3ra-229/19 — cu privire la contestarea actului administrativ

Dosarul nr. 3ra-229/19

Instanța de fond: Judecătoria Chișinău, sediul Centru – E. Badan - Melnic

Instanța de apel: CA Chișinău – M. Guzun, L. Pruteanu, V. Buhnaci

ÎNCHEIERE

06 martie 2019 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele completului, judecătorul Mariana Pitic

judecătorii Iurie Bejenaru

Maria Ghervas

examinând admisibilitatea recursului declarat de către Casa Națională de Asigurări

Sociale,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de către Casa Națională de

Asigurări Sociale împotriva Centrului Național pentru Protecția Datelor cu Caracter

Personal cu privire la contestarea actului administrativ,

împotriva deciziei din data de 20 noiembrie 2018 a Curții de Apel Chișinău, prin care

s-a respins apelul declarat de către Casa Națională de Asigurări Sociale, s-a menținut

hotărârea din data de 16 ianuarie 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru,

constată:

La 13 septembrie 2016 Casa Națională de Asigurări Sociale a depus cerere de

chemare în judecată împotriva Centrului Național pentru Protecția Datelor cu Caracter

Personal, prin care a solicitat anularea deciziei nr. 169 din data de 12 august 2016 privind

suspendarea operațiunilor de prelucrare a datelor cu caracter personal.

În motivarea cererii de chemare în judecată reclamanta a indicat că în limitele

atribuțiilor funcționale și în temeiul prevederilor art. 11 al Legii nr. 156 din 14 octombrie

1998 privind sistemul public de pensii, care stipulează că în cazul în care asiguratul

îndeplinește condițiile pentru obținerea mai multor categorii de pensii, el poate opta pentru

o singură categorie, a inițiat procedura de verificare a beneficiarilor cu domiciliul în

Bender. În acest scop a expediat o cerere în adresa Centrului de asigurare socială și al

ocrotirii sănătății din or. Bender, prin care a solicitat eliberarea informației și anume dacă

persoanele menționate, inclusiv Polina Iurco, beneficiază de pensie sau indemnizații

achitate de autoritățile din Bender.

Prin decizia Centrului Național pentru Protecția Datelor cu Caracter Personal nr. 169

din data de 12 august 2016 s-a constatat faptul încălcării prevederilor Legii nr. 133 din 08

iulie 2011 privind protecția datelor cu caracter personal, în partea ce o vizează pe Polina

Iurco și s-a dispus suspendarea oricăror operațiuni de dezvăluire către autoritățile

neconstituționale din raioanele administrative aflate în stânga Nistrului a datelor cu

1

caracter personal, ori în cererea expediată sunt indicate date cu caracter personal și anume

data, anul nașterii și adresa de domiciliu.

Casa Națională de Asigurări Sociale a indicat că nu este de acord cu decizia

Centrului Național pentru Protecția Datelor cu Caracter Personal nr. 169 din 12 august

2016, deoarece a acționat în conformitate cu prevederile legale care îi reglementează

competența și atribuțiile.

Mai mult, reclamanta a indicat că în urma verificărilor, realizate în privința Polinei

Iurco, s-a constatat că aceasta a tăinuit faptul beneficierii de două categorii de pensii pentru

unul și același risc asigurat, ceea ce a condiționat prejudicierea bugetului asigurărilor

sociale cu 94 724,78 lei.

Totuși, prin decizia contestată s-a dispus suspendarea oricăror operațiuni de

dezvăluire către autoritățile neconstituționale din raioanele administrative, aflate în stânga

Nistrului, a datelor cu caracter personal prelucrate, fapt ce condiționează imposibilitatea

executării prevederilor legale în materia asigurărilor sociale.

Casa Națională de Asigurări Sociale a mai menționat că Centrul Național pentru

Protecția Datelor cu Caracter Personal nu poate emite decizii care contravin legii, prin

urmare decizia contestată urmează a fi anulată.

Prin hotărârea din data de 16 ianuarie 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru s-a

respins ca fiind neîntemeiată cererea de chemare în judecată înaintată de către Casa

Națională de Asigurări Sociale. ( f.d. 113, 116-119, vol. I)

Curtea de Apel Chișinău prin decizia din data de 20 noiembrie 2018 a respins apelul

declarat de către Casa Națională de Asigurări Sociale, a menținut hotărârea din data de 16

ianuarie 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru. ( f.d. 158, 159-170, vol.I)

Pentru a ajunge la această concluzie instanțele de judecată au reținut că în urma

controlului efectuat, în baza plângerii Polinei Iurco, Centrul Național pentru Protecția

Datelor cu Caracter Personal a constatat că Casa Națională de Asigurări Sociale prin

acțiunile de schimb de informații a admis dezvăluiri prin transmitere a datelor cu caracter

personal către autoritățile neconstituționale din raioanele administrative aflate în stânga

Nistrului.

Instanțele au concluzionat că orice dezvăluire de date cu caracter personal către

autoritățile și entitățile din stânga Nistrului, care acționează în afara câmpului legal al

Republicii Moldova, reprezintă o gravă încălcare a principiilor de protecție a datelor cu

caracter personal și că unicul mecanism legal de a dezvălui datele cu caracter personal

administrației de la Tiraspol este consimțământul persoanei în formă scrisă, liber exprimat

și necondiționat, prin care subiectul datelor cu caracter personal acceptă transmiterea

datelor către unitățile administrative nerecunoscute din stânga Nistrului.

Împotriva deciziei instanței de apel, la data de 03 ianuarie 2019 Casa Națională de

Asigurări Sociale a depus recurs, prin care a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei

instanței de apel și a hotărârii instanței de fond cu emiterea unei noi hotărâri privind

admiterea cererii de chemare în judecată. ( f.d. 2-6, vol.II)

În motivarea recursului recurenta a indicat că instanțele de judecată nu au analizat

multilateral actele normative și legislația în vigoare, care reglementează raportul juridic

litigios.

2

La 04 martie 2019 Centrul Național pentru Protecția Datelor cu Caracter Personal a

depus referință la cererea de recurs declarată de către Casa Națională de Asigurări Sociale,

prin care a solicitat declararea recursului ca fiind inadmisibil, invocând că atât instanța de

fond cât și instanța de apel au dat o apreciere obiectivă și justă probelor administrate și au

elucidat pe deplin circumstanțele care au importanță pentru soluționarea pricinii, aplicând

corect normele de drept material. (f.d. 10-18, vol. II)

În conformitate cu art. 434, alin. (1) al Codului de procedură civilă recursul se declară

în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă legea nu

prevede altfel.

Curtea de Apel Chișinău a pronunțat decizia la data de 20 noiembrie 2018, a

publicat-o pe portalul instanțelor de judecată la data de 07 decembrie 2018, a expediat-o

participanților la proces la data de 10 decembrie 2018.

Recursul, depus de către Casa Națională de Asigurări Sociale la data de 03 ianuarie

2019, este depus în termen.

Examinând temeiurile de admisibilitate ale recursului în raport cu materialele cauzei

civile, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție ajunge la concluzia că recursul declarat de către Casa Națională de

Asigurări Sociale este inadmisibil din următoarele considerente.

Verificând motivele de casare, invocate în recurs, completul Colegiului atestă, că

recurenta indică argumente ce țin de dezacordul cu felul în care instanțele de judecată au

apreciat înscrisurile probatorii și au constatat circumstanțele cauzei. Nu pot fi reținute ca

temei de admisibilitate aceste argumente, deoarece țin de reaprecierea probelor, fapt

inadmisibil în recurs.

Conform regulilor din Secțiunea a 2-a din Capitolul XXXVIII al Codului de

procedură civilă, instanța de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către

instanțele de fond și de apel. Forța atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe,

suficiența probelor și concluziile făcute în urma probațiunii sunt în afara controlului

instanței de recurs.

Recursul exercitat conform secțiunii a 2 - a are caracter devolutiv numai asupra

problemelor de drept material și procesual, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu

și temeinicia în fapt.

Astfel, completul Colegiului constată că argumentele invocate în recurs nu pot

constitui temei de casare a deciziei recurate, or, acesta nu se încadrează în cele expres

stabilite la art. 432, alin. (2), (3) și (4) al Codului de procedură civilă.

În conformitate cu prevederilor art. 432, alin. (1) al Codului de procedură civilă

părțile și alți participanți la proces sunt în drept să declarare recurs în cazul în care se

invocă încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a

normelor de drept procesual.

Aliniatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră

că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcare sau aplicate eronat,

iar alin. (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie

temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi

putut duce la soluționarea greșită a cauzei sau în cazul în care instanța de recurs consideră

3

că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care

erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

În conformitate cu art. 433, lit. a) al Codului de procedură civilă cererea de recurs se

consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la

art. 432, alin. (2), (3) și (4).

Totodată, potrivit jurisprudenței CEDO, recursul trebuie să fie efectiv, adică să fie

capabil să ofere îndreptarea situației prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede

puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri, pe când în recursul declarat de către

Casa Națională de Asigurări Sociale asemenea aspecte nu se regăsesc.

În speță, completul Colegiului menționează că recursul în cauză conține obiecții de

fapt și de drept, care deja au fost studiate și verificate de către instanțele de judecată,

primind o apreciere corespunzătoare.

În consecință, nu există aparența unei încălcări a dreptului recurenta la soluționarea

tuturor argumentelor cu privire la judecarea cauzei în apel, în modul în care este garantat

de art. 6 § 1 al Convenției.

Drept urmare, se reține că argumentele invocate de către recurenta nu pot constitui

temei de admisibilitate a recursului, deoarece nu denotă încălcarea esențială sau aplicarea

eronată a normei de drept material sau a normei de drept procesual, așa cum formal invocă

recurenta și, respectiv, nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

Din considerentele menționate instanța de recurs ajunge la concluzia de a considera

recursul declarat de către Casa Națională de Asigurări Sociale inadmisibil.

Conform celor expuse, în temeiul art. 431, alin. (1) și (2), art. 433, lit. a), 440, alin. (1)

și (11) ale Codului de procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

dispune:

Recursul, declarat de către Casa Națională de Asigurări Sociale, se consideră

inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Mariana Pitic

judecătorii Iurie Bejenaru

Maria Ghervas

4