2ra-540/19 — repararea prejudiciului moral cauzat prin acțiunile ilicite ale organelor de urmărire penală, ale procuraturii și ale instanțelor judecătorești

2ra-540/19 — repararea prejudiciului moral cauzat prin acțiunile ilicite ale organelor de urmărire penală, ale procuraturii și ale instanțelor judecătorești (Curtea Supremă de Justiție, 2019)

Dosarul nr. 2ra-540/19

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Buiucani (jud. O. Cojocaru)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud. N. Simciuc, I. Țurcan, Iu. Cotruță)

DECIZIE

03 aprilie 2019 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

lărgit al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele ședinței, judecătorul Oleg Sternioală

Judecătorii Ala Cobăneanu

Svetlana Filincova

Galina Stratulat

Victor Burduh

examinând recursurile declarate de Ministerul Justiției al Republicii Moldova,

Procuratura Generală a Republicii Moldova, Vera Cerchez,

în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de Vera Cerchez

împotriva Ministerului Justiției al Republicii Moldova, Ministerului Finanțelor al

Republicii Moldova, Procuraturii Generale a Republicii Moldova, Tudor Banu,

Aurel Goncear, Alexei Stogu, Vlad Croitoru, Mihail Crăciun, Vasile Băcilă, Victor

Melnic, Victoria Burlacu și Andrei Roșca cu privire la repararea prejudiciului moral

cauzat prin acțiunile ilicite ale organelor de urmărire penală, ale procuraturii și ale

instanțelor judecătorești,

împotriva deciziei din 21 noiembrie 2018 a Curții de Apel Chișinău,

c o n s t a t ă:

La 22 februarie 2018, Vera Cerchez a depus cerere de chemare în judecată

împotriva Ministerului Justiției al Republicii Moldova, Ministerului Finanțelor al

Republicii Moldova, Procuraturii Generale a Republicii Moldova, Tudor Banu,

Aurel Goncear, Alexei Stogu, Vlad Croitoru, Mihail Crăciun, Vasile Băcilă, Victor

Melnic, Victoria Burlacu și Andrei Roșca solicitând obligarea de a cere scuze

publice (în scris) și prin postarea pe prima pagina web a procuraturii în termen de 3

ani scrisoarea deschisă după semnătura, procurorului Tudor Banu, Aurel Goncear,

Alexei Stogu, Vlad Croitoru, Mihail Crăciun, Vasile Băcilă, Victor Melnic, Victoria

Burlacu și Andrei Roșca, obligarea de a cere scuze publice (în scris) după semnătura,

Tudor Banu, Aurel Goncear, Alexei Stogu, Vlad Croitoru, Mihail Crăciun, Vasile

Băcilă, Victor Melnic, Victoria Burlacu și Andrei Roșca, cu următorul text „Cerem

scuze publice de la doamna Vera Cerchez pentru acțiuni ilicite ale organelor de

procuratura și ale poliției a Republicii Moldova, noi recunoaștem necompetența

noastră”, acest text să-i fie spus personal și constatat că a fost spus de către

executorul judecătoresc, încasarea prejudiciului moral în sumă de 30000 de euro din

bugetul public național de la pârât și copârâți, încasarea cheltuielilor de judecată din

bugetul public național.

1

În motivarea acțiunii, reclamanta a invocat că la 20 noiembrie 2013 Procuratura

or. Rezina, în persoana procurorului Tudor Banu, a emis o ordonanță privind

tragerea la răspundere contravențională în temeiul art. 353 alin. (1), (2) Cod

contravențional cu aplicarea sancțiunii contravenționale în conformitate cu art. 44

Cod contravențional, sub formă de amendă în mărime de 50 unități convenționale,

1000 de lei.

Totodată, a menționat că la 19 noiembrie 2013 a fost reținută de către

colaboratorii de poliție Alexei Stogu, Vasile Băcilă, Victor Melnic și alții, iar la 20

noiembrie 2013 a fost eliberată. Prin hotărârea judecătorească, care a intrat în

vigoare la 28 februarie 2015, a fost achitată.

Reclamanta a pretins că i-а fost cauzat prejudiciul moral, i-а fost știrbită

imaginea și prejudiciată sănătatea ca urmare a unui proces care durează, iar copârâții

nu au fost trași la răspundere.

Prin hotărârea din 07 august 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani, s-a

admis parțial cererea de chemare în judecată depusă de Vera Cerchez și s-a încasat

de la bugetul de stat, prin intermediul Ministerului Justiției al Republicii Moldova

în beneficiul Verei Cerchez prejudiciul moral în mărime de 2000 de lei; în rest,

pretențiile au fost respinse.

Prin decizia din 21 noiembrie 2018 a Curții de Apel Chișinău s-a admis cererea

de apel depusă de Vera Cerchez și s-a casat hotărârea din 07 august 2018 a

Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani în partea pretențiilor admise, emițând în

această parte o hotărâre nouă prin care s-a admis parțial cererea de chemare în

judecată depusă de Vera Cerchez cu privire la repararea prejudiciului moral și

compensarea cheltuielilor de judecată; s-a încasat de la bugetul de stat prin

intermediul Ministerului Justiției al Republicii Moldova în beneficiul Verei Cerchez

a sumei de 5000 de lei cu titlu de prejudiciu moral și suma de 3000 de lei cu titlu de

cheltuieli de judecată; în rest cererea a fost respinsă, iar hotărârea a fost menținută.

La 21 ianuarie 2019, Ministerul Justiției al Republicii Moldova a depus cerere

de recurs împotriva deciziei din 21 noiembrie 2018 a Curții de Apel Chișinău,

solicitând admiterea recursului, casarea deciziei instanței de apel și a hotărârii primei

instanțe, emiterea unei noi hotărâri de respingere a acțiunii.

În motivarea recursului s-a invocat că instanța de apel a interpretat în mod

eronat legea, iar aprecierea probelor s-a realizat în mod arbitrar. La fel, a indicat că

instanțele ierarhic inferioare cu referire art. 1405, art. 1422 Cod civil și Legea privind

modul de reparare a prejudiciului cauzat prin acțiunile ilicite ale organelor de

urmărire penală, ale procuraturii și ale instanțelor judecătorești nr. 1545 din 25

februarie 1998 (în continuare Legea nr. 1545 din 25 februarie 1998), a aplicat eronat

normele de drept material ce țin de încasarea prejudiciului prin acțiunile ilicite ale

organelor de urmărire penală, ale procuraturii și ale instanțelor judecătorești, în

condițiile că pentru aplicarea Legii nr. 1545 din 25 februarie 1998 necesită a fi

întrunite cumulativ cel puțin câte o condiție prevăzută la art. 6 și art. 3 din Lege,

norme indisolubile și care nu pot fi aplicate separat. Respectiv, instanța eronat și

neîntemeiat a admis chiar și parțial pretenția intimatei. Or, pentru antrenarea

răspunderii statului una din condițiile speciale este existența faptei ilicite, nu orice

acțiune a organelor de drept și a instanțelor judecătorești. De asemenea, în temeiul

art. 6 al Legii nr. 1545 din 25 februarie 1998 este prevăzut expres când intervine

2

dreptul persoanei la repararea prejudiciului, o condiție fiind devenirea definitivă și

irevocabilă a sentinței de achitare. La caz, sentință de achitare nu a fost emisă.

Recurentul a opinat că acțiunea civilă este neîntemeiată, deoarece prin prisma

art. 6 și art. 3 din Legea nr. 1545 din 25 februarie 1998 nu orice acțiune a organelor

de drept sau a instanțelor judecătorești atrage răspunderea statului, dar este important

și necesar să se constatate ilegalitatea actului procedural.

Cu referire la acordarea Verei Cerchez a prejudiciului în sumă de 5000 de lei,

a afirmat că instanța de apel nejustificat, exagerat și neîntemeiat a acordat suma

respectivă, or, pricina nu a fost examinată sub toate aspectele și probele au fost

apreciate incorect.

Prin prisma art. 11 alin. (1) din Legea nr. 1545 din 25 februarie 1998, recurentul

a declarat că mărimea compensației pentru repararea prejudiciului moral se

stabilește de instanța de judecată în modul prevăzut de prezenta lege. Mărimea

concretă a compensației se determină luându-se în considerare: caracterul și

gravitatea încălcărilor procesuale comise la urmărirea penală și la examinarea cauzei

penale în instanța de judecată; rezonanța pe care a avut-o în societate informația

despre învinuirea persoanei; suferințele fizice, caracterul și gradul suferințelor

psihice. Respectiv, reclamanta nu a confirmat prin anumite probe întrunirea acestor

criterii. Or, argumentele invocate în susținerea pretenției cu privire la prejudiciul

moral, au un caracter declarativ, formal.

Referitor la încasarea cheltuielilor pentru asistență juridică, recurentul a invocat

necesitatea probării acestora corespunzător pe cât sunt de reale, necesare și

rezonabile.

La 08 februarie 2019, Procuratura Generală a Republicii Moldova a depus

cerere de recurs împotriva deciziei din 21 noiembrie 2018 a Curții de Apel Chișinău,

solicitând admiterea recursului, casarea deciziei instanței de apel, emiterea unei noi

hotărâri de respingere a acțiunii.

În motivarea recursului s-a invocat că instanța de apel a interpretat în mod

eronat prevederile Legii nr. 1545 din 25 februarie 1998, iar reclamanta nu a probat

pretenția privind pretinderea despăgubirilor din partea statului. Or, suma de 5000 de

lei care urmează a fi achitată reclamantei excede cuantumul rezonabil de acordare a

prejudiciului moral în asemenea cauze și contravine normelor de drept material

aplicabile. Acordând suma de 5000 de lei cu titlu de compensație morală, instanța

de apel nu a luat în considerare prevederile art. 219 alin. (4) Cod de procedură penală

și ale art. 1423 Cod civil. De altfel, reclamanta nu a prezentat probe care să ateste

cauzarea frustrărilor, stresului și a neliniștii, ponegririi onoarei, demnității și

reputației sale, iar instanța la determinarea mărimii compensației morale, urma a

aprecia atât obiectiv, cât și subiectiv care certifică acest fapt pornind de la

prevederile art. 118 alin.(1) Cod de procedură civilă.

La 19 februarie 2019, Vera Cerchez a depus cerere de recurs împotriva deciziei

din 21 noiembrie 2018 a Curții de Apel Chișinău, solicitând admiterea recursului,

casarea deciziei instanței de apel în partea acordării sumei de 5000 de lei cu titlu de

prejudiciu moral, emiterea unei noi hotărâri de admitere integrală a acțiunii.

În motivarea recursului s-a invocat că instanța de apel a omis de a analiza în

detaliu drepturile încălcate, în condițiile în care acțiunile ilicite se împart în două

categorii: reținerea –privarea ilegală de libertate, art. 5 CEDO și tratament inuman

aplicat, art. 3 CEDO, confirmat prin acte medicale. La fel, instanța de apel a omis a

3

aprecia gravitatea drepturilor încălcate și nu a luat în considerare jurisprudența

CtEDO la acordarea compensațiilor în cauze similare. Instanța a constatat încălcarea

doar a dreptului la libertate și siguranță a persoanei, art. 5 CEDO, însă în dependență

de circumstanțele și materialele cauzei nu trebuie neglijate și alte aspecte la fel de

importante.

Totodată, a menționat despre relele tratamente la care a fost supusă în

momentul reținerii, dar și pe durata privării de libertate. Or, instanțele ierarhic

inferioare au ignorat documentele medicale ce confirmă relele tratamente, chiar dacă

conform procesului-verbal al ședinței de judecată au fost cercetate, însă nu au fost

supuse aprecierii. În acest sens, a făcut referire la raportul de examinare medico-

legală nr. 425 D conform căruia „s-au stabilit leziuni în formă de traumatism cranio-

cerebral, comoție cerebrală, care posibil a fost pricinuită în rezultatul acțiunii cu un

corp dur”; concluzie consultativă din 28 noiembrie 2013, diagnostic stabilit

„traumatism cranio-cerebral, comoție cerebrală”; rezultatul tomografiei

computerizate din 09 ianuarie 2014, efectuată la Centrul Medical „Exccellence”;

examinare prin RM a encefalului din 24 ianuarie 2014 la Centrul Medical

„Magnific”; concluzie consultativă din 29 ianuarie 2014; extras din fișa medicală a

bolnavului de staționar nr. 697, IMSP Institutul de Neurologie și Neurochirurgie;

avizul Instituției medico-sanitare privind decizia consiliului pentru determinarea

dezabilității și capacității de muncă din 05 martie 2014, în care procentul de

capacitate păstrat era de 53%; epicriza 1051, spitalul Clinic de Psihiatrie, epicriza

IMSP SP Orhei din 09 ianuarie 2018; extras medical din 05 martie 2018; certificat

de dizabilitate și capacitate de muncă din 13 martie 2018, în care procentul de

capacitate este de 40%. Or, aceste acte confirmă că leziunile ce i-au fost cauzate la

reținerea din 19 noiembrie 2013 i-au provocat dureri și suferințe fizice. Instanța a

neglijat valoarea acestora în condițiile în care pretențiile sale se referă și la încălcarea

art. 3 CEDO -interzicerea aplicării relelor tratamente, care este un drept absolut.

Cu referire la argumentul privind știrbirea imaginei, recurenta a declarat că

instanțele nu au apreciat în ce măsură privarea ilegală de liberate pentru 17 ore i-a

lezat onoarea și demnitatea. În partea ce vizează faptul că nu este persoană publică,

a afirmat că locuiește în or. Rezina, care este o localitate mică, unde toți se cunosc

unul pe altul. A lucrat mult în domeniul public-profesoara în Școala Militară Tehnică

din Rezina și o cunosc multe persoane. Instanțele nu au motivat soluțiile și nu au

luat considerare tratamentul inuman aplicat în privința sa și lezarea onoarei și

demnității, or, instanța este obligată de a răspunde fiecărui argument.

Recurenta a opinat că acordarea sumei de 5000 de lei, aproximativ 260 de euro,

pentru privarea de liberate și aplicarea relelor tratamente este o sumă infimă și

contravine standardelor Curții Europene a Drepturilor Omului. În acest sens, a

invocat jurisprudența CtEDO, cauza Brega și alții c. Moldovei din 24 ianuarie 2012

(cererea nr.61485/08), fiind o cauză similară, unde Curtea a acordat suma de 10000

de euro. La caz, recurenta a pretins că suma de 20000 de euro pentru relele

tratamente la care a fost supusă ar fi o satisfacție similară celor acordate conform

jurisprudenței CtEDO. Or, Curtea Europeană a indicat că nu este suficientă existența

unei hotărâri de judecată, dar este necesar ca sumele acordate să fie proporționale

prejudiciilor suportate.

În conformitate cu prevederile art. 434 alin.(1) Cod de procedură civilă,

recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărîrii sau a deciziei

4

integrale, dacă legea nu prevede altfel.

Decizia instanței de apel a fost adoptată la 21 noiembrie 2018.

Ministerul Justiției al Republicii Moldova a declarat recurs la 21 ianuarie 2019,

ceea ce denotă că recursul este în termen.

Procuratura Generală a Republicii Moldova a declarat recurs la 08 februarie

2019, iar Vera Cerchez a depus cerere de recurs la 19 februarie 2019.

Materialele cauzei atestă expedierea participanților la proces a copiei deciziei

la 11 ianuarie 2019 prin scrisoarea de însoțire (f.d.187), însă lipsesc date despre

recepționarea acesteia de către recurenți. Astfel, recursurile declarate la 08 februarie

2019 și la 19 februarie 2019, sunt în termen.

În conformitate cu art. 441 Cod de procedură civilă, în cazul în care recursul

este considerat admisibil, un complet din 5 judecători examinează fondul recursului.

Prin încheierea din 27 martie 2019 a Curții Supreme de Justiție completul din

3 judecători a considerat recursurile admisibile și a decis examinarea acestora în

fond de un complet din 5 judecători.

În conformitate cu art. 442 alin. (1) Cod de procedură civilă, judecând recursul

declarat împotriva deciziei date în apel, instanța verifică, în limitele invocate în

recurs și în baza referinței depuse de către intimat, legalitatea hotărîrii atacate, fără

a administra noi dovezi.

În conformitate cu art. 444 Cod de procedură civilă, recursul se examinează

fără înștiințarea participanților la proces.

Verificând legalitatea actului de dispoziție contestat, prin prisma argumentelor

invocate și a materialelor din dosar, coroborat cu normele de drept material și

procedural aplicabile la soluționarea speței date, Colegiul civil, comercial și de

contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție va respinge recursurile

declarate de Ministerul Justiției al Republicii Moldova, Procuratura Generală a

Republicii Moldova, va admite recursul declarat de Vera Cerchez și va modifica

decizia instanței de apel în partea încasării prejudiciului moral prin majorarea

cuantumului acestuia și în rest va menține decizia instanței de apel și hotărârea

primei instanțe, din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. a) Cod de procedură civilă, instanța,

după ce judecă recursul, este în drept să respingă recursul și să mențină decizia

instanței de apel și, după caz, hotărârea primei instanțe, precum și încheierile atacate

cu recurs.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. e) Cod de procedură civilă, instanța,

după ce judecă recursul, este în drept să admită recursul și să modifice decizia

instanței de apel și/sau hotărârea primei instanțe.

În conformitate cu art. 432 alin. (2) Cod de procedură civilă, se consideră că

normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care

instanța judecătorească: c) a interpretat în mod eronat legea.

În conformitate cu art. 432 alin. (4) Cod de procedură civilă, săvârșirea altor

încălcări decât cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar

în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită

a cauzei sau în cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de

către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au

dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

5

Instanțele ierarhic inferioare, conform materialelor cauzei, cu referire la

prevederile art. 123 alin.(2) Cod de procedură civilă, au reținut că Vera Cerchez la

19 noiembrie 2013 a fost reținută de către colaboratorii de poliție ai Inspectoratului

de Poliție or. Rezina, iar la 20 noiembrie 2013 de către procurorul în Procuratura rl

Rezina, Tudor Banu a fost emisă ordonanța privind tragerea la răspundere

contravențională în privința Verei Cerchez în baza art. 353 alin.(1), art. 353 alin. (2)

Cod contravențional, cu aplicarea sancțiunii contravenționale prin prisma art. 44

Cod contravențional sub formă de amendă în mărime de 50 unități convenționale,

1000 de lei.

În conformitate cu art. 123 alin. (2) Cod de procedură civilă, faptele stabilite

printr-o hotărîre judecătorească irevocabilă într-o cauză civilă soluționată anterior în

instanță de drept comun sau în instanță specializată sânt obligatorii pentru instanța

care judecă cauza și nu se cer a fi dovedite din nou și nici nu pot fi contestate la

judecarea unei alte cauze civile la care participă aceleași persoane.

Astfel, prin hotărârea din 13 februarie 2015 a Judecătoriei Rezina s-a admis

contestația depusă de Vera Cerchez împotriva ordonanței din 20 noiembrie 2013 a

procurorului Procuraturii rl Rezina privind aplicarea sancțiunilor contravenționale

Verei Cerchez și s-a încetat procesul contravențional intentat în privința Verei

Cerchez în baza art. 353 alin.(1), art. 353 alin. (2) Cod contravențional din motiv că

nu există faptul contravențiilor (f.d.5-8).

Prin cererea de chemare în judecată depusă la 22 februarie 2018 împotriva

Ministerului Justiției al Republicii Moldova, Ministerului Finanțelor al Republicii

Moldova, Procuraturii Generale a Republicii Moldova, Tudor Banu, Aurel Goncear,

Alexei Stogu, Vlad Croitoru, Mihail Crăciun, Vasile Băcilă, Victor Melnic, Victoria

Burlacu și Andrei Roșca, Vera Cerchez a solicitat obligarea de a cere scuze publice

(în scris) și prin postarea pe prima pagina web a procuraturii în termen de 3 ani

scrisoarea deschisă după semnătura, procurorului Tudor Banu, Aurel Goncear,

Alexei Stogu, Vlad Croitoru, Mihail Crăciun, Vasile Băcilă, Victor Melnic, Victoria

Burlacu și Andrei Roșca, obligarea de a cere scuze publice (în scris) după semnătura,

Tudor Banu, Aurel Goncear, Alexei Stogu, Vlad Croitoru, Mihail Crăciun, Vasile

Băcilă, Victor Melnic, Victoria Burlacu și Andrei Roșca, cu următorul text „Cerem

scuze publice de la doamna Vera Cerchez pentru acțiuni ilicite ale organelor de

procuratura și ale poliției a Republicii Moldova, noi recunoaștem necompetența

noastră”, acest text să-i fie spus personal și constatat că a fost spus de către

executorul judecătoresc, încasarea prejudiciului moral în sumă de 30000 de euro din

bugetul public național de la pârât și copârâți, încasarea cheltuielilor de judecată din

bugetul public național (f.d.3-4).

Colegiul relevă că instanța de apel verificând legalitatea și hotărârea primei

instanțe corect a conchis referitor la cauzarea prejudiciului moral Verei Cerchez în

rezultatul acțiunilor organelor de urmărire penală, ale procuraturii și ale instanțelor

judecătorești, însă cuantumul prejudiciului dispus spre încasare nu acoperă

suferințele Verei Cerchez, prin ce se impune modificarea cuantumului acestuia în

sensul majorării.

Conform art. 53 alin. (2) al Constituției Republicii Moldova, statul răspunde

patrimonial, potrivit legii, pentru prejudiciile cauzate prin erorile săvârșite în

procesele penale de către organele de anchetă și instanțele judecătorești.

6

Art. 1405 alin. (1) Cod civil, în redacția în vigoare în perioada de referință,

statua că prejudiciul cauzat persoanei fizice prin condamnare ilegală, atragere ilegală

la răspundere penală, aplicare ilegală a măsurii preventive sub forma arestului

preventiv sau sub forma declarației scrise de a nu părăsi localitatea, prin aplicarea

ilegală în calitate de sancțiune administrativă a arestului sau a muncii corecționale

se repară de către stat integral, indiferent de vinovăția persoanelor de răspundere ale

organelor de urmărire penală, ale procuraturii sau ale instanțelor de judecată.

În vederea asigurării unei protecții față de asemenea situații inechitabile, există

o serie de garanții legale, iar cele mai relevante acte normative care conțin aceste

garanții sunt Codul Civil și Legea privind modul de reparare a prejudiciului cauzat

prin acțiunile ilicite ale organelor de urmărire penală, ale procuraturii și ale

instanțelor judecătorești nr. 1545 din 25 februarie 1998 (în continuare Legea nr. 1545

din 25 februarie 1998).

Coroborând temeiurile de naștere a prejudiciului cauzat în rezultatul acțiunilor

organelor de urmărire penală, ale procuraturii sau ale instanțelor de judecată, se

poate deduce că cele prevăzute în art.1405 alin.(1) Cod civil sunt temeiuri generale,

iar cele stabilite în art.3 alin.(1) al Legii nr. 1545 din 25 februarie 1998 sunt temeiuri

speciale.

Or, conform art. 3 alin.(1) lit. a) al Legii nr. 1545 din 25 februarie 1998, în

conformitate cu prevederile prezentei legi, este reparabil prejudiciul material și

moral cauzat persoanei fizice sau juridice în urma reținerii ilegale, aplicării ilegale a

măsurilor preventive sub formă de arest, de declarație de a nu părăsi localitatea sau

țara, tragerii ilegale la răspundere penală.

În această ordine de idei, Colegiul reiterează că faptul reținerii ilegale și tragerii

ilegale la răspundere contravențională a Verei Cerchez a fost constatat de către

instanțele ierarhic inferioare, iar în confirmarea acestora a fost evocată hotărârea din

13 februarie 2015 a Judecătoriei Rezina prin care s-a admis contestația depusă de

Vera Cerchez împotriva ordonanței din 20 noiembrie 2013 a procurorului

Procuraturii rl Rezina privind aplicarea sancțiunilor contravenționale Verei Cerchez

și s-a încetat procesul contravențional intentat în privința Verei Cerchez în baza art.

353 alin.(1), art. 353 alin. (2) Cod contravențional din motiv că nu există faptul

contravențiilor (f.d.5-8).

Prin prisma argumentului recurentului Ministerul Justiției al Republicii

Moldova referitor la întrunirea cumulativă minim a câte o condiție din art. 3 și din

art. 6 din Legea nr. 1545 din 25 februarie 1998 care ar determina dreptul reclamantei

de a pretinde prejudiciul, deoarece ar fi norme indisolubile și nu ar putea fi aplicate

separat, iar în privința Verei Cerchez nu ar fi fost emisă o sentință de achitare,

Colegiul menționează că aceasta ipoteză nu poate servi ca temei de respingere a

acțiunii.

Or, art. 3 alin. (1) din Legea nr. 1545 din 25 februarie 1998 statuează exhaustiv

condițiile în care este reparabil prejudiciul material și moral cauzat persoanei fizice

sau juridice, în conformitate cu prevederile prezentei legi, însă nu este determinată

aplicarea normei date de prezența unei condiții prevăzute la art. 6 din Legea nr. 1545

din 25 februarie 1998.

Subsecvent, Colegiul apreciază ca fiind relevantă alegația instanței de apel

precum că această este o interpretare subiectivă a situației deduse judecății de către

Ministerul Justiției al Republicii Moldova întru susținerea poziției sale.

7

În sensul art. 3 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 1545 din 25 februarie 1998, reținerea

ilegală este o condiție la caz întrunită, la fel, este conținut și factorul tragerii ilegale

la răspundere contravențională. Deși, textul de lege indică expres „tragerea ilegală

la răspundere penală”, Colegiul notează că în jurisprudența sa CtEDO califică

contravenția ca fiind de natură „penală”, chiar dacă în dreptul intern aceasta nu este

de natură penală.

De altfel, nu se contestă de către părți că abaterea pentru care reclamanta a fost

sancționată nu este calificată în dreptul național ca „penală”. Totuși, indicii furnizați

de dreptul național al statului au doar o valoare relativă (a se vedea Kadubec v.

Slovakia, hotărâre din 2 septembrie 1998, Reports 1998-VI, § 51).

În consecință, Colegiul relevă că instanța de fond și de apel just au conchis că

speței sunt incidente prevederile Legii nr. 1545 din 25 februarie 1998.

Subsidiar Colegiul reliefă că chiar și în condițiile în care instanța de apel nu s-

a referit expres la prevederile art. 3, art. 5 CEDO, pretinse de către recurenta Vera

Cerchez în recursul declarat ca fiind aplicabile situației sale, în contextul în care

reclamanta în prezentul litigiu nu a avut pretenții de constatare a încălcării art. 3, art.

5 CEDO, instanța de apel a analizat aceste împrejurări prin prisma Legii privind

modul de reparare a prejudiciului cauzat prin acțiunile ilicite ale organelor de

urmărire penală, ale procuraturii și ale instanțelor judecătorești nr. 1545 din 25

februarie 1998. Or, în sensul art. 1 din Legea amintită, aceasta lege națională

constituie actul legislativ de bază care reglementează cazurile, modul și condițiile de

răspundere patrimonială a statului pentru prejudiciul cauzat prin acțiunile ilicite

comise în procesele penale și contravenționale de organele de urmărire penală, de

procuratură și de instanțele judecătorești.

Colegiul precizează că reclamanta prin cererea de chemare în judecat a pretins

cu titlu de prejudiciu moral suma de 30000 de euro, însă instanța de apel eronat a

considerat ca fiind echitabilă doar suma de 5000 de lei.

Astfel, conform art. 11 alin. (1) al Legii nr. 1545 din 25 februarie 1998,

mărimea compensației pentru repararea prejudiciului moral se stabilește de instanța

de judecată în modul prevăzut de prezenta lege. Mărimea concretă a compensației

se determină luându-se în considerare: a) gravitatea infracțiunii de a cărei săvârșire

a fost învinuită persoana respectivă; b) caracterul și gravitatea încălcărilor

procesuale comise la urmărirea penală și la examinarea cauzei penale în instanța de

judecată; c) rezonanța pe care a avut-o în societate informația despre învinuirea

persoanei; d) durata urmăririi penale, precum și durata examinării cauzei penale în

instanța de judecată; e) natura dreptului personal lezat și locul lui în sistemul de

valori al persoanei; f) suferințele fizice, caracterul și gradul suferințelor psihice; g)

măsura în care compensația bănească poate atenua suferințele fizice și psihice

cauzate; h) durata aflării nelegitime a persoanei în detenție.

Conform art. 1423 Cod civil, în redacția în vigoare până la data de 01 martie

2019, mărimea compensației pentru prejudiciul moral se determină de către instanța

de judecată în funcție de caracterul și gravitatea suferințelor psihice sau fizice

cauzate persoanei vătămate, de gradul de vinovăție al autorului prejudiciului, dacă

vinovăția este o condiție a răspunderii, și de măsura în care această compensare poate

aduce satisfacție persoanei vătămate. Caracterul și gravitatea suferințelor psihice sau

fizice le apreciază instanța de judecată, luând în considerare circumstanțele în care

a fost cauzat prejudiciul, precum și statutul social al persoanei vătămate.

8

La determinarea despăgubirii, instanța de judecată va tinde să acorde o

despăgubire care, pe de o parte, are o mărime comparabilă cu cea acordată în mod

obișnuit în împrejurări similare și, pe de altă parte, ia în cont particularitățile cazului.

Prin prisma normelor de drept citate, Colegiul reliefă că instanța de apel corect

a punctat că reținerea propriu-zisă a persoanei atentează la libertatea și securitatea

acesteia și denotă cauzarea suferințelor psihice, a unui anumit grad de frustrare și

incertitudine, iar cuantumul prejudiciului urmează a fi determinat proporțional

acestora.

Succesiv, unul din criteriile orientative generale de apreciere a prejudiciului

moral este criteriul echității, care exprimă că indemnizația trebuie să prezinte o justă

și integrală despăgubire.

În temeiul Convenției Europene pentru Apărarea Drepturilor Omului și a

Libertăților Fundamentale, acest criteriu se traduce prin necesitatea ca partea

vătămată să primească o satisfacție echitabilă pentru prejudiciul moral suferit, iar

cuantumul despăgubirilor trebuie în așa fel stabilit, încât să aibă efect compensatoriu

și nu trebuie să constituie nici sume excesive pentru autorii daunelor și nici venituri

nejustificative pentru victime.

Or, la caz incontestabil s-a stabilit faptul cauzării suferințelor psihice Verei

Cerchez, prin faptul că a fost reținută și trasă la răspundere contravențională, proces

ce în final a fost încetat prin hotărâre judecătorească din motiv că nu există faptul

contravențiilor.

Mai mult, conform jurisprudenței Curții Europene (cauza Antipenkov vs.

Rusia, nr. 33470/03 din 15 octombrie 2009, §82) Curtea a reiterat că părții lezate nu-

i poate fi cerut ca aceasta să prezinte probe întru argumentarea prejudiciului moral

suferit, iar simpla constatare a încălcării săvârșite de organele de urmărire penală și

declarațiile părții lezate sunt suficiente pentru a oferi o satisfacție echitabilă.

Respectiv decade argumentul recurentului Ministerului Justiției al Republicii

Moldova precum că nu au fost prezentate probe justificate ce ar demonstra prezența

suferințelor cauzate și că ar fi declarative argumentele reclamantei Vera Cerchez.

Or, reglementările internaționale au prioritate. De altfel, Procuratura Generală a

Republicii Moldova prin prisma prevederilor art. 118 alin.(1) Cod de procedură

civilă, la fel, în recursul declarat a invocat nedovedirea de către Vera Cerchez a

circumstanțelor pretinse.

În ceea ce vizează argumentele recurentei Vera Cerchez privind lezarea onoarei

și demnității prin reținerea sa pentru 17 ore, în condițiile în care în localitatea care

locuiește toate persoanele se cunosc precum și că a activat la Școală Militară Tehnică

din Rezina, Colegiul menționează că suma prejudiciului în cuantumul majorat până

la suma de 15000 de lei este suficientă pentru aplanarea climatului stresant.

Colegiul menționează despre lipsa legăturii cauzale între actele medicale

prezentate și acțiunile colaboratorilor de poliție, ori anumite probe ce ar confirma

cauzarea leziunilor recurentei de către colaboratorii de poliție nu au fost aduse.

Mai mult, prin hotărârea din 13 februarie 2015 a Judecătoriei Rezina s-a încetat

procesul contravențional din lipsa faptului contravenției, însă nu s-a constatat și

cauzarea unor leziuni recurentei de către colaboratorii de poliție sau aplicarea

tratamentelor inumane și degradante.

Cu referire la argumentului recurentei Procuratura Generală a Republicii

Moldova precum că instanța la acordarea compensației morale în sumă de 5000 de

9

lei nu a ținut cont de prevederile art. 219 alin. (4) Cod de procedură penală, Colegiul

menționează că art. 11 alin. (2) al Legii nr. 1545 din 25 februarie 1998 prevede că

instanța de judecată va determina mărimea compensației și în baza criteriilor

specificate la art.219 alin.(4) din Codul de procedură penală.

Deși, acest text de lege indică la determinarea mărimii compensației și în baza

criteriilor prevăzute la art. 219 alin. (4) Cod de procedură penală, însă aceasta nu

este o condiție esențială, în situația în care determinarea cuantumului prejudiciului

poate fi realizată și prin prisma criteriilor stabilite la art. 11 alin. (1) al Legii nr. 1545

din 25 februarie 1998.

Or, în conformitate cu art. 219 alin. (4) Cod de procedură penală, la evaluarea

cuantumului despăgubirilor materiale ale prejudiciului moral, instanța de judecată ia

în considerare suferințele fizice ale victimei, prejudiciul agrement sau estetic,

pierderea speranței în viață, pierderea onoarei prin defăimare, suferințele psihice

provocate de decesul rudelor apropiate etc.

Corelând situația de fapt cu textul normei citate, Colegiul învederează că

suferințele fizice și psihice pretinse de reclamantă a-i fi cauzate în rezultatul

acțiunilor ilicite, este un criteriu prevăzut și la art. 11 alin. (1) al Legii nr. 1545 din

25 februarie 1998. Or, prin norma de drept pretinsă de recurenta Procuratura

Generală a Republicii Moldova, în esență, criteriile specifice cazului din speță se

dublează.

Relevant cazului dedus judecății este și faptul că în condițiile în care instanța

de apel a încasat de la bugetul de stat, prin intermediul Ministerului Justiției al

Republicii Moldova, în beneficiul Verei Cerchez suma de 5000 de lei cu titlu de

prejudiciu moral, Procuratura Generală a Republicii Moldova a declarat recurs

împotriva deciziei instanței de apel, considerând că nu au fost prezentate probe de

către reclamantă privind frustrările, neliniștea, ponegrirea onoarea, etc., care ar

constitui temei pentru despăgubire din partea statului. Însă, deși, prima instanța a

încasat suma de 2000 de lei cu titlu de prejudiciu moral în aceleași condiții,

Procuratura Generală a Republicii Moldova nu a contestat cu apel hotărârea primei

instanțe. Or, se impune concluzia că, în esență, Procuratura Generală a Republicii

Moldova a fost de acord cu prejudiciul moral încasat de prima instanță,

considerându-l ca fiind o satisfacție echitabilă pentru suferințele reclamantei.

În corolar, apreciind în ansamblu circumstanțele speței și având în vedere

principiile compensării echitabile și rezonabile a prejudiciului moral, natura

dreptului lezat, caracterul și gravitatea suferințelor suportate, instanța de recurs

constată existența motivelor întemeiate de a majora cuantumul prejudiciului moral

până la suma de 15000 lei, care în opinia instanței de recurs constituie o satisfacție

echitabilă pentru reclamantă.

Cu referire la argumentul recurentului Ministerul Justiției al Republicii

Moldova privind necesitatea probării corespunzător a cheltuielilor de asistență

juridică încasate prin decizia instanței de apel, pornind de la criteriile de evaluare

acestora conform jurisprudenței CtEDO, Recomandării Curții Supreme de Justiție și

Recomandării Consiliului Uniunii Avocaților, Colegiul notează că instanța de apel

a făcut referire la ordinele de încasare/plată, beneficiar Iuri Sorochin, anexate în

copii autentificate (f.d. 95, 97). Or, conform mandatului de avocat Seria MA

nr.1184163 din 22 februarie 2018, Iuri Sorochin a acordat asistență juridică Verei

Cerchez.

10

Astfel, instanța de apel a considerat ca fiind rezonabilă și reală suma de 3000

de lei de a fi încasată cu titlu de cheltuieli de asistență juridică.

În temeiul art. 94 alin. (1) Cod de procedură civilă, instanța judecătorească

obligă partea care a pierdut procesul să plătească, la cerere, părții care a avut câștig

de cauză cheltuielile de judecată.

În conformitate cu art. 96 alin. (1), (11) Cod de procedură civilă, instanța

judecătorească obligă partea care a pierdut procesul să compenseze părții care a avut

câștig de cauză cheltuielile ei de asistență juridică, în măsura în care acestea au fost

reale, necesare și rezonabile. Cheltuielile menționate la alin.(1) se compensează

părții care a avut câștig de cauză dacă aceasta a fost reprezentată în judecată de un

avocat.

Raportând criticile recurenților la situația de fapt, la normele de drept pertinente

speței și pretențiile formulate în acțiune, Colegiul reliefă că alte argumente invocate

în cererile de recurs nu pot fi reținute, deoarece se combat cu cele menționate supra

și se axează pe circumstanțele care au fost constatate și elucidate, cu respectarea

normelor de drept procedural și susținute de normele de drept material. De altfel,

circumstanțele cauzei atestă realizarea efectivă a drepturilor atât de către partea

reclamantă, cât și partea pârâtă, în condițiile în care instanțele inferioare au creat

condiții echitabile ambelor părți, asigurând, garantând și respectând principiile

contradictorialității, egalității armelor în proces.

Cu referire la actele de dispoziție judecătorești ale instanțelor ierarhic inferioare

în partea respingerii pretențiilor cu privire la obligarea prezentării scuzelor publice,

Colegiul menționează că, deși, recurenta solicită casarea deciziei instanței de apel în

partea acordării sumei de 5000 de lei cu titlu de prejudiciu moral, însă solicită

adoptarea unei noi hotărâri de admitere integrală a acțiunii, nu aduce critici și nu

invocă anumite încălcări a normelor de drept care ar fi fost admise de instanța de

apel în partea menținerii hotărârii primei instanțe privind respingerea cerințelor de

prezentare a scuzelor oficiale.

Din considerentele menționate, Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție va respinge recursurile declarate de

Ministerul Justiției al Republicii Moldova, Procuratura Generală a Republicii

Moldova, va admite recursul declarat de Vera Cerchez și va modifica decizia

instanței de apel în partea încasării prejudiciului moral prin majorarea cuantumului

acestuia și în rest va menține decizia instanței de apel și hotărârea primei instanțe.

În conformitate cu prevederile art. 442, art. 444, art. 445 alin. (1) lit. a), e), alin.

(3) Cod de procedură civilă, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

lărgit al Curții Supreme de Justiție

d e c i d e:

Se resping recursurile declarate de Ministerul Justiției al Republicii Moldova,

Procuratura Generală a Republicii Moldova.

Se admite recursul declarat de Vera Cerchez.

Se modifică decizia din 21 noiembrie 2018 a Curții de Apel Chișinău, în cauza

civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de Vera Cerchez împotriva

Ministerului Justiției al Republicii Moldova, Ministerului Finanțelor al Republicii

Moldova, Procuraturii Generale a Republicii Moldova, Tudor Banu, Aurel Goncear,

11

Alexei Stogu, Vlad Croitoru, Mihail Crăciun, Vasile Băcilă, Victor Melnic, Victoria

Burlacu și Andrei Roșca cu privire la repararea prejudiciului moral cauzat prin

acțiunile ilicite ale organelor de urmărire penală, ale procuraturii și ale instanțelor

judecătorești în partea încasării prejudiciului moral în sumă de 5000 de lei cu

majorarea acesteia până la suma de 15000 de lei (cincisprezece mii de lei).

În rest se mențin decizia din 21 noiembrie 2018 a Curții de Apel Chișinău și

hotărârea din 07 august 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani.

Decizia este irevocabilă.

Președintele ședinței,

judecătorul Oleg Sternioală

Judecătorii Ala Cobăneanu

Svetlana Filincova

Galina Stratulat

Victor Burduh

12