2rac-113/19 — încasarea subvenției acordate
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- încasarea subvenţiei acordate
- Temei legal
- persoanele în drept să declare recurs
2rac-113/19 — încasarea subvenției acordate (Curtea Supremă de Justiție, 2019)
Dosarul nr.2rac-113/19
prima instanță: Judecătoria Soroca, sediul Central, (Jud: V. Belous)
instanța de apel: Curtea de Apel Bălți (Jud: A. Gheoghieș, A. Corcenco, D. Stănilă)
ÎNCHEIERE
13 martie 2019 mun. Chișinău
Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ
al Curții Supreme de Justiție,
în componența:
Președintele completului, judecătorul Tatiana Vieru
Judecătorii Maria Ghervas
Nina Vascan
examinând admisibilitatea recursului declarat de către Agenția de Intervenții și
Plăți pentru Agricultură
în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de Agenția de
Intervenții și Plăți pentru Agricultură împotriva Gospodăriei Țărănești „Cernopol
Oleg” cu privire la încasarea subvenției acordate, dobânzii de întârziere, penalității
și a cheltuielilor de judecată
împotriva deciziei din 1 noiembrie 2018 a Curții de Apel Bălți, prin care s-a
respins apelul depus de Agenția de Intervenții și Plăți pentru Agricultură și s-a
menținut hotărârea din 29 iunie 2018 a Judecătoriei Soroca, sediul Central,
constată:
La 28 iunie 2017, Agenția de Intervenții și Plăți pentru Agricultură a depus
cerere de chemare în judecată împotriva Gospodăriei Țărănești „Cernopol Oleg” cu
privire la rambursarea subvenției acordate, încasarea dobânzii de întârziere,
penalității și a cheltuielilor de judecată.
În motivarea acțiunii, reclamantul a indicat că, în temeiul contractului de
acordare a sprijinului financiar nr. 2013 din 16 septembrie 2013, Gospodăria
Țărănească „Cernopol Oleg” a beneficiat de o subvenție în mărime de 710 000 lei,
pentru investiții în construcția a 37 module de sere, cu suprafața totală de 9479 m2 ,
conform Măsurii 4 din Regulamentul de subvenționare pentru anul 2013
,,Stimularea investițiilor pentru producerea legumelor pe teren protejat”.
Astfel reclamantul a menționat că, la 17 iunie 2016, în scopul verificării
respectării prevederilor contractuale și utilizării după destinație a obiectelor
investiției, reprezentanții Secției teritoriale Florești a Agenției de Intervenții și Plăți
pentru Agricultură, au efectuat un control la locul investiției Gospodăriei Țărănești
„Cernopol Oleg” în satul Egoreni, raionul Soroca, unde au constatat existența numai
a 26 sere din totalul de 37 sere subvenționate, care nu erau în stare lucrativă, întrucât
terenul era îmburuienat.
1
Reclamantul a notat că Oleg Cernopolc a informat reprezentanții Agenției de
Intervenții și Plăți pentru Agricultură, că demontează serele și le instalează pe un alt
teren ce-i aparține cu drept de proprietate în nemijlocită apropiere de sursa de apă.
Ulterior, la 20 martie 2017, Direcția Inspecție și control în teren a Agenției de
Intervenții și Plăți pentru Agricultură, a efectuat noi verificări, unde a constatat că
Gospodăria Țărănească „Cernopol Oleg” a transferat serele de pe terenul inițial, pe
terenul cu numărul cadastral XXXXX, cu suprafața de 1,54 ha, care aparține cu drept
de proprietate lui Oleg Tonofa și pe terenul cu numărul cadastral XXXXX, cu
suprafața de 1,54 ha, ce aparține cu drept de proprietate Stelei Găină și Andrei Găină.
Conform pct. 2.1 a contractului de acordare a sprijinului financiar nr. 2013 din
16 septembrie 2013 încheiat între Agenția de Intervenții și Plăți pentru Agricultură
în calitate de autoritate contractantă și Gospodăria Țărănească „Cernopol Oleg” în
calitate de beneficiar se prevede că beneficiarul este obligat: să asigure utilizarea la
destinație a investiției pentru care se solicită acordarea sprijinului financiar; să
respecte condițiile de întreținere a obiectivului investiției, în conformitate cu cele
mai bune practici în domeniul vizat, în vederea asigurării protecției mediului,
sănătății animalelor și plantelor; să nu admită înstrăinarea sub nici o formă a
investiției pentru care se acordă sprijin financiar, în perioadele de timp stabilite, din
momentul semnării contractului; să respecte pe durata contractului, condițiile de
eligibilitate și criteriile de evaluare care au stat la baza autorizării cererii de acordare
a sprijinului financiar; să informeze autoritatea contractată fără întârziere, într-un
termen de cel mult 10 zile, despre orice circumstanță ce poate împiedica executarea
corespunzătoare a contractului; să notifice autoritatea contractantă la apariția
oricărei modificări survenite în realizarea adecvată a investiției supuse subvenției.
Reclamantul a specificat că potrivit pct. 4.4 din contractul enunțat mai sus, în
cazul în care pe parcursul valabilității contractului, se constată că investiția pentru
care s-a acordat sprijin financiar a fost înstrăinată, beneficiarul este obligat să
restituie subvenția recepționată.
La 13 iunie 2017, Agenția de Intervenții și Plăți pentru Agricultură a expediat
în adresa pârâtului somație, prin care a declarat rezoluțiunea contractului de acordare
a sprijinului financiar și a solicitat restituirea subvenției acordate, însă somația a fost
returnată cu indicația factorului poștal „plecat”.
Reclamantul a considerat că în cazul încălcării contractului de acordare a
sprijinului financiar, beneficiarului i se va calcula dobânzi de întârziere în
conformitate cu prevederile art. 585 și 619 Cod civil, precum și penalitatea în
mărime de 0,01%.
Totodată reclamantul a invocat că în corespundere cu pct. 47 din Regulamentul
privind modul de repartizare a mijloacelor fondului de subvenționare a
producătorilor agricoli, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 152 din 26 februarie
2013, beneficiarul de subvenție destinată compensării costului modulelor de sere,
echipamentului, utilajului, materialului de acoperire și de construcție pentru sere,
solarii, tuneluri nu este în drept să înstrăineze timp de 3 ani obiectul subvenționării.
În caz de înstrăinare, beneficiarul este obligat să restituie suma subvenției.
2
Prin urmare, reclamantul a indicat că Gospodăria Țărănească „Cernopol Oleg”
a încălcat prevederile pct. 47 din Regulamentul enunțat, deoarece în perioada de
valabilitate a contractului de acordare a sprijinului financiar, serele au fost
transferate de pe teritoriul beneficiarului de subvenții pe un teritoriu ce aparține cu
drept de proprietate unei persoane terțe.
Astfel, reclamantul a accentuat că Gospodăria Țărănească „Cernopol Oleg” nu
a înștiințat autoritatea contractantă despre circumstanțe ce ar împiedica executarea
corespunzătoare a contractului și nici nu a adus la cunoștință despre anumite
modificări în realizarea adecvată a investiției.
Reclamantul Agenția de Intervenții și Plăți pentru Agricultură a solicitat
încasarea din contul Gospodăriei Țărănești „Cernopol Oleg” în beneficiul său a
subvenției acordate în sumă de 710 000 lei, dobânzii de întârziere în mărime de 134
160,82 lei, penalității în sumă de 26 554 lei și a cheltuielilor de judecată.
Prin hotărârea din 29 iunie 2018 a Judecătoriei Soroca, sediul Central, acțiunea
depusă de Agenția de Intervenții și Plăți pentru Agricultură a fost respinsă ca fiind
neîntemeiată (f.d.163-166).
Prin decizia din 1 noiembrie 2018 a Curții de Apel Bălți, a fost respins apelul
depus de Agenția de Intervenții și Plăți pentru Agricultură, fiind menținută hotărârea
din 29 iunie 2018 a Judecătoriei Soroca, sediul Central (f.d. 201-212).
Pentru a hotărî astfel, instanțele de judecată au reținut că termenul de
valabilitate a contractului de acordare a sprijinului financiar încheiat între Agenția
de Intervenții și Plăți pentru Agricultură și Gospodăriei Țărănești „Cernopol Oleg”
16 septembrie 2013 a avut loc în perioada 16 septembrie 2013 – 16 septembrie 2016.
Totodată instanțele au stabilit că conform contractului de vînzare- cumpărare din 1
martie 2017, Oleg Cernopolc în calitate de vânzător a vândut, iar Andrei Găină în
calitate de cumpărător a cumpărat terenul cu nr. cadastral XXXXX. Prin urmare
instanțele au concluzionat obiectul investiției nu a fost înstrăinat în interiorul
termenului de valabilitate a contractului de acordare a sprijinului financiar.
Suplimentar, instanțele au indicat că terenul cu nr. cadastral nr. XXXXX, care
a aparținut lui Oleg Cernopolc, cu adevărat la 18 aprilie 2014 a fost înstrăinat lui
Oleg Tonofa, însă nu există confirmare că pe terenul dat, la momentul înstrăinării,
s-ar fi regăsit serele lui Oleg Cernopolc.
La 18 decembrie 2018, Curtea de Apel Bălți a expediat în adresa participanților
la proces copia deciziei adoptate (f.d. 213).
La 24 ianuarie 2019, Agenția de Intervenții și Plăți pentru Agricultură, a depus
recurs împotriva deciziei din 1 noiembrie 2019 a Curții de Apel Bălți, solicitând
admiterea recursului, casarea deciziei instanței de apel și hotărârii primei cu
pronunțarea unei noi hotărâri cu privire la admiterea acțiunii.
Recurentul Agenția de Intervenții și Plăți pentru Agricultură, în motivarea
recursului, a indicat că instanțele de judecată la adoptarea hotărârilor contestate, au
aplicat și interpretat eronat normele dreptului material aplicabile raportului juridic
litigios.
Astfel recurentul a menționat că instanțele de judecată au aplicat eronat
prevederile pct. 138 al Regulamentului privind modul de repartizare a mijloacelor
3
fondului de subvenționare a producătorilor agricoli, aprobat prin Hotărârea
Guvernului nr. 152 din 26 februarie 2013, care prevede că inspecțiile suplimentare
se efectuează de angajații Direcției inspecției și control pe teren și reprezentanții ai
secțiilor/serviciilor teritoriale ale Agenții. Prin urmare recurentul a accentuat că
persoana care a efectuat controlul era angajat al Secției Teritoriale Florești a Agenției
și este împuternicită prin lege de a efectua controale.
Recurentul a notat că decizia instanței de apel este una nemotivată, iar probele
au fost examinate arbitrar, fiind încălcat dreptul la un proces echitabil.
La 8 februarie 2019, în conformitate art. 439 alin. (2) din Codul de procedură
civilă, Curtea Supremă de Justiție i-a comunicat cererea de recurs Gospodăriei
Țărănești „Cernopol Oleg” informându-o că referința se depune în termen de o lună
de la data primirii scrisorii. In mod corespunzător, dacă referința nu a fost prezentată
în termenul stabilit, admisibilitatea recursului se decide în lipsa acesteia.
La data stabilită pentru examinarea cauzei, Gospodăria Țărănească „Cernopol
Oleg” nu a înaintat referință la cererea de recurs depusă de Agenția de Intervenții și
Plăți pentru Agricultură, prin care să-și exprime opinia referitor la recursul declarat.
Analizând admisibilitatea recursului, conform art. 440 din Codul de procedură
civilă, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții
Supreme de Justiție consideră inadmisibilă cererea de recurs formulată de Agenția
de Intervenții și Plăți pentru Agricultură, din următoarele motive.
Astfel, potrivit art. 430 din Codul de procedură civilă, sânt în drept să declare
recurs: a) părțile și alți participanți la proces; b) martorul, expertul, specialistul,
interpretul și reprezentantul, cu privire la compensarea cheltuielilor de judecată ce li
se cuvine.
În completare la acest articol, legislatorul a prevăzut în art. 437 alin. (3) din
CPC că, în cazul când recursul este declarat prin reprezentant, la cererea de recurs
se anexează și documentul, legalizat în modul stabilit, care atestă împuternicirile
acestuia dacă în dosar lipsește o astfel de împuternicire.
În legătură cu dispozițiile de drept citate supra și în urma audierii raportului
verbal al judecătorului raportor, completul Colegiului civil, comercial și de
contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție constată existența temeiului
prevăzut la art. 433 lit. c) CPC, pentru considerentele ce succed.
Instanța subliniază că în materie civilă Convenția nu garantează un drept de
recurs, dar că o eventuală procedură de examinare a admisibilității acestuia face
incident articolul 6. (a se vedea, inter alia, Erik ØVLISEN v. Danemarca, 30 august
2006, sau Kukkonen v. Finlanda (nr. 2), 13 ianuarie 2009, § 24)
În plus, un stat care dispune de astfel de instanțe de recurs are obligația să se
asigure că justițiabilii se bucură de principiile unui proces echitabil garantate de art.
6 alin. (1), în special de dreptul de acces la o instanță, de dreptul de a fi audiat. (a se
vedea, inter alia, Lebedinschi v. Republica Moldova, 16 septembrie 2015, § 32)
Cu privire la primul aspect, instanța de recurs observă că, în proceduri civile,
o persoană poate cu greu să conceapă preeminența dreptului fără existența
posibilității de acces la instanțele de judecată (a se vedea, printre altele, Golder v.
the United Kingdom, hotărâre din 21 ianuarie 1975, Seria A nr. 18, p. 16-18, §§ 34
4
in fine și 35-36; Z and Others v. the United Kingdom [GC], nr. 29392/95, §§ 91-93,
ECHR 2001-V; și Kreuz v. Poland, nr. 28249/95, § 52, ECHR 2001-VI).
Totuși, „dreptul la o instanță” nu este absolut. Acesta poate fi, prin natura sa,
supus limitărilor, deoarece dreptul de acces, prin sine, cere reglementare din partea
statului. Garantând părților în litigiu un drept efectiv de acces la o instanță care să
hotărască asupra „drepturilor și obligațiilor lor cu caracter civil”, articolul 6 § 1
acordă statului dreptul de a alege liber mijloacele care să fie utilizate în acest scop.
În acest sens, Curtea Europeană a statuat că restricția impusă accesului la o
instanță judecătorească sau un tribunal nu va fi compatibilă cu articolul 6 § 1, decât
dacă aceasta urmărește un scop legitim și există o proporționalitate rezonabilă între
mijloacele folosite și scopul legitim urmărit (a se vedea, spre exemplu, Tinnelly &
Sons Ltd and Others și McElduff and Others v. the United Kingdom, Reports 1998-
IV, p. 1660, § 72).
Prin urmare, în conformitate cu art. 433 lit. c) din Codul de procedură civilă,
cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care: persoana care a înaintat
recursul nu este în drept să-l declare. Iar, reieșind din esența art. 437 alin. (3) din
CPC, în situația în care persoana abilitată cu dreptul de a declara o cerere de recurs
este reprezentată de o altă persoană, este obligatoriu de a atașa un document, care
confirmă împuternicirile acestuia dacă în dosar lipsește o astfel de împuternicire.
În același context, art. 75 alin. (2) și (3) din Codul de procedură civilă, prevede
că procesele persoanelor juridice se susțin în instanță de judecată de către organele
lor de administrare, care acționează în limitele împuternicirilor atribuite prin lege,
prin alte acte normative sau prin actele lor de constituire, precum și de către alți
angajați împuterniciți ai persoanei juridice, de către avocați sau avocați stagiari.
Așadar, conducătorul organizației își confirmă împuternicirile prin documentele
prezentate în judecată ce atestă funcția sau calitatea lui de serviciu ori, după caz, prin
actele de constituire.
Ansamblul acestor norme de drept urmăresc scopul legitim al protecției
intereselor legale ale persoanei reprezentate, întrucât, în conformitate cu art. 75 alin.
(4) din CPC, actele procedurale efectuate de reprezentant în limitele împuternicirilor
sale sunt obligatorii pentru persoana reprezentată în măsura în care ele ar fi fost
efectuate de ea însăși. Culpa reprezentantului este echivalentă culpei părții.
Din conținutul cererii de recurs declarate de Agenția de Intervenții și Plăți
pentru Agricultură, instanța de judecată reține că agenția recurentă a fost
reprezentată de Oleg Calineac, care a semnat propriu – zis cererea supusă examinării.
( f. d. 222-226)
Mai mult ca atât, la examinarea cauzei în prima instanță, Oleg Calineac a
prezentat poziția agenției recurente și a depus cererea de apel nemotivată în
interesele Agenției de Intervenții și Plăți pentru Agricultură.
La acest capitol, potrivit procurilor nr. 33 și 51 din 9 ianuarie 2017 și respectiv
10 august 2017, se observă că Agenția de Intervenții și Plăți pentru Agricultură, a
împuternicit pe angajatul în funcție de specialist al secției juridice, Oleg Calineac,
cu dreptul de a exercita, în numele acesteia, în instanțele de judecată de jurisdicție
comună și cele specializate de toate nivelurile, toate actele juridice, materiale și
5
procedurale, inclusiv și de a ataca hotărârea judecătorească, precum și alte drepturi
și obligații ce-i revin unei părți în proces (20-21, 81).
În plus, din analiza actului juridic invocat mai sus, rezultă că valabilitatea
acestora se întinde pentru perioadă de un an de la data încheierii. Deci, în mod
evident, procura nr. 33 din 9 ianuarie 2017 a fost eliberată reprezentantului, Oleg
Calineac, până la 10 ianuarie 2018, iar procura nr. 81 din 10 august 2017 a fost
eliberată aceluiași reprezentat până la 11 august 2018.
Cu toate acestea, după expirarea termenului indicat în procurile enunțate, și
anume, la 24 ianuarie 2019, Agenția de Intervenții și Plăți pentru Agricultură, prin
intermediul Oleg Calineac a declarat recurs împotriva deciziei din 1 noiembrie a
Curții de Apel Bălți, solicitând casarea deciziei instanței de apel și hotărârii primei
instanțe cu emiterea unei noi hotărâri cu privire la admiterea acțiunii. Suplimentar
din cercetarea cererii depuse, se observă că nu a fost anexată o altă procură de către
reprezentantul recurentului.
Din această perspectivă, instanța de judecată a stabilit cu certitudine că la
această etapă recursul declarat de Agenția de Intervenții și Plăți pentru Agricultură
este depus de către o persoană care nu este în drept să-l declare, iar, sub sancțiunea
art. 433 lit. c) din CPC, urmează a fi respins ca inadmisibil.
Astfel, având în vedere circumstanțele determinate supra, completul
Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de
Justiție decide în mod unanim că recursul declarat de către Agenția de Intervenții și
Plăți pentru Agricultură a fost înaintat de persoana care nu era în drept să-l depună,
urmând a fi considerat inadmisibil.
În conformitate cu art. 270, art. 433 lit. c) și art. 440 alin. (1) din Codul de
procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial și de contencios
administrativ al Curții Supreme de Justiție
d i s p u n e:
Recursul declarat de către Agenția de Intervenții și Plăți pentru Agricultură se
consideră inadmisibil.
Încheierea este irevocabilă.
Președintele completului, judecătorul Tatiana Vieru
Judecătorii Maria Ghervas
Nina Vascan
6