3ra-376/19 — anularea actului administrativ

3ra-376/19 — anularea actului administrativ (Curtea Supremă de Justiție, 2019)

Dosarul nr. 3ra-376/19

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Rîșcani (jud. V. Jomiru-Niculiță)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud. A. Bostan, V. Negru, A. Pahopol)

DECIZIE

27 martie 2019 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

lărgit al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele ședinței, judecătorul Oleg Sternioală

Judecătorii Valeriu Doagă

Nicolae Craiu

Nina Vascan

Victor Burduh

examinând recursul declarat de USC IP Limited, reprezentată de avocatul

Valeriu Pelin,

în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de USC IP Limited

împotriva Agenției de Stat pentru Proprietatea Intelectuală a Republicii Moldova cu

privire la anularea actului administrativ,

împotriva deciziei din 02 octombrie 2018 a Curții de Apel Chișinău,

c o n s t a t ă:

La 17 februarie 2017, USC IP Limited, reprezentată de avocatul Valeriu Pelin,

a depus cerere de chemare în judecată împotriva Agenției de Stat pentru Proprietatea

Intelectuală a Republicii Moldova (în continuare AGEPI) solicitând anularea

deciziei de respingere a înregistrării mărcii emisă la 24 februarie 2016, a hotărârii

Comisiei de contestații din 29 septembrie 2016 ca neîntemeiate și ilegale cu

obligarea AGEPI de a înregistra în deplină măsură marca internațională „SOVIET”

conform cererii nr. 1227595 pe teritoriul Republicii Moldova.

În motivarea acțiunii a invocat că, în anul 1994 pe teritoriul Marii Britanii a

fost înregistrată marca „SOVIET” logo și a fost începută fabricarea îmbrăcămintei

„casual” și a încălțămintei cu un anumit stil. Ulterior, logo-ul a fost modificat. La 30

iulie 2012 în Marea Britanie a fost depusă pentru înregistrare marca „SOVIET” și la

22 februarie 2013 marca a fost înregistrată pentru produsele din clasele 03 09, 14,

18, 25 și 28 ale Clasificării Internaționale de Produse și Servicii. La 14 noiembrie

2013, marca a fost depusă pentru înregistrare conform procedurii de înregistrare a

mărcii europene unice (marcă comunitară) și la 14 aprilie 2014 marca a fost

înregistrată cu nr.012311007 pe întreg teritoriul Uniunii Europene.

Totodată, a indicat că în temeiul înregistrării europene ca țară de origine, la 03

octombrie 2014 a fost depusă cererea internațională nr. 1227595 pentru produsele

din clasa 25- îmbrăcăminte, încălțăminte, articole care servesc la acoperirea capului,

în scopul obținerii înregistrării pe teritoriul țărilor CSI, inclusiv în Republica

Moldova. La 20 octombrie 2015, AGEPI a emis avizul provizoriu de respingere a

1

înregistrării mărcii în temeiul art.7 alin.(1) lit. j) și art.7 alin.(1) lit.g) din Legea

privind protecția mărcilor nr.38/2008. Astfel, nefiind de acord cu avizul AGEPI, la

24 decembrie 2015 a depus contestație asupra actului de respingere a cererii de

înregistrare a mărcii nr.IR 1227595 și la 28 aprilie 2016 a fost emisă decizia de

respingere a înregistrării mărcii „SOVIET” nr.IR 1227595, fără a se ține cont de

opinia contestatarului.

Reclamantul a menționat că la 30 iunie 2016 a contestat decizia de respingere

a înregistrării mărcii, în temeiul art.46 al Legii nr.38/2008 cu privire la protecția

mărcii, precum și în temeiul art.6 al Convenției de la Paris pentru Protecția

Proprietății Industriale. La ședința din 29 septembrie 2016, Comisia de contestații a

AGEPI a modificat motivele refuzului, în temeiul art.7 alin.(1) lit.j) al Legii sus

menționate și în rest decizia a fost menținută. Motivul refuzului se bazează pe faptul

că consumatorul mediu va fi indus în eroare în ceea ce privește originea geografică,

adică va crede că produsul a fost fabricat în URSS. Afirmațiile privind inducerea

consumatorului în eroare în ceea ce privește originea geografică este una

neîntemeiată și fantezistă. Statul amplasat pe teritoriul geografic delimitat cu

denumirea URSS sau statul sovietic nu există mai mult de 25 de ani. Destrămarea

URSS și dispariția acestui stat cu hotare geografice delimitate de pe harta lumii este

unul din cele mai semnificative evenimente ale sec. XX și este cunoscut majorității

oamenilor atât din întreaga lume, cât și din Republica Moldova. Adică, desemnarea

„SOVIET” nu este asociată cu un anumit teritoriu geografic, ci cu istoria sec. XX.

În special, la contestație au fost anexate dovezi că această marcă este utilizată pentru

îmbrăcămintea „casual” și încălțămintea cu o anumită orientare stilistică asociată cu

stilul sovietic al îmbrăcămintei. În procesul contestării reprezentantul titularului

mărcii a făcut referire la normele internaționale, și anume art.6 al Convenției de la

Paris pentru Protecția Proprietății Industriale, conform căruia orice marcă de fabrică

sau de comerț înregistrata reglementar în țara de origine va fi admisă la depunere și

va fi protejată, așa cum este ea (telle quelle), în celelalte țări ale Uniunii, sub rezerva

celor indicate în prezentul articol. Aceste țări vor putea să ceară, înainte de a proceda

la înregistrarea definitiva, să fie prezentat certificatul de înregistrare a mărcii în țara

de origine, eliberat de autoritatea competenta. Pentru acest certificat nu se va cere

nici o forma de legalizare. În vederea celor invocate au fost prezentate copiile

înregistrărilor în țara de origine marca înregistrată cu nr.012311007 este valabilă în

28 de state membre ale UE, precum și înregistrările în alte țări, în care a fost

înregistrată fără careva refuzuri. Hotărârea emisă de AGEPI prevede refuzul de

aplicare a normei internaționale din art.6 din Convenția de la Paris în temeiul faptului

că punctul B3 al aceluiași articol prevede că mărcile de fabrică sau de comerț la care

se referă prezentul articol nu vor putea fi refuzate ce la înregistrare sau invalidate

decât în următoarele cazuri: când ele sânt contrare moralei sau ordinii publice și, mai

ales, când sânt de natura să înșele publicul; o marcă nu va putea fi considerată ca

fiind contrară ordinii publice pentru singurul motiv că ea nu este conformă cu o

oarecare dispoziție a legislației cu privire la mărci, cu excepția cazului cînd această

dispoziție se referă ea însăși la ordinea publică. Reclamantul consideră neîntemeiată

referirea la p.B3, deoarece semnul combinat nu este contrar principiilor morale, nu

conține simboluri amorale sau cuvinte injurioase. Legislația Republicii Moldova nu

conține norme care interzic simbolurile asemănătoare cu cele sovietice, nici din

motive politice, nici din motive morale. De asemene, marca nu este de natură să

2

înșele publicul. Dovezi ale lipsei inducerii în eroare au fost prezentate la ședința

comisiei de contestații și anume listări de pe site-urile web ale magazinelor care

comercializează îmbrăcămintea cu marca „SOVIET”, precum și înregistrările

anterioare în multe țări din lume. Din afirmațiile Agenției de Stat pentru Proprietatea

Intelectuală, reclamantul a dedus că în toate țările UE, în Rusia, Belarus, Kazahstan,

marca nu induce consumatorul în eroare, consumatorul știe că Uniunea Sovietică nu

există mai mult de 25 de ani, iar în Republica Moldova consumatorul, în opinia

Agenției de Stat pentru Proprietatea Intelectuală, gândește că URSS încă există și va

crede că blugii sau cămașa cu marca „SOVIET” au fost fabricate în Uniunea

Sovietică. Respingerea înregistrării mărcii „SOVIET”, înregistrată și valabilă în

multe țări din lume, încalcă drepturile titularului mărcii și producătorului de

îmbrăcăminte. Din cauza că marca nu este înregistrată producătorul îmbrăcămintei

și încălțămintei „SOVIET” nu se poate proteja în deplină măsură de fabricarea și

importul produselor contrafăcute în Moldova. De asemenea, hotărârea încalcă

drepturile consumatorilor de a cumpăra produse necalitative și posibil chiar și

periculoase cu marca contrafăcută „SOVIET”. Hotărârea Agenției de Stat pentru

Proprietatea Intelectuală de respingere a înregistrării mărcii este ilegală, aplicarea

normelor legii este contrară prevederilor normei internaționale din art. 6 quinquies

al Convenției de la Paris și principalelor prevederi ale dreptului civil.

Prin hotărârea din 02 februarie 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani, s-

a admis cererea de chemare în judecată depusă de USC IP Limited și s-a anulat

decizia Agenției de Stat pentru Proprietatea Intelectuală din 24 februarie 2016 de

respingere a înregistrării mărcii și hotărârea Comisiei de contestații a Agenției de

Stat pentru Proprietatea Intelectuală a Republicii Moldova din 29 septembrie 2016;

s-a obligat Agenția de Stat pentru Proprietatea Intelectuală a Republicii Moldova de

a înregistra în deplină măsură marca internațională „SOVIET” pe teritoriul

Republicii Moldova.

Prin decizia din 02 octombrie 2018 a Curții de Apel Chișinău s-a admis apelul

declarat de Agenția de Stat pentru Proprietatea Intelectuală și s-a casat hotărârea din

02 februarie 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani, în cauza civilă, la cererea

de chemare în judecată depusă de USC IP Limited împotriva Agenției de Stat pentru

Proprietatea Intelectuală cu privire la anularea actului administrativ și s-a emis o

nouă hotărâre prin care s-a respins ca fiind neîntemeiată cererea de chemare în

judecată depusă de USC IP Limited împotriva Agenției de Stat pentru Proprietatea

Intelectuală a Republicii Moldova cu privire la anularea actului administrativ și

obligarea înregistrării mărcii comerciale.

La 11 ianuarie 2019, USC IP Limited, reprezentată de avocatul Valeriu Pelin,

a depus cerere de recurs împotriva deciziei din 02 octombrie 2018 a Curții de Apel

Chișinău, solicitând admiterea recursului, casarea deciziei instanței de apel cu

menținerea în vigoare a hotărârii primei instanțe.

În motivarea recursului s-a invocat că instanța de apel era obligată să examineze

și să expună asupra tuturor motivelor invocate în apel, nu a dat apreciere tuturor

argumentelor expuse în referință. La fel, nu a constatat și nu a elucidat toate

circumstanțele necesare pentru examinarea obiectivă a cauzei, fiind aplicate eronat

normele de drept material și procedural și nu a fost aplicată legea care trebuia să fie

aplicată. Decizia instanței de apel a fost adoptată în mod arbitrar, fără o apreciere a

argumentelor și probelor invocate de părți, ceea ce denotă incontestabil încălcarea

3

normelor de drept procedural, precum și examinarea superficială și evazivă a

pricinii, fără a fi verificată în condițiile legii legalitatea hotărârii contestate. Or, în

sensul jurisprudenței CtEDO abținerea de a da un răspuns special și explicit la cele

mai importante întrebări, fără a acorda părții care a formulat-o posibilitatea de ce

acest mijloc de apărare a fost neglijat sau respins, se consideră o încălcare a art. 6 §

1 CEDO. Instanța de apel nu și-a executat în deplină măsură obligația legală de a

motiva și argumenta soluția adoptată.

Recurentul a menționat că în contextul prevederilor art. 2 din Legea privind

protecția mărcilor nr. 38 din 29 februarie 2008, care definește noțiunea de marcă,

criteriile pe care trebuie să le întrunească un semn pentru a fi utilizat ca marcă sunt

în fond aceleași (uniforme) în întreaga lume. Totuși, aplicarea lor în practică poate

să difere de la o țară la alta în funcție de legislație și de sistemul de înregistrare a

mărcilor. Sunt două tipuri de criterii: -cele ce se referă la funcția elementară a unei

mărci de a distinge produsele și/sau serviciile unei persoane fizice sau juridice de

cele ale altei persoane fizice sau juridice, rezultând că o marcă trebuie să fie ușor de

recunoscut;-cele ce se referă la caracterele negative pe care le poate avea o marcă,

dacă este de natură să înșele publicul sau dacă este contrară ordinii publice sau

bunelor moravuri. Or, aceste criterii se regăsesc în art. 7 al Legii privind protecția

mărcilor nr. 38 din 29 februarie 2008. Înregistrarea mărcilor „mincinoase” se refuză

în baza art. 7 alin.(1) lit. g) al Legii privind protecția mărcilor nr. 38 din 29 februarie

2008, conform căruia se refuză înregistrarea mărcilor care pot induce în eroare

consumatorul în ceea ce privește originea geografică, calitatea ori natura produsului

și/sau a serviciului. La adresarea de a fi înregistrată marca „SOVIET” în Republica

Moldova, AGEPI a respins înregistrarea acestei mărci pe teritoriul Republicii

Moldova, deoarece denumirea „SOVIET” nu poate fi înregistrată, întrucât reprezintă

un semn de mare valoare simbolică. Sensul cuvântului rusesc «Советское» descrie

un produs originar din perioada sovietică și această marcă poate induce consumatorii

în eroare cu privire la originea geografică a tuturor produselor din clasa 25, ceea ce

contravine art. 7 alin.(1) lit. g) și j) al Legii privind protecția mărcilor nr. 38 din 29

februarie 2008. Ca urmare a examinării contestației depuse, la 24 februarie 2016 a

fost emisă decizia finală privind situația mărcii, potrivit căreia AGEPI și-a menținut

poziția din avizul provizoriu. Ulterior, la 30 iunie 2016 a depus o nouă contestație și

prin hotărârea din 29 septembrie 2016, Comisia de contestații a AGEPI a admis

parțial contestația, abrogând decizia Direcției mărci și design industrial din 24

februarie 2016 și s-a respins protecția mărcii solicitate pentru produsele revendicate

din clasa 25 în temeiul art. 7 alin.(1) lit. g) al Legii privind protecția mărcilor nr. 38

din 29 februarie 2008. Prin prisma prevederilor art. 3 lit.a), 4 alin.(2) lit.b), 7 lit.g),

43 al Legii privind protecția mărcilor nr. 38 din 29 februarie 2008 în raport cu

circumstanțele de fapt, recurentul a considerat ca fiind corectă concluzia primei

instanțe precum că AGEPI eronat a interpretat prevederile art. 7 lit. g) al Legii

privind protecția mărcilor nr. 38 din 29 februarie 2008.

Totodată, a declarat că este contrară prevederilor art. 7 alin.(1) lit. g) al Legii

privind protecția mărcilor nr. 38 din 29 februarie 2008 concluzia instanței de apel

precum că „SOVIET” cu imaginea steluță face aluzie la Uniunea Sovietică, adică

teritoriul din care fac parte numai fostele țări ale URSS. Marea Britanie nu face parte

din Uniunea Sovietică și nu poate pretinde la denumirea „SOVIET”, deoarece

produsele cu această denumire fabricate în Marea Britanie vor induce în eroare

4

consumatorii cu privire la originea geografică. Or, conform art. 7 alin.(1) lit. g) al

Legii privind protecția mărcilor nr. 38 din 29 februarie 2008 pentru emiterea

refuzului trebuie să existe simultan: marca să inducă în eroare consumatorul; să

indice originea geografică, adică trebuie să indice o anumită localitate, țară sau

regiune; marca trebuie să indice calitatea ori natura produselor. Confirmarea

inducerii în eroare poate fi obținută numai de la consumator prin intermediul unui

sondaj efectuat în rândul consumatorilor medii în numărul determinat de eșantionul

statistic și prelucrarea matematică a datelor obținute în cadrul sondajului. De altfel,

în lipsa acestor sondaje și obținerea probelor de la consumatori, afirmațiile părților

sunt doar opiniile părților în litigiu. Referitor la originea geografică, recurentul a

punctat că nici un stat nu este identificat cu cuvântul „soviet” și nici un stat din fosta

Uniune Sovietică nu conține cuvântul „Soviet”, „Sovietic” sau „Советский” în

denumirea sa.

La fel, a afirmat că instanța de apel nu a dat apreciere faptului că marca

solicitată este o marcă combinată, compusă din cuvântul „Soviet” și imaginea unei

steluțe întoarse care iese parțial din litera V. Or, la simbolurile sovietice niciodată

nu s-a atribuit steluța întoarsă sau înscrisă în anumite litere. La caz, marca are

caracter fantezist și nu indică teritoriul, ci stilul general al îmbrăcămintei specifice

brandului, care este destul de cunoscut în lume, comercializat în magazine și

accesibil și cumpărătorilor din Republica Moldova.

Cu referire la afirmațiile instanței de apel precum că „INTELS-MVD” SRL nu

este o instituție specializată în cercetări, recurentul a precizat că este o instituție

specializată de drept privat în domeniul proprietății intelectuale și inovațiilor și își

desfășoară activitatea conform Codului cu privire la știință și inovare și anume

efectuează cercetări aplicate în baza contractelor încheiate, implementează metode

noi de cercetare a pieței de proprietate intelectuală în Republica Moldova și este

membru asociat al organizației internaționale INTA (International Trademark

Association). Or, cercetările efectuate de „INTELS-MVD” SRL au fost admise în

calitate de probe fără anumite obiecții/observații în diferite instanțe din țară și nu-i

este interzis prin anumite decizii judecătorești sau legi desfășurarea activității

acesteia. Concluziile instanței de apel privind inadmisibilitatea probei prezentate-

cercetarea opiniei consumatorilor sunt neîntemeiate, contrare legii și limitează

drepturile persoanei în desfășurarea activității, care nu este participant la proces.

De asemenea, instanța de apel a ignorat prevederile normelor internaționale

care conform Constituției Republicii Moldova au prioritate față de normele

legislației naționale. Or, art. 6 al Convenției de la Paris pentru Protecția Proprietății

Industriale prevede înregistrarea mărcii așa cum este dacă aceasta a fost înregistrată

în mod corespunzător în țara de origine. Această Convenție a fost semnată de

Republica Moldova în anul 1991. Faptul înregistrării mărcii în țara de origine a fost

confirmată prin probe. Marca a fost înregistrată în toate țările Uniunii Europene,

precum și în țările CSI, cu excepția Ucrainei și Georgiei, unde sunt norme speciale

care interzic înregistrarea unor simboluri politice. Or, instanța de apel a ignorat

precum că marca a fost înregistrată fără a fi refuzat din motivul inducerii în eroare a

consumatorilor cu privire la originea geografică. La fel, nu a luat în considerare că

lipsa înregistrării mărcii și protecției pe teritoriul Republicii Moldova poate duce la

distribuirea produselor contrafăcute. De altfel, instanța de fond a reținut că marca a

fost înregistrată în ara de origine la 22 februarie 2013 ca marcă pentru produsele din

5

clasele 03,09,14,18,25 și 28 conform Clasificării Internaționale de Produse și

Servicii pentru produsele de încălțăminte, îmbrăcăminte și care servesc pentru

acoperirea capului. La 14 aprilie 2014, a fost înregistrată pe întreg teritoriul Uniunii

Europene conform procedurii de înregistrare a mărcii europene unice. Respectiv,

instanța de fond corect a reținut că nu au fost atestate motive absolute de refuz pentru

înregistrarea mărcii.

În conformitate cu prevederile art. 434 alin.(1) Cod de procedură civilă,

recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărîrii sau a deciziei

integrale, dacă legea nu prevede altfel.

Decizia instanței de apel a fost adoptată la 02 octombrie 2018, iar USC IP

Limited, reprezentată de avocatul Valeriu Pelin, a declarat recurs la 11 ianuarie

2019.

Materialele cauzei atestă expedierea participanților la proces a copiei deciziei

la 01 noiembrie 2018, conform scrisorii de însoțire (f.d.147), iar din textul recursului

rezultă că avocatul recurentului a recepționat decizia la 14 noiembrie 2018. Astfel,

recursul este declarat în termen.

În conformitate cu art. 441 Cod de procedură civilă, în cazul în care recursul

este considerat admisibil, un complet din 5 judecători examinează fondul recursului.

Prin încheierea din 20 martie 2019 a Curții Supreme de Justiție completul din

3 judecători a considerat recursul admisibil și a decis examinarea acestuia în fond de

un complet din 5 judecători.

În conformitate cu art. 442 alin. (1) Cod de procedură civilă, judecând recursul

declarat împotriva deciziei date în apel, instanța verifică, în limitele invocate în

recurs și în baza referinței depuse de către intimat, legalitatea hotărîrii atacate, fără

a administra noi dovezi.

În conformitate cu art. 444 Cod de procedură civilă, recursul se examinează

fără înștiințarea participanților la proces.

Verificând legalitatea actului de dispoziție contestat, prin prisma argumentelor

invocate și a materialelor din dosar, coroborat cu normele de drept material și

procedural aplicabile la soluționarea speței date, Colegiul civil, comercial și de

contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție va admite recursul

declarat de USC IP Limited, reprezentată de avocatul Valeriu Pelin și va casa decizia

instanței de apel cu menținerea hotărârii primei instanțe, din următoarele

considerente.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. f) Cod de procedură civilă, instanța,

după ce judecă recursul, este în drept să admită recursul, să caseze decizia instanței

de apel și să mențină hotărârea primei instanțe.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) Cod de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a

normelor de drept procedural.

În conformitate cu art. 432 alin. (2) Cod de procedură civilă se consideră că

normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care

instanța judecătorească: c) a interpretat în mod eronat legea.

Art. 432 alin. (4) Cod de procedură civilă prevede că săvârșirea altor încălcări

decât cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul

și în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a cauzei

6

sau în cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către

instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la

încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Colegiul notează că preambulul Legii privind protecția mărcilor nr. 38 din 29

februarie 2008, în redacția în vigoare din 28 august 2015, statuează că prezenta lege

creează cadrul necesar aplicării Regulamentului Consiliului (CE) nr.207/2009 din

26 februarie 2009 privind marca comunitară (publicat în Jurnalul Oficial al Uniunii

Europene nr.L 78 din 24 martie 2009), Regulamentului Comisiei (CE) nr.2868/95

din 13 decembrie 1995 privind punerea în aplicare a Regulamentului Consiliului

(CE) nr.40/94 din 20 decembrie 1993 privind marca comunitară (publicat în Jurnalul

Oficial al Uniunii Europene nr.L303 din 15 decembrie 1995), Directivei

Parlamentului European și a Consiliului 2004/48/CE din 29 aprilie 2004 privind

respectarea drepturilor de proprietate intelectuală (publicată în Jurnalul Oficial al

Uniunii Europene nr.L157 din 30 aprilie 2004).

Instanțele ierarhic inferioare, conform materialelor cauzei, au constatat că drept

urmare al adresării USC IP Limited pentru înregistrarea mărcii „SOVIET”

nr.IR1227595 pe teritoriul Republicii Moldova, AGEPI, prin avizul de refuz

provizoriu a protecției, datat cu 20 octombrie 2015, a refuzat în privința tuturor

produselor și/sau serviciilor din cl.25, deoarece denumirea „SOVIET” care se

conține în marcă nu poate fi înregistrată, întrucât reprezintă un semn de mare valoare

simbolică. Sensul cuvântului rusesc «Советское» (în franceză-Sovietique) descrie

un produs ca fiind originar din perioada sovietică și această denumire poate induce

consumatorului mediu un sentiment de nostalgie ca o calitate sau ca alte

caracteristici ale tuturor produselor revendicate în cerere, de asemenea, poate induce

în eroare publicul consumator cu privire la originea geografică a tuturor produselor

din clasa 25, menționate în cerere (Legea nr. 38-XVI/2008 privind protecția mărcilor

a Republicii Moldova, art. 7(1) g),j)) (f.d.30-33).

La 24 decembrie 2015, USC IP Limited, reprezentată de SRL „INTELS-

MDV”, în persoana mandatarului autorizat Olga V. Socolova, a înregistrat

contestație la avizul provizoriu de respingere a înregistrării mărcii (f.d.34-37).

Prin decizia finală privind situația mărcii datată cu 24 februarie 2016, de către

AGEPI a fost confirmat avizul provizoriu total (f.d.40).

Conform art. 47 alin. (1) al Legii privind protecția mărcilor nr. 38 din 29

februarie 2008, orice decizie privind cererile de înregistrare a mărcilor poate fi

contestată de către părți în termen de 2 luni de la data primirii ei sau de către

persoanele terțe în termen de o lună de la data la care decizia a fost făcută publică.

Contestația are efect suspensiv.

Alineatul 2 al aceluiași articol prevede că contestația se depune la AGEPI și se

soluționează de către Comisia de contestații în conformitate cu regulamentul

acesteia, aprobat de Guvern.

La 30 iunie 2016, USC IP Limited, reprezentată de SRL „INTELS-MDV”, în

persoana mandatarului autorizat Olga V. Socolova, a depus o contestație la decizia

privind cererea de înregistrare a mărcii (f.d.41-44).

Prin hotărârea din 29 septembrie 2016 a Comisiei de contestații a Agenției de

Stat pentru Proprietatea Intelectuală a Republicii Moldova s-a acceptat parțial

revendicarea contestatarului și s-a abrogat decizia Direcției mărci și design industrial

din 24 februarie 2016 și s-a respins protecția mărcii solicitate pentru produsele

7

revendicate din clasa 25 în temeiul art. 7 alin.(1) lit. g) din Legea nr. 38/2008 privind

protecția mărcilor; s-a transmis dosarul în Direcția mărci și design industrial pentru

continuarea procedurilor (f.d.46-52).

Conform art. 48 alin. (4) al Legii privind protecția mărcilor nr. 38 din 29

februarie 2008, hotărârea Comisiei de contestații se comunică părților și poate fi

atacată la judecătoria în a cărei jurisdicție este sediul AGEPI în termenele prevăzute

de lege.

Conform art. 16 alin. (1), (2) al Legii contenciosului administrativ nr. 793 din

10 februarie 2000, persoana care se consideră vătămată într-un drept al său,

recunoscut de lege, printr-un act administrativ și nu este mulțumită de răspunsul

primit la cererea prealabilă sau nu a primit nici un răspuns în termenul prevăzut de

lege, este în drept să sesizeze instanța de contencios administrativ competentă pentru

anularea, în tot sau în parte, a actului respectiv și repararea pagubei cauzate.

Acțiunea poate fi înaintată nemijlocit instanței de contencios administrativ în

cazurile expres prevăzute de lege și în cazurile în care persoana se consideră

vătămată într-un drept al său prin nesoluționarea în termen legal ori prin respingerea

cererii prealabile privind recunoașterea dreptului pretins și repararea pagubei

cauzate.

Prin cererea de chemare în judecată depusă la 17 februarie 2017, USC IP

Limited a solicitat anularea deciziei de respingere a înregistrării mărcii emisă la 24

februarie 2016, a hotărârii Comisiei de contestații din 29 septembrie 2016 ca

neîntemeiate și ilegale cu obligarea Agenției de Stat pentru Proprietatea Intelectuală

a Republicii Moldova de a înregistra în deplină măsură marca internațională

„SOVIET” conform cererii nr. 1227595 pe teritoriul Republicii Moldova (f.d.3-6).

Colegiul relevă că prima instanță corect a concluzionat asupra temeiniciei

acțiunii înaintate de către USC IP Limited, însă instanța de apel prin interpretarea

eronată a normelor de drept material neîntemeiat a decis respingerea cererii de

chemare în judecată depusă de către USC IP Limited.

Sub acest aspect, Colegiul reține că în contextul art. 2 al Legii privind protecția

mărcilor nr. 38 din 29 februarie 2008, în redacția în vigoare din 28 august 2015,

noțiunea de marcă reprezintă orice semn (vizual, sonor, olfactiv, tactil) care servește

la individualizarea și deosebirea produselor și/sau serviciilor unei persoane fizice

sau juridice de cele ale altor persoane fizice sau juridice.

Iar în redacția Legii privind protecția mărcilor nr. 38 din 29 februarie 2008, în

redacția în vigoare până la data de 28 august 2015, marcă reprezentă orice semn

susceptibil de reprezentare grafică, care servește la deosebirea produselor și/sau

serviciilor unei persoane fizice sau juridice de cele ale altor persoane fizice sau

juridice.

Art. 3 lit. a) al Legii privind protecția mărcilor nr. 38 din 29 februarie 2008

statuează că drepturile asupra mărcii sânt dobândite și protejate pe teritoriul

Republicii Moldova prin înregistrare în condițiile prezentei legi.

Conform art. 4 alin.(2) lit. b) al Legii privind protecția mărcilor nr. 38 din 29

februarie 2008, AGEPI recepționează și examinează cererile de înregistrare a

mărcilor, înregistrează și eliberează, în numele statului, certificate de înregistrare a

mărcilor, publică date oficiale în Buletinul Oficial de Proprietate Industrială al

Republicii Moldova, denumit în continuare BOPI.

8

În temeiul art. 7 alin. (1) lit. g) al Legii privind protecția mărcilor nr. 38 din 29

februarie 2008, se refuză înregistrarea mărcilor care pot induce în eroare

consumatorul în ceea ce privește originea geografică, calitatea ori natura produsului

și/sau a serviciului.

Pornind de la faptul că criteriile pe care trebuie să le întrunească un semn pentru

a fi utilizat ca marcă sunt în esență aceleași, însă, totuși, aplicarea lor în practică

poate să difere de la o țară la alta în funcție de legislație și de sistemul de înregistrare

a mărcilor. Sunt două tipuri de criterii: -cele ce se referă la funcția elementară a unei

mărci de a distinge produsele și/sau serviciile unei persoane fizice sau juridice de

cele ale altei persoane fizice sau juridice, rezultând că o marcă trebuie să fie ușor de

recunoscut;-cele ce se referă la caracterele negative pe care le poate avea o marcă,

dacă este de natură să înșele publicul sau dacă este contrară ordinii publice sau

bunelor moravuri.

Colegiul reiterează că, la caz, în final, s-a refuzat înregistrarea mărcii solicitate

de către USC IP Limited și anume a mărcii „SOVIET” doar în temeiul art. 7 alin.

(1) lit. g) al Legii privind protecția mărcilor nr. 38 din 29 februarie 2008, citat

anterior, pornind de la faptul că prezența cuvântului „Soviet” în semnul solicitat, dar,

în special, prezența steluței cu cinci colțuri, luate împreună, fac aluzie la Uniunea

Sovietică, Советский Союз, советский, de aceea consumatorul mediu poate fi

indus în eroare în ceea ce privește originea geografică a produselor revendicate

(îmbrăcăminte, încălțăminte, etc.), adică vor crede că produsele provin din spațiul

ex-sovietic, adică din fostele republici unionale, pe când solicitantul cererii este din

Regatul Unit (f.d.46-52).

Or, inițial în avizul de refuz provizoriu a protecției datat cu 20 octombrie 2015,

s-a indicat ca temei de refuz inclusiv și art. 7 alin. (1) lit. j) al Legii privind protecția

mărcilor nr. 38 din 29 februarie 2008, conform căreia se refuză înregistrarea mărcilor

care conțin semne de înaltă valoare simbolică, în special simboluri religioase (f.d.32-

33).

Conform art. 43 alin. (1), (2), (3) al Legii privind protecția mărcilor nr. 38 din

29 februarie 2008, în cazul în care, în temeiul motivelor absolute sau relative de

refuz specificate la art.7 și 8, marca nu îndeplinește condițiile de înregistrare pentru

toate sau pentru o parte din produsele și/sau serviciile pentru care este solicitată,

cererea de înregistrare a mărcii se respinge pentru produsele și/sau serviciile

respective. Cererea de înregistrare a mărcii nu va fi respinsă înainte ca solicitantului

să i se comunice, printr-un aviz de refuz provizoriu, motivele în baza cărora

înregistrarea ar putea fi refuzată în totalitate sau în parte. În termen de 2 luni de la

data primirii comunicării, solicitantul este în drept să depună o contestație la avizul

de refuz provizoriu, cu prezentarea argumentelor în favoarea înregistrării mărcii, să

retragă cererea pentru una sau mai multe clase de produse/servicii, pentru anumite

produse/servicii ori să solicite introducerea modificărilor, cu condiția achitării

taxelor pentru acțiunile menționate, în termenele și cuantumurile stabilite. În cazul

în care marca conține elemente care, conform art.7, nu pot fi înregistrate independent

în calitate de mărci pentru toate sau pentru anumite categorii de produse/servicii

solicitate, iar includerea acestor elemente în marcă poate crea îndoieli asupra limitei

de protecție a acesteia, AGEPI poate cere, drept condiție pentru înregistrarea mărcii,

ca solicitantul, în termen de 2 luni de la data primirii avizului menționat la alin.(2),

9

să declare că renunță la invocarea oricărui drept exclusiv asupra acestor elemente.

Această declarație se publică odată cu datele privind înregistrarea mărcii.

Colegiul reține că prima instanța corect a conchis că decizia din 24 februarie

2016 de respingere a înregistrării mărcii și hotărârea din 29 septembrie 2016 a

Comisiei de contestații a AGEPI au fost emise ca urmare a interpretării eronate a

prevederilor art. 7 alin. (1) lit. g) al Legii privind protecția mărcilor nr. 38 din 29

februarie 2008. Or, instanța de fond just a constatat lipsa unor motive absolute de

refuz pentru înregistrarea mărcii în temeiul normei de drept amintite anterior,

inclusiv pentru considerentele ce succed.

În continuare, Colegiul relevă că Convenția de la Paris pentru Protecția

Proprietății Industriale, încheiată la 20 martie 1883, la care Republica Moldova a

aderat la 11 martie 1993 în baza Hotărârii Parlamentului Republicii Moldova nr.

1328, în art. 6 quinquies, statuează că: A.-1) Orice marcă de fabrică sau de comerț

înregistrată reglementar în țara de origine va fi admisă la depunere și va fi protejată,

întocmai așa cum este ea, în celelalte țări ale uniunii, sub rezerva celor indicate în

prezentul articol. Aceste țări vor putea să ceară, înainte de a proceda la înregistrarea

definitivă, să fie prezentat certificatul de înregistrare a mărcii în țara de origine,

eliberat de autoritatea competentă. Pentru acest certificat nu se va cere nici o formă

de legalizare. 2) Va fi considerată ca țară de origine acea țară a uniunii în care

depunătorul are o întreprindere industrială sau comercială reală și serioasă și, dacă

el nu are o astfel de întreprindere în uniune, acea țară a uniunii în care se află

domiciliul său și, dacă el nu are un domiciliu în cadrul uniunii, țara naționalității

sale, în cazul când el este cetățean al unei țări a uniunii. B.-Mărcile de fabrică sau de

comerț la care se referă prezentul articol nu vor putea fi refuzate de la înregistrare

sau invalidate decât în următoarele cazuri: 1. când ele sunt de natură să aducă

atingere anumitor drepturi câștigate de terți în țara în care se cere protecția; 2. când

ele sunt lipsite de orice caracter distinctiv sau când sunt compuse exclusiv din semne

sau indicații putând să servească, în comerț, pentru a indica felul, calitatea,

cantitatea, destinația, valoarea, locul de origine al produselor sau data producției, sau

cînd ele au devenit uzuale în vorbirea curentă sau în practica comercială cinstită și

constantă din țara în care se cere protecția;3. când ele sunt contrare moralei sau

ordinii publice și, mai ales, când sunt de natură să înșele publicul. O marcă nu va

putea fi considerată ca fiind contrară ordinii publice pentru singurul motiv că ea nu

este conformă cu o oarecare dispoziție a legislației cu privire la mărci, cu excepția

cazului când această dispoziție se referă ea însăși la ordinea publică. Aceasta nu

modifică totuși aplicarea articolului 10 bis.

Colegiul învederează că marca „SOVIET”, solicitată a fi înregistrată pe

teritoriul Republicii Moldova pentru produse din clasa 25, a fost introdusă în registru

la 22 februarie 2013 în țara de origine, Marea Britanie, pentru produsele din clasele

03, 09, 14, 18, 25, 28 conform Clasificării Internaționale de Produse și Servicii

pentru produsele de încălțăminte, îmbrăcăminte și produse pentru acoperirea capului

(f.d.12-17). Iar la 14 aprilie 2014, marca „SOVIET” număr de depozit 012311007,

IR1222428 a fost înregistrată pe întreg teritoriul Uniunii Europene conform

procedurii de înregistrarea a mărcii europene unice, marcă comunitară (f.d.18-25).

Tot aici, este relevant și faptul că această marcă „SOVIET” pentru produsele

din clasa 25 a fost înregistrată și în alte țări, inclusiv în fostele țări ale Uniunii

Sovietice (f.d.26-29).

10

La acest capitol, Colegiul notează că alegațiile părții pârâte, precum și ale

instanței de apel referitor la inducerea în eroare a consumatorului mediu în privința

originii geografice a produselor în ipoteza că vor presupune că aceste produse ar

proveni din spațiul ex-sovietic, sunt cu titlu de presupuneri și nu pot fi puse la baza

unui refuz din motive absolute. Aceasta motivare este o pură speculație întrucât nu

se precizează în ce mod ar fi indus publicul în eroare știut fiind că, în general,

oamenii au o percepție diferită asupra lucrurilor și își pot imagina în mod diferit

realitatea, iar acest fenomen nu poate fi controlat de un terț. De altfel, instanța de

apel s-a axat pe faptul că perceperea semnului de către consumator va fi în legătură

directă cu Uniunea Sovietică, Советский Союз, советский, care nu este decât o

generalizare și nu o analiză detaliată cum o impune reclamantului.

Este evident că prin înregistrarea acestei mărci, titularul a urmărit încă de la

bun început comercializarea unui produs al țării de origine, însă nu inducerea în

eroare a consumatorului prin sugerarea ideii că achiziționează produse provenite din

spațiul ex-sovietic.

Chiar și în ipoteza, invocată de instanța de apel, în care marca „SOVIET” per

ansamblu este compusă din cuvântul „Soviet” și o steluță cu cinci colțuri în interiorul

literei „V” în partea de sus ar face aluzie la Uniunea Sovietică, Советский Союз,

советский, nu poate constitui temei de refuz, or, marca de rând cu faptul că servește

la individualizarea și deosebirea produselor, oferă posibilitatea consumatorului de a-

și stabili anumite criterii pentru alegerea unui produs sau altul. Or, la momentul

înregistrării mărcii în țara de origine și în alte țări din lume, marca nu a avut caracter

deceptiv, adică susceptibilă a induce în eroare consumatorul mediu în privința

elementului-originea geografică.

De altfel, nu este exclusă posibilitatea asocierii consumatorului la alegerea unui

produs cu ceva care l-ar determina de a selecta marca de produs propusă, or, unul

din aspectul ce determină alegerile consumatorului sunt emoțiile. În esență, un brand

le oferă consumatorilor o promisiune cu privire la lucrurile pe care le pot aștepta de

la produs, dar și beneficii emoționale.

Mai mult decât atât, instanța de apel s-a limitat la poziția părții pârâte precum

că marca ar induce în eroare consumatorul referitor la originea geografică, deoarece

consumatorul mediu ar considera că sunt produse provenite din spațiul ex-sovietic,

însă nu au luat în considerare că de către consumatori poate fi asociat cu un stil

sovietic, ceea ce și s-a constatat în cadrul cercetării de marketing pe piața din

Republica Moldova. Or, acest aspect nu poate servi ca temei de refuz.

În cadrul acestui motiv, instanța de apel a considerat că prima instanță eronat

și pripit a reținut drept probă „Cercetarea de marketing pe piața din Republica

Moldova percepția mărcii „SOVIET” de către consumatori”, deoarece ar fi fost

efectuată de reprezentantul USC IP Limited-SRL „INTELS-MDV”, care nu ar fi o

instituție specializată domeniul cercetărilor de acest gen. Or, instanța de apel prin

prisma art. 122 alin.(1) Cod de procedură civilă, a declarat inadmisibilă proba dată.

În acest sens, Colegiul reține că în Extrasul din Registrul de stat al persoanelor

juridice pe numele SRL „INTELS-MDV” se identifică obiectul principal de

activitate ca fiind și „activitatea de cercetare a pieței și de sondaj al opiniei publice”,

fiind relevante și alegațiile recurentului invocate în acest sens (f.d.92). Respectiv,

instanța de apel eronat a concluzionat asupra inadmisibilității probei date.

11

Astfel, informația acumulată de SRL „INTELS-MDV” ca urmare a aplicării

metodei de intervievare face-to-face a 400 de respondenți-bărbați cu vârsta de peste

17 ani, reprezintă opinia oficială a segmentului de piață eșantionat, care s-a folosit

pentru analiza și formarea unor concluzii relevante. În rezultat s-a constatat că 71%

din 100% nu asociază marca „SOVIET” cu Uniunea Sovietică, iar 100% din 100%

- nu cred că îmbrăcămintea/încălțămintea sub marca „SOVIET” este fabricată în

URSS (Uniunea Sovietică). În final, s-a concluzionat fără echivoc că este imposibilă

inducerea în eroare a consumatorilor cu privire la locul de fabricare a produselor

menționate (f.d.85-90).

Strategiile folosite pentru a crea și promova o marcă comercială reprezintă un

set de metode de marketing și de comunicare ce ajută la diferențierea unei companii

sau a unor produse față de competitori, având drept scop crearea unei impresii

durabile în mintea consumatorului. Componentele-cheie care formează trusa de

instrumente a unui brand includ: identitatea brandului, comunicarea acestuia (prin

intermediul logourilor sau al mărcilor înregistrate, de exemplu), recunoașterea

mărcii, loialitatea față de brand și diferitele strategii de promovare și administrare a

mărcii.

Concomitent Colegiul relevă că instanța de apel la verificarea legalității și

temeiniciei hotărârii primei instanțe a conchis că de către instanța de fond s-ar fi

ignorat argumentele invocate de AGEPI și nu s-ar fi luat în considerare toate

circumstanțele faptice, ceea ce nu reflectă realitatea, or, prima instanța a respins

aserțiunile pârâtului prin prisma raportului de cercetare referitor la percepția mărcii

„SOVIET” de către consumatori. Respectiv, pornind de la rezultatele cercetării,

poziția AGEPI referitor la inducerea în eroare a consumatorului referitor la originea

geografică a mărcii, a fost combătută și nu poate fi reținută ipoteza instanței de apel

precum că instanța de fond ar fi ignorat argumentele AGEPI. Pe când instanța de

apel a preluat poziția AGEPI, iar cercetarea de marketing prezentată de către

reclamant cu titlu de probă, a fost respinsă ca fiind inadmisibilă.

În corolar, Colegiul va reține ca fiind corectă și întemeiată concluzia primei

instanțe referitor la anularea actelor contestate și obligarea pârâtului la înregistrarea

mărcii „SOVIET” pe teritoriul Republicii Moldova.

Prin prisma argumentelor recurentului, instanța de recurs reliefă că decizia

atacată nu cuprinde motivele pe care se sprijină, instanța de apel reluând, în esență,

susținerile pârâtei din motivarea hotărârii contestate în cererea de chemare în

judecată.

Din considerentele expuse supra și având în vedere că decizia instanței de apel

a fost adoptată cu interpretarea eronată a normelor de drept în raport cu

circumstanțele cauzei, iar prima instanță prin aplicarea corectă a normele de drept

pertinente litigiului dedus judecății a constatat temeinicia acțiunii, Colegiul civil,

comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție va

admite recursul declarat, va casa decizia instanței de apel și va menține hotărârea

primei instanțe.

În conformitate cu prevederile art. 442, art. 444, art. 445 alin. (1) lit. f), alin.(3)

Cod de procedură civilă, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

lărgit al Curții Supreme de Justiție

d e c i d e:

12

Se admite recursul declarat de USC IP Limited, reprezentată de avocatul

Valeriu Pelin.

Se casează decizia din 02 octombrie 2018 a Curții de Apel Chișinău, în cauza

civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de USC IP Limited împotriva

Agenției de Stat pentru Proprietatea Intelectuală a Republicii Moldova cu privire la

anularea actului administrativ.

Se menține hotărârea din 02 februarie 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul

Rîșcani, în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de USC IP Limited

împotriva Agenției de Stat pentru Proprietatea Intelectuală a Republicii Moldova cu

privire la anularea actului administrativ.

Decizia este irevocabilă.

Președintele ședinței,

judecătorul Oleg Sternioală

Judecătorii Valeriu Doagă

Nicolae Craiu

Nina Vascan

Victor Burduh

13