3ra-326/19 — contestarea actului administrativ.

3ra-326/19 — contestarea actului administrativ. (Curtea Supremă de Justiție, 2019)

Dosarul nr. 3ra-326/19

Prima instanță: Judecătoria Edineț, sediul Central (N. Bobu)

Instanța de apel: Curtea de Apel Bălți (I. Talpa, D. Stănilă, D. Corolevschi)

Î N C H E I E R E

20 martie 2019 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului, judecătorul Valeriu Doagă

Judecătorii Nina Vascan

Nicolae Craiu

examinând admisibilitatea recursului declarat de către Ixari Maxim,

în cauza civilă intentată la cererea de chemare în judecată depusă de către Ixari

Maxim împotriva Consiliului or. Cupcini, r-nul Edineț, Primăriei or. Cupcini, r-nul

Edineț și Gudumac Adrian cu privire la contestarea actului administrativ,

împotriva deciziei din 08 noiembrie 2018 a Curții de Apel Bălți, prin care s-a

respins apelul declarat de către Ixari Maxim și s-a menținut hotărârea și încheierea din 10

iulie 2018 a Judecătoriei Edineț, sediul Central

c o n s t a t ă:

La data de 07 februarie 2017, Ixari Maxim a depus cerere de chemare în judecată

împotriva Consiliului or. Cupcini, r-nul Edineț, Primăriei or. Cupcini, r-nul Edineț și

Gudumac Adrian cu privire la contestarea actului administrativ.

În motivarea acțiunii reclamantul a indicat că la 17 august 2016 a decedat tatăl său

Ixari Anatolie, și, fiind unicul moștenitor, s-a adresat cu cerere la notarul public Morea

Galina privind acceptarea succesiunii.

La 14 septembrie 2016 i-a fost eliberat certificat de calitate de moștenitor.

A susținut că în scopul primirii moștenirii, s-a adresat cu cerere către Primăria or.

Cupcini, r-nul Edineț, solicitând eliberarea certificatului despre proprietățile de care a

dispus tatăl său Ixari Anatolie, știind cu certitudine de faptul că ultimul deținea un teren,

pe care a efectuat careva lucrări de construcție a unei case de locuit, însă din cauza

înrăutățirii grave a stării sănătății tatălui său, nu a fost finalizată.

A menționat reclamantul că Primăria or. Cupcini, r-nul Edineț, i-a comunicat că tatăl

său la ziua decesului nu deținea niciun teren.

Ulterior a stabilit că prin decizia nr. 7/11-1 din 21 iulie 2016 a Consiliului or.

Cupcini, r-nul Edineț, s-a decis anularea deciziei Consiliului or. Cupcini, r-nul Edineț nr.

4/11-6 din 30 aprilie 2015 „Cu privire la repartizarea sectorului de teren pentru

proiectarea construcției casei individuale de locuit lui Ixari Anatolie, din str. XXXXX”,

în legătură cu starea materială grea.

1

Tot, la aceiași dată – 21 iulie 2016, Consiliul or. Cupcini r-nul Edineț a emis decizia

nr. 7/12-1, prin care s-a decis atribuirea lui Gudumac Adrian sectorul de teren pentru

proiectarea construcției casei de locuit, din str. XXXXX, conform planului cadastral.

Consideră reclamantul că deciziile nr. 7/11-1 „Cu privire la anularea deciziilor,

privind repartizarea unor sectoare de teren pentru proiectarea construcției casei de locuit”

și nr. 7/12-1 „Cu privire la repartizarea sectoarelor de teren pentru proiectarea

construcției caselor de locuit” din 21 iulie 2016, au fost emise ilegal și neîntemeiat de

către Consiliul or. Cupcini, r-nul Edineț, din care considerente la 25 octombrie 2016 s-a

adresat Primăriei și Consiliului or. Cupcini, r-nul Edineț cu cerere prealabilă, recepționată

de către pârâți la 09 noiembrie 2016, prin care a solicitat anularea actelor administrative

nominalizate, însă până în prezent nu a primit răspuns.

A precizat reclamantul că prin decizia nr. 1/18 din 02 februarie 2007 a Consiliului

or. Cupcini, r-nul Edineț, s-a decis de a permite lui Ixari Anatolie repartizarea sectorului

de teren pentru proiectarea construcției garajului conform planului cadastral.

Totodată, prin decizia nr. 2/3 din 30 martie 2007 a Consiliului or. Cupcini, r-nul

Edineț, s-a anulat decizia nr. 1 din 02 februarie 1995 cu privire la repartizarea sectorului

de teren Dinei Russu și s-a permis repartizarea lui Ixari Anatolie sectorului de teren

pentru proiectarea construcției casei individuale de locuit din str. XXXXX.

Astfel, pe parcursul anilor tatăl său Ixari Anatolie a construit pe terenul repartizat lui

din str. XXXXX, garajul cu bucătăria de vară, fapt confirmat prin Actul din 11 iulie

2016, semnat de către comisia compusă din 5 persoane, de tatăl său și aprobat de către

Primarul or. Cupcini, r-nul Edineț.

Din Actul enunțat supra rezultă că tatăl său Ixari Anatolie nu a deținut documente ce

autentifică dreptul lui asupra terenului litigios și asupra construcțiilor edificate pe acest

lot de pământ.

Cu toate acestea, Consiliul or. Cupcini, r-nul Edineț nu era în drept să-l deposedeze

pe tatăl său de terenul în litigiu, atribuit lui în mod legal, cu transmiterea acestuia lui

Gudumac Adrian.

A reiterat că Primăria or. Cupcini, r-nul Edineț, i-a prezentat o copie a cererii din

data de 08 iulie 2016, precum că ar fi fost întocmită și semnată de către tatăl său Ixari

Anatolie, prin care, în legătură cu starea materială grea, ar fi solicitat anularea deciziilor

din 30 aprilie 2015 nr. 4/11-6 „Cu privire la repartizarea sectoarelor de teren pentru

proiectarea construcției caselor de locuit”, în situația în care sectorul de teren pentru

proiectarea construcției casei individuale de locuit din str. XXXXX, i-a fost repartizat lui

Ixari Anatolie prin decizia nr. 2/3 din 30 martie 2007 și nicidecum prin deciziile

nominalizate.

A indicat reclamantul că prin emiterea actelor administrative contestate, Ixari

Anatolie a fost lipsit de dreptul de proprietate asupra terenului în litigiu, de care a dispus

timp de 9 ani în mod legal, iar în consecință el, fiind unicul moștenitor legal, a fost lipsit

de succesiune după decesul tatălui său.

Mai mult ca atît, însăși cererea din 08 iulie 2016, pe care i-a prezentat-o autoritățile

publice locale, creează dubii, având în vedere că din cauza bolii grave de care suferea

tatăl său, nu putea în general să perfecteze o astfel de cerere, deoarece nu era în stare să

înțeleagă sensul acesteia.

Afară de aceasta, din adeverința eliberată de IMSP SR Edineț din 16 noiembrie

2016, se confirmă faptul că tatăl său Ixari Anatolie de la 12 iulie 2016 până la 23 iulie

2

2016 a fost internat în secția XXXXX, iar la 17 august 2016 a decedat, fapt ce denotă că

la data de 08 iulie 2016, ultimul era în stare foarte gravă.

Mai mult ca atît, starea gravă a sănătății tatălui său se confirmă și prin bonurile de

plată a pensiei achitate la Oficiul poștal nr. 09 din or. Cupcini, r-nul Edineț, unde pentru

lunile martie, iunie, iulie și august, pensia de dezabilitate stabilită lui Ixari Anatolie, o

primea concubina acestuia Gudumac Svetlana, cu care a locuit ultimii 2 ani până la

deces, care este inclusiv și mama lui Gudumac Adrian, căruia prin decizia Consiliului or.

Cupcini, r-nul Edineț nr. 7/12-1 din 21 iulie 2016, i-a fost atribuit sectorul de teren pentru

proiectarea construcției casei individuale de locuit din str. XXXXX.

În contextul expus, a cerut Ixari Maxim anularea deciziilor Consiliului or. Cupcini,

r-nul Edineț nr. 7/11-1 „Cu privire la anularea deciziilor, privind repartizarea unor

sectoare de teren pentru proiectarea construcției casei de locuit” și nr. 7/12-1 „Cu privire

la repartizarea sectoarelor de teren pentru proiectarea construcției caselor de locuit” din

21 iulie 2016, ca fiind emise ilegal și neîntemeiat, precum și încasarea din contul

pârâților în beneficiul său a cheltuielilor de judecată.

Prin încheierea din 10 iulie 2018 a Judecătoriei Edineț, sediul Central, a fost scoasă

de pe rol cererea de chemare în judecată a lui Ixari Maxim împotriva Consiliului or.

Cupcini, r-nul Edineț, Primăriei or. Cupcini, r-nul Edineț și Gudumac Adrian cu privire la

anularea deciziei Consiliului or. Cupcini, r-nul Edineț nr. 7/11-1 din 21 iulie 2016 „Cu

privire la anularea deciziilor, privind repartizarea unor sectoare de teren pentru

proiectarea construcției casei de locuit”.

Prin hotărârea din 10 iulie 2018 a Judecătoriei Edineț, sediul Central, acțiunea a fost

respinsă ca fiind depusă cu încălcarea termenului de prescripție.

Prin decizia din 08 noiembrie 2018 a Curții de Apel Bălți, s-a respins apelul declarat

de către Ixari Maxim și s-a menținut hotărârea și încheierea din 10 iulie 2018 a

Judecătoriei Edineț, sediul Central.

Ambele instanțe de judecată ierarhic inferioare și-au întemeiat soluțiile prin faptul

că la 09 noiembrie 2016, reclamantul Ixari Maxim, prin intermediul avocatului său

Martin Vasile, s-a adresat cu cerere prealabilă către Consiliul or. Cupcini, r-nul Edineț și

Primăria or. Cupcini, r-nul Edineț, solicitând anularea deciziei Consiliului or. Cupcini, r-

nul Edineț nr. 7/12-1 din 21 iulie 2016 „Cu privire la repartizarea sectoarelor de teren

pentru proiectarea construcției caselor de locuit”, la care nu a primit răspuns.

Însă, reclamantul a depus acțiune în judecată cu privire la anularea deciziei nr. 7/12-

1 din 21 iulie 2016 „Cu privire la repartizarea sectoarelor de teren pentru proiectarea

construcției caselor de locuit” a Consiliului or. Cupcini, r-nul Edineț, abia la 07 februarie

2017, adică după expirarea termenului de 30 de zile prevăzut de art. 17 alin. (1) lit. a) și

b) din Legea contenciosului administrativ nr. 793 din 10 februarie 2000.

Au notat instanțele de judecată că înaintarea anterioară de către reclamant a acțiunii,

care a dus în consecință la restituirea cererii de chemare în judecată, nu poate fi calificată

drept temei justificativ ce ar îndreptăți repunerea acțiunii în termenul de prescripție, din

care motive au ajuns la concluzia de a o respinge ca fiind depusă cu încălcarea

termenului de prescripție.

Referitor la capătul de cerere privind anularea deciziei Consiliului or. Cupcini, r-nul

Edineț nr. 7/11-1 din 21 iulie 2016 „Cu privire la anularea deciziilor, privind repartizarea

unor sectoare de teren pentru proiectarea construcției casei de locuit”, instanțele de

judecată au reținut că din cererea prealabilă din 09 noiembrie 2016, rezultă că Ixari

Maxim a contestat doar decizia Consiliului or. Cupcini, r-nul Edineț nr. 7/12-1 din 21

3

iulie 2016 „Cu privire la repartizarea sectoarelor de teren pentru proiectarea construcției

caselor de locuit”, fără a cere inclusiv și anularea deciziei Consiliului or. Cupcini, r-nul

Edineț nr. 7/11-1 din 21 iulie 2016 „Cu privire la anularea deciziilor, privind repartizarea

unor sectoare de teren pentru proiectarea construcției casei de locuit”, nefiind astfel

respectată procedura de soluționare prealabilă a litigiului pe cale extrajudiciară prevăzută

de lege în acest sens, din care considerente prin încheierea din 10 iulie 2018 a

Judecătoriei Edineț, sediul Central, acțiunea în această parte a fost scoasă de pe rol.

La data de 23 ianuarie 2019, Ixari Maxim prin intermediul reprezentantului său –

avocatul Martin Vasile, în baza mandatului seria MA nr. 0183476 din 02 februarie 2017,

a declarat recurs împotriva deciziei instanței de apel, solicitând admiterea acestuia,

casarea deciziei din 08 noiembrie 2018 a Curții de Apel Bălți, hotărârii și încheierii din

10 iulie 2018 a Judecătoriei Edineț, sediul Central, cu emiterea unei hotărâri noi de

admitere a acțiunii.

În susținerea recursului Ixari Maxim a invocat ilegalitatea și netemeinicia deciziei

instanței de apel, declarând că Curtea de Apel Bălți a examinat superficial prezenta speță,

cu interpretarea și aplicarea eronată a normelor de drept material.

La data de 10 februarie 2019, în adresa Consiliului or. Cupcini, r-nul Edineț,

Primăriei or. Cupcini, r-nul Edineț și Gudumac Adrian au fost expediate copiile

recursului declarat de către Ixari Maxim, cu înștiințarea despre necesitatea depunerii

referințelor.

La data de 11 martie 2019, Gudumac Adrian prin intermediul reprezentantului său-

avocatul Roman Crivenco a depus referință, solicitând să fie considerat recursul declarat

de către Ixari Maxim ca inadmisibil, cu menținerea deciziei din 08 noiembrie 2018 a

Curții de Apel Bălți, a hotărârii și încheierii din 10 iulie 2018 a Judecătoriei Edineț,

sediul Central, pe care le consideră legale și întemeiate, invocând că instanțele de

judecată ierarhic inferioare au verificat minuțios toate circumstanțele, care au importanță

pentru soluționarea justă a prezentei spețe, dând o apreciere corectă suportului probatoriu

al cauzei.

Alte referințe nu au fost depuse.

Examinând temeiurile recursului în raport cu materialele cauzei civile și obiecțiile

din referința depusă, completul de admisibilitate al Colegiului civil comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de

către Ixari Maxim este inadmisibil, din motivele ce succed.

Articolul 431 din Codul de procedură civilă consemnează în alineatul (2) că, asupra

admisibilității recursului decide un complet din 3 judecători.

În conformitate cu art. 432 din Codul de procedură civilă, părțile și alți participanți

la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau

aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

(2) Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în

cazul în care instanța judecătorească:

a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată;

b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată;

b1) a aplicat o lege care a fost declarată neconstituțională;

c) a interpretat în mod eronat legea;

d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

(3) Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat

în cazul în care:

4

a) cauza a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la

judecarea ei;

b) cauza a fost judecată în absența unui participant la proces căruia nu i s-a

comunicat locul, data și ora ședinței de judecată;

c) în judecarea cauzei au fost încălcate regulile privind limba de desfășurare a

procesului;

d) instanța a soluționata problema drepturilor unor persoane care nu au fost

implicate în proces;

e) în dosar lipsește procesul-verbal al ședinței de judecată;

f) hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea competenței jurisdicționale.

(4) Săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de

declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce

la soluționarea greșită a cauzei sau în cazul în care instanța de recurs consideră că

aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care

erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

(5) Temeiurile prevăzute la alin. (3) se iau în considerare de către instanță din oficiu.

Conform articolului 433 din Codul de procedură civilă, cererea de recurs se

consideră inadmisibilă în cazul în care:

a) recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4);

a1) recursul este depus împotriva unui act ce nu se supune recursului, cu excepția

cazurilor prevăzute la art. 429 alin. (5);

b) recursul este depus cu omiterea termenului de declarare prevăzut la art. 434;

c) persoana care a înaintat recursul nu este în drept să-l declare;

d) recursul se depune în mod repetat după ce a fost examinat.

În conformitate cu art. 111 alin. (3) din Codul de procedură civilă, termenul de

procedură stabilit în ani, luni sau zile începe să curgă în ziua imediat următoare datei

calendaristice stabilite, datei comunicării actului de procedură sau producerii

evenimentului ori momentului care a condiționat începutul lui.

Conform art. 434 alin. (1) din Codul de procedură civilă, recursul se declară în

termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă legea nu

prevede altfel.

Reieșind din prevederile art. 389 alin. (4) din Codul de procedură civilă, decizia

integrală se întocmește în termen de 30 de zile de la pronunțarea dispozitivului deciziei și

se publică pe pagina web a instanței judecătorești.

Instanța de recurs reține că potrivit informației de pe pagina web a Curții de Apel

Bălți: www. cab.instante.justice.md, decizia din 08 noiembrie 2018 a fost publicată la 13

decembrie 2018.

Subsecvent, din materialele dosarului rezultă că copia deciziei din 08 noiembrie

2018 a Curții de Apel Bălți a fost expediată atât în adresa lui Ixari Maxim, cât și

avocatului acestuia Martin Vasile la 14 decembrie 2018 (f.d. 228, vol. I), recepționată de

către reprezentantul recurentului la 19 decembrie 2018 (f.d. 229, vol. I).

În această ordine de idei, se constată, că în speță, calea de atac a fost demarată în

interiorul termenului legal, deoarece cererea de recurs a fost depusă la 23 ianuarie 2019.

In concreto motivelor inserate în cererea de recurs, completul de admisibilitate le

apreciază ca fiind lipsite de substanță și care nu pot fi acceptate.

Or, conform prevederilor art. 437 alin. (1) lit. f) din Codul de procedură civilă,

cererea de recurs trebuie să fie dactilografiată și trebuie să cuprindă esența și temeiurile

5

recursului, argumentul ilegalității deciziei atacate, solicitările recurentului, propunerile

respective.

Analizând cuprinsul cererii de recurs depusă de către Ixari Maxim, completul de

admisibilitate evocă faptul că argumentele invocate în recurs, în esență, sunt similare

alegațiilor inserate în cererea de chemare în judecată și cererea de apel, asupra cărora

Curtea de Apel Bălți s-a pronunțat deja în modul corespunzător.

Prin urmare, acestea nu pot fi reținute de către completul de admisibilitate, deoarece

recursul împotriva deciziei instanței de apel este o cale de atac de drept, vizând în

exclusivitate legalitatea actului de dispoziție contestat.

La acest capitol, instanța de recurs atestă că recurentul nu a evidențiat în cererea de

recurs formulată memoriul ilegalități și netemeiniciei deciziei recurate, limitându-se doar

la reiterarea unor circumstanțe care au fost supuse examinării în ordine de apel.

În acest sens, urmează a se evidenția faptul că nu este suficientă simpla expunere a

circumstanțelor faptice ale cauzei, fiind necesară motivarea recursului cu indicarea

motivelor de ilegalitate pe care se întemeiază, precum și dezvoltarea lor. Motivarea

recursului însemnând nu doar exprimarea nemulțumirii față de actul de dispoziție

pronunțat în apel, ci expunerea tuturor motivelor pentru care, din punctul de vedere al

părții, instanța a pronunțat o hotărâre neîntemeiată. Aderent, recursul nu se poate limita la

o simplă indicare a textelor de lege, condiția legală a dezvoltării motivelor de recurs

implicând determinarea greșelilor anume imputate instanței de apel, o minimă

argumentare a criticii în fapt și în drept, precum și indicarea probelor pe care se bazează.

Astfel, este de menționat că dezvoltarea recursului trebuie să cuprindă o motivare

corespunzătoare, în sensul arătării cu claritate a acelor critici care, circumscrise fiind

motivelor de recurs îngăduite de lege, sunt de natură a învedera ilegalitatea hotărârii.

În această ordine de idei, instanța de recurs constată că, argumentele invocate în

cererea de recurs, după esența lor, pot fi încadrate în temeiul prevăzut de art. 386 alin.(1)

lit. b) din Codul de procedură civilă, aplicabil doar procedurii de apel și nu se regăsesc în

art. 432 din Codul de procedură civilă, aplicabil recursului.

Mai mult ca atât, acestea au fost deja supuse examinării și aprecierii de către

instanța de apel prin prisma art. 130 din Codul de procedură civilă, fiindu-le oferite

concluziile de rigoare și, prin urmare, nu urmează a fi reiterate în ordine de recurs.

Ipotezele relevate certifică în mod clar caracterul lipsit de substanță al recursului

declarat, deoarece Ixari Maxim nu a invocat niciun argument plauzibil în vederea

justificării ilegalități deciziei instanței de apel.

Astfel, se evidențiază caracterul declarativ al recursului, deoarece este lipsit de

conținut și desprinde simplul fapt al dezacordului recurentului cu soluția dată de

instanțele de judecată ierarhic inferioare, precum și lipsa temeiurilor legale de declarare a

recursului.

În acest sens, completul reamintește că în jurisprudența sa, Curtea Europeană a

precizat că dreptul de a fi auzit în combinație cu dreptul la un recurs efectiv sunt în

primul rând chestiuni de reglementare în dreptul intern și este în principiu, competența

instanțelor să evalueze motivele de admisibilitate a unei cereri de acest tip (cauza

Doorson împotriva Olandei, 26 martie 1996, §67).

La acest capitol instanță de recurs reține că recursul declarat de către Staver

Corneliu nu s-a bazat exclusiv pe chestiuni de drept, ce ar cuprinde încălcări esențiale sau

aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural, iar ca

6

urmare nu corespunde cerinței de a fi „efectiv”, fiind lipsit de șanse de succes și nu este

capabil să ofere îndreptarea situației din decizia recurată.

Subsidiar, completul de admisibilitate relevă că prezenta cerere de recurs a fost

depusă după ce Ixari Maxim a avut posibilitatea de a fi auzit de o instanță de fond și de o

instanță de apel, fiecare dintre care a avut deplină jurisdicție (a se vedea mutatis mutandis

„Levages Prestations Services” împotriva Franței, cererea nr.21920/93 din 23 octombrie

1996, §48-50).

Prin urmare, instanța de recurs apreciază că recurentului i-a fost asigurat dreptul de

acces la o instanță și dreptul de a fi auzit combinat cu dreptul la un recurs efectiv.

De fapt, în cazul când nu există suspiciuni privind încălcarea echitații procedurii din

perspectiva art. 6 §1 din CEDO, rezultă că participanții au reușit să pună în discuție în

fața instanțelor toate observațiile și raționamentele pe care le considerau necesare în

vederea apărării punctului său de vedere (Blücher împotriva Cehiei, cererea nr.58580/00

din 11 aprilie 2005, §65-67)

Din considerentele menționate și având în vedere faptul, că instanța de apel a

examinat cauza sub toate aspectele, a verificat și a apreciat corect probele prezentate, a

aplicat și interpretat elocvent normele de drept material și procedural, iar argumentele

invocate în recurs nu se încadrează în temeiurile prevăzute de art. 432 alin. (2), (3) și (4)

din Codul de procedură civilă, completul de admisibilitate al Colegiului civil, comercial

și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție, în unanimitate, ajunge la

concluzia de a considera recursul declarat de către Ixari Maxim împotriva deciziei din 08

noiembrie 2018 a Curții de Apel Bălți în baza art. 433 lit. a) din Codul de procedură

civilă, ca fiind inadmisibil.

În conformitate cu art. 431 alin. (2), art. 433 lit. a) și art. 440 din Codul de procedură

civilă, completul Colegiului civil comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție

d i s p u n e:

Se consideră inadmisibil recursul declarat de către Ixari Maxim împotriva deciziei

din 08 noiembrie 2018 a Curții de Apel Bălți, în cauza civilă intentată la cererea de

chemare în judecată depusă de către Ixari Maxim împotriva Consiliului or. Cupcini, r-nul

Edineț, Primăriei or. Cupcini, r-nul Edineț și Gudumac Adrian cu privire la contestarea

actului administrativ.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Valeriu Doagă

Judecătorii Nina Vascan

Nicolae Craiu

7