2ra-165/19 — constatarea incalcarii dreptului la judecare in termen rezonabil a cauzei, repararea prejudiciului moral
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- constatarea incalcarii dreptului la judecare in termen rezonabil a cauzei, repararea prejudiciului moral
- Temei legal
- temeiurile declararii recursului
2ra-165/19 — constatarea incalcarii dreptului la judecare in termen rezonabil a cauzei, repararea prejudiciului moral (Curtea Supremă de Justiție, 2019)
Dosarul nr.2ra-165/2019
Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Buiucani (O. Cernei)
Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (V. Buhnaci, A. Malîi, M. Guzun)
D E C I Z I E
13 martie 2019 mun.Chișinău
Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al
Curții Supreme de Justiție
în componența:
Președintele ședinței, judecătorul Oleg Sternioală
judecătorii Ala Cobăneanu
Tamara Chișca-Doneva
Svetlana Filincova
Victor Burduh
examinând recursul declarat de Victoria Țurcan,
în cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Victoria Țurcan
împotriva Ministerului Justiției al Republicii Moldova privind constatarea
încălcării dreptului la judecare în termen rezonabil a cauzei și repararea
prejudiciului moral,
împotriva deciziei din 24 iulie 2018 a Curții de Apel Chișinău, prin care a fost
respins apelul declarat de Victoria Țurcan și s-a menținut hotărîrea din 14 martie
2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani,
c o n s t a t ă :
La 20 noiembrie 2017 Victoria Țurcan a depus cerere de chemare în judecată
împotriva Ministerului Justiției al Republicii Moldova cu privire la constatarea
încălcării dreptului la judecare în termen rezonabil a cauzei și repararea
prejudiciului moral.
În motivarea acțiunii reclamanta a indicat că la 27 mai 2013 a înaintat acțiune în
judecată împotriva lui Ilie Țurcan cu privire la încasarea pensiei alimentare
suplimentare, care a fost repartizată spre examinare judecătorului S. Gîrbu.
La 28 mai 2013 judecătorul S. Gîrbu a restituit cererea pe motiv că reclamanta
se află în Italia, iar semnătura de pe cerere nu-i aparține. Pe parcursul a mai mult
de 3 luni a reținut dosarul, care urma a fi expediat către Curtea de Apel Chișinău
pentru examinarea cererii de recurs depuse la 07 iunie 2013. Prin cererea din 19
iulie 2013 a solicitat implicarea personală a președintelui instanței în soluționarea
problemei.
Prin decizia din 26 septembrie 2013 a Curții de Apel Chișinău, s-a casat integral
încheierea din 28 mai 2013 a Judecătoriei Buiucani, mun.Chișinău prin care i-a
fost restituită cererea de chemare în judecată.
1
La 16 iulie 2014, în urma repartizării dosarului judecătorului Boico V., ultimul
a scos de pe rol cererea pentru neprezentarea avocatului și reclamanților, deși a fost
depusă cerere de amînare din partea reclamantului, iar pîrîtul nu a solicitat
scoaterea cererii de pe rol.
Cererea din 28 iulie 2014 de repunere a cererii pe rol, a fost respinsă prin
încheierea din 13 octombrie 2014 a Judecătoriei Buiucani, mun.Chișinău.
La 17 noiembrie 2014 a depus cerere de recurs împotriva încheierii din 13
octombrie 2014 a Judecătoriei Buiucani, mun.Chișinău, iar prin decizia din 27
ianuarie 2015 a Curții de Apel Chișinău, a fost admis recursul declarat,
menționându-se că încheierile contestate sunt ilegale, iar instanța nu a luat în
considerație că cererea a fost depusă în instanță la 28 mai 2013, fiind scoasă de pe
rol după un an și jumătate.
Cauza civilă a fost pusă pe rol abia la 23 aprilie 2015, iar prin hotărîrea
judecătorească din 13 aprilie 2016 acțiunea a fost respinsă integral.
La 26 aprilie 2016 a solicitat hotărîrea motivată, iar la 12 august 2016 a depus
cerere repetată de eliberare a hotărîrii motivate, fiind informată că dosarul de la 04
august 2016 a fost expediat la Curtea de Apel Chișinău. Hotărîrea motivată a
primit-o la 28 noiembrie 2016, fiind depus apel motivat.
Prin decizia din 14 decembrie 2016 a Curții de Apel Chișinău, a fost respinsă
cererea de apel, iar prin decizia din 17 mai 2017 a Curții Supreme de Justiție,
recursul s-a declarat inadmisibil.
A exprimat nemulțumirea privind calitatea înfăptuirii justiției în cazul dat,
durata procedurilor judiciare nejustificat a durat pe parcursul a 5 ani, fiind
compromisă eficiența și credibilitatea justiției, acțiunea fiind scoasă de pe rol de
două ori. Totodată nu s-au respectat nici termenele de expediere a dosarului de la o
instanță la alta.
A susținut că s-a cauzat prejudiciu material și moral prin neexaminarea în timp
rezonabil a cauzei, estimând paguba morală la 120 000 lei, a cîte 2000 lei pentru
fiecare lună de examinare, timp de 5 ani. Pe parcursul a 5 ani împreună cu doi
copii au fost lipsiți de domiciliu, condiții de trai. Comportamentul pîrîtului și a
instanței de judecată a dus la tergiversarea neîntemeiată a examinării cauzei și nu s-
a curmat exercitarea abuzivă a drepturilor procesuale.
Reclamanta a solicitat constatarea faptului încălcării dreptului la judecarea în
termen rezonabil a cauzei și încasarea prejudiciul moral în mărime de 120 000 lei.
Prin hotărârea din 14 martie 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani, s-a
respins cererea de chemare în judecată depusă de Victoria Țurcan împotriva
Ministerului Justiției al Republicii Moldova privind constatarea faptului încălcării
dreptului la judecarea în termen rezonabil a cauzei și încasarea prejudiciilor, ca
neîntemeiată.
Nefiind de acord cu hotărârea din 14 martie 2018 a Judecătoriei Chișinău,
sediul Buiucani, Victoria Țurcan a contestat-o în ordine de apel.
Prin decizia din 24 iulie 2018 a Curții de Apel Chișinău, s-a respins apelul
declarat de Victoria Țurcan și s-a menținut hotărârea din 14 martie 2018 a
Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani.
Pentru a decide astfel, instanța de apel a constatat că soluția instanței de fond
este justă și argumentată, fiind în concordanță cu prevederile legale ce guvernează
litigiul. Prima instanță a elucidat pe deplin circumstanțele importante pentru
2
soluționarea cauzei, a oferit apreciere justă probelor administrate și a aplicat corect
normele de drept material.
Instanța de fond just a stabilit că termenul de judecare a pricinii nu a depășit
limita rezonabilității.
A reținut că termenul îndelungat de examinare a cauzei a fost condiționat în
mare parte de circumstanțele ce nu depind de voința și comportamentul instanței de
judecată, fiind dictat de necesitatea asigurării dreptului părților la un proces
echitabil, dreptului la apărare, respectării principiului contradictorialității, egalității
și disponibilității în drepturi a participanților la proces. Ședințele de judecată au
fost stabilite la intervale rezonabile de timp, din partea instanței nefiind admise
amînări nejustificate or, amînarea ședințelor s-a datorat unor circumstanțe
imprevizibile, precum și exigenței respectării drepturilor participanților la proces.
Astfel, just s-a stabilit netemeinicia acțiunii și s-a hotărît respingerea acesteia or,
nu s-a constatat încălcarea dreptului reclamantei la judecare în termen rezonabil a
cauzei.
Nefiind de acord cu decizia instanței de apel, la 19 noiembrie 2018 Victoria
Țurcan a declarat recurs împotriva deciziei din 24 iulie 2018 a Curții de Apel
Chișinău, solicitând casarea acesteia și a hotărîrii din 14 martie 2018 a Judecătoriei
Chișinău, sediul Buiucani cu pronunțarea unei hotărîri noi prin care să fie admisă
integral acțiunea.
În motivarea recursului a indicat dezacordul cu soluția adoptată de instanțele
ierarhic inferioare și a menționat că hotărîrile instanțelor de judecată nu conțin
circumstanțele constatate ale cauzei, probe pe care și-au întemeiat concluziile,
legea materială și procedurală aplicată, argumentele care au dus la respingerea
cererii de apel.
În conformitate cu art. 434 alin. (1) Cod de procedură civilă, recursul se
declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale,
dacă legea nu prevede altfel.
Materialele dosarului atestă faptul că decizia din 24 iulie 2018 a Curții de
Apel Chișinău, a fost expediată pentru cunoștință participanților la proces la 11
septembrie 2018 (f.d. 120).
În circumstanțele menționate, recursul declarat de Victoria Țurcan la 19
noiembrie 2018, se consideră a fi depus în termenul prevăzut de lege.
Prin încheierea din 23 ianuarie 2019 a Colegiului civil, comercial și de
contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție, recursul declarat de Victoria
Țurcan, a fost considerat admisibil.
În conformitate cu art. 441 Cod de procedură civilă, în cazul în care recursul
este considerat admisibil, un complet din 5 judecători examinează fondul
recursului.
În conformitate cu art. 442 alin. (1) Cod de procedură civilă, judecând
recursul declarat împotriva deciziei date în apel, instanța verifică, în limitele
invocate în recurs și în baza referinței depuse de către intimat, legalitatea hotărîrii
atacate, fără a administra noi dovezi.
Potrivit prevederilor art. 444 Cod de procedură civilă, recursul se examinează
fără înștiințarea participanților la proces. Completul din 5 judecători decide asupra
oportunității invitării tuturor participanților sau a reprezentanților acestora pentru a
se pronunța cu privire la problemele de legalitate invocate în cererea de recurs.
3
Examinând și analizând argumentele invocate în cererea de recurs în raport cu
materialele dosarului și prevederile legale, Colegiul civil, comercial și de
contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul
declarat de Victoria Țurcan, urmează a fi admis cu casarea deciziei din 24 iulie
2018 a Curții de Apel Chișinău și a hotărîrii din 14 martie 2018 a Judecătoriei
Chișinău, sediul Buiucani, din considerentele ce urmează.
În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. b) Cod de procedură civilă, instanța
după ce judecă recursul, este în drept să admită recursul și să caseze integral sau
parțial decizia instanței de apel și hotărîrea primei instanțe, pronunțând o nouă
hotărîre.
În conformitate cu art. 432 alin. (2) lit. a), c), alin.(4) Cod de procedură civilă,
se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în
cazul în care, instanța judecătorească nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată
și a interpretat în mod eronat legea.
Săvîrșirea altor încălcări decît cele indicate la alin.(3) constituie temei de
declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi
putut duce la soluționarea greșită a cauzei sau în cazul în care instanța de recurs
consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară,
sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților
fundamentale ale omului.
Verificând legalitatea deciziei contestate, Colegiul consideră necesar de a
menționa că, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a cerut Guvernului inter alia
să instituie la nivel național un mecanism pentru remedierea persoanelor afectate
de încălcarea dreptului privind judecarea în termen rezonabil a cauzei.
În acest scop, Parlamentul R. Moldova a adoptat Legea nr. 87 din 21 aprilie
2011 privind repararea de către stat a prejudiciului cauzat prin încălcarea dreptului
la judecarea în termen rezonabil a cauzei sau a dreptului la executarea în termen
rezonabil a hotărârii judecătorești.
Potrivit art. 2 alin. (1), (2) din Legea privind repararea de către stat a
prejudiciului cauzat prin încălcarea dreptului la judecarea în termen rezonabil a
cauzei sau a dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărîrii judecătorești
nr.87 din 21 aprilie 2011, orice persoană fizică sau juridică ce consideră că i-a fost
încălcat dreptul la judecarea în termen rezonabil a cauzei sau dreptul la executarea
în termen rezonabil a hotărîrii judecătorești poate adresa în instanță de judecată o
cerere de chemare în judecată privind constatarea unei astfel de încălcări și
repararea prejudiciului cauzat prin această încălcare, în condițiile stabilite de
prezenta lege și de legislația procesuală civilă.
Repararea prejudiciului cauzat prin încălcarea dreptului la judecarea în termen
rezonabil a cauzei sau a dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărârii
judecătorești se face doar în măsura în care încălcarea a avut loc din cauze ce nu
pot fi imputate exclusiv persoanei care a depus cererea de reparare a prejudiciului
(denumită în continuare reclamant).
Astfel, după cum atestă materialele cauzei, cu certitudine s-a stabilit că la data
de 27 mai 2013, în Judecătoria Buiucani, mun. Chișinău a fost înregistrată cererea
de chemare în judecată depusă de reclamanta Victoria Țurcan, în folosul copiilor
XXX împotriva lui Ilie Țurcan, intervenient accesoriu Direcția tutelară sect.
Buiucani, mun. Chișinău privind încasarea ratei inflației pe perioada 01 februarie
4
2007 – 01 mai 2013 în sumă de 13 041,82 de lei; încasarea cheltuielilor pentru
studii a lui XXX în mărime de 143 084 de lei; încasarea cheltuielilor suportate
suplimentar în favoarea copiilor în sumă de 82 963 de lei (f.d. 5-6). Cauza civilă
menționată a fost înregistrată inițial cu nr.2-3952/13, ulterior fiind modificat
numărul dosarului 2-237/16.
Prin hotărîrea din 13 aprilie 2016 a Judecătoriei Buiucani, mun.Chișinău,
menținută prin decizia din 14 decembrie 2016 a Curții de Apel Chișinău, a fost
respinsă ca neîntemeiată cererea de chemare în judecată depusă de Victoria Țurcan
împotriva lui Ilie Țurcan privind încasarea ratei inflației și cheltuielilor
suplimentare pentru întreținerea copiilor (f.d. 19-20).
Prin decizia din 17 mai 2017 a Curții Supreme de Justiție, recursul declarat de
Victoria Țurcan s-a considerat inadmisibil (f.d. 25-29).
La 20 noiembrie 2017 Victoria Țurcan a depus prezenta cerere de chemare în
judecată împotriva Ministerului Justiției al Republicii Moldova cu privire la
constatarea încălcării dreptului la judecare în termen rezonabil a cauzei civile
inițiate la cererea Victoriei Țurcan, în folosul copiilor XXX împotriva lui Ilie
Țurcan, intervenient accesoriu Direcția tutelară sect. Buiucani, mun. Chișinău
privind încasarea ratei inflației pe perioada 01 februarie 2007 – 01 mai 2013 în
sumă de 13 041,82 de lei; încasarea cheltuielilor pentru studii a lui XXX în mărime
de 143 084 de lei; încasarea cheltuielilor suportate suplimentar în favoarea copiilor
în sumă de 82 963 de lei și repararea prejudiciului moral 120 000 de lei (f.d. 3-4).
Potrivit art. 4 alin. (1) din Legea privind repararea de către stat a prejudiciului
cauzat prin încălcarea dreptului la judecarea în termen rezonabil a cauzei sau a
dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărîrii judecătorești nr.87 din 21
aprilie 2011, sarcina probațiunii lipsei de încălcare a dreptului la judecarea în
termen rezonabil a cauzei sau a dreptului la executarea în termen rezonabil a
hotărîrii judecătorești și a lipsei suportării unui prejudiciu moral îi revine
Ministerului Justiției, iar sarcina de a dovedi suportarea prejudiciului material
cauzat prin această încălcare și suportarea costurilor și cheltuielilor de judecată îi
revine reclamantului.
Ministerul Justiției al Republicii Moldova în susținerea poziției sale de
respingere a cerințelor Victoriei Țurcan ca neîntemeiate, a prezentat raportul
întocmit de către Judecătoria Chișinău, sediul Buiucani, referitor la examinarea
cauzei civile pretins examinate cu încălcarea termenului rezonabil, care a fost
înregistrată inițial cu nr.2-3952/13, ulterior fiind modificat numărul dosarului 2-
237/16.
Astfel, potrivit raportului Ministerul Justiției al Republicii Moldova invocă că
de către instanțele de judecată la examinarea prezentei cauze nu a fost admisă o
tergiversare a examinării acesteia, o mare parte din ședințe a fost amînată din lipsa
motivată a participanților inclusiv și a reclamanților sau reprezentantului acestora.
Pe parcursul examinării cauzei, participanții s-au folosit de drepturile procedurale
înaintând cereri, demersuri, reclamând anumite probe, contestând în instanța de
apel și respectiv recurs hotărîrile emise de către instanțele de judecată, ședințele
fiind fixate în termen rezonabil, ținînd cont de sarcina fiecărui judecător (f.d. 51-
54).
Ca rezultat, prin hotărârea din 14 martie 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul
Buiucani, menținută prin decizia din 24 iulie 2018 a Curții de Apel Chișinău, s-a
5
respins cererea de chemare în judecată depusă de Victoria Țurcan împotriva
Ministerului Justiției al Republicii Moldova privind constatarea faptului încălcării
dreptului la judecarea în termen rezonabil a cauzei și încasarea prejudiciilor, ca
neîntemeiată (f.d. 63, 67-76).
Prin urmare, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al
Curții Supreme de Justiție, analizând situația de fapt în prezenta cauză, în raport cu
înscrisurile anexate la dosar, coroborate cu normele de drept material pertinente
cauzei, menționează că este neîntemeiată concluzia primei instanțe, menținută prin
decizia instanței de apel, prin care s-a respins cererea de chemare în judecată
depusă de către Victoria Țurcan împotriva Ministerului Justiției al Republicii
Moldova.
În susținerea concluziei sale, Colegiul constată faptul că pricina civilă nr.2-
237/16 inițiată la cererea Victoriei Țurcan, în folosul copiilor XXX împotriva lui Ilie
Țurcan, intervenient accesoriu Direcția tutelară sect. Buiucani, mun. Chișinău
privind încasarea ratei inflației și cheltuielilor suplimentare pentru întreținerea
copiilor s-a aflat în proces de examinare din 27 mai 2013 până la 17 mai 2017, o
perioadă de 4 ani.
Convenția Europeană a Drepturilor Omului la art. 6 § 1 prevede că orice
persoană are dreptul la judecarea în mod echitabil, în mod public și într-un termen
rezonabil a cauzei sale, de către o instanță independentă și imparțială, instituită de
lege, care va hotărî fie asupra încălcării drepturilor și obligațiilor sale cu caracter
civil, fie asupra temeiniciei oricărei acuzații în materie penală îndreptate împotriva
sa.
Totodată și art. 5 alin. (1) Cod de procedură civilă prevede că, orice persoană
interesată este în drept să se adreseze în instanță judecătorească, în modul stabilit
de lege, pentru a-și apăra drepturile încălcate sau contestate, libertățile și interesele
legitime.
Însăși necesitatea examinării pricinii într-un termen rezonabil reiese și din
dispozițiile Legii privind repararea de către stat a prejudiciului cauzat prin
încălcarea dreptului la judecarea în termen rezonabil a cauzei sau a dreptului la
executarea în termen rezonabil a hotărârii judecătorești nr.87 din 21 aprilie 2011,
cît și din art. 4 Cod de procedură civilă, care prevede că sarcinile procedurii civile
constau în judecarea justă, în termen rezonabil, a cauzelor de apărare a drepturilor
încălcate sau contestate, a libertăților și a intereselor legitime ale persoanelor fizice
și juridice și asociațiilor lor, ale autorităților publice și ale altor persoane care sînt
subiecte ale raporturilor juridice civile, familiale, de muncă și ale altor raporturi
juridice, precum și în apărarea intereselor statului și ale societății, în consolidarea
legalității și a ordinii de drept, în prevenirea cazurilor de încălcare a legii.
Astfel, prin adoptarea normelor naționale și aderarea la CEDO statul și-a
asumat obligația de a organiza un sistem judiciar în așa fel încât acesta să răspundă
tuturor exigențelor acestor norme, inclusiv de a soluționa orice litigiu într-un
termen rezonabil, dincolo de dificultățile generate de diverși factori care pot
întârzia procedurile judiciare.
Deși legislația națională nu oferă o descifrare a noțiunii de „termen rezonabil”,
instanța consideră că prin impunerea respectării unui astfel de termen pentru
înfăptuirea actului de justiție atât legislația națională, cât și cea internațională
subliniază importanța faptului că justiția trebuie să fie administrată fără întârzieri
6
de natură de a-i compromite eficacitatea și credibilitatea, statul fiind responsabil
pentru activitatea ansamblului serviciilor sale, inclusiv ale instanțelor de judecată.
Potrivit art. 192 alin. (2) Cod de procedură civilă, cauzele privind încasarea
pensiei de întreținere, apărarea drepturilor și intereselor minorului, repararea
prejudiciului cauzat prin vătămare a integrității corporale sau prin altă vătămare a
sănătății ori prin deces, litigiile de muncă, contestarea actelor normative, a
hotărîrilor, acțiunilor sau inacțiunilor autorităților publice, ale altor organe și
organizații, ale persoanelor oficiale și funcționarilor publici se judecă de urgență și
în mod prioritar.
Potrivit jurisprudenței CtEDO, în ceea ce privește caracterul rezonabil al
duratei procedurii, acesta trebuie evaluat ținând seamă de circumstanțele cauzei și
în raport cu următoarele criterii: complexitatea cauzei, comportamentul
reclamanților și al autorităților relevante (Frydlender împotriva Franței (MC), nr.
30979/96, § 43).
Colegiul reține, că acțiunea civilă înaintată de către Victoria Țurcan nu este
una complexă, la examinarea litigiului nu au fost implicați un număr mare de părți,
miza pentru reclamantă este una înaltă reieșind din obiectul litigiului, și anume
apărarea drepturilor copiilor și executarea obligațiilor părinților în vederea
întreținerii materiale a copiilor minori.
Constatările instanțelor ierarhic inferioare că însuși părțile la proces au
contribuit la tergiversarea cauzei prin faptul că din vina acestora examinarea cauzei
a fost amînată de 6 ori, acestea prezentând probe suplimentare și solicitând termen
pentru a face cunoștință cu acestea, ori nu se prezentau în ședințele de judecată,
Colegiul le apreciază ca neîntemeiate or, conform art. 9 alin. (1) Cod de procedură
civilă, instanței judecătorești îi revine un rol diriguitor în organizarea și
desfășurarea procesului.
Potrivit art.183 alin. (1) Cod de procedură civilă, după ce primește cererea de
chemare în judecată, judecătorul pregătește cauza pentru dezbateri judiciare, pentru
a asigura judecarea ei justă și promptă, iar potrivit art. 61 alin. (1) Cod de
procedură civilă, participanții la proces sînt obligați să se folosească cu bună-
credință de drepturile lor procedurale. Instanța judecătorească pune capăt oricărui
abuz de aceste drepturi dacă prin abuz se urmărește tergiversarea procesului sau
inducerea sa în eroare.
La fel neîntemeiat instanțele ierarhic inferioare au menționat că reclamanta nu
s-a folosit de căile de accelerare a examinării cauzei, posibilitatea cărora este
oferită de Codul de procedură civilă or, art.192 alin.11 Cod de procedură civilă,
prevede un drept al părții de a se adresa cu cerere privind accelerarea procedurii de
judecare a cauzei, dar nu reprezintă și o obligație adresarea unei asemenea cerere.
Prin urmare rămîne la alegerea părții valorificarea acestui drept.
Instanța de recurs constată că, în prezenta cauză urmează de aplicat legea
ținînd cont dintre proporționalitatea dreptului la judecarea cauzei într-un termen
rezonabil și drepturile procesuale a părților, or termenul de 4 ani de examinarea a
unei cauze civile de o astfel de categorie este un termen exagerat, care în mod
evident aduce atingerea drepturilor părților la proces, în special reclamantei.
Ținând cont de cele indicate supra, Colegiul consideră că a fost încălcat dreptul
reclamantei la judecarea în termen rezonabil a cauzei or, examinarea acesteia a
depășit neîntemeiat termenul prevăzut în art.192 alin. (2) Cod de procedură civilă.
7
Prin urmare, Colegiul consideră că pretenția reclamantei privind constatarea
unei astfel de încălcări și dreptul la repararea prejudiciului moral în conformitate
cu Legea nr.87 din 21 aprilie 2011, este întemeiată.
În conformitate cu art. 13 CEDO, orice persoană, ale cărei drepturi și libertăți
recunoscute de prezenta Convenție au fost încălcate, are dreptul de a se adresa
efectiv unei instanțe naționale, chiar și atunci când încălcarea s-ar datora unor
persoane care au acționat în exercitarea atribuțiilor lor oficiale.
Art. 2 alin. (6) al Legii nr. 87 din 21 aprilie 2011, prevede că mărimea
reparației prejudiciului cauzat prin încălcarea dreptului la judecarea în termen
rezonabil a cauzei sau a dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărârii
judecătorești se stabilește de instanța de judecată în fiecare caz în parte, în funcție
de circumstanțele cauzei în cadrul căreia a fost comisă încălcarea, precum și de
pretențiile invocate de reclamant, de complexitatea cauzei, de comportamentul
reclamantului, de conduita organului de urmărire penală, a instanței de judecată și
a autorităților relevante, de durata încălcării și de importanța procesului pentru
reclamant.
Conform art. 5 alin. (1) al Legii nr. 87 din 21 aprilie 2011, în urma constatării
faptului că a fost încălcat dreptul la judecarea în termen rezonabil a cauzei sau
dreptul la executarea în termen rezonabil a hotărîrii judecătorești, instanța de
judecată decide asupra acordării unei satisfacții echitabile de la bugetul de stat în
contul reparării prejudiciului moral, material, precum și a costurilor și a
cheltuielilor de judecată.
Astfel, cu referire la cuantumul prejudiciului moral, Colegiul relevă că, unul
din criteriile orientative generale de apreciere a prejudiciului moral este criteriul
echității, care exprimă că, indemnizația trebuie să prezinte o justă și integrală
despăgubire. În temeiul jurisprudenței CEDO, acest criteriu se traduce prin
necesitatea ca, partea vătămată să primească o satisfacție echitabilă pentru
prejudiciul moral suferit. Cuantumul despăgubirilor trebuie astfel stabilit, încât
acestea să aibă efect compensatoriu și nu trebuie să constituie nici sume excesive
pentru autorii daunelor și nici venituri nejustificative pentru victimele daunelor.
Respectiv, în litigiul dedus judecății, Colegiul consideră că în urma încălcării
termenului rezonabil la examinarea pricinii civile reclamanta a suferit un
prejudiciu moral, însă suma solicitată de reclamantă în cuantum de 120 000 lei este
exagerată, instanța considerând echitabilă și suficientă pentru compensarea
prejudiciului moral cauzat reclamantei în urma tergiversării examinării cauzei
civile și care ar atinge scopul și finalitatea prevăzută de lege suma de 15 000 de lei.
Aici, ținând cont că și însuși constatarea încălcării dreptului reclamantei la
judecarea în termen rezonabil a cauzei reprezintă o satisfacție capabilă de a
compensa în rest prejudiciul moral cauzat.
Astfel, în partea sumei ce excede cuantumul de 15 000 de lei, Colegiul va
respinge pretenția privind repararea prejudiciului moral, ca fiind neîntemeiată.
În consecință, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al
Curții Supreme de Justiție constată că, soluțiile instanțelor ierarhic inferioare sunt
rezultatul unei interpretări incorecte a normelor de drept material și procedural,
bazate pe aprecierea eronată a probelor din dosar și, concluzionează de a admite
recursul declarat de Victoria Țurcan și de a casa decizia instanței de apel și
hotărîrea primei instanțe, cu pronunțarea unei hotărîri noi.
8
În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. b) Cod de procedură civilă, Colegiul
civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție
d e c i d e :
Se admite recursul declarat de către Victoria Țurcan.
Se casează decizia din 24 iulie 2018 a Curții de Apel Chișinău și hotărârea din
14 martie 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani, în cauza civilă, la cererea
de chemare în judecată depusă de către Victoria Țurcan împotriva Ministerului
Justiției al Republicii Moldova privind constatarea încălcării dreptului la judecare
în termen rezonabil a cauzei și repararea prejudiciului moral, cu pronunțarea unei
hotărâri noi prin care:
Se admite parțial, cererea de chemare în judecată înaintată de Victoria Țurcan
împotriva Ministerului Justiției al Republicii Moldova privind constatarea
încălcării dreptului la judecare în termen rezonabil a cauzei și repararea
prejudiciului moral.
Se constată faptul încălcării dreptului Victoriei Țurcan la examinarea în
termen rezonabil a cauzei civile nr.2-237/2016 intentate la cererea de chemare în
judecată depusă de Victoria Țurcan împotriva lui Ilie Țurcan privind încasarea ratei
inflației și cheltuielilor suplimentare pentru întreținerea copiilor.
Se încasează în beneficiul Victoriei Țurcan din contul bugetului de stat prin
intermediul Ministerului Justiției al Republicii Moldova prejudiciul moral cauzat
în mărime de 15 000 (cincisprezece mii) de lei.
În rest pretențiile se resping ca fiind neîntemeiate.
Decizia este irevocabilă.
Președintele ședinței,
judecătorul Oleg Sternioală
judecătorii Ala Cobăneanu
Tamara Chișca-Doneva
Svetlana Filincova
Victor Burduh
9