3ra-353/19 — contestarea actului administrativ

3ra-353/19 — contestarea actului administrativ (Curtea Supremă de Justiție, 2019)

dosarul nr. 3ra-353/19

prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Centru (E. Badan-Melnic)

instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (N. Simciuc, I. Țurcan, Iu. Cotruță)

ÎNCHEIERE

20 martie 2019 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție,

în componență:

Președintele completului, judecătorul Mariana Pitic

Judecătorii Maria Ghervas

Iurie Bejenaru

examinând chestiunea admisibilității recursului declarat de Casa Națională de

Asigurări Sociale,

în cauza de contencios administrativ la cererea de chemare în judecată depusă

de Rusu Margareta împotriva Casei Naționale de Asigurări Sociale cu privire la

contestarea actului administrativ,

împotriva deciziei din 21 noiembrie 2018 a Curții de Apel Chișinău, prin care

a fost respins apelul declarat de Casa Națională de Asigurări Sociale și a fost

menținută hotărârea din 04 aprilie 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediu Centru

c o n s t a t ă

La 26 iulie 2017 Rusu Margareta a depus cerere de chemare în judecată

împotriva Casei Naționale de Asigurări Sociale cu privire la contestarea actului

administrativ și a solicitat recunoașterea ca fiind ilegală decizia nr. R-1090/17 din

11 iulie 2017 a Casei Naționale de Asigurări Sociale, prin care Margaretei Rusu i s-

a refuzat recalcularea pensiei pentru vechimea în muncă; obligarea Casei Naționale

de Asigurări Sociale de a stabili, a calcula și a achita Margaretei Rusu pensia pentru

vechimea în muncă în cazul majorării salariului procurorului în exercițiu, ținându-se

cont de funcția deținută la data ieșirii la pensie.

În motivarea acțiunii reclamanta a susținut că a activat în organele

Procuraturii din anul 1984 până în anul 2009, în diferite funcții de procuror, având o

vechime în muncă de procuror de 25 ani, 3 luni și 25 zile, iar începând cu 31

octombrie 2003, la atingerea vârstei de 50 de ani, i-a fost stabilită pensia pentru

vechime în muncă în mărime de 80% din salariul mediu lunar potrivit funcției

deținute, pe care o primea regulat, cu respectarea principiului recalculării pensiei la

fiecare majorare ordinară a salariului lunar al procurorului în exercițiu, situație care

a durat până la sfârșitul anului 2011.

Faptul dobândirii la data de 31 octombrie 2003 a dreptului de recalculare a

pensiei la majorarea salariului de funcție a procurorului în exercițiu și utilizării

acestui drept până în anul 2011 nu a fost negat nici de către Casa Națională de

Asigurări Sociale, prin decizia nr. R-1090/17 din 11 iulie 2017.

Reclamanta a invocat că în conformitate cu art.1 Legea nr. 37 din 7 martie

2013 pentru modificarea și completarea Legii nr.355 din 23 decembrie 2005 cu

privire la sistemul de salarizare în sistemul bugetar, începând cu 1 ianuarie 2013

salariul procurorului s-a majorat cu 35%, iar conform art. XXIX din Legea nr. 152

din 1 iulie 2016 pentru modificarea și completarea unor acte legislative, începând cu

1 august 2016 salariul de funcție al procurorului se stabilește în raport cu salariul

judecătorului, în baza Legii nr.328 din 23 decembrie 2013 privind salarizarea

judecătorilor și procurorilor și Legii nr.3 din 25 februarie 2016 cu privire la

Procuratură, ținându-se cont de nivelul procuraturii în care își desfășoară activitatea

și de vechimea în muncă în funcție de procuror.

A indicat că în conformitate cu art. 51 alin. (3) lit. b) și art. 52 lit. b) Legea nr.

328 din 23 decembrie 2013 privind salarizarea judecătorilor și procurorilor, pentru

procurorul care are o vechime în muncă în funcția de procuror de peste 16 ani este

stabilit salariul de funcție în cuantum de 4, 5 salarii medii pe economie și sporul

pentru exercitarea funcției de conducere în mărime de 15% față de salariul de

funcție, dar Casa Națională de Asigurări Sociale a Republicii Moldova neîntemeiat

a lipsit-o de dreptul la recalcularea pensiei, dobândit în 2003, stabilind-i mărimea

pensiei cu aplicarea mecanismului general de indexare a acesteia la data de 1 aprilie

a fiecărui an.

De asemenea, reclamanta a afirmat că în condițiile în care pârâtul i-a încălcat

dreptul la pensie, cu aplicarea obligatorie pentru procurorii pensionați a principiului

recalculării pensiei la majorarea ordinară a salariului lunar al procurorului în

funcție, la 14 iunie 2017 a adresat pârâtului o cerere prealabilă prin care a solicitat

restabilirea sa în dreptul încălcat, iar ulterior a recepționat Răspunsul pârâtului nr.

R-1090/17 din 11 iulie 2017, prin care i s-a refuzat în admiterea cerinței înaintate.

A precizatreclamanta că conform Legii nr. 902 din 29 ianuarie 1992 cu

privire la Procuratură, Legii nr. 118 din 14 martie 2003 cu privire la Procuratură,

ajustată la Legea nr.544 din 20 iulie 1995 cu privire la statutul judecătorului și Legii

nr. 294 din 25 decembrie 2008 cu privire la Procuratură, deține, în calitate de

procuror în demisie, dreptul la toate înlesnirile, garanțiile sociale, recompensele și

suplimentele prevăzute pentru judecător, cu respectarea obligatorie a principiului

recalculării pensiei la fiecare majorare ordinară a salariului lunar al procurorului în

exercițiu. În acest context, reclamanta a făcut trimitere la Hotărârea Curții

Constituționale nr. 4 din 27 ianuarie 2000 privind controlul constituționalității unor

prevederi din legile care reglementează asigurarea cu pensii a judecătorilor,

procurorilor, anchetatorilor Procuraturii și funcționarilor publici, prin care Curtea

Constituțională s-a pronunțat univoc asupra faptului că cuantumul pensiei, stabilit

printr-o lege anterioară, nu poate fi micșorat, iar plata pensiei fixate nu poate fi

suspendată printr-un act normativ adoptat ulterior.

De asemenea, reclamanta a invocat Hotărârea Curții Constituționale nr.9 din

30 martie 2004 pentru controlul constituționalității unor prevederi ale art.1 pct. 22 și

art. II-V din Legea nr. 358-XV din 31 iulie 2003 pentru modificarea și completarea

unor acte legislative, prin care Curtea Constituțională a relevat că dreptul subiectiv,

constituit în baza unei legi anterioare, nu poate fi atins de cel născut sub imperiul

unei legi posterioare.

2

În ședința de judecată din data de 4 aprilie 2018 reclamanta a depus cerere de

concretizare a cerințelor, prin care a solicitat și restabilirea dreptului legal de a

beneficia de principiul recalculării pensiei pentru vechime în muncă în legătură cu

fiecare majorare a salariului procurorului în funcție.

Prin hotărârea din 04 aprilie 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru,

acțiunea a fost admisă; s-a recunoscut ca nefondat răspunsul nr. R-1090/17 din 11

iulie 2017 al Casei Naționale de Asigurări Sociale; s-a restabilit Rusu Margareta în

dreptul legal de a beneficia de principiul recalculării pensiei pentru vechime în

muncă odată cu fiecare recalculare a salariului procurorului în funcție; s-a obligat

Casa Națională de Asigurări Sociale la recalcularea și plata în folosul Margaretei

Rusu a pensiei pentru vechime în muncă, potrivit legislației referitoare la majorarea

salariului mediu al procurorului din Procuratura Generală, cu recalcularea acesteia

în cazul majorării salariului procurorului în exercițiu, ținându-se cont de funcția

deținută la data ieșirii la pensie și luându-se în calcul majorările salariale ale

procurorilor din data de 5 aprilie 2013 și 1 august 2016.

Casa Națională de Asigurări Sociale a declarat apel împotriva hotărârii primei

instanțe, solicitând casarea acesteia și emiterea unei noi hotărâri de respingere a

acțiunii.

Prin decizia din 21 noiembrie 2018 a Curții de Apel Chișinău a fost respins

apelul declarat de Casa Națională de Asigurări Sociale și a fost menținută hotărârea

din 04 aprilie 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediu Centru.

În susținerea concluziilor sale, instanța de apel a menționat că în situația în

care Legea nr. nr. 118-XV din 14 martie 2003 cu privire la Procuratură, sub

imperiul căreia a fost pensionată reclamanta, a fost abrogată la 17 martie 2009 și

apoi aplicabil alin. (8) al art. 73 Legea nr. 294 din 25 decembrie 2008 cu privire la

Procuratură, care, de asemenea, prevedea dreptul social la recalcularea pensiei de

procuror pentru vechime în muncă odată cu majorarea generală a salariului

procurorului în exercițiu, a fost abrogat la 1 iulie 2011, pârâtul nu poate nega acest

drept al reclamantului, o interpretare contrarie însemnând desființarea modalității

prin care legea anterioară a instituit dreptul dat și diminuarea nivelului de protecție

socială deja dobândit.

Deci, ipoteza art.73 alin. (1) Legea nr. 294 din 25 decembrie 2008 cu privire

la Procuratură în redacția din 1 iulie 2011, care prevede că Procurorii, cu excepția

procurorilor militari, au dreptul la pensie conform Legii privind pensiile de asigurări

sociale de stat, nu poate fi extinsă în privința persoanelor care au fost pensionate

până la 1 iulie 2011, printre care se regăsește și reclamanta.

Distinct de cele relatate, instanța de apel a reiterat că dreptul social invocat de

reclamantă se materializează prin aceea că, în conformitate cu Legea nr.37 din 7

martie 2013 pentru modificarea și completarea Legii nr.355 din 23 decembrie 2005

cu privire la sistemul de salarizare în sistemul bugetar, începând cu 1 ianuarie 2013,

salariul procurorului s-a majorat cu 35%, iar potrivit Legii nr.152 din 1 iulie 2016

pentru modificarea și completarea unor acte legislative, începând cu 1 august 2016,

salariul de funcție al procurorului se stabilește în raport cu salariul judecătorului, în

baza Legii nr. 328 din 23 decembrie 2013 privind salarizarea judecătorilor și

procurorilor și Legii nr. 3 din 25 februarie 2016 cu privire la Procuratură, ținându-se

3

cont de nivelul procuraturii în care își desfășoară activitatea și de vechimea în

muncă în funcție de procuror.

În speță, ajungând la concluzia că dreptul subiectiv al reclamantei Rusu

Margareta, în calitatea sa de procuror pensionat, la recalcularea pensiei pentru

vechime în muncă, odată cu majorarea generală a salariului procurorului în

exercițiu, a fost dobândit în modul prevăzut de lege și nu este susceptibil de a fi

anulat, prima instanță just a concluzionat în sensul recunoașterii ca ilegal și

nefondat răspunsul pârâtului nr. R-1090/17 din 11 iulie 2017 și restabilirea

reclamantei în acest drept încălcat prin obligarea pârâtului la recalcularea și plata în

folosul reclamantului a pensiei pentru vechime în muncă, potrivit legislației

referitoare la majorarea salariului mediu al procurorului în funcție.

Astfel, instanța de apel a menționat că prin admiterea acțiunii în partea ce ține

de obligația Casei Naționale de Asigurări Sociale de a recalcula pensia Margaretei

Rusu, instanța de fond, corect a dispus punerea în sarcina pârâtului a recalculării și

plății în folosul Margaretei Rusu a pensiei pentru vechime în muncă, potrivit

legislației referitoare la majorarea salariului mediu al procurorului în Procuratura

Generală, cu recalcularea acesteia în cazul majorării salariului procurorului în

exercițiu, ținându-se cont de funcția deținută la data ieșirii la pensie.

Instanța a stabilit că se va face recalcularea și achitarea pensiei pentru

vechime în muncă Margaretei Rusu conform Legii nr. 37 din 7 martie 2013 până la

data de 31 iulie 2016 și conform Legii nr. 152 din 1 iulie 2016, reieșind din salariul

mediu achitat procurorului-șef de secție din cadrul Procuraturii Generale, începând

cu 1 august 2016, or, prin cele două acte normative a fost modificat de două ori

salariul procurorului în funcție, în sensul majorării, iar reclamanta nu a beneficiat de

recalculări la pensie în conformitate cu acestea.

La 23 ianuarie 2019 Casa Națională de Asigurări Sociale a declarat recurs

împotriva deciziei instanței de apel, solicitând casarea acesteia și a hotărârii primei

instanțe și emiterea unei noi hotărâri de respingere a acțiunii.

În motivarea recursului a invocat aplicarea eronată a legii de către instanță.

În conformitate cu art. 434 Cod de procedură civilă, recursul se declară în

termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă legea

nu prevede altfel. Termenul de 2 luni este termen de decădere și nu poate fi

restabilit.

Completul denotă că Curtea de Apel Chișinău a expediat în adresa recurentei

copia deciziei integrale, însă la materialele dosarului nu se regăsește dovada

recepționării acesteia, din care considerente recursul declarat la data 23 ianuarie

2019 este în termen.

Examinând temeiurile recursului declarat de Casa Națională de Asigurări

Sociale, în raport cu materialele pricinii civile, completul Colegiului civil, comercial

și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul

este inadmisibil.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) Cod de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a

normelor de drept procedural.

4

Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau

aplicate eronat, iar alin. (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate

la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în

care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul

în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța

judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la

încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) Cod de procedură civilă, cererea de

recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de Casa Națională de Asigurări

Sociale, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) și (4) Cod

de procedură civilă.

Astfel, argumentele invocate în recursul declarat se referă la dezacordul

recurentului cu soluția pronunțată de către instanța de apel, însă nu relevă încălcarea

esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material, respectiv nu constituie

temei de casare a deciziei recurate.

Totodată, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție reține că recursul exercitat conform secțiunii II-a are

caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și procedural,

verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia ei în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează și faptul că procedura

admisibilității constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se

încadrează în cele prevăzute în art. 432. alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

În această ordine de idei, Completul Colegiului precizează că, în contextul

normelor procedurale din Secțiunea a II-a, Capitolul XXXVIII Cod de procedură

civilă, instanța de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către

instanțele de fond și de apel. Forța atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre

probe, suficiența probelor și concluziile făcute în urma probațiunii sunt în afara

controlului instanței de recurs.

Prin prisma art. 432 alin.(4) Cod de procedură civilă, instanța de recurs poate

interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se invocă

că instanța de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod flagrant

regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 Cod de procedură civilă, însă,

din recursul declarat nu rezultă argumentul privind încălcarea flagrantă a regulilor

de apreciere a probelor.

În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a relevat în

jurisprudența sa constantă, rezultând din prevederile art. 6 § 1 al Convenției

Europene pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, că nu

se impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanță de recurs,

întemeindu-se pe dispoziții legale specifice, respinge recursul declarat împotriva

sentinței pronunțate de o instanță inferioară, ca fiind lipsit de șanse de succes (cauza

5

Rebai și alții contra Franței, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25 februarie

1995, nr.26561/1995).

În circumstanțele menționate, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a

considera inadmisibil recursul declarat de Casa Națională de Asigurări Sociale.

În conformitate cu art. 433 lit. a), 440 alin. (1) Cod de procedură civilă,

completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție

d i s p u n e:

Recursul declarat de Casa Națională de Asigurări Sociale se consideră

inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului, judecătorul Mariana Pitic

Judecătorii Maria Ghervas

Iurie Bejenaru

6