2ra-485/19 — incasarea contravalorii bunului procurat, recuperarea prejudiciului moral si incasarea penalitatii

Dosarul nr. 2ra-485/19

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Rîșcani (jud: I. Barbacaru)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud: V. Cotorobai, M. Anton, A. Panov)

ÎNCHEIERE

27 martie 2019 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președintele completului, judecătorul Mariana Pitic

judecătorii Galina Stratulat

Iurie Bejenaru

examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către

Constantin Gherciu,

în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de către Constantin

Gherciu împotriva Societății pe acțiuni „Pinta” și Societății cu răspundere limitată

„Duo Ego”, intervenient accesoriu Societatea cu răspundere limitată „Cribo Foraj” cu

privire la încasarea contravalorii bunului procurat, recuperarea prejudiciului moral și

încasarea penalității,

împotriva deciziei din 11 octombrie 2018 a Curții de Apel Chișinău, prin care a

fost respins apelul declarat de către Constantin Gherciu și a fost menținută hotărârea

din 03 mai 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani,

c o n s t a t ă:

La data de 30 noiembrie 2009, Constantin Gherciu a depus cerere de chemare în

judecată împotriva SA „Pinta” și SRL „Duo Ego” cu privire la încasarea contravalorii

bunului procurat, recuperarea prejudiciului moral și încasarea penalității.

În motivarea acțiunii reclamantul a indicat că la 28 aprilie 2009 a procurat de la

SRL „Duo-Ego” pompă electrică cu centrifugă pentru sonda cu apă de tip ATV 6-

6.3-125 la prețul de 6 600 lei, fapt confirmat prin bonul de plată, cu termenul de

garanție de 13 luni.

A menționat că în interiorul termenului de garație pompa s-a defectat iar la data

de 12 august 2009 s-a adresat pârâților cu cerere de restituire a costului bunului

necalitativ în termen de 14 zile, însă SRL „Duo-Ego” nu a răspuns la cererea

înaintată, iar SA „Pinta” prin scrisoarea nr. 502 din 16 august 2009 în vederea

depistării cauzei ieșirii din funcțiune a pompei electrice a solicitat să i se pună la

dispoziție pașaportul pompei, pașaportul fântânei arteziene, informația cu privire la

condițiile de exploatare aprobată de către conducerea tehnică a întreprinderii

consumatoare, actul – reclamație cu indicarea caracterului defectului și data

depistării.

A susținut că aceste nu le-a îndeplinit, deoarece s-a prezentat la pârât cu

documentele solicitate imediat după depistarea defectului.

1

A considerat că pârâții au încălcat prevederile art.13 alin. (1) Lega nr. 105-XV

din 13 martie 2003 privind protecția consumatorilor și nu i-au restituit în termen de

14 zile de la depunerea plângerii suma plătită pentru pompă.

A solicitat reclamantul Constantin Gherciu încasarea din contul SA „Pinta” și

SRL „Duo-Ego” contravaloarea bunului procurat în mărime de 6 600 de lei,

prejudiciul moral în mărime de 5 000 de lei și penalitatea 5% din valoarea produsului

procurat pentru fiecare zi de întârziere.

Prin hotărârea din 05 septembrie 2014 a Judecătoriei Rîșcani, mun. Chișinău,

acțiunea depusă de Constantin Gherciu a fost respinsă ca neîntemeiată și a fost

încasat din contul lui Constantin Gherciu în beneficiul SA „Pinta” a sumei de 5000 de

lei cu titlu de asistență juridică, și a sumei de 90 de lei cu titlu de cheltuieli suportate

pentru efectuarea expertizei, iar în total a sumei de 5090 de lei (f.d.176-185, Vol. I).

Prin decizia din 22 aprilie 2015 a Curții de Apel Chișinău, a fost respins apelul

declarat de către Constanin Gherciu și a fost menținută hotărârea din 05 septembrie

2014 a Judecătoriei Rîșcani, mun. Chișinău (f.d.233-237, Vol. I).

Prin decizia din 11 noiembrie 2015 a Curții Supreme de Justiție a fost admis

recursul declarat de Constantin Gherciu, a fost casată decizia din 22 aprilie 2015 a

Curții de Apel Chișinău și a fost restituită cauza spre rejudecate la Curtea de Apel

Chișinău, în alt complet de judecată (f.d.260-264, Vol. I).

Prin decizia din 29 iunie 2016 a Curții de Apel Chișinău, a fost admis apelul

declarat de către Constanin Gherciu, a fost casată hotărârea din 05 septembrie 2014 a

Judecătoriei Rîșcani, mun. Chișinău și a fost restituită cauza spre rejudecare în prima

instanță, în alt complet de judecată (f.d.28-32, Vol. II).

Prin hotărârea din 03 mai 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani, acțiunea

depusă de Constantin Gherciu a fost respinsă ca neîntemeiată (f.d.120, 127-129, Vol.

II).

Prin decizia din 11 octombrie 2018 a Curții de Apel Chișinău, a fost respins

apelul declarat de către Constantin Gherciu și a fost menținută hotărârea din 03 mai

2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani.

În motivarea soluției, instanța de apel a constatat că la data de 28 aprilie 2009

Constantin Gherciu a procurat de la SRL „Duo Ego” pompă electrică cu centrifugă

pentru sonda cu apă de tip ЭЦВ-6-6.3-125, la preț de 6600 de lei, confirmat prin

bonul de plată din 28 aprilie 2009, cu termenul de garanție 13 luni din momentul

procurării bunului.

La fel, instanța de apel a constatat că la exploatarea pompei reclamantul-apelant

a încălcat cerințele pct. 5 din capitolul „Atenție” din „îndrumătorul cu privire la

exploatare”, care menționează modalitatea de punere în funcțiune a pompei și anume

că înainte de procurarea agregatului cumpărătorul urmează să se convingă că debitul

sondei (fântânei) este mai mare decât productivitatea agregatului procurat cu 50 %

debitul pompei, presiunea dezvoltată de agregat corespunde cu necesitățile cu privire

la înălțimea de ridicare a apei.

Respingând cerința apelantului cu privire la restituirea costului pompei electrice

cu centrifugă pentru sonda de apă, pe motivul necorespunderii calității acesteia,

instanța de apel făcând referire la prevederile art. 6 lit.c), art. 7 alin. (9), art. 8 din

Legea cu privire la protecția consumatorului, a reținut că reclamantul-apelant în

calitate de cumpărător la procurarea pompei a primit „îndrumătorul cu privire la

exploatare”, iar SA „Pinta” a respectat prevederile art. 18 al Legii sus menționate și a

2

informat consumatorul despre „regulile de exploatare a pompei electrice și i-a

înmânat un pașaport a pompei și un îndrumar privind exploatarea pompei electrice”.

Astfel, instanța de apel a reținut că pompa electrică procurată nu avea nici un

viciu material ascuns, iar deficiențele în funcționare au apărut datorită încălcării

regulilor de exploatare a pompei de către consumator, fapt confirmat prin însăși

explicațiile apelantului, care a indicat că cunoștea din îndrumarul privind exploatarea

că în cazul măririi amperajului mai mult de 25 % este necesar de oprit și de demontat,

însă nu s-a conformat cerințelor îndrumarului, crezând că aceasta își va reveni de la

sine.

Totodată, instanța de apel a remarcat că apelantul nu întrunește în sine condițiile

unui consumator în sensul Legii cu privire la protecția consumatorului, deoarece

apelantul este în principiu un antreprenor, care practică activitatea de antreprenoriat și

care folosește pompa procurată nu în scopuri personale, dar în scopuri de

antreprenoriat, lucru care reiese din destinația și calitățile pompei, deoarece pompa a

fost instalată la uzina de cărămidă din or. Comrat, fapt confirmat de apelant. Astfel, la

caz nu poate fi aplicabilă Legea cu privire la protecția consumatorului în speță fiind

aplicabile prevederile Codului civil ce reglementează contractul de vânzare-

cumpărare.

De asemenea, intanța de apel a considerat că rezultatul Raportului de expertiză

nr. 083/011 din 30 iulie 2010 nu poate sta la baza soluției speței, or, răspunsurile

/concluziile la întrebările puse de instanță nu sunt certe, expertul folosind noțiunea

„posibil”.

Respingând cerința apelantului cu privire la încasarea prejudiciului moral în

sumă de 5000 de lei, instanța de apel a reținut că nu a avut loc nici o încălcare a

drepturilor apelantului în calitate de consumator, iar acesta din urmă nu a probat

existența caracterului gradului și întinderii prejudiciului moral.

Respingând cerința apelantului cu privire la încasarea penalității, instanța de

apel a constatat că defecțiunea a fost stabilită la data de 28 mai 2009, iar apelantul s-a

adresat cu reclamație către întreprindere abia la data de 12 august 2009. Totodată,

apelantul nu a prezentat actele, documentele solicitate și însăși pompa electrică

procurată pentru a putea fi efectuată o expertiză tehnică cu privire la stabilirea cauzei

ieșirii din funcțiune a pompei.

La data de 10 ianuarie 2019, Constantin Gherciu, a declarat recurs împotriva

deciziei instanței de apel, solicitând admiterea recursului, casarea deciziei din 11

octombrie 2018 a Curții de Apel Chișinău și hotărârii din 03 mai 2018 a Judecătoriei

Chișinău, sediul Rîșcani, cu pronunțarea unei hotărâri noi de admitere a acțiunii.

În motivarea recursului a indicat că, instanța de apel la pronunțarea deciziei

contestate a încălcat normele de drept material, precum și a apreciat în mod arbitrar

probele prezentate.

Recurentul a susținut că instanța de apel și prima instanță au ignorat argumentele

apelantului examinând și susținând argumentele intimaților, care sunt bazate pe

versiuni, presupuneri și nu pe fapte și probe incontestabile.

A menționat că instanța de apel eronat a ajuns la concluzia că recurentul în

calitate de cumpărător a încălcat cerințele pct. 5 din Capitolul „Instrucțiunea privind

exploatarea”, la materialele cauzei lipsind careva probe veridice în acest sens și că

nefondat instanța de apel face referire la scrisoarea nr. 315 din 03 februarie 2010 a

SATÎ Uzina electromecanică din Herson, Ucraina, invocând-o drept probă.

3

A susținut că instanțele ierarhic inferioare nu au luat o atitudine obiectivă față de

rezultatele expertizei nr. 083/011 din 03 iulie 2010, urmând a se expune în ce constă

neveridicitatea expertizei.

A mai susținut că la materialele cauzei lipsesc careva probe că pârâții au propus

și au solicitat să le fie restituită pompa pentru efectuarea expertizei tehnice în termen

de 14 zile, motiv din care nu-i poate fi imputat recurentului apariția deficiențelor

pompei.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni

de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă legea nu prevede altfel.

Din materialele dosarului rezultă că la data de 21 noiembrie 2018 decizia din 11

octombrie 2018 a Curții de Apel Chișinău a fost publicată pe pagina web „Portalul

instanțelor naționale de judecată”.

De asemenea, din materialele dosarului rezultă că, la data de 12 noiembrie 2018

decizia integrală a instanței de apel a fost expediată participanților la proces, dar date

care ar confirma recepționarea acesteia la dosar lipsesc.

Astfel, recursul declarat la data de 09 ianuarie 2019 împotriva deciziei din 11

octombrie 2018 a Curții de Apel Chișinău, este în termen.

Examinând temeiurile recursului în raport cu materialele cauzei civile,

completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că, recursul este inadmisibil din următoarele motive.

În conformitate cu art. 432 din Codul de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor

de drept procedural.

Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în

cazul în care instanța judecătorească:

a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată;

b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată;

b1) a aplicat o lege care a fost declarată neconstituțională;

c) a interpretat în mod eronat legea;

d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat

în cazul în care:

a) cauza a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la

judecarea ei;

b) cauza a fost judecată în absența unui participant la proces căruia nu i s-a

comunicat locul, data și ora ședinței de judecată;

c) în judecarea cauzei au fost încălcate regulile privind limba de desfășurare a

procesului;

d) instanța a soluționat problema drepturilor unor persoane care nu au fost

implicate în proces;

e) în dosar lipsește procesul-verbal al ședinței de judecată;

f) hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea competenței jurisdicționale.

Săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de

declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut

duce la soluționarea greșită a cauzei sau în cazul în care instanța de recurs consideră

că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în

4

care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale

omului.

Temeiurile prevăzute la alin. (3) se iau în considerare de către instanță din

oficiu.

În conformitate cu art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă, cererea de

recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art.432 alin.(2), (3) și (4).

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că, recursul declarat de către Constantin Gherciu, nu se

încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

Prin urmare, argumentele invocate în recurs nu denotă încălcarea esențială sau

aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de

către instanța de apel, respectiv, nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

Or, recursul exercitat conform secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai

asupra problemelor de drept material și procedural, verificându-se numai legalitatea

deciziei, dar nu și temeinicia ei în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție menționează și faptul că, procedura

admisibilității constă în verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se

încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

Totodată, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție relevă că, conform jurisprudenței CEDO, recursurile

trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situației prezentate în

cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de

lucruri (cauza Rebai și alții contra Franței, 25 februarie 1995), pe când în recursul

declarat de către Constantin Gherciu, asemenea aspecte nu se regăsesc.

Astfel, din considerentele menționate, completul Colegiului civil, comercial și

de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a

considera recursul declarat de Constantin Gherciu, ca inadmisibil.

În conformitate cu art. 270, 431 alin. (2), 433 lit. a), art. 440 alin. (1) Cod de

procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

dispune:

Recursul declarat de Constantin Gherciu, se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Mariana Pitic

judecătorii Galina Stratulat

Iurie Bejenaru

5