătorii Svetlana Filincova

Dumitru Mardari

examinând admisibilitatea recursului declarat de Maria Sprîncean și Valeriu

Sprîncean,

în cauza civilă intentată la cererea de chemare în judecată înaintată de Maria

Sprîncean și Valeriu Sprîncean împotriva Olgăi Duplava, intervenient accesoriu

Instituția Publică „Agenția Servicii Publice”, cu privire la apărarea dreptului de

vecinătate, și cererea reconvențională înaintată de Olga Duplava împotriva Mariei

Sprîncean și Valeriu Sprîncean cu privire la apărarea dreptului de vecinătate,

împotriva deciziei din 7 noiembrie 2019 a Curții de Apel Chișinău,

c o n s t a t ă:

La 13 noiembrie 2015 Maria Sprîncean și Valeriu Sprîncean au înaintat cerere

de chemare în judecată împotriva Olgăi Duplava, prin care au solicitat apărarea

dreptului de vecinătate prin obligarea pârâtei de a reconstrui și schimba direcția

acoperișului construcțiilor ce îi aparțin, care sunt amplasate pe linia de hotar dintre

terenurile lor, cu înclinarea acoperișului în partea terenului Olgăi Duplava,

obligarea pârâtei de a scoate pe cheltuiala sa arborii și arbuștii ce cresc pe o

distanță de 2 metri față de linia hotarului terenului Mariei Sprîncean și Valeriu

Sprîncean.

În motivarea acțiunii, Maria Sprîncean și Valeriu Sprîncean au indicat că sunt

coproprietarii casei de locuit cu accesorii și a terenului aferent acesteia, situate în r-

nul Ialoveni, s. Costești.

Pârâta Olga Duplava este vecina lor. Aceasta deține în proprietate casa de

locuit cu teren aferent. Totodată, pârâta mai deține în proprietate o construcție

accesorie pe lângă casa de locuit, care este amplasată direct pe linia hotarului ce

delimitează terenurile părților în litigiu.

Reclamanții au invocat că acoperișul construcției enunțate, ce aparține pârâtei,

este construit înclinat astfel încât, toată apa în rezultatul ploilor, a zăpezii și a

gheții, se scurge de pe acoperiș pe terenul lor, iar, împrejurările în cauză duc la un

proces de înmuiere a terenului reclamanților și imposibilitatea folosirii raționale a

1

porțiunii respective de teren, or în partea respectivă este amplasată intrarea în

gospodăria lor.

Au menționat că toate solicitările verbale de soluționare a problemei date

adresate pârâtei, au rezultat cu conflicte și acțiuni de intimidare manifestate prin

plângeri la poliție și la alte autorități.

Reclamanții au remarcat că pe linia de hotar dintre părți, care este delimitată

de un gard de plasă, pârâta, prin inacțiuni, a lăsat să crească copaci și tufari pe

distanță de câțiva metri față de linia de hotar, fapt care generează umbrirea

terenului lor și alte incomodități.

Astfel, consideră că circumstanțele expuse reprezintă o încălcare a dreptului

de vecinătate, adică o atentare inadmisibilă în privința terenului lor, deoarece nu

permite exploatarea bunului în mod obișnuit, fiind încălcate în mod direct

prevederile legale.

La 10 martie 2016, pârâta Olga Duplava s-a adresat cu cerere reconvențională

împotriva Mariei Sprîncean și Valeriu Sprîncean, solicitând, prin cererea de

concretizare din 13 februarie 2018 (vol. I f.d. 153-157), obligarea reclamanților să

înlăture încălcările care nu sunt legate de privarea de posesiune, dispunându-se

obligarea Mariei Sprîncean și a lui Valeriu Sprîncean să nu mai cauzeze daune

bunului imobil ce-i aparține (bucătăria de vară), prin șiroirea apelor pluviale pe

peretele bunului imobil menționat; obligarea reclamanților să evacueze de lângă

peretele bunului imobil (bucătăria de vară) solul cu care a fost acoperit spațiul

dintre peretele bunului imobil menționat și terenul ce aparține familiei Sprîncean,

care era folosit pentru evacuarea apelor pluviale; obligarea reclamanților să

execute dispoziția Inspectoratului Ecologic de Stat, Direcția Ecologică Ialoveni din

23 septembrie 2014 și să betoneze spațiul dintre gospodăria lor și a Olgăi Duplava;

obligarea Mariei Sprîncean și Valeriu Sprîncean să repare în termen cît mai

restrâns și pe cont propriu dauna cauzată prin acțiunile și inacțiunile acestora,

bunului imobil (bucătăria de vară) ce aparține Olgăi Duplava, și anume: să

întărească fundamentul peretelui, să instaleze bordură, să acopere peretele cu un

strat de etanșare, să tencuiască peretele; obligarea Mariei Sprîncean și a lui Valeriu

Sprîncean să-i permită de câte ori va fi necesar accesul pe terenul lor pentru

efectuare lucrărilor de întreținere a construcției accesorii amplasată în apropierea

liniei de hotar cu terenul reclamanților și încasarea de la reclamanți a sumei de

10 000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.

În motivarea cererii reconvenționale, Olga Duplava a indicat că la 5 iulie

2007 soții Sprîncean, în baza contractului de înstrăinare a casei de locuit cu

condiția întreținerii pe viață, au devenit coproprietari ai casei de locuit cu accesorii

și a terenului aferent acesteia, situate în r-nul Ialoveni, s. Costești, str. Salcâmilor,

lângă respectarea drepturilor și obligațiilor prevăzute de lege, trebuie să se respecte

reciproc.

A menționat că la data încheierii acestui contract, bunurile imobile erau

despărțite de o râpă cu lățimea aproximativ de doi metri.

Construcția accesorie (bucătăria de vară) a fost edificată de Olga Duplava în

apropierea hotarului cu acordul proprietarului precedent, Anastasia Anton, în anul

1977.

Arborii care cresc în apropierea hotarului au fost sădiți de Olga Duplava și

Anastasia Anton cu scopul protejării de eroziune a solului, pe malul râpei.

2

A indicat că conform Codului civil, proprietarul este obligă să sădească

arborii, fie ei fructiferi, fie ne fructiferi, la distanța prevăzută de lege, regulamentul

de urbanism sau obiceiul locului, distanță care să nu fie mai mică de 2 metri de

linia de hotar. Excepție de la regula generală a constituie arborii mai mici de 2

metri, plantațiile și gardurile vii, pentru care legiuitorul nu instituie obligativitatea

respectării distanței minime de la hotar. Astfel, arborii mai mici de 2 metri

plantațiile și gardurile vii pot fi sădite chiar la hotar. Distanța minimă de 2 metri

este obligatorie numai în mod subsidiar, adică în lipsă ce alte prevederi legale, de

regulamentul de urbanism sau de obiceiul locului. Constatarea existenței unor

obiceiuri locale constante, adică cunoscute și aplicate ca o regulă generală, ține de

competența instanței de judecată. Obligația de a respecta distanța dispare când

proprietarul terenului a dobândit o servitute contrarie, adică dreptul de a sădi arbori

la o distanță inferioară.

A menționat că din anul 2007 vecinii Sprîncean nu a avut nici o pretenție.

Către vecinii Sprîncean s-a adresat de mai multe ori cu solicitări de a-i permite

accesul pe terenul lor pentru efectuarea lucrărilor de reparație și întreținere a

construcției accesorii și anume reparația sistemului pluvial, care este în stare

deplorabilă, iar din această cauză apa se scurge și pe pereții imobilului și se

infiltrează în temelia casei sale, ce provoacă umezeală și duce la distrugerea

bunului care îi aparține.

Prin încheierea protocolară din 29 martie 2018 a Judecătoriei Hîncești, sediul

Ialoveni, în calitate de intervenient accesoriu, în proces s-a atras OCT Ialoveni (IP

„Agenția Servicii Publice”).

Prin hotărârea din 23 februarie 2018 a Judecătoriei Hîncești, sediul Ialoveni,

cererea de chemare în judecată înaintată de Maria Sprîncean și Valeriu Sprîncean

împotriva Olgăi Duplava, intervenient accesoriu IP „Agenția Servicii Publice”, cu

privire la apărarea dreptului de vecinătate, s-a admis integral.

S-a obligat Olga Duplava să reconstruiască și să schimbe direcția acoperișului

construcțiilor ce îi aparțin și care sunt amplasate pe linia de hotar între terenul cu

nr. cadastral xxxxx situat în satul Costești, r-nul Ialoveni, ce aparține Mariei

Sprîncean și lui Valeriu Sprîncean și cel al Olgăi Duplava, cu înclinarea

acoperișului spre partea terenului cu nr. cadastral xxxxx, ce aparține Olgăi

Duplava.

S-a obligat Olga Duplava să defrișeze din contul său arborii și arbuștii ce

cresc pe o distanță de 2 metri față de linia hotarului terenului cu nr. cadastral

xxxxx, situat în satul Costești, r-nul Ialoveni, ce aparține Mariei Sprîncean și lui

Valeriu Sprîncean.

S-a admis parțial cererea reconvențională înaintată de Olga Duplava

împotriva Mariei Sprîncean și lui Valeriu Sprîncean cu privire la apărarea dreptului

de vecinătate.

S-au obligat Maria Sprîncean și Valeriu Sprîncean să evacueze de lângă

peretele bunului imobil care aparține Olgăi Duplava, solul cu care a fost acoperit

spațiul dintre peretele bunului imobil ce aparține Olgăi Duplava și terenul ce

aparține Mariei Sprîncean și lui Valeriu Sprîncean, care era folosit pentru

evacuarea apelor pluviale.

S-au obligat Maria Sprîncean și Valeriu Sprîncean să execute dispoziția

Ministerului Mediului, Inspectoratul Ecologic de Stat, Direcția Ecologică Ialoveni

3

din 23 septembrie 2014 și să betoneze spațiul dintre gospodăria lor și cel al Olgăi

Duplava.

S-au obligat Maria Sprîncean și Valeriu Sprîncean să-i permită Olgăi

Duplava, ori de câte ori va fi necesar, accesul pe terenul lor pentru efectuarea

lucrărilor de întreținere a construcției accesorii.

Capetele de cerere privind obligarea Mariei Sprîncean și lui Valeriu Sprîncean

să înlăture încălcările care nu sunt legate de privarea de posesiune, cu obligarea

Mariei Sprîncean și lui Valeriu Sprîncean să stopeze și să nu mai cauzeze în

continuare daune, provocate bunului imobil ce aparține Olgăi Duplava, prin

șiroirea apelor pluviale pe peretele bunului imobil și obligarea Mariei Sprîncean și

lui Valeriu Sprîncean să repare dauna cauzată prin acțiunile lor bunului imobil ce

aparține Olgăi Duplava și anume: să întărească fundamentul peretelui, să instaleze

bordură, să acopere peretele cu un strat de etanșare și să tencuiască peretele, s-au

respins ca neîntemeiate.

S-a încasat de la Olga Duplava în beneficiul Mariei Sprîncean și lui Valeriu

Sprîncean, cu titlu de cheltuieli de judecată, suma de 100 lei pentru achitarea taxei

de stat și 3 500 lei cheltuieli de asistență juridică.

S-a încasat în mod solidar de la Maria Sprîncean și Valeriu Sprîncean în

beneficiul Olgăi Duplava, cu titlu de cheltuieli de asistență juridică, suma de 5 000

lei.

Nefiind de acord cu hotărârea primei instanțe, la 22 martie 2018 Maria

Sprîncean și Valeriu Sprîncean au declarat apel.

Ulterior, la 26 martie 2018, apel împotriva hotărârii primei instanțe a declarat

Olga Duplava.

Prin decizia din 7 noiembrie 2019 a Curții de Apel Chișinău s-a respins

cererea de apel depusă de Olga Duplava.

S-a admis cererea de apel depusă de Maria Sprîncean și Valeriu Sprîncean .

S-a casat parțial hotărârea din 23 februarie 2018 a Judecătoriei Hîncești,

sediul Ialoveni, în partea obligării Mariei Sprîncean și lui Valeriu Sprîncean să

execute dispoziția Ministerului Mediului, Inspectoratul Ecologic de Stat, Direcția

Ecologică Ialoveni din 23 septembrie 2014 și să betoneze spațiul dintre gospodăria

lor și a Olgăi Duplava, emițând în această parte o nouă hotărâre prin care s-a

respins ca nefondat capătul de cerere depus de Olga Duplava privind obligarea

Mariei Sprîncean și lui Valeriu Sprîncean să execute dispoziția Ministerului

Mediului, Inspectoratului Ecologic de Stat, Direcției Ecologice Ialoveni din 23

septembrie 2014 și să betoneze spațiul dintre gospodăria lor și cel al Olgăi

Duplava.

În rest hotărârea din 23 februarie 2018 a Judecătoriei Hîncești, sediul Ialoveni

s-a menținut.

La 18 februarie 2019, Maria Sprîncean și Valeriu Sprîncean au declarat recurs

împotriva deciziei instanței de apel, solicitând admiterea recursului, casarea

deciziei din 7 noiembrie 2019 a Curții de Apel Chișinău, în partea în care a fost

menținută hotărârea din 23 februarie 2018 a Judecătoriei Hîncești, sediul Ialoveni,

în partea admiterii cererii reconvenționale, casarea hotărârii din 23 februarie 2018

a Judecătoriei Hîncești, sediul Ialoveni, în partea admiterii parțiale a cererii

reconvenționale, cu adoptarea unei noi hotărâri, prin care să fie respinse pretențiile

înaintate de către Olga Duplava cu privire la apărarea dreptului de vecinătate, prin

obligarea evacuării solului și obligarea de a permite accesul pe terenul lor.

4

În motivarea recursului au invocat că instanța de judecată a aplicat eronat

prevederile normelor de drept material ce ține de apărarea dreptului de vecinătate,

fapt prin care a admis încălcarea dreptului de proprietate al recurenților.

Consideră că soluția instanței de fond și de apel, în partea admiterii parțiale a

cererii reconvenționale, este neîntemeiată și nefondată.

În conformitate cu art. 434 din Codul de procedură civilă, recursul se declară

în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă

legea nu prevede altfel. Termenul de 2 luni este termen de decădere și nu poate fi

restabilit.

Materialele dosarului atestă că copia deciziei integrale a instanței de apel a

fost recepționată de recurenți la 17 decembrie 2018.

Din aceste considerente, Colegiul consideră că recurenții s-au conformat

prevederilor legale și au declarat recursul în termen.

În conformitate cu art. din 439 alin. (2) și (3) din Codul de procedură civilă,

după parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilității

recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înștiințarea

despre necesitatea depunerii obligatorii a referinței timp de o lună de la data

primirii acesteia.

Judecătorul raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor

invocate în recurs și face un raport verbal în fața completului de judecată instituit

în conformitate cu alin. (2).

Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție reține următoarele.

Temeiurile de declarare a recursului sunt prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și

(4) din Codul de procedură civilă.

În conformitate cu art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă, cererea de

recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4).

Astfel, instanța de recurs reține că examinarea chestiunii privind

admisibilitatea recursului presupune verificarea conformității temeiurilor invocate

în cererea de recurs cu temeiurile prevăzute la art. 432 din Codul de procedură

civilă.

La caz, Colegiul constată că argumentele invocate în cererea de recurs nu se

încadrează în limitele stabilite de norma indicată, respectiv nu constituie temei de

casare a deciziei recurate, or, motivele recursului sunt similare celor invocate în

cadrul judecării cauzei, asupra căror instanța de apel s-a pronunțat.

Dezacordul recurentului cu decizia instanței de apel, nu constituie temei de

casare a deciziei recurate, or, recursul exercitat conform Secțiunii a II-a din

Capitolul XXXVIII Codul de procedură civilă, are caracter devolutiv numai asupra

problemelor de drept material și procedural, verificându-se doar legalitatea

deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.

Totodată, Colegiul reține că, potrivit regulilor din Secțiunea a II-a din

Capitolul XXXVIII Codul de procedură civilă, instanța de recurs nu verifică modul

de apreciere a probelor de către instanța de fond și de apel. Forța atribuită unei

probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficiența probelor și concluziile făcute în

urma probațiunii sunt în afara controlului instanței de recurs.

Prin prisma art. 432 alin. (4) din Codul de procedură civilă, instanța de recurs

poate interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural, și anume, dacă se

5

invocă că instanța judecătorească a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând

regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 Codul de procedură civilă, sau

în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților

fundamentale ale omului.

Din recursul declarat nu rezultă că instanța a apreciat arbitrar probele.

În acest sens CtEDO în jurisprudența sa constantă statuează că, dreptul de

acces la instanța de judecată nu este absolut. Există limitări implicit admise [cauza

Golder împotriva Regatului Unit, pct. 38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct.

230]. Acesta este în special cazul condițiilor de admisibilitate a unui recurs,

întrucât prin însăși natura sa necesită o reglementare din partea statului, care se

bucură în această privință de o anumită marjă de apreciere (Luordo împotriva

Italiei, pct. 85). Condițiile de admisibilitate ale unui recurs pot fi mai stricte decât

pentru un apel (Levages Prestations Services împotriva Franței, pct. 45).

Curtea a mai reiterat că, modul de aplicare a articolului 6 CEDO procedurilor

în fața instanțelor ierarhic superioare depinde de caracteristicile speciale ale

procedurilor respective; trebuie ținut cont de totalitatea procedurilor în sistemul de

drept național și de rolul instanțelor ierarhic superioare în acest sistem. (a se vedea

Botten împotriva Norvegiei, hotărâre din 19 februarie 1996, Reports 1996-I, p.

141, § 39).

La fel, conform jurisprudenței Curții, procedurile cu privire la admisibilitatea

căii de atac și procedurile care implică doar chestiuni de drept, și nu chestiuni de

fapt, pot fi conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (Helmers împotriva Suediei 9

octombrie 1991, § 31, Seria A, nr. 212-A).

În conformitate cu art. 440 alin. (1) din Codul de procedură civilă, în cazul în

care se constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din

3 judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra

inadmisibilității recursului.

Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 și nu conține nici o referire

cu privire la fondul recursului.

Având în vedere cele expuse, Colegiul consideră că recursul declarat de Maria

Sprîncean și Valeriu Sprîncean, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432

alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă și, drept urmare, este inadmisibil.

În conformitate cu art. 270, art. 433 lit. a) și art. 440 alin. (1) din Codul de

procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e:

Se declară inadmisibil recursul înaintat de Maria Sprîncean și Valeriu

Sprîncean.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului, judecătorul Ala Cobăneanu

judecătorii Svetlana Filincova

Dumitru Mardari

6