2rac-62/19 — încasarea datoriei și compensarea cheltuielilor judiciare

2rac-62/19 — încasarea datoriei și compensarea cheltuielilor judiciare (Curtea Supremă de Justiție, 2019)

Dosarul nr. 2rac-62/19

prima instanță: Judecătoria Orhei, sediul Central (jud.: E. Popovici)

instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud.: I. Secreieru, A. Danilov, I. Cimpoi)

D E C I Z I E

6 martie 2019 mun. Chișinău

Colegiul Civil, Comercial și de Contencios Administrativ

lărgit al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele ședinței, judecătorul Tatiana Vieru

Judecători Maria Ghervas

Nicolae Craiu

Nina Vascan

Iurie Bejenaru

judecând cererea de recurs declarat de către Societatea cu Răspundere Limitată

„GBG-MLD”, reprezentată de avocata Șuntova Ecaterina,

în cauza civilă intentată la cererea de chemare în judecată depusă de către

Societatea cu Răspundere Limitată „GBG-MLD” împotriva Instituției Medico –

Sanitare Publice Spitalul Raional Orhei, cu privire la încasarea datoriei și compensarea

cheltuielilor judiciare,

împotriva deciziei din 9 octombrie 2018 a Curții de Apel Chișinău, prin care s-a

menținut hotărârea din 3 aprilie 2018 a Judecătoriei Orhei, sediul Central,

c o n s t a t ă :

La 22 iunie 2017, Societatea cu Răspundere Limitată „GBG-MLD” a depus

cerere de chemare în judecată împotriva Instituției Medico – Sanitare Publice Spitalul

Raional Orhei, cu privire la încasarea datoriei în valoare de 497 020, 32 de lei și

compensarea cheltuielilor judiciare în sumă totală de 14 910 de lei.

Circumstanțele de fapt, prezentate de societatea reclamantă, pot fi rezumate

după cum urmează.

La 15 septembrie 2014, „GBG-MLD” S.R.L. și Instituția Medico – Sanitare

Publice Spitalul Raional Orhei au încheiat contractul de achiziționare a dispozitivelor

medicale nr. 542/09/14. La baza acestuia, a fost decizia grupului de lucru din 3

septembrie 2014 și din 5 septembrie 2014, în urma licitației publice nr. 1005/14 din 22

iulie 2014. Potrivit punctelor 1.1 și 1.2 ale contractului indicat, vânzătorul/prestatorul

își asumă obligația de a livra bunurile și/sau de a presta serviciile conform

specificației, care este parte integrantă a prezentului contract, iar

cumpărătorul/beneficiarul se obligă, la rândul său, să achite și să recepționeze bunurile

și/sau serviciile livrate de vânzător/prestator.

Pagină 1 din 12

„GBG-MLD” S.R.L. și-a executat angajamentele și a livrat bunurile comandate

de către pârât, fapt confirmat prin factura fiscală seria FB nr. 7183059 din 31

decembrie 2014, semnată de ambele părți. Totuși, din diverse motive ori din lipsa

persoanelor responsabile de la spital sau din cauza refuzului direct al persoanelor

responsabile, actul de predare-primire și inspecția echipamentului – sistem

videocolonoscopie Pentax EPK-1000 - au fost efectuate mai târziu, și anume, la 25

martie 2015. Valoarea bunului a fost de 497 020, 32 de lei.

Conform actului bilateral de primire - predare a bunurilor din 25 martie 2015, au

fost stabilite mai multe neajunsuri. Astfel, pretențiile față de furnizor din partea

beneficiarului au constat în: a) lipsește lampa xenon de rezervă; b) volumul

rezervorului la aspirator este de 1 litru, dar nu de 2 litri conform specificației; c) vasele

de rezervă sunt de 1 litru, dar nu de 2 litri potrivit specificației și d) lipsa camerei video

cu adaptator pentru endoscopie.

În contextul dat, la 4 august 2015, „GBG-MLD” S.R.L. a transmis către

Î.M.S.P. Spitalul Raional Orhei vase de rezervă pentru aspirator cu capacitate de 2 litri

în număr total de 6 bucăți.

„GBG-MLD” S.R.L. a afirmat că echipamentul din speță nu este instalat și se

află în depozitul spitalului. În acest sens, deși societatea reclamantă a solicitat de mai

multe ori să efectueze instalarea, Î.M.S.P. Spitalul Raional Orhei a refuzat propunerea

lor, invocând diverse motive nejustificate (de exemplu că echipamentului îi lipsește

ceva sau că ultimul nu corespunde specificațiilor tehnice din licitația publică și solicită

întoarcerea aparatului). În continuare, reclamantul a menționat că, pe parcursul de

aproximativ trei ani până la înaintarea acțiunii în judecată, părțile contractante au avut

schimb de corespondență legată de echipament, dar nu au reușit să soluționeze litigiul

pe cale amiabilă. De fapt, Î.M.S.P. Spitalul Raional Orhei a cerut suplimentar livrarea

adaptorului camerei video, vase de 2 litri și lampă cu puterea nu mai joasă de 250 W.

Cu toate acestea, vasele i-au fost livrate, dar referitor la celelalte solicitări, reclamantul

a explicat pârâtului că cerințele lui sunt neîntemeiate și inutile.

Prin răspunsul nr. A07.PS-01Rg02-6828 din 15 august 2016, Agenția

Medicamentului și Dispozitivelor Medicale a confirmat că necorespunderea cerinței

tehnice „Puterea lampă ≥ 250 W” este nesemnificativă, deoarece videoprocesoarele,

care au sursă de lumină încorporată sunt proiectate de producători pentru a folosi lămpi

cu putere redusă (până la 100 W) comparativ cu sursele de lumină, care sunt separate

de videoprocesor. Așadar, dispare necesitatea „adaptorului camerei video”, întrucât

camera video este integrată în colonoscop și se conectează prin același conector la

videoprocesor.

Societatea reclamantă a precizat că a livrat modelul de sistem

videocolonoscopie Pentax EPK-1000, exact modelul ce a fost prezentat în ofertă, ceea

ce înseamnă că toate condițiile specificației tehnice au fost executate. În plus,

echipamente similare, în baza aceleiași licitații publice, au fost livrate încă la 3

instituții medico-sanitare publice din Republica Moldova și au fost deja instalate,

funcționează, iar din partea spitalelor nu au parvenit pretenții.

În astfel de circumstanțe, reclamantul a susținut că pârâtul nu și-a îndeplinit

obligațiile contractuale ce țin de achitarea bunului transmis la 25 martie 2015.

Pagină 2 din 12

Pentru motivele date, „GBG-MLD” S.R.L. a solicitat încasarea din contul

Î.M.S.P. Spitalul Raional Orhei a datoriei în valoare de 497 020, 32 de lei și

compensarea cheltuielilor judiciare în sumă totală de 14 910 de lei.

În cadrul judecării cauzei, pârâtul Î.M.S.P. Spitalul Raional Orhei a depus

referință în întâmpinarea cererii de chemare în judecată, precizând că reclamantul nu a

livrat camera video cu adaptor pentru endoscopie. Așadar, pârâtul a cerut respingerea

acțiunii ca neîntemeiată (f. d. 64 – 68).

Prin hotărârea din 3 aprilie 2018, Judecătoria Orhei, sediul Central a respins, ca

neîntemeiată, acțiunea formulată de „GBG-MLD” S.R.L. (f. d. 104, 116 – 119).

Împotriva acestui act judecătoresc, „GBG-MLD” S.R.L. a declarat apel în

termenul legal (f. d. 134). În apărare, intimatul nu a formulat o referință, însă a solicitat

respingerea cererii de apel (f. d. 153).

Curtea de Apel Chișinău, prin decizia din 9 octombrie 2018, a respins apelul

depus de către „GBG-MLD” S.R.L. și a menținut hotărârea din 3 aprilie 2018 a

Judecătoriei Orhei, sediul Central (f. d. 156 – 162).

La 21 decembrie 2018, „GBG-MLD” S.R.L., reprezentat de avocata Șuntova

Ecaterina, a declarat recurs împotriva deciziei din 9 octombrie 2018 a Curții de Apel

Chișinău, solicitând casarea acesteia și a hotărârii din 30 aprilie 2018 a primei

instanței, cu pronunțarea unei noi hotărâri de admitere integrală a acțiunii.

În motivarea ilegalității deciziei contestate, societatea recurentă a afirmat că

instanțele judecătorești au apreciat arbitrar probele, iar comportamentul intimatului de

a achita echipamentul poate fi calificat ca de rea – credință.

La 8 februarie 2019, Î.M.S.P. Spitalul Raional Orhei a depus o referință în

întâmpinarea recursului, solicitând declararea inadmisibilă a acestuia, cu menținerea în

vigoare a deciziei instanței de apel și hotărârii primei instanțe (f. d. 175 – 177).

În procedura de filtru, prevăzută de articolul 440 alin. (2) din Codul de

procedură civilă, completul de judecată a constatat că obiectul prezentei cererii se

referă la decizia din 9 octombrie 2018 a Curții de Apel Chișinău, care intră în categoria

de acte specificate în articolul 429 alin. (1) din Codul de procedură civilă.

Mandatul seria MA nr. 0478993 din 12 decembrie 2016 a dovedit

împuternicirile legale ale avocatei Ecaterina Șuntova de a reprezenta interesele

recurentului „GBG-MLD” S.R.L, în special, de a ataca hotărârea judecătorească.

Astfel, recursul este formulat de către subiectul căruia i s-a conferit dreptul dat, în baza

art. 430 lit. a) din Codul de procedură civilă. În același timp, materialele cauzei

confirmă că cererea nu a fost examinată anterior.

Cu privire la termenul de declarare a recursului, completul de admisibilitate a

stabilit că decizia contestată a fost expediată la dată necunoscută (f. d. 163), însă,

potrivit paginii web „Portalul instanțelor naționale de judecată”, hotărârea contestată a

fost publicată la 5 noiembrie 2018. Recursul a fost înregistrat în Grefa Curții Supreme

de Justiție la 21 decembrie 2018, ceea ce confirmă încadrarea societății recurente în

limitele temporale prevăzute la articolul 434 alin. (1) din Codul de procedură civilă.

În vederea respectării articolului 432 alin. (5) din Codul de procedură civilă,

instanța de judecată nu a identificat niciun indiciu care, la prima vedere, ar putea ridica

probleme de drept specificate la alin. (3) din articolul citat. Mai mult, „GBG-MLD”

S.R.L. nu a prezentat obiecții în privința acestui aspect procedural.

Pagină 3 din 12

În aceeași ordine de idei, completul de filtru a verificat esența și temeiurile

recursului, inclusiv dacă argumentele recurentului referitoare la ilegalitatea deciziei

atacate întrunesc criteriile formale din articolul 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de

procedură civilă.

Pe baza celor analizate, prin încheierea din 27 februarie 2019 a Curții Supreme

de Justiție, cererea menționată mai sus s-a considerat admisibilă pentru examinarea în

fond (f. d. 201).

În conformitate cu articolele 441 și 444 din Codul de procedură civilă, recursul

s-a examinat de un complet de 5 judecători, fără înștiințarea participanților la proces,

însă data și ora ședinței a fost plasată pe pagina web a Curții Supreme de Justiție.

Astfel, Colegiul a decis inoportună invitarea acestora, întrucât argumentele expuse în

cererea de recurs și referință au fost formulate cu suficientă precizie pentru a permite

instanței verificarea legalității hotărârii atacate. În realitate, opiniile lor vizează

aspecte juridice tehnice care nu implică nicio revizuire a faptelor care ar putea necesita

o audiere publică (a se vedea Mutu și Pachstein vs Elveția, 2 octombrie 2018, parag.

187). Totodată, toate punctele de drept care puteau exista în această cauză pot fi

cercetate și soluționate în mod adecvat pe baza înscrisurilor prezente la dosar. În

esență, recurentul și intimatul au avut posibilitatea să își prezinte poziția în scris și să

răspundă la concluziile părții adverse. Cu titlu subsidiar, nici un participant nu a

solicitat audierea publică a cauzei sale (a se vedea, mutatis mutandis, Auza Vilho

Eskelinen și alții vs Finlanda, 19 aprilie 2007, parag. 72 – 75, Eriksson vs Suedia, 12

aprilie 2012, parag. 66, 72, Pönkä vs Estonia, 8 noiembrie 2016, parag. 33 – 34,

decizia nr. 95 din 19 decembrie 2016 a Curții Constituționale, parag. 26 – 27).

Verificând decizia din 9 octombrie 2018 a Curții de Apel Chișinău și hotărârea

din 3 aprilie 2018 a Judecătoriei Orhei, sediul Central, în limitele controlului de

legalitate, în raport de criticele invocate, Colegiul Civil, Comercial și de Contencios

Administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție constată că se impune admiterea

recursului și casarea deciziei contestate și hotărârii primei instanțe, cu dispunerea

pronunțării unei noi hotărâri de admiterea a acțiunii, pentru motivele ce succed.

În conformitate cu articolul 445 alin. (1) lit. b) din Codul de procedură civilă,

instanța, după ce judecă recursul, este în drept să admită recursul și să caseze integral

sau parțial decizia instanței de apel și hotărârea primei instanțe, pronunțând o nouă

hotărâre.

Colegiul judiciar consideră necesar să menționeze că nu va formula un răspuns

detaliat pentru fiecare argument al recurentului, ci va analiza doar motivele decisive

pentru soluționarea prezentei cauze (a se vedea cauza García Ruiz vs Spania (Marea

Cameră), 21 ianuarie 1999, parag. 26; Moreira Ferreira vs Portugalia (nr. 2) (Marea

Cameră); 11 iulie 2017, parag. 84).

În conformitate cu articolul 432 alin. (2) lit. c) din Codul de procedură civilă, se

consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în

care instanța judecătorească: a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată; b) a

aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată; c) a interpretat în mod eronat legea;

Alineatul 4 din același articol prevede că săvârșirea altor încălcări decât cele

indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul în care

instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a

Pagină 4 din 12

fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și

libertăților fundamentale ale omului.

Cererea de recurs ridică probleme de interpretare juridică a definiții „vicii

materiale” date de către Curtea de Apel Chișinău, precum și de aprecierea răspunsului

Agenției Medicamentului și Dispozitivelor Medicale nr. A07.PS-01Rg02-6828 din 15

august 2016 privitor la pertinența lui pentru soluționarea justă a cauzei. Așadar,

instanța de recurs este chemată să ofere, pe calea analizei raporturilor juridice civile

între părți, un răspuns la solicitările care îi sunt adresate de către autorul recursului.

Esența articolelor 432 și 442 alin. (1) din Codul de procedură civilă oferă

instanței de recurs competența de a efectua un control al legalității deciziei atacate, nu

și a temeiniciei acesteia. Astfel, se vor reține circumstanțele de fapt, privite în

ansamblu, care au fost prezentate de părți și stabilite de instanțele de judecată în fazele

procesual anterioare, cu excepția situației în care constatările lor pot fi considerate

arbitrare sau vădit nerezonabile acord cu art. 432 alin. (4) al codului citat.

În speță, la 15 septembrie 2014, „GBG-MLD” S.R.L. și Instituția Medico –

Sanitare Publice Spitalul Raional Orhei au încheiat contractul de achiziționare a

dispozitivelor medicale nr. 542/09/14. La baza acestuia, a fost decizia grupului de

lucru din 3 septembrie 2014 și din 5 septembrie 2014, în urma licitației publice nr.

1005/14 din 22 iulie 2014. Potrivit punctelor 1.1 și 1.2, vânzătorul/prestatorul

Societatea cu Răspundere Limitată „GBG-MLD” își asumă obligația de a livra

bunurile și/sau de a presta serviciile conform specificației, care este parte integrantă a

prezentului contract, iar cumpărătorul/beneficiarul Î.M.S.P. Spitalul Raional Orhei se

obligă, la rândul său, să achite și să recepționeze bunurile și/sau serviciile livrate de

vânzător/prestator (f. d. 8 – 23).

Potrivit facturii fiscale seria FB nr. 7183059 din 31 decembrie 2014, recurentul a

livrat marfa cu denumirea „Sistem de video colonoscopie EPK1000, Pentax, Japonia”

în valoare de 497 020, 32 de lei. Factura a fost semnată de ambele părți (f. d. 24).

La 25 martie 2015, echipamentul medical sus-menționat a fost transmis către

Î.M.S.P. Spitalul Raional Orhei. În contextul dat, părțile contractante au procedat la

despachetarea mărfii și verificarea acesteia, montarea și punerea în funcție, precum și

verificarea parametrilor funcționali în conformitate cu manualul de operare (f. d. 26).

Totuși, conform actul de predare-primire a bunurilor, pretențiile beneficiarului față de

furnizor au constat în: a) lipsa lampei xenon de rezervă; b) volumul rezervorului la

aspirator este de 1 litru, dar nu de 2 litri conform specificației; c) vasele de rezervă sunt

de 1 litru, dar nu de 2 litri potrivit specificației și d) lipsa camerei video cu adaptator

pentru endoscopie (f. d. 25).

Din cauza lipsei acestor componente, Î.M.S.P. Spitalul Raional Orhei a informat

pe recurent că nu acceptă bunul transmis, ceea ce rezultă din scrisoarea nr. 02/01-16/76

din 9 aprilie 2015 (f. d. 35). Drept răspuns, „GBG-MLD” S.R.L. a comunicat că va

livra 6 borcane de 2 l, iar endoscopul livrat, model „EC380LK”, dispune de adaptator

cu cameră video la capătul distal al endoscopului. În plus, referitor la livrarea lămpii cu

puterea de 150W, aceasta nu poate fi utilizată de videoprocesor, deoarece va duce la

deteriorarea lui, confirmat de către producătorul Pentax prin scrisorile nr. 20150526

din 25 mai 2015 și nr. 20150527 din 27 mai 2015 (f. d. 36 – 38). Cu toate acestea,

intimatul a respins argumentele recurentului, precizând că în cerințele față de video –

Pagină 5 din 12

procesor este inclusă existența unei camere video cu adaptarea pentru endoscoape de

alt tip (f. d. 39). Pe această cale, la 2 iulie 2015, „GBG-MLD” S.R.L. a subliniat că, în

condițiile licitației și contractului semnat, nu era specificat faptul că această cameră

trebuie să fie compatibilă cu altă tipuri de endoscoape, rigide sau flexibile (f. d. 40).

Prin răspunsul nr. 02/01-16/1316 din 29 iulie 2015, Î.M.S.P. Spitalul Raional

Orhei a accentuat că poziția cameră video cu adaptator pentru endoscopie se află în

compartimentul „accesorii”, ci nu în descrierea videcolonscopului. Totodată, lampa de

100 W propusă ca rezervă nu corespundă cerințelor tehnice potrivit cărora lampa de

rezervă trebuie să fie de 150 W (f. d. 41).

La 4 august 2015, „GBG-MLD” S.R.L. a furnizat către Î.M.S.P. Spitalul Raional

Orhei vase de rezervă pentru aspirator cu capacitate de 2 litri în număr total de 6 bucăți

(f. d. 27). La fel, la 10 august 2015, recurentul a informat intimatul că nu a fost indicat

punctual tipul de endoscoape, rigide sau flexibile ori cel puțin producătorul acestor

echipamente, ce se află în dotarea spitalului, ceea ce demonstrează că, la această fază,

nu poate fi solicitat un anumit tip de echipament sau accesoriu în lipsa parametrilor

tehnici (f. d. 43).

Prin răspunsul nr. A07.PS-01Rg02-6828 din 15 august 2016, Agenția

Medicamentului și Dispozitivelor Medicale a confirmat că necorespunderea cerinței

tehnice „Puterea lampă ≥ 250 W” este nesemnificativă, deoarece videoprocesoarele,

care au sursă de lumină încorporată sunt proiectate de producători pentru a folosi lămpi

cu putere redusă (până la 100 W) comparativ cu sursele de lumină, care sunt separate

de videoprocesor. Așadar, dispare necesitatea „adaptorului camerei video”, întrucât

camera video este integrată în colonoscop și se conectează prin același conector la

videoprocesor. Cu toate acestea, „GBG-MLD” S.R.L. este obligată să livreze vase

pentru dezinfectarea endoscoapelor (6 buc. de 2 litri) și o lampă de rezervă (f. d. 44).

La 22 noiembrie 2016, potrivit declarațiilor din 18 ianuarie 2018 și referinței

avansate la 12 februarie 2019, Î.M.S.P. Spitalul Raional Orhei a recunoscut că a primit

un dispozitiv medical cu funcții similare de la Instituția Medico – Sanitară Publică

Spitalul Oncologic cu titlu de donație (f. d. 92, pe verso, - 170).

La 6 iunie 2017, intimatul a cerut rezilierea contractului cu returnarea mărfii

către vânzător (f. d. 32).

În ședința judiciară din 9 octombrie 2018, reprezentantul „GBG-MLD” S.R.L.,

avocata Șuntova Ecaterina, a susținut că lampa de rezervă a fost furnizată intimatului,

însă acesta a refuzat primirea ei. De altfel, reprezentantul Î.M.S.P. Spitalul Raional

Orhei Viorelia Vacari a susținut că angajatorul ei nu este de acord să preia utilajul din

litigiu (f. d. 153).

Pentru motivele date, „GBG-MLD” S.R.L. a solicitat încasarea din contul

Î.M.S.P. Spitalul Raional Orhei a datoriei în valoare de 497 020, 32 de lei.

Instanța de recurs învederează că, atât prima instanța (f. d. 104), cât și instanța

de apel (f. d. 155), fiind învestite cu judecarea prezentei pricini, au hotărât că

pretențiile înaintate de „GBG-MLD” S.R.L. sunt neîntemeiate și au respins integral

acțiunea și, după caz, a fost respinsă cererea de apel.

Cu privire la fond, instanța de apel a constatat că „GBG-MLD” S.R.L. a livrat

echipamentul contractat cu vicii materiale, deoarece componența acestuia nu

corespunde specificațiilor tehnice și specificațiilor din contractul încheiat. De

Pagină 6 din 12

asemenea, apelantul nu a înlăturat în volum deplin toate viciile constatate. În esență,

lipsa lămpii cu putere redusă în schimbul celei incluse în specificațiile tehnice de 250

W este o derogare de la obligațiile civile existente, care nu a fost prevăzută într-un

mod expres în contractul de achiziționare a dispozitivelor medicale nr. 542/09/14. În

definitiv, Curtea de Apel Chișinău a respins argumentele apelantului fondate pe

scrisoarea Agenției Medicamentului și Dispozitivelor Medicale nr. A07.PS- 01Rg02-

6828 din 15 august 2016. Or, în opinia instanței, răspunsul dat confirmă suplimentar că

apelantul nu a înlăturat toate inadvertențele contractuale (f. d. 161).

Soluția instanțelor ierarhic inferioare a fost guvernată de art. 512 alin. (1), art.

514, 572 alin. (1) și (2), art. 593 alin. (1) - (3), art. 596 și art. 597 din Codul civil. în

același timp, Curtea de Apel Chișinău a aplicat art. 753 alin. (1) și 763 alin. (1) - (4)

din Codul civil.

Societatea cu Răspundere Limitată „GBG-MLD” a afirmat că instanțele

judecătorești nu au apreciat just argumentele Agenției Medicamentului și

Dispozitivelor Medicale fixate în scrisoarea nr. A07.PS-01Rg02-6828 din 15 august

livrat este unul cu vicii materiale, de vreme ce nu a furnizat probe în acest sens. Mai

mult, instanțele ierarhic inferioare nu au luat în considerare că intimatul a primit, prin

donație, un bun identic, ceea ce a făcut procurarea echipamentului din speță de a nu fi

necesară.

În apărarea sa, Î.M.S.P. Spitalul Raional Orhei a sugerat că este prematur de a

trage concluzii referitor la funcționalitatea echipamentului medical, cât timp raporturile

contractuale sunt blocate la etapa primirii – predării. Intimatul a susținut că scrisoarea

sus – citată este inferioară după forță juridică clauzelor contractuale încheiate între

părți, precum și dispozițiilor Codului civil. Față de donația unui dispozitiv medical,

instituția medicală a considerat că este irelevantă, de vreme ce vânzarea – cumpărarea

a avut loc în anul 2014, iar donarea bunului în anul 2016. Așadar, aceasta nu putea

cunoaște despre faptele date cu 2 ani înainte.

Pornind de la argumentele recurentului, Colegiul lărgit va raporta circumstanțele

prezentate mai sus la textele legale relevante speței. În special, instanța de judecată va

aplica dispozițiile Codului civil până la republicarea lui în Monitorul Oficial al

Republicii Moldova nr. 66 – 75, art. 132, din 1 martie 2019. De altfel, conform art. 7

alin. (1) din Codul civil republicat, legea civilă nu are caracter retroactiv. Ea nu

modifică și nici nu suprimă condițiile de constituire a unei situații juridice constituite

anterior, nici condițiile de stingere a unei situații juridice stinse anterior. De asemenea,

legea nouă nu modifică și nu desființează efectele deja produse ale unei situații juridice

stinse sau în curs de realizare.

Conform art. 512 alin. (1) din Codul civil, în virtutea raportului obligațional,

creditorul este în drept să pretindă de la debitor executarea unei prestații, iar debitorul

este ținut să o execute. Prestația poate consta în a da, a face sau a nu face.

Debitorul și creditorul trebuie să se comporte cu bună-credință și diligență la

momentul nașterii, pe durata existenței, la momentul executării și stingerii obligației în

acord cu art. 513 alin. (1) din Codul civil.

Potrivit art. 753 alin. (1) și alin. (2) din aceeași lege, prin contractul de vânzare-

cumpărare, o parte (vânzător) se obligă să predea un bun în proprietate celeilalte părți

Pagină 7 din 12

(cumpărător), iar aceasta se obligă să preia bunul și să plătească prețul convenit.

Vânzătorul se obligă să remită, concomitent cu predarea bunului, documentele

referitoare la bun, prevăzute de lege, dacă în contractul de vânzare-cumpărare nu este

prevăzut altfel.

Prin prisma art. 763 alin. (1) din Codul civil se naște obligația vânzătorului de a

preda bunul fără vicii materiale. Astfel, alin. (2) prevede că este fără vicii materiale

bunul care, la transferarea riscurilor, are caracteristicile convenite. Totuși, conform

alin. (4), există viciu material și în cazul în care vânzătorul predă numai o parte a

bunului, un alt bun, bunul într-o cantitate mai mică decât cea convenită sau când este

viciată numai o parte a bunului, cu excepția cazurilor când viciul nu exercită o

influență substanțială asupra utilizării bunului.

În conformitate cu art. 130 alin. (1), (3), (4) din Codul de procedură civilă,

instanța judecătorească apreciază probele după intima ei convingere, bazată pe

cercetarea multiaspectuală, completă, nepărtinitoare și nemijlocită a tuturor probelor

din dosar în ansamblul și interconexiunea lor, călăuzindu-se de lege. Fiecare probă se

apreciază de instanță privitor la pertinența, admisibilitatea, veridicitatea ei, iar toate

probele în ansamblu, privitor la legătura lor reciprocă și suficiența pentru soluționarea

cauzei. Ca rezultat al aprecierii probelor, instanța judecătorească este obligată să

reflecte în hotărâre motivele concluziilor sale privind admiterea unor probe și

respingerea altor probe, precum și argumentarea preferinței unor probe față de altele.

Revenind la circumstanțele concrete ale litigiului, Colegiul lărgit amintește că

pretențiile intimatului față de recurent, în momentul predării echipamentului medical,

au constat în: a) lipsa lampei xenon de rezervă; b) volumul rezervorului la aspirator

este de 1 litru, dar nu de 2 litri conform specificației; c) vasele de rezervă sunt de 1

litru, dar nu de 2 litri potrivit specificației și d) lipsa camerei video cu adaptator pentru

endoscopie (f. d. 25). Ulterior, la 4 august 2015, vasele de rezervă au fost recepționate

de către intimat, iar lampa de xenon de rezervă a fost refuzată de către conducerea

spitalului. În astfel de condiții, Curtea de Apel Chișinău a considerat „GBG-MLD”

S.R.L. a livrat marfa cu vicii materiale.

Instanța de recurs notează că articolul 763 alin. (4) din Codul civil prevede că,

de la situațiile în care se consideră că bunul este predat cu vicii, există o excepție, și

anume, atunci când viciul nu exercită o influență substanțială asupra utilizării bunului.

Astfel, Î.M.S.P. Spitalul Raional Orhei a precizat că este prematur de a trage

concluzii referitor la funcționalitatea echipamentului medical, cât timp raporturile

contractuale sunt blocate la etapa primirii – predării. Dimpotrivă, procesul – verbal

privind recepția, instalarea echipamentului și instruirea personalului din 25 martie

2015 denotă că Î.M.S.P. Spitalul Raional Orhei a montat și a pus în funcție utilajul și a

verificat parametrii funcționali conform manualului de operare și care corespund

acestuia. În plus, medicul – endoscopist Brunchi Ștefan și inginerul Mîrlea V. au fost

instruiți, contra semnătură, în privința întrebuințării bunului (f. d. 26).

De asemenea, Colegiul lărgit observă că, atât lampa de xenon, cât și vasele ce

lipsesc, sunt denumite de rezervă. Sintagma respectivă demonstrează că fiecare obiect

dintre cele menționate nu stau la baza funcționării echipamentului medical. Ele sunt

elemente individuale accesorii, iar aparatul medical, în esență, poate fi pus în funcție.

Obiecții, în acest sens, nu au fost furnizate de reprezentanții intimatului la momentul

Pagină 8 din 12

încheierii actului bilateral de primire – predare a mărfii din 25 martie 2015. Sub acest

aspect, argumentele instituției medicale trebuie respinse ca neîntemeiate.

În ceea privește absența camerei video cu adaptator pentru endoscopie, instanța

de recurs învederează că această constatare urmează a fi respinsă. În sprijinul acestui

considerent, Colegiul lărgit reține că „GBG-MLD” S.R.L. a vândut sistem de video

colonoscopie EPK1000 (Pentax, Japonia), care potrivit specificațiilor are inclusă o

unitate de cameră video cu adaptator pentru endoscopie. În primul rând, producătorul

endoscopului livrat a confirmat că echipamentul dat dispune de adaptator cu cameră

video la capătul distal al endoscopului (f. d. 38). Iar, în al doilea rând, Agenția

Medicamentului și Dispozitivelor Medicale a susținut că necorespunderea cerinței

tehnice „Puterea lampă ≥ 250 W” este nesemnificativă, deoarece videoprocesoarele,

care au sursă de lumină încorporată sunt proiectate de producători pentru a folosi lămpi

cu putere redusă (până la 100 W) comparativ cu sursele de lumină, care sunt separate

de videoprocesor. Așadar, instituția abilitată a punctat că nu există necesitatea

„adaptorului camerei video”, întrucât camera video este integrată în colonoscop și se

conectează prin același conector la videoprocesor (f. d. 44).

Pe această cale, instanța de recurs subliniază că instanța de apel nu a furnizat

motive plauzibile pentru respingerea scrisorii producătorului Pentax nr. 20150527 din

27 mai 2015 și răspunsului Agenției Medicamentului și Dispozitivelor Medicale nr.

A07.PS-01Rg02-6828 din 15 august 2016. În contextul dat, Curtea de Apel Chișinău a

ignorat obligațiile procedurale specificate în articolul 130 alin. (4) din Codul de

procedură civil. În special, instanța de apel nu a reflectat în hotărârea judecătorească

preferința și pertinența actului bilateral de primire – predare a mărfii din 25 martie

2015 față de înscrisurile sus – menționate.

Mai mult, deși intimatul a susținut că scrisoarea Agenției Medicamentului și

Dispozitivelor Medicale este inferioară ca forță juridică în comparație cu clauzele

contractuale, totuși contractul nr. 542/09/14 din 15 septembrie 2014 nu specifică

obligația recurentului de a livra separat camera video cu adaptor pentru endoscopie.

Această concluzie rezultă din esența contractului, or, spre deosebire de camera

respectivă, potrivit anexei nr. 2, părțile au prevăzut că sistemul de aspirație trebuie să

fie separat de procesor (f. d. 20). Deopotrivă, instanța de judecată ia notă de

împrejurarea că Î.M.S.P. Spitalul Raional Orhei nu a negociat aspectul dat, atât timp

cât, la 10 august 2015, recurentul a informat intimatul că nu a fost indicat punctual

tipul de endoscoape, rigide sau flexibile ori cel puțin producătorul echipamentelor, ce

se află în dotarea spitalului (f. d. 43). Astfel, schimbarea parametrilor contractuali,

după semnarea actului juridic și transmiterea bunului, poate avea loc doar după un

acord mutual al părților contractante. Un atare act juridic lipsește la materialele cauzei.

În lumina celor relatate, pentru combaterea faptelor prezentate de recurent,

Î.M.S.P. Spitalul Raional Orhei trebuia să dovedească circumstanțele pe care le invocă

drept temei al pretențiilor și obiecțiilor sale în acord cu art. 118 alin. (1) din Codul de

procedură civilă. De altfel, pertinența scrisorilor sus-citate putea fi pusă la îndoială prin

consultarea sau opinia unor specialiști în domeniul respectiv. Colegiul lărgit constată

că intimatul nu a prezentat niciun document sau un alt înscris, care ar putea proba

faptul că echipamentul din speță nu are în dotare camera video cu adaptator sau că a

dus tratative cu vânzătorul pentru a primi separat bunul dat.

Pagină 9 din 12

Prin urmare, instanța de apel a interpretat greșit definiția viciului material, de

vreme ce absența elementelor sus – citate nu a confirmat că sistemul de video

colonoscopie EPK1000 (Pentax, Japonia) nu funcționa și nu putea fi folosit de către

intimat. Factorii supuși cercetării judecătorești confirmă că absența lucrurilor se

încadrează în excepția prevăzută la art. 763 alin. (4) din Codul civil, și anume, lipsa lor

nu exercită o influență substanțială asupra utilizării bunului.

În definitiv, Colegiul de control judiciar învederează că Î.M.S.P. Spitalul

Raional Orhei nu s-a folosit de pârghiile legale de rezoluțiune a contractului de

vânzare – cumpărare în acord cu art. 769 alin. (1) din Codul civil, or intimatul a cerut

rezilierea actului juridic abia la 6 iunie 2017. Conjunctura dată a fost posibilă doar

după ce intimatul a primit în donație un alt dispozitiv medical similar cu cel din speță.

Altminteri, punând în balanță drepturile și interesele vânzătorului și cumpărătorului,

instanța de recurs observă că „GBG-MLD” S.R.L. a pus la dispoziția instituției

medicale un bun de circa 400 000 de lei. Totuși, din diverse motive, care exced

limitele contractuale, Î.M.S.P. Spitalul Raional Orhei a refuzat să achite costul mărfii

depozitate la ei. De fapt, remedierea pretinsului viciu, și anume, livrarea unei camere

video cu adaptator nu a fost posibilă, întrucât deja era inclusă de producător la capătul

distal al endoscopului. În plus, refuzul de a primi lampa de rezervă de xenon nu a fost

motivată substanțial. Din această perspectivă, intimatul nu și-a executat obligațiile

contractuale cu bună – credință, iar cerințele suplimentare impuse recurentului, prin

corespondența din aprilie 2015 – iunie 2017, demonstrează că recurentul a fost nevoit

să suporte o povară individuală și excesivă.

Drept consecință, instanța de recurs subscrie criticilor societății recurente

potrivit căreia instanțele ierarhic inferioare au apreciat arbitrar răspunsul Agenției

Medicamentului și Dispozitivelor Medicale nr. A07.PS-01Rg02-6828 din 15 august

2016, coroborat cu scrisoarea producătorului Pentax nr. 20150527 din 27 mai 2015.

Totodată, Curtea de Apel Chișinău a interpretat eronat articolul 763 alin. (4) din Codul

civil, de vreme ce a constatat prezența unor vicii materiale la bunul furnizat, deși

elementele lipsă nu exercitau o influență substanțială asupra utilizării bunului.

Efectul acestor încălcări de legalitate, și anume, devierile procedurale la faza

administrării probelor și interpretarea greșită a dreptului material afectează standardul

de calitate al hotărârilor judecătorești pronunțate în prima și a doua instanță prevăzută

de articolul 239 și 240 alin. (1) din Codul de procedură civilă. În esență, Societatea cu

Răspundere Limitată „GBG-MLD” a fost îndreptățită să ceară încasarea sumei de

497 020, 32 de lei. Totuși, această trebuie să dea dovadă de bună – credință și să ofere

intimatului lampa de xenon de rezervă.

Considerațiile de mai sus sunt suficiente pentru a confirmă incidența temeiului

indicat la articolul 432 alin. (2) lit. c) și alin. (4) din Codul de procedură civilă. Așadar,

în baza argumentelor livrate de părți, întărite cu înscrisurile anexate la dosar, Colegiul

judiciar notează că erorile judiciare analizate supra sunt esențiale și pot fi corectate

prin casarea deciziei atacate, inclusiv hotărârii instanței de fond, cu pronunțarea unei

noi hotărâri de admitere a acțiunii în acord cu articolul 445 alin. (1) b) din Codul de

procedură civilă. Evaluarea efectuată de instanța de recurs a fost susținută pe deplin de

materialele cauzei, iar ambele părți au beneficiat de un proces în contradictoriu și au

Pagină 10 din 12

avut posibilitatea reală de a comenta în scris și de a depune observații în cadrul acestei

proceduri.

În conformitate cu art. 94 alin. (1) și (3) din Codul de procedură civilă, instanța

judecătorească obligă partea care a pierdut procesul să plătească, la cerere, părții care a

avut câștig de cauză cheltuielile de judecată. Prevederile alin.(1) se aplică și la

repartizarea între părți a cheltuielilor de judecată în instanță de apel, în instanță de

recurs și în cadrul revizuirii.

Prin intermediul acestei norme de drept procedural, instanța de recurs reține că

„GBG-MLD” S.R.L. a achitat taxa de stat la toate fazele procedurale. Astfel, societatea

recurentă a plătit suma de 14 910 lei la depunerea cererii de chemare în judecată și

suma de 11 182, 50 de lei la declararea cererii de apel (f. d. 7, 110). Ulterior, la 21

decembrie 2018, aceasta a timbrat cererea de recurs cu 7 455 de lei (f. d. 165). Prin

urmare, luând în considerare că recurentul a cerut compensarea cheltuielilor judiciare

și a avut câștig de cauză, instanța de judecată consideră că pretenția respectivă este

întemeiată și trebuie admisă integral.

Având în vedere problemele de drept ridicate în speță, Colegiul Civil, Comercial

și de Contencios Administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia

de a admite recursul formulat de Societatea cu Răspundere Limitată „GBG-MLD”, de

a casa decizia din 9 octombrie 2018 a Curții de Apel Chișinău și hotărârea din 3 aprilie

2018 a Judecătoriei Orhei, sediul Central, și de a pronunța o nouă hotărâre de admitere

integrală a acțiunii.

În conformitate cu articolul 445 alin. (1), lit. b) din Codul de procedură civilă,

Colegiul Civil, Comercial și de Contencios Administrativ lărgit al Curții Supreme de

Justiție

d e c i d e:

Se admite cererea de recurs declarată de către Societatea cu Răspundere Limitată

„GBG-MLD”, reprezentată de avocata Șuntova Ecaterina.

Se casează decizia din 9 octombrie 2018 a Curții de Apel Chișinău și hotărârea

din 3 aprilie 2018 a Judecătoriei Orhei, sediul Central, în cauza civilă intentată la

cererea de chemare în judecată depusă de către Societatea cu Răspundere Limitată

„GBG-MLD” împotriva Instituției Medico – Sanitare Publice Spitalul Raional Orhei,

cu privire la încasarea datoriei și compensarea cheltuielilor judiciare, și se pronunță o

nouă hotărâre, după cum urmează:

Se admite integral cererea de chemare în judecată depusă de către Societatea cu

Răspundere Limitată „GBG-MLD” împotriva Instituției Medico – Sanitare Publice

Spitalul Raional Orhei, cu privire la încasarea datoriei și compensarea cheltuielilor

judiciare.

Se încasează de la Instituția Medico – Sanitare Publice Spitalul Raional Orhei

(IDNO: XXXXXX) în beneficiul Societății cu Răspundere Limitată „GBG-MLD”

(IDNO: XXXXX) datoria în cuantum de 497 020 (patru sute mii nouăzeci și șapte

douăzeci), 20 de lei.

Se încasează de la Instituția Medico – Sanitare Publice Spitalul Raional Orhei

(IDNO: XXXXX) în beneficiul Societății cu Răspundere Limitată „GBG-MLD”

Pagină 11 din 12

(IDNO: XXXXX) taxa de stat în mărime de 33 547 (treizeci și trei mii cinci sute

patruzeci și șapte), 5 lei.

Decizia este irevocabilă.

Președintele ședinței,

Judecător Tatiana Vieru

Judecători Maria Ghervas

Nicolae Craiu

Nina Vascan

Iurie Bejenaru

Pagină 12 din 12