2ra-323/19 — anularea actelor administrative

2ra-323/19 — anularea actelor administrative (Curtea Supremă de Justiție, 2019)

Dosarul nr. 2ra-323/19

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Râșcani (jud. S. Vasilache)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud: A. Bostan, A. Pahopol, V. Negru)

DECIZIE

13 martie 2019 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

lărgit al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele ședinței Oleg Sternioală

Judecători: Ala Cobăneanu

Tamara Chișca-Doneva

Svetlana Filincova

Victor Burduh

examinând recursul declarat de Botnari Sergiu și Botnari Ludmila,

în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de Botnari Sergiu și

Botnari Ludmila împotriva Iuliei Guțu, Primăriei comunei Stăuceni, Ministerului

Economiei și Infrastructurii Drumurilor, intervenient accesoriu Inspecția de Stat în

Construcții (succesor Agenția pentru Supraveghere Tehnică) și Valeriu Cazacioc cu

privire la anularea actelor administrative și demolarea construcției,

împotriva deciziei din 16 octombrie 2018 a Curții de Apel Chișinău,

c o n s t a t ă :

La 13 iulie 2017 Sergiu Botnari și Ludmila Botnari au depus cerere de chemare

în judecată împotriva Iuliei Guțu, Primăria com. Stăuceni, Ministerului Economiei și

Infrastructurii, intervenient accesoriu Inspecția de Stat în Construcții și Valeriu

Cazacioc cu privire la anularea actelor administrative și demolarea construcției.

În motivarea acțiunii reclamanții au indicat că prin dispoziția nr. 05-3/264 din 23

iulie 1999 a Primăriei Stăuceni li s-a permis pregătirea documentației necesare pentru

construcția unui centru de deservire tehnică pe terenul situat în xxxxxx. La 06

septembrie 1999 a fost aprobat proiectul pentru amplasarea stației de prestări servicii

auto și anume vulcanizare. Proiectul în cauză a fost coordonat și avizat de Consiliul

mun. Chișinău, Primăria mun. Chișinău, Departamentul Arhitectură și Urbanism și SA

„Moldtelecom”.

Reclamanții au invocat că conform proiectului, stația tehnică avea preconizată

două căi de acces, una pentru pietoni și alta pentru automobile din partea drumului M2

Chișinău-Soroca. La 10 noiembrie 1999 a fost eliberat Certificatul de Urbanism nr. 521

pentru elaborarea documentației de proiect și efectuarea lucrărilor de amplasare a

stației pentru prestări servicii auto-vulcanizare pe xxxxxx. Certificatul a fost semnat de

Primarul și secretarul com. Stăuceni, de arhitectorul-șef al mun. Chișinău și alți

specialiști în urbanism și amenajarea teritoriului. Conform pct. 3 al Certificatului de

Urbanism nr. 521 s-a indicat: „De prevăzut parcare auto și amenajarea terenului

aferent”.

1

Au menționat reclamanții că la 19 mai 2000 a fost eliberată Autorizația de

Construcție nr. 17/00 semnată de Primarul com. Stăuceni pentru executarea lucrărilor

de amplasare a stației pentru prestarea serviciilor auto-vulcanizare. Ulterior, la 13

ianuarie 2010 au fost informați prin scrisoarea Primăriei com. Stăuceni despre faptul

că lotul de teren vecin, care constituie zonă sanitară, cu suprafața de 0,0116 ha nr.

cadastral xxxxx din xxxxxx, situat între terenul ce le aparține cu drept de proprietate

privată din xxxxx și drumul M2 Chișinău- Soroca și prin care trec căile de acces la

terenul lor și la stația de prestare a serviciilor auto vulcanizare, a fost vândut unei terțe

persoane pe nume Iulia Guțu. Pe acest sector de teren a fost construit un pavilion de

așteptare pentru călători cu magazin comercial în zona de protecție a drumului M2

Chișinău-Soroca.

Reclamanții au relatat că inițial terenul respectiv a fost vândut cu așa zisul scop

ca în perimetrul lui să fie construită o stație de așteptare pentru transportul public,

dovada o face extrasul din Monitorul Oficial nr. 92-93(3425-3426) din 15 mai 2009.

În prezent pe terenul dat s-a construit o clădire cu câteva etaje, astfel fiind îngrădit

accesul persoanelor la stația de vulcanizare. S-au adresat cu o plângere la Procuratura

sect. Râșcani, mun. Chișinău și în urma examinării plângerii a fost pornită o cauza

penală în baza semnelor constitutive ale componenței de infracțiune prevăzute de art.

361 alin. (2) lit. b) Cod penal.

Au susținut reclamanții că în cadrul urmăririi penale a fost dispusă efectuarea

expertizei prin care s-a stabilit cu certitudine că certificatul de urbanism care a fost

eliberat Iuliei Guțu pentru construirea stației de așteptare a transportului public, a fost

falsificat prin completarea cu sintagma „și pavilion comercial”. Inițial certificatul de

urbanism și autorizația de construire au fost eliberate doar pentru construirea exclusivă

a stației de așteptare, dar nu și a magazinului comercial. Mai mult, în cadrul urmăririi

penale s-a stabilit că falsul în acte a fost efectuat de către arhitectul Igor Cucereanu. În

urma examinării materialelor cauzei penale, Procurorul în Procuratura sect. Râșcani,

mun. Chișinău, Maxim Motînga, la 10 august 2015, a emis ordonanța de încetare a

urmăririi penale în privința lui Igor Cucereanu, din motivul expirării termenului de

prescripție de tragere la răspundere penală, cu clasarea procesului penal. În cadrul

dosarului penal s-a demonstrat falsul în certificatul de urbanism care a fost eliberat

Iuliei Guțu pentru construirea stației de așteptare, dar nu și a „pavilionului comercial”.

Reclamanții au relevat că la 30 mai 2017 s-au adresat cu cerere prealabilă

Primăriei com. Stăuceni și Ministerului Dezvoltării Regionale și Construcțiilor al RM

cu solicitarea de a repune în termenul de adresare cu cerere prealabilă și de a anula

certificatul de urbanism nr. 81 din 18 septembrie 2009 ca fiind emis cu încălcarea

prevederilor legale, constituind obiectul infracțiunii prevăzute de art. 361 alin. (1) Cod

penal, invocând faptul că Iulia Guțu prin ridicarea construcției sub formă de pavilion

comercial, a încălcat normele cu privire la dreptul de vecinătate al reclamanților,

construind pavilionul la o distanta mai mică de 2 metri după cum prevede legislația în

vigoare.

Totodată, reclamanții au obținut de la organele competente schimbarea destinației

terenului de pământ, din teren cu destinație agricolă în teren cu destinație de

construcție. Astfel, intenționează să ridice pe terenul dat anumite construcții, însă

pavilionul comercial construit ilegal de către pârât îi încalcă dreptul de vecinătate prin

construirea acestuia cu încălcarea distanței dintre terenuri, precum și prin închiderea

de la traseu a accesului la teritoriul său.

2

Au solicitat reclamanții constatarea nulității certificatului de urbanism nr. 81 din

18 septembrie 2009 eliberat de Primăria com. Stăuceni și a autorizației de construcție

nr. A 187-2009 din 02 noiembrie 2009 eliberată în baza certificatului de urbanism de

către Ministerul Construcțiilor și Dezvoltării Teritoriului al Republicii Moldova și

dispunerea demolării construcției situate în xxxx, drumul M2 Chișinău-Soroca, ridicate

de Iulia Guțu în baza autorizației și certificatului de urbanism fals.

Prin hotărârea din 02 februarie 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani, a

fost respinsă cererea lui Sergiu Botnari și Ludmilei Botnari privind repunerea în termen

a acțiunii și a fost respinsă ca tardivă cererea de chemare în judecată depusă de Sergiu

Botnari și Ludmila Botnari împotriva Iuliei Guțu și Primăriei com. Stăuceni,

Ministerului Economiei și Infrastructurii, intervenient accesoriu Inspecția de Stat în

Construcții și Valeriu Cazacioc.

Prin decizia din 16 octombrie 2018, a Curții de Apel Chișinău, a fost respinsă

cererea de apel depusă de Botnari Sergiu și Botnari Ludmila și a fost menținută

hotărârea din 02 februarie 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani.

La 7 decembrie 2018, Botnari Sergiu și Botnari Ludmila au declarat recurs

împotriva deciziei din 16 octombrie 2018 a Curții de Apel Chișinău solicitând casarea

deciziei instanței de apel și a hotărârii instanței de fond cu pronunțarea unei noi hotărâri

de admitere a acțiunii.

În motivarea recursului s-a invocat că actele a căror nulitate a fost solicitată, sunt

lovite de nulitate absolută, or, conform raportului de expertiză nr. 1465,1466, din

20.08.2014, s-a stabilit că certificatul de urbanism nr. 81 din 18.09.2009 și autorizația

de construcție nr. A 187-2009 din 02.11.2009, care au fost eliberate în baza

certificatului de urbanism nr. 81 au fost falsificate de către cet. Cucereanu Igor.

Au indicat recurenți că instanța de fond si respectiv instanța de apel absolut eronat

au interpretat și a aplicat normele de drept material și normele de drept procedural

precum și eronat au apreciat probele.

Au considerat recurenții că tardivitatea acțiunii nu putea fi nicidecum constatată

de către instanța de fond și instanța de apel, deoarece actele au fost depuse în termen,

după ce ambele pârți au făcut cunoștință cu ele, prin urmare termenul nicicum nu a fost

încălcat. Termenul de prescripție extinctivă curge de la data ultimei încălcări a

dreptului recunoscut.

Recurenții au menționat că cu ordonanța de încetare a urmării penale din

10.08.2015 în privința lui Igor Cucereanu din care au aflat despre falsul în certificatul

de urbanism nr. 81, din 18.09.2009, au făcut cunoștință la 16.05.2017, după cum este

indicat și pe ordonanță. Iar la 30.05.2017 s-au adresat cu cerere prealabilă Primăriei

com. Stăuceni și Ministerului Dezvoltării Regionale și Construcțiilor al RM cu

solicitarea de a repune în termenul de adresare cu cerere prealabilă și de a anula

certificatul de urbanism care a fost emis cu încălcarea prevederilor legale. Ulterior,

respectând termenii prevăzuți de legea contenciosului administrativ la data de

13.07.2017 au depus cerere de chemare în judecată.

În contextul prevederilor art. 434 alin.(1) Cod de procedură civilă, recursul se

declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă

legea nu prevede altfel.

Curtea de Apel Chișinău a pronunțat decizia contestată la data de 16 octombrie

2018.

3

Materialele cauzei atestă faptul că decizia contestată a fost expediată părților la

data de 02 noiembrie 2018, însă date despre recepționarea acesteia lipsesc.

Astfel, recursul declarat la data de 07 decembrie 2018, este în termen.

În conformitate cu art. 441 Cod de procedură civilă, în cazul în care recursul este

considerat admisibil, un complet din 5 judecători examinează fondul recursului.

Prin încheierea din 27 februarie 2019 a Curții Supreme de Justiție completul din

3 judecători a considerat recursul admisibil și a decis examinarea acestuia în fond de

un complet din 5 judecători.

În conformitate cu art. 442 alin. (1) Cod de procedură civilă, judecând recursul

declarat împotriva deciziei date în apel, instanța verifică, în limitele invocate în recurs

și în baza referinței depuse de către intimat, legalitatea hotărârii atacate, fără a

administra noi dovezi.

În conformitate cu art. 444 Cod de procedură civilă, recursul se examinează fără

înștiințarea participanților la proces.

Verificând legalitatea actului de dispoziție contestat, prin prisma argumentelor

invocate și a materialelor din dosar, coroborat cu normele de drept material și

procedural aplicabile la soluționarea speței date, Colegiul civil, comercial și de

contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție va admite recursul declarat

de Botnari Sergiu și Botnari Ludmila și va casa decizia instanței de apel, cu remiterea

pricinii la rejudecare, din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. c) Cod de procedură civilă, instanța, după

ce judecă recursul, este în drept să admită recursul, să caseze integral decizia instanței

de apel și să trimită cauza spre rejudecare în instanța de apel o singură dată dacă eroarea

judiciară nu poate fi corectată de către instanța de recurs.

În conformitate cu art. 432 alin. (4) Cod de procedură civilă, săvârșirea altor

încălcări decît cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în

cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a

pricinii sau în cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către

instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la

încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

În conformitate cu art. 118 alin. (3) Cod de procedură civilă, circumstanțele care

au importantă pentru soluționarea justă a pricinii sunt determinate definitiv de instanța

judecătorească pornind de la pretențiile și obiecțiile pârților și ale altor participanți la

proces, precum și de la normele de drept material și procedural ce urmează a fi aplicate.

În conformitate cu art. 130 alin. (2), (3), (4) Cod de procedură civilă, nici un fel

de probe nu au pentru instanța judecătorească o forță probantă prestabilită fără

aprecierea lor. Fiecare probă se apreciază de instanță privitor la pertinența,

admisibilitatea, veridicitatea ei, iar toate probele în ansamblu, privitor la legătura lor

reciprocă și suficientă pentru soluționarea pricinii. Ca rezultat al aprecierii probelor,

instanța judecătorească este obligată să reflecte în hotărâre motivele concluziilor sale

privind admiterea unor probe și respingerea altor probe, precum și argumentarea

preferinței unor probe față de altele.

În conformitate cu art. 239 Cod de procedură civilă, hotărârea judecătorească

trebuie să fie legală și întemeiată. Instanța își întemeiază hotărârea numai pe

circumstanțele constatate nemijlocit de instanță și pe probele cercetate în ședința de

judecată.

4

În conformitate cu art. 241 alin.(5), (6) Cod de procedură civilă, în motivare se

indică: circumstanțele pricinii, constatate de instanță, probele pe care se întemeiază

concluziile ei privitoare la aceste circumstanțe, argumentele invocate de instanță la

respingerea unor probe, legile de care s-a călăuzit instanța. Dispozitivul cuprinde

concluzia instanței judecătorești privind admiterea sau respingerea integrală sau

parțială a acțiunii, repartizarea cheltuielilor de judecată, calea și termenul de atac al

hotărârii.

În conformitate cu art. 373 alin. (1)-(4) Cod de procedură civilă, instanța de apel

verifică, în limitele cererii de apel, ale referințelor și obiecțiilor înaintate, legalitatea și

temeinicia hotărârii atacate în ceea ce privește constatarea circumstanțelor de fapt și

aplicarea legii în primă instanță. În limitele apelului, instanța de apel verifică

circumstanțele și raporturile juridice stabilite în hotărârea primei instanțe, precum și

cele care nu au fost stabilite, dar care au importantă pentru soluționarea pricinii,

apreciază probele din dosar și cele prezentate suplimentar în instanță de apel de către

participanții la proces. În cazul în care motivarea apelului nu cuprinde argumente sau

dovezi noi, instanța de apel se pronunță în fond, numai în temeiul celor invocate în

primă instanță. Instanța de apel nu este legată de motivele apelului privind legalitatea

hotărârii primei instanțe, ci este obligată să verifice legalitatea hotărârii în întregul ei.

Din materialele pricinii rezultă că prin dispoziția nr. 05-3/264 din 23 iulie 1999 a

Primăriei Stăuceni recurenților li s-a permis pregătirea documentației necesare pentru

construcția unui centru de deservire tehnică pe terenul situat în com. xxxxxx. Ulterior,

a fost aprobat proiectul pentru amplasarea stației de prestări servicii auto și anume

vulcanizare și proiectul în cauză a fost coordonat și avizat de Consiliul mun. Chișinău,

Primăria mun. Chișinău, Departamentul Arhitectură și Urbanism și SA

„Moldtelecom”.

La 10 noiembrie 1999 a fost eliberat Certificatul de Urbanism nr. 521 pentru

elaborarea documentației de proiect și efectuarea lucrărilor de amplasare a stației

pentru prestări servicii auto-vulcanizare pe xxxxx, mun. Chișinău. Certificatul a fost

semnat de Primarul și secretarul com. Stăuceni, de arhitectorul-șef al mun. Chișinău și

alți specialiști în urbanism și amenajarea teritoriului. Conform pct. 3 al Certificatului

de Urbanism nr. 521 s-a indicat: „De prevăzut parcare auto și amenajarea terenului

aferent”.

La 19 mai 2000 a fost eliberată Autorizația de Construcție nr. 17/00 semnată de

Primarul com. Stăuceni pentru executarea lucrărilor de amplasare a stației pentru

prestarea serviciilor auto-vulcanizare. Ulterior, la 13 ianuarie 2010 reclamanții au fost

informați prin scrisoarea Primăriei com. Stăuceni despre faptul că lotul de teren vecin,

care constituie zonă sanitară, cu suprafața de 0,0116 ha nr. cadastral xxxxx din xxxxxi,

situat între terenul ce le aparține cu drept de proprietate privată din xxxxx și drumul

M2 Chișinău- Soroca și prin care trec căile de acces la terenul lor și la stația de prestare

a serviciilor auto vulcanizare, a fost vândut pârâtei Iulia Guțu.

Totodată s-a constatat că în cadrul urmăririi penale a fost dispusă efectuarea

expertizei prin care s-a stabilit cu certitudine că certificatul de urbanism care a fost

eliberat Iuliei Guțu pentru construirea stației de așteptare a transportului public, a fost

falsificat prin completarea cu sintagma „și pavilion comercial”. Inițial certificatul de

urbanism și autorizația de construire au fost eliberate doar pentru construirea exclusivă

a stației de așteptare, dar nu și a magazinului comercial. Mai mult, în cadrul urmăririi

penale s-a stabilit că falsul în acte a fost efectuat de către arhitectul Igor Cucereanu.

5

Conform art. 14 alin.(1) al Legii contenciosului administrativ nr. 793 din 10

februarie 2000, persoana care se consideră vătămată într-un drept al său, recunoscut de

lege, printr-un act administrativ va solicita, printr-o cerere prealabilă, autorității publice

emitente, în termen de 30 de zile de la data comunicării actului, revocarea, în tot sau în

parte, a acestuia, în cazul în care legea nu dispune altfel.

Astfel, prin cererea prealabilă adresată Primăriei com. Stăuceni, înregistrată la

data de la 30 mai 2017, Botnari Sergiu și Botnari Ludmila, au solicitat repunerea în

termenul de adresare cu cerere prealabilă și de a anula certificatul de urbanism nr. 81

din 18 septembrie 2009 ca fiind emis cu încălcarea prevederilor legale, invocând faptul

că Iulia Guțu prin ridicarea construcției sub formă de pavilion comercial, a încălcat

normele cu privire la dreptul de vecinătate al reclamanților, construind pavilionul la o

distanță mai mică de 2 metri după cum prevede legislația în vigoare.

Conform art. 17 alin.(1) al Legii contenciosului administrativ nr. 793 din 10

februarie 2000, cererea prin care se solicită anularea unui act administrativ sau

recunoașterea dreptului pretins poate fi înaintată în termen de 30 de zile, în cazul în

care legea nu dispune altfel. Acest termen curge de la: a) data primirii răspunsului la

cererea prealabilă sau data expirării termenului prevăzut de lege pentru soluționarea

acesteia; b) data comunicării refuzului de soluționare a unei cereri prin care se solicită

recunoașterea dreptului pretins sau data expirării termenului prevăzut de lege pentru

soluționarea unei astfel de cereri; c) data comunicării actului administrativ, în cazul în

care legea nu prevede procedura prealabilă.

La caz, Colegiul relevă că un răspuns al Primăriei com. Stăuceni la cererea

prealabilă a lui Botnari Sergiu și Ludmilei Botnari, la materialele pricinii lipsește.

Ulterior, Botnari Sergiu și Botnari Ludmila, la data de 13 iulie 2017 a depus cerere

de chemare în judecată împotriva Iuliei Guțu, Primăriei com. Stăuceni, Ministerului

Economiei și Infrastructurii, intervenient accesoriu Inspecția de Stat în Construcții și

Valeriu Cazacioc solicitând constatarea nulității certificatului de urbanism nr. 81 din

18 septembrie 2009 eliberat de Primăria com. Stăuceni și a autorizației de construcție

nr. A 187-2009 din 02 noiembrie 2009 eliberată în baza certificatului de urbanism de

către Ministerul Construcțiilor și Dezvoltării Teritoriului al RM și dispunerea demolării

construcției situate în xxxxxx, drumul M2 Chișinău-Soroca, ridicate de Iulia Guțu în

baza autorizației și certificatului de urbanism fals.

Prin hotărârea din 02 februarie 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani, a

fost respinsă cererea lui Sergiu Botnari și Ludmilei Botnari privind repunerea în termen

a acțiunii și a fost respinsă ca tardivă cererea de chemare în judecată depusă de Sergiu

Botnari și Ludmila Botnari împotriva Iuliei Guțu, Primăriei com. Stăuceni,

Ministerului Economiei și Infrastructurii, intervenient accesoriu Inspecția de Stat în

Construcții și Valeriu Cazacioc.

Prin decizia din 16 octombrie 2018, a Curții de Apel Chișinău, a fost respinsă

cererea de apel depusă de Botnari Sergiu și Botnari Ludmila și a fost menținută

hotărârea din 02 februarie 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani.

Colegiul reține: din decizia contestată se identifică că instanța de apel verificând

legalitatea hotărârii primei instanțe, rezultând din prevederile art. 373 Cod de

procedură civilă, a menținut hotărârea din 02 februarie 2018 a Judecătoriei Chișinău,

sediul Râșcani, prin care a fost respinsă cererea lui Sergiu Botnari și Ludmilei Botnari

privind repunerea în termen a acțiunii și a fost respinsă ca tardivă cererea de chemare

în judecată depusă de Sergiu Botnari și Ludmila Botnari împotriva Iuliei Guțu,

6

Primăriei com. Stăuceni, Ministerului Economiei și Infrastructurii, intervenient

accesoriu Inspecția de Stat în Construcții și Valeriu Cazacioc. Instanța de apel s-a axat

pe ipoteza precum că, Sergiu Botnari și Ludmila Botnari ar fi omis termenul inițierii

procedurii de contestare a actului administrativ.

Instanța de recurs conchide că, o astfel de soluție rezultă din nedeterminarea

exactă a naturii juridice a litigiului, criteriu, care presupune prin sine lămurirea

completă și certă a situației de fapt sub toate aspectele.

În contextul dat, Colegiul menționează că instanța de fond a concluzionat referitor

la tardivitatea acțiunii rezultând din faptul precum că Sergiu Botnari și Ludmila Botnari

ar fi aflat la sfârșitul anului 2012 despre existenta certificatului de urbanism nr. 81 din

18.09.2009, eliberat de Primăria com. Stăuceni și despre autorizația de construcție nr.

A 187-2009 din 02.11.2009, însă, contrar art.14 al Legii contenciosului administrativ,

a depus cererea prealabilă doar la data de 30 mai 2017.

Colegiul precizează că art.14 alin.(1) al Legii contenciosului administrativ nr. 793

din 10 februarie 2000 stabilește un termen de 30 zile pentru adresare cu cerere

prealabilă, în cazul când persoana se consideră vătămată într-un drept al său,

recunoscut de lege, printr-un act administrativ, în cazul în care legea nu dispune altfel.

Conform art.15 alin.(1), (2) al Legii contenciosului administrativ nr.793 din 10

februarie 2000, cererea prealabilă se examinează de către organul emitent sau ierarhic

superior în termen de 30 de zile de la data înregistrării ei, decizia urmând a fi

comunicată îndată petiționarului dacă legislația nu prevede altfel. Organul emitent este

în drept: a) să respingă cererea prealabilă; b) să admită cererea prealabilă și, după caz,

să revoce sau să modifice actul administrativ.

Din normele legale citate rezultă că, respectarea procedurii prealabile de

soluționare a litigiului este obligatorie, în cazul contenciosului administrativ, dacă

legea nu dispune altfel.

Dar, demararea procedurii prealabile și ulterior unui proces civil este un drept al

persoanei care se consideră a fi vătămată într-un drept al său recunoscut de lege și nu

o obligație.

Respectiv, dacă o persoană se consideră a fi vătămată într-un drept al său și

dorește restabilirea acestuia, ea are dreptul de a iniția o procedură în ordinea

contenciosului administrativ, doar cu respectarea unei proceduri prealabile.

Totodată, organul administrativ sesizat este obligat să examineze cererea

prealabilă, fapt ce rezultă din prevederile art.15 al Legii contenciosului administrativ.

Astfel, legea oferă posibilitatea persoanei de a depune cererea prealabilă și

instituie obligația organului administrativ de a examina această cerere.

Pe parcursul procedurii prealabile/prejudiciare, petiționarul și autoritatea publică

au dreptul de a opune reciproc toate excepțiile și a aduce toate argumentele în

susținerea circumstanțelor invocate.

În cadrul examinării cererii prealabile, executându-și obligația impusă de lege,

conform art.15 alin.(2) lit.a) al Legii contenciosului administrativ, organul emitent este

în drept să respingă cererea prealabilă invocând sau netemeinicia, sau tardivitatea

acesteia.

Hotărârea adoptată de organul administrativ după examinarea cererii prealabile

este actul prin care se finalizează faza prejudiciară a soluționării litigiului.

Colegiul reliefă că, pentru ca instanța de judecată să respingă cererea privind

anularea unui act administrativ ca fiind tardivă, din motivul tardivității cererii

7

prealabile, este necesar ca organul emitent să invoce tardivitatea la faza prejudiciară,

adică atunci când a fost sesizat de către petiționar.

Colegiul reiterează că instanța de judecată respingînd cererea de chemare în

judecată depusă de Botnari Sergiu și Botnari Ludmila, a constatat că cererea prealabilă

a fost depusă cu încălcarea termenului de prescripție.

În continuarea celor expuse, Colegiul remarcă că în contextul legislației în vigoare

tardivitatea cererii prealabile urma a fi invocată de autoritatea administrativă, la caz

Primăria com. Stăuceni, în cadrul soluționării litigiului pe cale extrajudiciară, pe când

la materialele pricinii lipsește un răspuns al autorității administrative, prin care ar fi

fost respinsă cererea prealabilă, deoarece Botnari Sergiu și Botnari Ludmila ar fi omis

termenul de prescripție întru depunerea acesteia.

După cum s-a menționat, organul administrativ avea obligația de a soluționa

cererea depusă de către Botnari Sergiu și Botnari Ludmila și de a adopta una din

soluțiile enunțate în art.15 al Legii contenciosului administrativ.

Din materialele cauzei, rezultă că, pârâtul a ignorat cererea prealabilă depusă de

către Botnari Sergiu și Botnari Ludmila și nu a examinat-o, respectiv neinvocând nici

netemeinicia, nici tardivitatea acesteia.

Pe cale de consecință, Colegiul menționează că, autoritatea publică deoarece a

neglijat cererea prealabilă depusă de Botnari Sergiu și Botnari Ludmila, nu și-a

executat obligația instituită prin lege de a examina cererea prealabilă înaintată, nu a

invocat tardivitatea cererii prealabile, pierde dreptul de a invoca ulterior, în cadrul

procesului judiciar, omiterea termenului de 30 zile în care poate fi depusă cererea

prealabilă.

În speță, Colegiul relevă că tardivitatea cererii prealabile a fost invocată în cadrul

procesului civil de către Primăria com. Stăuceni, doar că, ultima deținea deja calitatea

procesuală de pârât, pe când urma să o invoce, după caz, la etapa examinării cererii

prealabile, ca fiind autoritate publică sesizată prejudiciară. Iar, în cadrul examinării

pricinii poate fi invocată doar tardivitatea acțiunii, dar nu și a cererii prealabile, în

condițiile când organul administrativ la soluționarea prealabilă a litigiului, nu a invocat

acest fapt.

Colegiul precizează că din materialele pricinii nu se identifică careva răspunsuri

ale autorității publice privind tardivitatea cererii prealabile, de altfel, nici din textul

referințelor prezentate de către Primăria com. Stăuceni nu se disting careva ipoteze ce

ar releva că organul emitent-Primăria com. Stăuceni s-ar fi expus asupra cererii

prealabile anterior adresării în instanța de judecată, cu atât mai mult sub aspectul

tardivității.

În atare circumstanțe, Colegiul conchide că instanța de apel contrar prevederilor

legale a concluzionat asupra tardivității cererii de chemare în judecată depusă de

Botnari Sergiu și Botnari Ludmila împotriva Iuliei Guțu, Primăriei comunei Stăuceni,

Ministerului Economiei și Infrastructurii Drumurilor, intervenient accesoriu Inspecția

de Stat în Construcții (succesor Agenția pentru Supraveghere Tehnică) și Valeriu

Cazacioc cu privire la anularea actelor administrative și demolarea construcției, prin

prisma omiterii termenului stabilit de lege pentru inițierea procedurii de contestare a

actului administrativ, în condițiile când la soluționarea extrajudiciară acest aspect nu a

fost invocat.

De altfel, lipsește în general răspunsul autorității publice la cererea prealabilă a

lui Sergiu Botnari și Ludmilei Botnari privind anularea certificatului de urbanism nr.

8

81 din 18.09.2009, eliberat de Primăria com. Stăuceni și autorizației de construcție nr.

A 187-2009 din 02.11.2009, fapt menționat supra. Or, careva probe care să ateste

contrariul, la materialele pricinii lipsesc.

Colegiul relevă că termenul de prescripție în speță urma a fi verificat prin prisma

respectării termenului la depunerea cererii prealabile privind anularea actului

administrativ sau motivelor care au condiționat omiterea acestuia, în situația în care

cererea prealabilă a fost respinsă de către organul administrativ, ca fiind depusă tardiv.

În circumstanțele expuse, Colegiul decelează că, Primăria com. Stăuceni nu a

respins cererea prealabilă ca fiind depusă tardiv, or, aspectul dat ține doar de

competența organului administrativ căruia i-a fost adresată cererea prealabilă, instanța

de judecată urmând să se expună numai asupra termenului prevăzut de art.17 din Legea

contenciosului administrativ, adică ce tine de termenul de adresare în instanța de

judecată.

Doar în cazul în care organul emitent a respins cererea prealabilă pe motiv că

persoana a omis termenul de adresare cu această cerere, instanța de fond, doar la

cererea părții, verifică motivele omiterii acestuia și poate sau să le considere întemeiate,

sau să respingă cererea ca fiind prescrisă.

Prin urmare, instanța de apel la rejudecarea pricinii urmează să omită verificarea

respectării termenului de inițiere a procedurii prealabile, deoarece în cadrul acestei

proceduri autoritatea publică nu a respins cererea prealabilă ca fiind tardivă și, urmează

să examineze acțiunea prin prisma temeiniciei acesteia.

Colegiul remarcă că instanța ierarhic inferioară la adoptarea soluției pe caz, urma

a concluziona sub aspectul tardivității, rezultând din circumstanțele pricinii constatate,

probele pe care se întemeiază concluziile ei privitoare la aceste circumstanțe, însă,

instanța de apel, neelucidând integral circumstanțele inițierii procedurii contenciosului

administrativ și etapele aferente acesteia, a concluzionat asupra tardivității acțiunii.

Or, principiul procesului echitabil, garantat de art.6 CEDO, reclamă că hotărârea

să fie motivată, justițiabilul având posibilitatea să cunoască motivele care l-au făcut pe

judecător să adopte una sau altă soluție și să le conteste dacă sistemul prevedea o cale

de atac împotriva acestei hotărâri, lipsa motivării unei decizii judiciare, pune în pericol

dreptul la un proces echitabil (cauza Kaufman vs. Belgia, 1986).

În consecință, raportând circumstanțele stabilite la normele de drept procedurale

enunțate supra, Colegiul conchide că examinarea pricinii în ordine de apel a avut loc

în mod incomplet și fără o apreciere și elucidare corespunzătoare a circumstanțelor

pricinii.

Din considerentele menționate, pornind de la faptul că această eroare admisă la

judecarea pricinii în instanța ierarhic inferioară nu poate fi corectată de instanța de

recurs, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme

de Justiție ajunge la concluzia de a admite recursul declarat de Botnari sergiu și Botnari

Ludmila și a casa integral decizia instanței de apel, cu remiterea pricinii civile la

rejudecare în instanța de apel, în alt complet de judecată.

La rejudecarea pricinii, instanța de apel, pentru a concluziona sub aspectul

temeiniciei/netemeiniciei acțiunii, urmează să verifice cerințele prin prisma

argumentelor și probelor atât a părții reclamante, cât și a părții pârâte, rezultând din

prevederile art. 130 alin. (1) Cod de procedură civilă, conform cărora instanța

judecătorească apreciază probele după intima ei convingere, bazată pe cercetarea

multiaspectuală, completă, nepărtinitoare și nemijlocită a tuturor probelor din dosar în

9

ansamblul și interconexiunea lor, călăuzindu-se de lege, ca în consecință soluția

adoptată să fie certă și coerentă. Caracterul peremptoriu al concluziei instanței de

judecată, urmează a fi stabilit în coraport cu argumentele pârților, circumstanțele

pricinii, probele administrate și cercetate și normele de drept material aplicabile

raportului litigios.

În conformitate cu prevederile art. 442, art. 444, art. 445 alin. (1) lit. c) și alin. (3)

Cod de procedură civilă, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit

al Curții Supreme de Justiție,

d e c i d e:

Se admite recursul declarat de Botnari Sergiu și Botnari Ludmila.

Se casează decizia din 16 octombrie 2018 a Curții de Apel Chișinău, adoptată în

cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Botnari Sergiu și Botnari

Ludmila împotriva Iuliei Guțu, Primăriei comunei Stăuceni, Ministerului Economiei și

Infrastructurii Drumurilor, intervenient accesoriu Inspecția de Stat în Construcții

(succesor Agenția pentru Supraveghere Tehnică) și Valeriu Cazacioc cu privire la

anularea actelor administrative și demolarea construcției, cu remiterea pricinii la

rejudecare în Curtea de Apel Chișinău, în alt complet de judecată.

Decizia nu se supune nici unei căi de atac.

Președintele ședinței,

judecătorul Oleg Sternioală

Judecători Ala Cobăneanu

Tamara Chișca-Doneva

Svetlana Filincova

Victor Burduh

10