2rac-145/19 — declararea nulității contractului de locațiune

2rac-145/19 — declararea nulității contractului de locațiune (Curtea Supremă de Justiție, 2019)

Dosarul nr. 2rac-145/2019

prima instanță: Judecătoria Căușeni, sediul Ștefan Vodă (jud: M. Țurcan)

instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud: Iu. Cimpoi, I. Secrieru, A. Danilov)

Î N C H E I E R E

27 martie 2019 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului, judecătorul Mariana Pitic

judecători Iurie Bejenaru

Galina Stratulat

examinând admisibilitatea recursului declarat de Societatea cu Răspundere

Limitată „Test-Auto-Sud-Est”,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Societatea cu

Răspundere Limitată „Test-Auto-Sud-Est” împotriva Societății pe Întreprinderii

Mixte Compania de Asigurări „Grawe Carat Asigurări” Societate pe Acțiuni cu

privire la declararea nulității contractului de locațiune,

împotriva deciziei din 04 decembrie 2018 a Curții de Apel Chișinău, prin care

a fost respins apelul declarat de către Societatea cu Răspundere Limitată „Test-

Auto-Sud-Est” și a fost menținută hotărârea din 03 octombrie 2018 a Judecătoriei

Căușeni, sediul Ștefan Vodă

c o n s t a t ă :

La 04 mai 2018, SRL „Test-Auto-Sud-Est” a depus cerere de chemare în

judecată împotriva ÎM „Grawe Carat Asigurări” SA cu privire la declararea

nulității contractului de locațiune.

În motivarea acțiunii a indicat că la 28 august 2012, între SRL „Test-Auto-

Sud-Est” și ÎM „Grawe Carat Asigurări” SA a fost încheiat contractul de locațiune

nr. 3/121, pe un termen de 3 ani, ulterior fiind prelungit până în data de 02

septembrie 2019.

Reclamanta a concretizat că conform pct. 1.7 din contract nominalizat, chiria

nu include serviciile comunale aferente folosinței bunului închiriat, acestea urmând

a fi plătite de locatar conform facturilor emise de locator, în baza indicilor

controalelor specializate proporțional suprafeței închiriate.

A reiterat că locatarul ÎM „Grawe Carat Asigurări” SA până în anul 2017 a

respectat prevederile contractuale și a achitat locatorului serviciile comunale în

sumă de 43 511 lei.

Ulterior, la 07 noiembrie 2017 locatarul ÎM „Grawe Carat Asigurări” SA a

transmis locatorului SRL „Test-Auto-Sud-Est” un mesaj prin care a invocat că nu

este de acord cu achitarea în continuare a serviciilor comunale și a solicitat

recalcularea cheltuielilor suportate pentru anii 2013 - 2016 la plata serviciilor

comunale.

1

Or, reclamantul a considerat că în circumstanțele respective a fost clar că ÎM

„Grawe Carat Asigurări” SA a încheiat contractul de locațiune prin dol, cunoscând

cu certitudine despre înțelegerea verbală a reprezentanților părților contractuale, ca

mai târziu să ceară recalcularea plăților comunale achitate în sumă de 43 511,83

lei.

Reclamanta invocând prevederile art. 216, 217, 219 și 228 Cod civil a

solicitat declararea nulității absolute a contractului de locațiune nr. 3/121 din 28

august 2012, încheiat între SRL „Test-Auto-Sud-Est” și ÎM „Grawe Carat

Asigurări” SA.

Prin hotărârea din 03 octombrie 2018 a Judecătoriei Căușeni, sediul Ștefan

Vodă a fost respinsă ca neîntemeiată cererea de chemare în judecată depusă de

către SRL „Test-Auto-Sud-Est” împotriva ÎM „Grawe Carat Asigurări” SA cu

privire la declararea nulității contractului de locațiune.

Invocând ilegalitatea hotărârii primei instanțe, la 01 noiembrie 2018 SRL

„Test-Auto-Sud-Est” a declarat apel, prin care a solicitat casarea hotărârii instanței

de fond cu emiterea unei noi hotărâri de admitere a acțiunii.

Prin decizia din 04 decembrie 2018 a Curții de Apel Chișinău a fost respins

apelul declarat de către SRL „Test-Auto-Sud-Est” și a fost menținută hotărârea din

03 octombrie 2018 a Judecătoriei Căușeni, sediul Ștefan Vodă.

Instanța de apel pentru a respinge apelul, făcând referire la prevederile art.

228, 512, 514, 572, 735 din Codul civil și-a argumentat concluzia prin faptul că

aceste prevederi legale denotă cert temeinicia și legalitatea hotărârii primei

instanțe.

În opinia instanței de apel, prima instanță corect a respins pretențiile

reclamantei ca neîntemeiate, concluzionând că până în anul 2017 a recunoscut și a

acceptat toate prevederile contractuale, iar neexecutarea de către una dintre părțile

contractante a obligațiunilor contractuale nu ar putea servi ca temei pentru

declararea nulității unui contract.

În acest context, Colegiul Curții de Apel Chișinău a reiterat că conform art.

747 alin. (1) și (2) din Codul civil, rezilierea operează numai pentru viitor. Pot fi

reziliate contractele cu executare succesivă. La reziliere, art. 734, 735, 737, 741-

746 se aplică în modul corespunzător.

De asemenea, a specificat că conform art. 735 Cod civil, o parte poate rezolvi

contractul dacă există o neexecutare esențială din partea celeilalte părți. Pentru

determinarea neexecutării esențiale, în special se iau în considerare următoarele

circumstanțe: neexecutarea privează substanțial creditorul de ceea ce acesta se

aștepta de la executarea contractului, cu excepția cazului când debitorul

demonstrează că nu a prevăzut și nu putea să prevadă în mod rezonabil rezultatul

scontat; executarea întocmai a obligațiilor ține de esența contractului; neexecutarea

este intenționată sau din culpă gravă; neexecutarea dă temei creditorului să

presupună că nu poate conta pe executarea în viitor a contractului.

Prin prisma normelor legale, instanța de apel a reiterat că instanța de fond a

ținut cont că în eventuala declarare a nulității unui act juridic civil, fiecare parte

trebuie să restituie tot ceea ce a primit în baza actului juridic nul, iar în cazul

imposibilității de restituire este obligată să plătească contravaloarea prestației.

Colegiul Curții de Apel Chișinău a menționat că apelantul nu a prezentat

instanței de judecată nici o probă care ar confirma circumstanțele menționate, de

aceea pretențiile acestuia privind declararea nulității unui act juridic civil sunt

nefondate.

2

Subsidiar, instanța de apel a specificat că contractul de locațiune cu nr. 3/121

din 28 august 2012 întrunește toate elementele esențiale unui act juridic civil, în

cazul în care la încheierea contractului de locațiune a existat consimțământul

ambelor părți, obiectul contractului de locațiune fiind determinat, se află în

circuitul civil și părțile au respectat forma scrisă prevăzută de lege, fapt care

demonstrează buna-credință a părților.

Mai mult, respectarea formei scrise a contractului de locațiune atrage

manifestarea expresă a voinței și din 28 august 2012 până la adresarea în instanță

ambele părți și-au executat obligațiile contractele.

Totodată, instanța de apel cu referire la argumentul reprezentantului SRL

„Test-Auto-Sud-Est”, Anatolie Nicu, precum că nu poate cere executarea

obligațiunilor de către ÎM „Grawe Carat Asigurări” SA care nu sunt stipulate în

pct. 1.7 din contract, a notat că nu pot fi reținute, deoarece aceste temeiuri nu pot

servi temei întru casarea hotărârii primei instanțe. Or, așa cum rezultă din

prevederile contractuale la pct. 1.7, plata chiriei nu include serviciile comunale, pe

motiv că acestea urmează a fi plătite potrivit facturilor emise de furnizorul de

servicii direct pe numele său, sau facturilor separate în baza indicilor contoarelor,

proporțional suprafeței închiriate.

Cu referire la argumentul apelului privind aplicarea eronată de către instanța

judecătorească inferioară a normelor de drept material, Colegiul a menționat că în

cererea de apel nu se indică prin ce s-a manifestat aplicarea eronată a normelor de

drept material și din care circumstanțe aceasta rezultă, instanța de apel reținând că

acest argument poartă un caracter declarativ.

La 01 februarie 2019, prin intermediul oficiului poștal, SRL „Test-Auto-Sud-

Est” a depus cerere de recurs împotriva deciziei instanței de apel, prin care a

solicitat casarea acesteia cu emiterea unei noi hotărâri de admitere integrală a

acțiunii.

În motivarea recursului a indicat că consideră decizia instanței de apel ca fiind

ilegală și neîntemeiată, pasibilă de a fi casată integral, deoarece conform art. 119

din Constituția Republicii Moldova și art. 15 din Codul de procedură civilă,

participanții la proces și alte persoane interesate, ale căror drepturi, libertăți ori

interese legitime au fost încălcate printr-un act judiciar, pot exercita căile de atac

împotriva acestuia, în condițiile legii. Apelul fiind una din căile de atac, stabilite și

reglementate prin lege, deopotrivă ordinară, devolutivă și suspensivă de executare

(dacă legea nu prevede altfel), declanșată de către persoanele abilitate prin lege cu

acest drept. Această cale de atac conferă instanței ierarhic superioare învestite cu

soluționarea apelului pe lângă competența verificării legalității și temeiniciei

hotărârii atacate, și unele atribuții de judecată ale al primei instanțe.

Cu referire și la prevederile art. 373, alin. (1) din Codul de procedură civilă,

recurenta a indicat că contrar normelor specificate, instanța de apel a dat dovadă de

o interpretare eronată a normelor de drept material adoptând ca rezultat o decizie

vădit ilegală și neîntemeiată.

A notat că pe parcursul examinării acțiunii instanței de apel i-au fost

prezentate motivele de fapt și de drept ale pretențiilor înaintate, or, instanța de apel,

prin decizia adoptată nici nu s-a expus asupra motivelor invocate că contractul de

locațiune este un contract sinalagmatic cu executare succesivă în timp și nu poate fi

aplicată instituția rezoluțiunii contractului, iar rezilierea contractului poate fi cerută

la un contract sinalagmatic cu executare succesivă în timp ca rezultat al

3

neexecutării culpabile a obligației de către una din părți, producând efecte numai

pe viitor.

Recurenta a reamintit că conform pct. 1.7 din contractul de locațiune, chiria

nu include serviciile comunale aferente folosinței bunului închiriat, acestea urmând

a fi plătite de către locatar în conformitate cu facturile emise de locator, în baza

indicilor contoarelor specializate proporțional suprafeței închiriate, dar, în contract

nu au fost specificate contoarele specializate, în baza cărora s-ar putea emite facturi

de către locator către locatar pentru ca acesta din urmă să achite pentru serviciile

comunale.

Totodată, a afirmat că pe parcursul anilor ÎM „Grawe Carat Asigurări” SA a

achitat servicii comunale către SRL „Test-Auto-Sud-Est” în sumă de 43511,53 lei,

adică a recunoscut de nenumărate ori înțelegerea verbală a părților despre plata

serviciilor comunale cu toate că aceasta ne este prevăzută în contract, astfel, fiind

clar că ÎM „Grawe Carat Asigurări” SA a încheiat contractul de locațiune prin dol,

cunoscând cu certitudine despre înțelegerea verbală a reprezentanților părților

contractuale.

Așadar, recurenta a concluzionat că circumstanțele descrise demonstrează

existența laturii subiective și obiective a dolului la încheierea contractului de

locațiune.

În conformitate cu art. 434 Cod de procedură civilă, recursul se declară în

termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă legea

nu prevede altfel. Termenul de 2 luni este termen de decădere și nu poate fi

restabilit.

Curtea de Apel Chișinău a pronunțat decizia contestată la 04 decembrie 2018.

La data de 03 ianuarie 2019 decizia din 04 decembrie 2018 emisă de Curtea

de Apel Chișinău a fost publicată pe pagina web „Portalul instanțelor naționale de

judecată”.

De asemenea, din materialele dosarului rezultă că la 04 ianuarie 2019 decizia

integrală a instanței de apel a fost expediată participanților la proces (f.d. 91).

Astfel, Colegiul consideră că recursul declarat de către SRL „Test-Auto-Sud-

Est”, la 01 februarie 2019, este în termen.

Examinând temeiurile recursului în raport cu materialele cauzei civile,

completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursul este inadmisibil din următoarele motive.

În conformitate cu articolul 440 alin. (1) din Codul de procedură civilă, în

cazul în care se constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art. 433,

completul din 3 judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată

irevocabilă, asupra inadmisibilității recursului. Încheierea se emite conform

prevederilor art. 270 și nu conține nici o referire cu privire la fondul recursului.

În conformitate cu art. 432 din Codul de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a

normelor de drept procedural.

Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat

în cazul în care instanța judecătorească:

a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată;

b) aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată;

b1) a aplicat o lege care a fost declarată neconstituțională;

c) a interpretat în mod eronat legea;

4

d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate

eronat în cazul în care:

a) cauza a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la

judecarea ei;

b) cauza a fost judecată în absența unui participant la proces căruia nu i s-a

comunicat locul, data și ora ședinței de judecată;

c) în judecarea cauzei au fost încălcate regulile privind limba de desfășurare a

procesului;

d) instanța a soluționat problema drepturilor unor persoane care nu au fost

implicate în proces;

e) în dosar lipsește procesul-verbal al ședinței de judecată;

f) hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea competenței jurisdicționale.

Săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de

declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi

putut duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul în care instanța de recurs

consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară,

sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților

fundamentale ale omului.

Temeiurile prevăzute la alin. (3) se iau în considerare de către instanță din

oficiu.

În conformitate cu art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă, cererea de

recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) și (4);

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de către SRL „Test-Auto-Sud-

Est” nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) Cod de

procedură civilă.

Prin urmare, argumentele invocate în recurs nu denotă încălcarea esențială sau

aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural

de către instanța de apel, respectiv, nu constituie temei de casare a deciziei

recurate.

Or, recursul exercitat conform secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai

asupra problemelor de drept material și procedural, verificându-se numai

legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia ei în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție menționează și faptul că, procedura

admisibilității constă în verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se

încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

Totodată, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție relevă că, conform jurisprudenței CEDO, recursurile

trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situației prezentate

în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea

de lucruri (cauza Rebai și alții contra Franței, 25 februarie 1995), pe când în

recursul declarat de către SRL „Test-Auto-Sud-Est”, asemenea aspecte nu se

regăsesc.

Astfel, din considerentele menționate, completul Colegiului civil, comercial și

de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a

considera recursul declarat de către SRL „Test-Auto-Sud-Est”, ca inadmisibil.

5

În conformitate cu art. 270, 431 alin. (2), 433 lit. a), art. 440 alin. (1) din

Codul de procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e :

Se consideră inadmisibil recursul declarat de către Societatea cu Răspundere

Limitată „Test-Auto-Sud-Est”.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Mariana Pitic

judecători Iurie Bejenaru

Galina Stratulat

6