2ra-493/19 — Încasarea prejudiciului cauzat

2ra-493/19 — Încasarea prejudiciului cauzat (Curtea Supremă de Justiție, 2019)

Dosarul nr. 2ra–493/19

Prima instanță: Judecătoria Chișinău (sediul central) (jud. V. Puica)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud. I. Țurcan, Iu. Cotruță, N. Simciuc)

Î N C H E I E R E

27 martie 2019 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție

În componența:

Președintele completului, judecătorul Ala Cobăneanu

Judecătorii Nicolae Craiu

Svetlana Filincova

examinând admisibilitatea recursului declarat de Instituția medico-sanitară

Publică Institutul Mamei și Copilului,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de către Grițuc Oleg

și Grițuc Nadejda împotriva Instituției medico-sanitare Publice Institutul Mamei și

Copilului, intervenient accesoriu Braniște Nina, privind încasarea prejudiciului

material și compensarea prejudiciului moral,

împotriva deciziei din 11 iulie 2018 a Curții de Apel Chișinău, prin care au

fost respinse apelurile declarate de Instituția medico-sanitară Publică Institutul

Mamei și Copilului și Braniște Nina și menținută hotărârea din 31 martie 2017 a

Judecătoriei Chișinău (sediul central),

con st ată:

La 20 august 2012, Grițuc Oleg și Grițuc Nadejda au depus cerere de chemare

în judecată împotriva Instituției medico-sanitare Publice Institutul Mamei și

Copilului, cu participarea intervenientului accesoriu Braniște Nina, concretizată pe

parcurs, solicitând, încasarea din contul pârâtei suma de 161 434 de lei cu titlu de

cheltuieli pentru procurarea dispozitivelor auditive, medicamentelor, consultațiile

medicilor, deplasări și cheltuieli de transport, 1 550 000 lei cheltuieli necesare

pentru efortul suplimentar fizic și psihic, pe care XXXX urmează să-l depună în

realizarea activităților sale de copil, elev și pentru dobândirea unei calificări

adecvate stării sale de sănătate, 380 196 de lei sau 17 900 euro, echivalentul a două

procesoare de sunet Kanso, 163 453, 57 de lei pentru întreținerea a două implanturi

timp de 3 ani, 1 000 000 lei cu titlu de despăgubiri morale, precum și cheltuielile

de judecată, constituite din 5000 lei pentru asistența juridică, 60 de lei pentru

autorizarea traducerilor, 300 lei pentru traduceri și 1 317 lei pentru efectuarea

expertizei medico-legale.

În motivarea acțiunii a invocat că, la 12 mai 2010, s-a născut copilul XXXX.

Potrivit actului de examinare a copilului, la naștere este caracterizat ca fiind

sănătos, cu greutate de 3800 gr, perimetrul cranian 32/33 cm, talia - 53 cm. După

naștere copilul reacționa la sunete, zgomot, chiar și din somn se trezea când era

zgomot în casă.

1

La 24 mai 2010, părinții au observat semne de răceală la copil și îi curgea

nasul. S-au adresat la medicul Simon Georgeta, pe care o cunoșteau de la nașterea

primului copil, care le-a recomandat să meargă în secția nou-născuților la șeful

secției Nina Braniște, Instituția medico-sanitară Publică Institutul Mamei și

Copilului. Astfel, Simon Georgeta a telefonat-o pe Nina Braniște, în prezența lor și

a rugat-o să-i primească la o consultație.

Medicul Nina Braniște i-a primit, a consultat copilul și le-a comunicat că nu

vede semne că ar fi ceva grav, dar le-a recomandat internarea, iar părinții au fost

dispuși să fie internați ca să fie sub supravegherea medicului. Medicul Braniște

Nina le-a comunicat să meargă acasă, iar a doua zi să vină cu toate obiectele

necesare ca să-i interneze.

La 25 mai 2010, mama Grițuc Nadejda și tatăl Grițuc Oleg împreună cu

copilul XXXX s-au prezentat în secția patologia nou-născuților. Nina Braniște i-a

înmânat lui Grițuc Oleg actele necesare pentru internare printre care era și o

consultație prealabilă de la medicul din policlinică pe care părinții împreună cu

copilul nu l-au vizitat. După aceasta tatăl a mers la secția de internare, iar mama

împreună cu copilul au rămas internați în secție. Diagnosticul - XXXX, a fost

stabilit de către medicul curant și în aceeași zi a început tratamentul.

Pe parcursul efectuării tratamentului părinților nu li s-a cerut acordul la

administrarea medicamentelor sau preparatelor, nu li s-a explicat despre reacțiile

adverse ale medicamentelor, precum și nu li s-a comunicat despre careva agravări

ale sănătății copilului. În perioada aflării în spital copilul a avut o stare normală,

fără complicații. Pe motiv că în secție era un număr limitat de termometre, mama

copilului a rugat o rudă să-i îi aducă un termometru personal. Aceasta măsura

temperatura corpului copilului zilnic.

În seara zilei de 31 mai 2010, cât și în dimineața zilei de 01 iunie 2010,

copilul XXXX nu a făcut febră. Surorile medicale nu au măsurat temperatura.

Mama se afla în permanență alături de copil. La 01 iunie 2010, mama a însoțit

copilul la efectuarea examenului radiologie.

În ultimele zile de tratament, după 01 iunie 2010, părinții au observat că după

administrarea medicamentelor prescrise de medic copilul se învinețește la față,

ridică mâinile spre urechi și se trage de ele. Observând aceste schimbări, Grițuc

Nadejda a telefonat-o pe Georgeta Simion care i-a recomandat să se consulte cu

medicul curant și să asculte de acesta. După ce a anunțat medicul despre

simptomele indicate mai sus, iar Nina Braniște a menționat că părinții trebuie să

aibă încredere în acțiunile ei.

La 04 iunie 2010, ora 14:00, copilul XXXX a fost externat, cu toate că nu a

fost verificat pentru a li se comunica că este în afara oricărui risc. După ce au venit

acasă, părinții au observat că acesta este foarte liniștit, avea un somn profund și nu

îl deranja zgomotul din jur ceea ce i-a îngrijorat pe părinți.

Peste aproximativ o lună s-au adresat medicului Otorinolaringolog (ORL) -

Danilov Lucian din cadrul Spitalului Clinic Republican pentru Copii ”Emilian

Coțaga”, căruia i-au comunicat că copilul se trage de urechi în permanență și l-au

rugat să-i verifice auzul. Medicul a verificat reacția copilului la sunet, prin pocnitul

din degete, și după ce copilul întorcea privirea la mișcările efectuate acesta le-a

comunicat că copilul nu este bolnav, nu are probleme cu auzul.

După ce au observat că starea copilului nu se schimbă s-au adresat medicului

2

Otorinolaringolog (ORL) - Manie Victor, din cadrul aceluiași spital, care folosind

aceeași metodă le-a dat același răspuns.

Întrucât starea copilului nu se schimba spre bine s-au adresat medicului Nina

Braniște, care a prescris tratamentul copilului. Aceasta a verificat copilul împreună

cu medicul neurolog - Smirnova Ludmila, medic în cadrul Institutului Mamei și

Copilului, care, la fel, a folosit aceeași metodă și i-a asigurat că copilul nu are nici

o problemă de sănătate legată de auz.

După o perioada, au mers la consultație la medicul Otorinolaringolog (ORL) -

Maniuc Mihail, specialist în otorinolaringologia pediatrică a Spitalului Amic

Republican pentru Copii ”Emilian Coțaga”. Acesta a recomandat părinților să se

adreseze la Centrul Auditiv Republican pentru a efectua audiograma copilului.

Adresându-se la Centrul Auditiv Republican au fost anunțați că dispozitivul

care efectuează investigația este defectat. Pentru că situația se înrăutățea în fiecare

zi, iar copilul nu reacționa la nici un sunet, părinții au decis să nu aștepte până când

va fi reparat acest dispozitiv și s-au adresat la Centrul de Recuperare Iași,

România.

La 15 aprilie 2011, după efectuarea audiogramei copilului, a fost stabilit

diagnoza de XXXX.

La 16 mai 2011, Instituția Medico Sanitară Publică din Centrul Medicilor de

Familie Hâncești, prin concluzia medicală nr. 1164, a confirmat diagnosticul lui

XXXX - XXXX și i-a stabilit gradul II de gravitate a afecțiunii.

La 18 noiembrie 2011, Casa Națională de Asigurări Sociale din Hâncești i-a

eliberat lui XXXX legitimația nr. 113994 prin care confirmă gradul II de

invaliditate.

La 13 septembrie 2011, părinții împreună cu copilul au plecat în or. Moscova,

Federația Rusă, pentru a efectua o investigație medicală și a stabili ce fel de

implanturi/proteze ar fi potrivite copilului. Prin chitanța nr.003826 din 13

septembrie 2011 se confirmă că Grițuc Oleg împreună cu copilul au consultat

medicul Otorinolaringolog (ORL) din Spitalul ”Российский научно-

практический центр Аудиологии и слухопротезирования” pentru ce au achitat

4400 ruble rusești.

După aceasta părinții s-au adresat la Centrul de Recuperare Iași, unde medicii

le-au recomandat procurarea unor proteze auditive mai performante. Prin

intermediul unei persoane cunoscute părinții au procurat din SUA, două aparate

auditive de modelul Nitro Siemens SP BTE, pentru care la 09 decembrie 2011 au

achitat 3310 dolari SUA și 1113,58 lei pentru taxe vamale. Aceste aparate auditive

nu satisfăceau cerințele vitale ale copilului, din care motiv medicii de la Centrul de

Recuperare Iași au recomandat părinților efectuarea unui implant Cohclear. Potrivit

concluziei eliberate de șeful Compartimentului Audiologic - Sebastian Cozma,

pentru tipul de surditate de care suferă XXXX se recomandă și este necesar un

implant Cochlear la ambele urechi care ar contribui la formarea auzului și

dezvoltarea vorbirii acestuia.

Astfel, copilului XXXX i-au fost instalate implanturi Cochleare la ambele

urechi în România. Potrivit extraselor medicale nr. 2275 și nr. 3751 copilului i-a

fost efectuată implantare Cochleară pe ureche dreaptă (CI 24 RE CA Seria

10200551017755/PO 80/08.022012) și pe urechea stângă (PO 185/23.02.2016-

Nucleus CI 24 RE(CA 1020052047416)).

3

La 13 iunie 2011, reclamanții s-au adresat la Procuratura sect. Botanica

mun.Chișinău și au solicitat investigarea acțiunilor lucrătorilor medicali implicați

la tratamentul lui XXXX. La 11 octombrie 2011, Procuratura a emis ordonanța de

începere a urmăririi penale prin care s-a dispus intentarea cauzei penale cu nr.

2011421857 conform semnelor constitutive ale infracțiunii prevăzute de art.213 lit.

a) al Codului penal - încălcarea din neglijență a regulilor și metodelor de acordare

a asistenței medicale.

Ulterior, la 17 mai 2012, a fost finisată expertiza medico-legală nr. 504 prin

care s-a stabilit că până la momentul adresării la Instituția medico-sanitară Publică

Institutul Mamei și Copilului, la 25 mai 2010, copilul XXXX nu a suportat careva

maladii. Comisia de experți a stabilit că conform Standardului medical de

diagnostic și tratament 1.4.7. ”XXXX”, aprobat prin ordinul Ministerului Sănătății

nr. 235 din 09 iunie 2008, [...] - gentamicină nu este indicat [...]”. Comisia de

experți a concluzionat că ”…ținând cont de faptul că copilului i-а fost administrată

o cantitate mică de gentamicină - 40 mg, concomitent luând în considerare că

această complicație a utilizării gentamicinei de regulă se dezvoltă practic imediat

după administrarea preparatului, iar în cazul dat scăderea auzului a fost sesizată

relativ tardiv - în luna aprilie anul 2011, de afirmat cu certitudine, că cauza

principală a surdității copilului a fost administrarea gentamicinei, nu este posibil”.

În cadrul urmăririi penale a fost numită expertiză internațională la Institutul

Național de Medicină Legală ”Mina Minovici” din București, România. La 19

ianuarie 2013, a fost expediat raportul de expertiză nr. A.5/8512/2012. În temeiul

acestuia, comisia de experți a concluzionat că ”…nu pot stabili cu certitudine

etiologia și data apariției surdității XXXX, în opinia lor, cel mai probabil, fiind

vorba de o surditate XXXX de cauză genetică (având în vedere recomandările

genetice din 2011 efectuate până în prezent, antecedentele herede-colaterale

consemnate în declarația dr. N. Braniște [...])”.

Reclamanții au mai indicat că, în baza ofertei de produs propusă de către SRL

”Fix Import Export” implantul Cochlear CI24RE (CA) conținând partea

implantabilă BOM-CI24RE și procesorul de sunet CP810 valorează 26 750 euro.

Aceeași companie în temeiul facturii nr. 2012 0018 estimează acest produs la suma

de 11 9681,13 RON. XXXX are nevoie de 2 implanturi de acest fel.

Copilul XXXX, a suportat și în continuare se confruntă în fiecare zi cu

suferințe fizice și psihice, or, a pierdut ireversibil auzul doar după câteva săptămâni

de viață și părinții acestuia care împart cu el aceleași emoții. Suferința cauzată

acestuia și părinților lui nu poate fi acoperită sau înlăturată prin nici o sumă

bănească, însă achitarea unei compensații pentru prejudiciul moral cauzat ar

permite părinților acestui copil să îi creeze anumite comodități suplimentare.

Suplimentar, au completat că potrivit rezultatelor investigațiilor medicale

efectuate de către ÎCS ”Laboratorul Medical Synevo” se constată că la 21 august

2014 în organismul copilului XXXX lipsesc anticorpi de Chlamydia trachomatis,

Aticorpi Ig A, Ig G, Citomegalovirus, Anticorpi IgM, IgG, Toxoplasma gondii

Anticorpi IgG, Virus Herpes simplex tip 1 și 2, HSV 2, HSV 1 Anticorpi IgG,

IgM.

La 11 ianuarie 2015, părinții împreună cu copilul s-au deplasat la Centrul

Științific Medico-Genetic de pe lângă Academia Științelor Medicinale din

Federația Rusă unde au efectuat investigații privind mutațiile genelor GJB2,

4

(CX26), GJB3, GJB6, la copilul XXXX. Conform rezultatelor, nu au fost depistate

mutațiile genelor GJB2, (CX26), GJB3, GJB6 care sunt răspunzătoare de auzul

persoanei.

Au susținut că procedura de internare în Instituția medico-sanitară Publică

Institutul Mamei și Copilului a fost frauduloasă, reținând că la 24 mai 2010 părinții

nu au mers cu copilul în policlinică, nu au consultat nici un pediatru pe numele

Popescu, cu atât mai mult că nu au efectuat nici un examen radiologie copilului.

Presupusa vizită a părinților împreună cu copilul la medicul Popescu Iulia din

cadrul secției consultative pentru copii înregistrată la nr.171, unde la rubrica număr

de identificare este menționat că copilul a fost fără acte demonstrează ficțiunea

acesteia.

Prin urmare, în viziunea reclamanților, această consultație nu a existat,

precum nici primul examen radiologie. Medicul nu a respectat obligația de a

informa părinții despre procedurile medicale ce se aplicau copilului, tratament și

eficacitatea terapeutică, metodele de alternativă, precum și despre diagnosticul,

prognosticul și mersul tratamentului, despre recomandările profilactice. Lor nu le-a

fost comunicat diagnosticul stabilit la internare și mersul tratamentului. Acestora

nu le-a fost explicată gravitatea problemei, nu au cunoscut nici despre presupusa

XXXX menționată de către medic ca diagnoză în fișa de internare.

Mai mult, nu au fost informați despre necesitatea efectuării examenului

radiologic la 01 iunie 2010, nici despre rezultatele acestuia, despre modificarea

tratamentului începând cu 01 iunie 2010, despre faptul că tratamentul a fost

suplinit cu încă un medicament - Gentamicină, despre efectele adverse ale acestui

medicament, despre posibilitatea înlocuirii medicamentul cu altul cu o toxicitate

mai redusă pe care ar fi putut să îl procure din cont propriu dacă nu este acoperit

din fondul de asigurări medicale obligatorii.

Pentru prima data au auzit că copilului i-а fost administrată Gentamicină, care

și poate fi cauza surditatea copilului - la Iași, când specialiștii au stabilit diagnoza

de surditate XXXX. Schimbarea tratamentului și administrarea unui nou

medicament care are ca efecte adverse provocarea surdității persoanelor nu se

încadra în condițiile prevăzute de pct. IV din anexa nr.2 al ordinului Ministerului

Sănătății nr.303 din 06 mai 2010, pe motiv că reprezintă un tratament terapeutic cu

efecte adverse specifice și cu risc sporit.

Modelul de act care a fost semnat de reclamantă la internare a copilului nu

corespunde cu modelul de act - acord, prevăzut de anexa nr.3 din ordinul nr. 303

din 06 mai 2010. Astfel, actul pe care Nadejda Grițuc l-a semnat la internarea în

secție nu poate substitui acordul părinților la administrarea Gentamicinei care a

fost prescrisă și administrată peste 6 zile de la semnarea acestui acord. Pacientului

XXXX și părinților acestuia, le-a fost încălcat dreptul de a fi informați cu privire la

tratamentul administrat, or, acordul informat general pe care îl semnează pacienții

la internare în secție nu corespunde unui acord în sensul prevederilor ordinului

Ministerului Sănătății nr.303 din 06 mai 2010. Semnarea acordului este o condiție

obligatorie de internare în secție. La semnarea lui, părinților nu li s-a comunicat

nici diagnostica și nici tratamentul aplicat sau că peste 6 zile va fi administrat încă

un antibiotic - Gentamicină.

Totodată, au susținut că administrarea Gentamicinei nu a fost necesară și

starea copilului nu putea fi considerată în pericol vital, având în vedere că pe

5

perioada tratamentului copilul este caracterizat cu o stare satisfăcătoare, la 25 – 26

mai 2010 caracterizat - starea copilului cu ușoară ameliorare, 27 mai 2010 – 01

iunie 2010 caracterizat - starea copilului grad mediu, temperatura copilului a rămas

nemodificată variind între 36,6 - 36,8 grade. Copilul nu a făcut febră pe perioada

tratamentului inclusiv în seara zilei de 31 mai 2010.

Suplimentar, cererea de chemare în judecată s-a completat prin declarații

conform cărora, în pricina civilă intentată de Avocatul poporului Maia Bănărescu

împotriva Asociației Medicale Teritoriale Botanica, comisia de experți în raportul

de expertiză medico-legală nr. 216 au constatat că ”…la prescrierea tratamentului

cu Gentamicină, este un preparat medicamentos ototoxic și nefrotoxic, și poate

duce la scăderea auzului, dereglărilor vestibulare și surdității ireversibile, au fost

comise următoarele erori: copiilor mici, Gentamicină se administrează în baza

indicilor vitali în caz de stare generală gravă, pe când copilul nu se află in așa stare;

Gentamicină nu este indicată în caz de bronșită acută; Gentamicină se

administrează efectuând preventiv proba la sensibilitatea microflorei patogene și

organismului față de acest preparat, în cazul dat proba nu a fost efectuată; pe

parcursul administrării Gentamicinei era obligatoriu controlul funcției renale, a

aparatului auditiv și vestibular, având în vedere oto- și nefro-toxicitatea

preparatului - Gentamicină, care în cazul dat nu s-a efectuat.” Reclamanții susțin

că, la caz, au fost admise aceleași încălcări la administrarea Gentamicinei.

Având în vedere reacția copilului la medicament, de faptul că nu are

predispoziție genetică și că nu au existat factori congenitali care ar fi dus la apariția

surdității, consideră că aceasta a survenit ca efect al administrării Gentamicinei.

Instrucțiunea companiei producătoare a preparatului medicamentos

”Gentomicină”, ”KRKA, Novo mesto, Slovenia”, confirmă că acest medicament se

administrează copiilor în vârstă, de la 1 săptămână la 1 an, cantitatea de 6-7,5

mg/kilocorp/zi divizat în trei administrări, iar conform standardelor de diagnostic

și tratament acesta se recomandă de a fi administrat în cantitate de maximum 4 mg

x 2 ori pe zi. Medicul a neglijat aceste instrucțiuni și a administrat copilului în

vârstă de 2 săptămâni cantitatea de 8 mg x 2 ori pe zi, fapt care a cauzat surditatea

XXXX.

La fel, potrivit extraselor nr. 2275 și nr.3751, eliberate de către Spitalul clinic

de recuperare Iași Clinica de Oto-Rino-Laringologie, la 16 februarie 2012 și 01

martie 2016, după ce au fost efectuate implanturile, la externare medicii au stabilit

întârzierea dezvoltării limbajului, sindrom anemic. La fel, medicii au recomandat

să fie evitat frigul, umezeala, infecțiile intercurente, să evite pătrunderea apei în

ureche, s-a interzis efectuarea RMN, interzis cauterizarea unipolară a întregului

organism și cauterizarea bipolară de la umăr în sus, jocul pe tobogan, s-au interzis

electroșocurile și traumatismele locale, vaccinarea anti-haemophilusului și anti-

pneumococei, se va reveni cu bilet de trimitere de la medicul de familie pentru o

nouă ședință de reglaj, control ORL.

După efectuarea implanturilor viața copilului XXXX nu este similară cu a

unui copil sănătos. Acesta nu va putea să se joace de rând cu ceilalți copii pentru a

evita traumatismele, pe parcursul întregii veți trebuie să-și protejeze urechile de

apă, pentru îngrijirea lor va fi necesară asistență specială. La fel, potrivit extraselor

medicale nr.2275 și nr.3751 copilului i-а fost efectuată implantare Cochleară

ureche dreaptă și stângă. Conform ofertei SRL ”Fix Import Export” care este

6

importatorul oficial al producătorului de implanturi Cochleare în România, la

moment există un procesor de sunet mai performant decât cele aplicate copilului

XXXX. Procesorul de sunet Kanso cu denumirea - Cochlear Nucleus CP950Sound

Processor KIT - CN-CP950 este un model mai performant al procesorului de sunet

și costă 8950 euro/unitate.

Reclamanții făcând trimitere la cauza Cipri vs Turcia și cauza Calvelli și

Ciglio vs Italia, au invocat încălcarea art. 2 CEDO, iar în drept acțiunea a fost

întemeiată pe prevederile art. art. 17, 19 din Legea ocrotirii sănătății nr. 411 din 28

martie 1995, Regulamentul Ministerului Sănătății privind aprecierea medico-legală

a gravității vătămării corporale nr.199 din 27 iunie 2003, art. 1403, 1420 al

Codului civil, hotărârea Plenului CSJ din 04 iulie 2005.

Prin hotărârea din 31 martie 2017 a Judecătoriei Chișinău (sediul central),

cererea de chemare în judecată a fost admisă parțial.

S-a încasat de la Instituția medico-sanitară Publică Institutul Mamei și

Copilului în beneficiul lui Grițuc Oleg și Grițuc Nadejda, suma de 161 434 lei cu

titlu de cheltuieli pentru procurarea dispozitivelor auditive, medicamentelor,

consultațiile medicilor, deplasări și cheltuieli de transport, suma de 163 453,57 lei

ce reprezintă costul întreținerii a două implanturi, timp de 3 (trei) ani, suma de 200

000 lei cu titlu de despăgubiri morale, 6677 lei cu titlu de cheltuieli judiciare și 17

900 euro ce reprezintă costul a două procesoare de sunet Kanso.

S-a respins cerința de încasare a sumei de 1 550 000 lei cu titlu de cheltuieli

necesare efortului fizic și psihic suplimentar.

Prin decizia din 11 iulie 2018 a Curții de Apel Chișinău, au fost respinse

apelurile declarate de Instituția medico-sanitară Publică Institutul Mamei și

Copilului și Braniște Nina și menținută hotărârea din 31 martie 2017 a Judecătoriei

Chișinău (sediul central).

Pentru a decide astfel, instanțele inferioare au reținut că, prejudiciu cauzat

constituie rezultatul atât a lipsei de informare de către personalul medical asupra

riscurilor procedurii medicale și neimplicarea părinților de către medic la alegerea

tratamentului pentru copil, cât și a erorilor săvârșite în exercitarea actului medical.

În susținerea concluziei respective, s-a reținut că după cum reiese din

împrejurările cauzei, copilului XXXX a fost internat în spital, însă trimiterea –

extras cu diagnosticul - XXXX, a fost obținută fără a fi consultat prealabil copilul

de medicul din cadrul SMSA secția consultații pentru copii, iar ca urmare, la

internarea în spital a copilului XXXX, medicul Braniște Nina a neglijat respectarea

procedurii de internare.

Instanțele ierarhic inferioare au constatat cu certitudine, bazându-se pe

circumstanțe concrete în care a fost efectuată investigația medicală și tratamentul

copilului, conținutul rapoartelor de expertiză efectuate în Republica Moldova și

România, pe concluziile expertului Baciu Gheorghe și explicațiile martorului Petcu

Natalia, că conform listei medicamentelor administrate copilului XXXX, acestuia

i-au fost administrate 3 fiole de Gentamicină, câte 8 mg de 2 ori pe zi, în perioada

01 – 04 iunie 2010. Administrarea Gentamicinei are reacții adverse din partea

organelor de simț: ototoxicitate - acufene, hipoacuzie, tulburări vestibulare și

labirintice, surditate ireversibilă.

Cu toate acestea, medicul Braniște Nina, a dat dovadă de un comportament

neprofesional, inferior unor standarde de competență și pricepere unanim stabilite

7

și acceptate de corpul profesional de medici având la bază neglijența sau

incompetența care generează îngrijiri deficitare cu consecințe negative asupra

sănătății pacientului, fără a se consulta cu părinții, neglijând dreptul acestora să

decidă sau să aleagă alt medicament cu mai puține reacții adverse, iar în urma

neglijării obligației de a informa părinții copilului XXXX despre administrarea

unui nou medicament, a antibioticului Gentamicină, și consecințele care pot

interveni, a fost supusă unui risc major, sănătatea copilului.

Totodată, asupra problemei apărute, au fost efectuate mai multe expertize, atât

în cadrul procesului penal, cât și în procesul civil: 1) raportul de expertiză medico-

legală nr.504; 2) raportul de examinare medico-legală consultativă nr.264; 3)

raportul de expertiză medico-legală nr.395 din 19 octombrie 2015; 4) raportul de

expertiză medico-legală nr.A.5/8512/2012, în comisie la Institutul Național de

Medicină Legală ”Mina Minovici” din București România, iar din analiza

rapoartelor de expertiză, experții menționează lipsa unei erori medicale din partea

medicului: 1) diagnosticul clinic XXXX, XXXX gr.1 a fost stabilit corect, fiind

bazat pe datele anamnestice, examenul clinic și paraclinc al pacientului, inclusiv

confirmat prin rezultatele examenului radiologie primar – 24 mai 2010, efectuat cu

o zi înainte de spitalizare; 2) apariția febrei de 38 grade Celsius la 31.05.2010, au

justificat suplinirea tratamentului cu încă un antibiotic cu spectru larg de acțiune,

precum este Gentamicină; 3) rezultatele antibioticogramei se obțin în circa 3-7 zile,

iar starea sănătății a copilului necesita suplinirea tratamentului cu încă un antibiotic

cât mai curând posibil din cauza situației grave.

Totuși, instanțele au conchis că, concluziile experților s-au bazat pe

informația conținută în fișa medicală a copilului, pe când în prima instanță și

instanța de apel, nu s-au confirmat împrejurările pe care s-au bazat experții, or, pe

parcursul examinării cauzei s-a constatat că examenul radiologic primar din 24 mai

2010, nu a avut loc. Respectiv celelalte acțiuni urmate la administrarea

tratamentului, nu s-au demonstrat a fi necesare.

La fel, în urma cercetării fișei de indicații, a foii de temperatură și

declarațiilor incerte ale asistenței medicale Petcu Natalia în prima instanță, care nu

a putut explica plauzibil modalitatea de completare a actului și a descrie

însemnările din el, precum și de ce temperatura de 380 C nu este consemnată,

instanța de apel a apreciat ca întemeiată concluzia primei instanțe care a reținut

faptul că în perioada 25 mai 2010 – 04 iunie 2010, temperatura corpului a copilului

XXXX a variat între 36,2-36,90 C și nu s-a ridicat brusc la 380 C.

În ceea ce privește administrarea Gentamicinei și legătura de cauzalitate între

administrarea ei și apariția surdității la copil, instanțele ierarhic inferioare au

reținut că, potrivit raportului de expertiză nr.A.5/8512/2012, efectuat la Institutul

Național de Medicină Legală „Mina Minovici” din București România, doza totală

de Gentamicină administrată în perioada 31 mai 2010 – 04 iunie 2010 este de 80

mg, adică 8 mg X 2/zi timp de 5 zile, iar în rapoartele nr.504 și 264 experții

conchid că Gentamicină nu este indicat în standardul medical, și copilului i s-a

administrat total - 40 mg de Gentamicină.

Din răspunsul Agenției medicamentului, rezultă că Gentamicină a fost

autorizată, repetat, pe teritoriul Republicii Moldova în anul 2011, iar doza

recomandată pentru nou-născuți este de 3,5 - 5 mg/kg/zi, iar potrivit răspunsului

Ministerului Sănătății al RM, doza permisă spre administrare este de 3,5 - 7,5

8

mg/kg/zi.

Conform concluziilor experților din România presupusa surditate XXXX

prelungită de cauză genetică, s-a reieșit din antecedentele heredo-colaterale

consemnate de medicul Braniște Nina, iar din analiza actelor prezentate s-a a

constatat că Grițuc Sergiu, anul nașterii XXXX, la care inițial făcuse trimitere

medicul Braniște Nina și pe care s-au bazat experții referindu-se la apariția

maladiei ereditare, nu este în relație de rudenie cu copilul XXXX.

Referitor la starea gravă, care ar fi condiționat administrarea fără întârziere a

Gentamicinei și fără a efectua antibiograma, precum reiese din circumstanțele

cauzei, la prima consultare medicul Braniște Nina le-a comunicat părinților

oportunitatea internării în spital, dar totodată a menționat că starea nu este gravă și

pot să revină a doua zi cu copilul.

În concluzie, s-a constat că circumstanțele de fapt și normele legale aplicabile

speței sunt suficiente pentru constatarea faptului că copilului și părinților acestuia li

s-a încălcat dreptul la viața - art. 8 CEDO, atât prin lipsa de informare a ultimilor

asupra riscurilor pe care le implica procedura medicală cât și prin neimplicarea

părinților de către medic la alegerea tratamentului pentru copil.

Instanțele au considerat întemeiat de a încasa din contul pârâtei costul a două

procesoare de sunet Kanso, în sumă de 17900 euro, or sunt importante avantajele

procesorului pentru copil: design robust fără cabluri, prevăzut cu Smart Sound iQ

cu SCAN și microfoane duble, astfel încât vorbirea este percepută mult mai clar și

mai ușor mai ales în situații zgomotoase, poate fi ușor ascuns în păr fără ca să

atârne de ureche, nu deformează urechea copilului cum o face cel existent.

În vederea determinării sumei prejudiciului moral, din circumstanțele

constatate s-a reținut că, copilul XXXX a pierdut ireversibil auzul la doar două

săptămâni de viață, suferințele copilului și părinților durează un timp destul de

îndelungat, copilul are grad de dezabilitate - accentuat, rămas în urmă cu vorbirea

și cu dezvoltarea limbajului din cauza deficiențelor auditive, este limitat în

activități, de a se juca cu alți copii, trebuie să-și protejeze urechile de apă, să evite

frigul umezeală, are nevoie permanent de asistență specială, inclusiv medicală, iar

din aceste considerente, potrivit prevederilor normelor materiale indicate,

exigențelor de echitate, incomodităților și suferințelor psihologice, instanțele

apreciind că suma de 200 000 lei care urmează a fi încasată de la Instituția medico-

sanitară Publică Institutul Mamei și Copilului, cu titlu de despăgubiri morale, este

una echitabilă și rezonabilă.

La 06 noiembrie 2018, Instituția medico-sanitară Publică Institutul Mamei și

Copilului a declarat recurs împotriva deciziei din 11 iulie 2018 a Curții de Apel

Chișinău, solicitând casarea acesteia și a hotărârii primei instanțe cu emiterea unei

noi hotărâri prin care acțiunea să fie respinsă.

În motivarea recursului a indicat că instanța de apel la emiterea deciziei a

interpretat eronat legea.

La 25 martie 2019, Grițuc Oleg și Grițuc Nadejda, reprezentați de avocatul

Soțchi Inna, au depus o referință la recursul declarat de către Instituția medico-

sanitară Publică Institutul Mamei și Copilului, solicitând considerarea acestuia ca

fiind inadmisibil.

Analizând temeiurile invocate în cererea de recurs, referință, în raport cu

materialele cauzei și prevederile legale, Completul Colegiului civil, comercial și de

9

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră recursul declarat

de către Instituția medico-sanitară Publică Institutul Mamei și Copilului,

neîntemeiat și care urmează a fi considerat inadmisibil, din considerentele ce

urmează.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) al Codului de procedură civilă, părțile și

alți participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a

normelor de drept procedural prevăzute de art. 432 alin. (2), (3) și (4) al Codului de

procedură civilă.

În conformitate cu art. 433 lit. a) al Codului de procedură civilă, cererea de

recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) al Codului de procedură civilă.

În conformitate cu art. 440 alin. (1) al Codului de procedură civilă, în cazul în

care se constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din

3 judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra

inadmisibilității recursului. Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 și nu

conține nici o referire cu privire la fondul recursului.

Dat fiind faptul că temeiurile de declarare a recursului împotriva deciziei

curții de apel, prin prisma prevederilor secțiunii a 2-a a capitolului XXXVIII al

Codului de procedură civilă, sunt strict delimitate de art. 432, Completul reține că

reieșind din prevederile art. 437 alin.(1) lit. f) al Codului de procedură civilă, în

sarcina recurentului este impusă obligația delimitării esenței, temeiului și

argumentării acelei/acelor încălcări esențiale și/sau a acelor circumstanțe ce indică

la aplicarea eronată a normelor de drept material sau procedural, și care ar dicta

necesitatea considerării recursului ca fiind admisibil.

În speță, însă criticile invocate de Instituția medico-sanitară Publică Institutul

Mamei și Copilului, nu pot duce la admisibilitatea recursului, ori acestea nu pot fi

reținute prin prisma art. 432 al Codului de procedură civilă, în condițiile în care se

insistă în mod exclusiv asupra reaprecierii circumstanțelor cauzei, în detrimentul

evidențierii ilegalității soluției instanței de apel.

Acest fapt denotă caracterul declarativ a recursului, fiind lipsit de esență, care

evidențiază simplul fapt al dezacordului recurentei cu soluția dată de instanța de

apel, precum și lipsa temeiurilor legale de declarare al recursului, având în vedere

faptul că, rolul exclusiv al recursului este de a asigura efectuarea unui control de

legalitate a deciziei atacate în baza temeiurilor legale de declarare a recursului

strict prevăzute de art. 432 alin. (2), (3) și (4) al Codului de procedură civilă.

Or, nu este suficientă simpla expunere a circumstanțelor faptice ale cauzei,

fiind necesară motivarea recursului cu indicarea amănunțită a motivelor de

nelegalitate pe care se întemeiază, precum și dezvoltarea lor. Motivarea recursului

înseamnă nu doar exprimarea nemulțumirii față de actul de dispoziție pronunțat în

apel, ci expunerea tuturor motivelor pentru care, din punctul de vedere al părții,

instanța a pronunțat o hotărâre neîntemeiată. Aderent, recursul nu se poate limita la

o simplă indicare a textelor de lege, condiția legală a dezvoltării motivelor de

recurs implicând determinarea greșelilor anume imputate instanței de apel, o

minimă argumentare a criticii în fapt și în drept, precum și indicarea probelor pe

care se bazează.

Abordarea recurentei, în speță, însă evidențiază în mod clar dezacordul

10

acesteia cu soluția dată de instanța de apel, iar argumentele recursului nu permit

identificarea omisiunilor sau erorilor care ar impune considerarea acestuia ca fiind

admisibil.

Prin prisma jurisprudenței CtEDO, recursul trebuie să fie efectiv, adică să fie

capabil să ofere îndreptarea situației prezentate în cerere, să posede puterea de a

îndrepta în mod direct starea de lucruri, trăsătură distinctivă care nu este

evidențiată în cererea de recurs declarată de către Instituția medico-sanitară Publică

Institutul Mamei și Copilului.

Astfel, Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție constată lipsa temeiurilor care ar dicta necesitatea

considerării recursului ca fiind admisibil.

În conformitate cu art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a) și art. 440 alin. (1) ale

Codului de procedură civilă, Completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e:

Se consideră inadmisibil recursul declarat de către Instituția medico-sanitară

Publică Institutul Mamei și Copilului.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului, judecătorul Ala Cobăneanu

Judecătorii Nicolae Craiu

Svetlana Filincova

11