2ra-353/19 — constatarea prelucrarii ilicite a datelor cu caracter personal si repararea prejudiciului moral

2ra-353/19 — constatarea prelucrarii ilicite a datelor cu caracter personal si repararea prejudiciului moral (Curtea Supremă de Justiție, 2019)

Dosarul nr. 2ra-353/19

Prima instanță: Judecătoria Chișinău sediul Rîșcani (jud. C. Vârlan)

instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud. N. Simciuc, Iu. Cotruță, I. Țurcan)

ÎNCHEIERE

6 martie 2019 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului, judecătorul Ala Cobăneanu

Judecătorii Dumitru Mardari

Nicolae Craiu

examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de Serviciul

de Informații și Securitate al Republicii Moldova

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată a lui Valeriu Pasat împotriva

Ministerului Afacerilor Interne al Republicii Moldova, Ministerului Afacerilor

Externe și Integrării Europene al Republicii Moldova, Serviciului de Informații și

Securitate al Republicii Moldova, Serviciului Vamal al Republicii Moldova și

Instituției Publice „Agenția Servicii Publice” cu privire la constatarea prelucrării

ilicite a datelor cu caracter personal și repararea prejudiciului moral

împotriva deciziei din 19 septembrie 2018 a Curții de Apel Chișinău, prin care

a fost admis apelul declarat de Valeriu Pasat, casată hotărârea din 9 martie 2017 a

Judecătoriei Chișinău sediul Rîșcani și emisă o nouă hotărâre

constată:

La 30 septembrie 2013, Valeriu Pasat, reprezentat de avocatul Roman

Zadoinov, a depus cerere de chemare în judecată împotriva Ministerului Finanțelor

cu privire la recunoașterea violării art. 8 din Convenția pentru apărarea Drepturilor

Omului și a Libertăților Fundamentale, repararea prejudiciului moral și compensarea

cheltuielilor de judecată.

În motivarea acțiunii a invocat că în luna mai 2013 a aflat că datele sale cu

caracter personal sunt stocate, accesate și folosite în mod arbitrar de către mai multe

instituții și organe de stat.

Astfel, a menționat că din conținutul raportului ACC-06 prezentat de către ÎS

„Registru”, datele sale cu caracter personal au fost de nenumărate ori accesate de

diferite structuri de stat pe parcursul a câțiva ani și anume:

- oficiile Ministerului Afacerilor Interne; Direcția Misiuni Speciale: la 12 mai

2010 de către Valentin Corlăteanu, prin intermediul SIC „Acces Web”, de trei ori

dintre care de două ori materialele au fost tipărite; la 14 mai 2010 a fost vizualizat o

1

dată de către Constantin Pînzari, prin intermediul Acces-1; Direcția poliția criminală

a DSO la 6 august 2009 de către Valerii Gnatiuc, vizualizat și tipărit o dată;

- oficiile Ministerului Afacerilor Externe: secția Rusia, la 25 septembrie 2009

de către Anatolie Patrașcu vizualizat o dată, prin intermediul SIC „Acces WEB”;

secția Ucraina, vizualizat la 17 iulie 2009 de către Cristian Mamei;

-subdiviziunile Direcției Înregistrare a Transportului și Calificarea

Conducătorilor Auto Chișinău CREET: la 15 aprilie 2011 de către Victoria Lungu,

prin intermediul SIC „Acces Web”;

-subdiviziunile Direcției de Documentare a Populației: Biroul informații și

adrese, la 12 octombrie 2010 de către Liubovi Luca, prin intermediul SIA „Cartoteca

informații și adrese”; BPEDU nr. 1 (of. 89), la 9 noiembrie 2009 de către Mariana

Toderica, prin intermediul SIC „Acces Web”; Chișinău Centru SEDP, la 5 februarie

2010 de către Violeta Sofiiscaia; DDP, la 7 iulie 2011 de către Mihail Caciuc,

vizualizat de trei ori și tipărit o dată; Ialoveni BEDP, SEET, la 2 februarie 2010 de

către Mariana Popa;

-subdiviziunile S.S.C.: la 20 mai 2010 de către Georgeta Chira, prin

intermediul SIC „Acces Web”; la 22 februarie 2011 de către Elena Ciochina; la

20 mai 2010 de către Ion Iovu; la 21 mai 2010 de către Alina Rotaru;

-subdiviziunile Serviciului Vamal: la 19 martie 2010 de către Vadim

Dumitrașco, vizualizat de patru ori, prin intermediul SIC „Acces Web”;

-Serviciul de Informații și Securitate: S.I.S. R.M. utilizator 1, vizualizat de

două ori și tipărit de două ori, prin intermediul SIC „Acces Web”; S.I.S. R.M.

utilizator 29, la 27 septembrie 2010 vizualizat de două ori; S.I.S. R.M. utilizator 9,

la 30 septembrie 2010, vizualizat o dată și tipărit o dată și la 12 octombrie 2010,

vizualizat de două ori; Victor Zaporojan la 12 august 2009, vizualizat și tipărit o

dată, prin intermediul „Acces 1”;

-Direcția Misiuni Speciale a MAI: de către Valentin Corlăteanu; la 4 iulie

2011 ora 14:40:09 DAG a Ministerului Justiției, prin intermediul SIC „Acces Web”;

la 7 iulie 2011 ora 11:02:02 de către VIP SEET, prin intermediul SIC „Acces Web”,

în baza dosarului operativ cu denumire „Pasat”; la 7 iulie 2011 Direcția de

Documentare a Populației, de către Indicaia Revencu, prin intermediul SIC „Acces

Web”; la 13 octombrie 2011, ora 08:54 de către Direcția Înregistrare a Transportului

și Calificarea Conducătorilor Auto, prin intermediul SIC „Acces Web”; la 19 iunie

2012 de către Serviciul de Stare Civilă, prin intermediul SIC „Acces Web”; la

29 octombrie 2012 ora 12:01 de către Procuratura Generală, prin intermediul SIC

„Acces Web”; la 29 octombrie 2012 ora 12:08, Procuratura Generală a repetat

vizualizarea datelor personale; la 29 octombrie 2012 ora 12:06, Procuratura

Generală a studiat datele personale ale soției sale, Lilia Pasat.

A considerat reclamantul că prin acțiunile susmenționate de către organele și

instituțiile de stat i-au fost violate drepturile fundamentale privind respectarea

informației private, contrar prevederilor art. 8 din Convenția pentru apărarea

Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale.

Prin încheierea din 16 iunie 2015 a Judecătoriei Rîșcani mun.Chișinău au fost

atrași în proces în calitate de intervenienți accesorii de partea pârâtului ÎS „Centrul

2

Resurselor Informaționale de Stat „Registru” și Centrul Național pentru Protecția

Datelor cu Caracter Personal.

Prin încheierea din 13 aprilie 2016 a Judecătoriei Rîșcani mun.Chișinău, la

cererea reprezentantului intervenientului accesoriu Centrul Național pentru Protecția

Datelor cu Caracter Personal au fost atrași în calitate de intervenienți accesorii

Ministerul Afacerilor Interne, Serviciul Stare Civilă, Serviciul Vamal, Serviciul de

Informații și Securitate, Ministerul Afacerilor Externe și Integrării Europene,

Ministerul Justiției și Procuratura Generală.

La 19 decembrie 2016, în cadrul ședinței de judecată, Valeriu Pasat a depus

cerere de completare a temeiului acțiunii și circumstanțelor, concretizarea

revendicărilor, formulând pretenții împotriva Ministerului Afacerilor Interne,

Ministerului Afacerilor Externe și Integrării Europene, ÎS „Centrul Resurselor

Informaționale de Stat „Registru”, Serviciului Vamal, Serviciului de Informații și

Securitate, intervenienți accesorii Centrul Național pentru Protecția Datelor cu

Caracter Personal, Ministerul Finanțelor, solicitând constatarea prelucrării ilicite a

datelor cu caracter personal de către Ministerul Afacerilor Interne, Ministerul

Afacerilor Externe și Integrării Europene, ÎS „Centrul Resurselor Informaționale de

Stat „Registru”, Serviciul Vamal, Serviciul de Informații și Securitate, încasarea de

la Ministerul Afacerilor Interne, Ministerul Afacerilor Externe și Integrării

Europene, ÎS „Centrul Resurselor Informaționale de Stat „Registru”, Serviciul

Vamal, Serviciul de Informații și Securitate a câte 50 000 de lei cu titlu de prejudiciu

moral.

În motivarea cererii de completare pretențiilor reclamantul a invocat că în

vederea efectuării unui control de conformitate a prelucrării datelor, la 3 aprilie 2014

a solicitat Centrului Național pentru Protecția Datelor cu Caracter Personal

verificarea legalității operațiunilor de accesare a datelor sale cu caracter personal și

implicit sancționarea subiecților în cazul atestării încălcării caracteristicilor datelor

cu caracter personal.

În baza cererii sale, la 3 octombrie 2013, Centrul Național pentru Protecția

Datelor cu Caracter Personal a inițiat controlul legalității prelucrării datelor

personale nr. 02-11/123/13 și la 28 februarie 2014 a emis decizia privind finalizarea

controlului. Astfel, în rezultatul acțiunilor întreprinse în vederea stabilirii scopului

și temeiului legal al consultărilor (accesărilor) și/sau extragerilor de date stocate în

Registrul de Stat al populației, autoritatea emitentă a constatat încălcarea

prevederilor legale la prelucrarea datelor sale de către utilizatori și implicit violarea

drepturilor sale în cazul operațiunilor de consultare.

Potrivit deciziei emise, prelucrarea de către pârâți a datelor cu caracter

personal s-a realizat cu încălcarea prevederilor Legii nr.17 din 15 februarie 2007 cu

privire la protecția datelor cu caracter personal.

A menționat că în baza circumstanțelor expuse a fost intentată cauza penală

nr. 2014038096, pe faptul comiterii abuzului de putere și serviciu, admis de către

persoane publice din cadrul Serviciului de Informații și Securitate.

A relatat că în cadrul acestei cauze penale, prin ordonanța Procuraturii militare

Chișinău din 19 septembrie 2014 dânsul a fost recunoscut în calitate de parte

vătămată. Prin Nota Procuraturii din 3 octombrie 2014 a fost informat despre faptul

3

retragerii cauzei penale din procedura Procuraturii militare Chișinău cu transmiterea

efectuării urmăririi penale Secției exercitare a urmăririi penale în cauze de

criminalitate organizată și excepționale a Procuraturii Generale.

A accentuat asupra faptului că decizia din 28 februarie 2014 este în vigoare,

prin urmare, produce efecte juridice și este generatoare de drepturi și obligații,

constatările consemnate conform Legii nr. 133 din 8 iulie 2011 fiind exclusive,

reieșind din atribuția Centrului pentru Protecția Datelor cu Caracter Personal la

efectuarea controlului de legalitate la prelucrarea datelor cu caracter personal.

A considerat reclamantul că intentarea cauzei penale pe faptul comiterii

abuzului de putere și serviciu, admis de către persoane publice din cadrul Serviciului

de Informații și Securitate, recunoașterea sa în calitate de parte vătămată și

suspendarea cauzei penale în legătură cu neidentificarea persoanelor nemijlocite ce

au utilizat informațiile protejate, denotă existența temeiurilor pentru atestarea

caracterului ilicit și contrar scopului prelucrării datelor cu caracter personal de către

utilizatorul nominalizat.

Și-a întemeiat pretențiile în baza art. 5 alin. (5) lit. d) și e), 33, din Legea cu

privire la protecția datelor cu caracter personal nr. 133 din 8 iulie 2011, art. 1398,

1405, 1422 din Codul civil.

A solicitat constatarea prelucrării ilicite a datelor cu caracter personal de către

Ministerul Afacerilor Interne, Ministerul Afacerilor Externe și Integrării Europene,

ÎS „Centrul Resurselor Informaționale de Stat „Registru”, Serviciul Vamal, Serviciul

de Informații și Securitate, încasarea de la Ministerul Afacerilor Interne, Ministerul

Afacerilor Externe și Integrării Europene, ÎS „Centrul Resurselor Informaționale de

Stat „Registru”, Serviciul Vamal, Serviciul de Informații și Securitate a câte 50 000

de lei cu titlu de prejudiciu moral.

Prin hotărârea din 9 martie 2017 a Judecătoriei Chișinău sediul Rîșcani, a fost

respinsă integral acțiunea ca fiind prescrisă.

Prin încheierea din 31 octombrie 2017 a Curții de Apel Chișinău, a fost

înlocuit ÎS „Centrul Resurselor Informaționale de Stat „Registru” cu succesorul în

drepturi Instituția Publică „Agenția Servicii Publice”.

Prin decizia din 21 noiembrie 2017 a Curții de Apel Chișinău, a fost admis

apelul declarat de Valeriu Pasat, casată hotărârea din 9 martie 2017 a Judecătoriei

Chișinău sediul Rîșcani și emisă o nouă hotărâre prin care a fost admisă parțial

cererea de chemare în judecată depusă de Valeriu Pasat.

A fost constatată prelucrarea ilicită a datelor cu caracter personal ale lui

Valeriu Pasat de către Ministerul Afacerilor Interne, Ministerul Afacerilor Externe

și Integrării Europene, Serviciul de Informații și Securitate, Serviciul Vamal și

Instituția Publică „Agenția Servicii Publice”.

A fost încasat de la Ministerul Afacerilor Interne, Ministerul Afacerilor

Externe și Integrării Europene, Serviciul de Informații și Securitate, Serviciul Vamal

și Instituția Publică „Agenția Servicii Publice” în beneficiul lui Valeriu Pasat câte

5 000 de lei de la fiecare în contul recuperării prejudiciului moral.

În rest au fost respinse ca neîntemeiate cerințele lui Valeriu Pasat.

Prin decizia din 6 iunie 2018 a Curții Supreme de Justiție, au fost admise

recursurile declarate de Ministerul Afacerilor Externe și Integrării Europene,

4

Ministerului Afacerilor Interne, reprezentat de Tatiana Danuța și Serviciului de

Informații și Securitate, reprezentat de Radu Frija.

A fost casată integral decizia din 21 noiembrie 2017 a Curții de Apel Chișinău

cu trimiterea cauzei civile spre rejudecare la Curtea de Apel Chișinău, în alt complet

de judecată.

Prin decizia din 19 septembrie 2018 a Curții de Apel Chișinău, a fost admis

apelul declarat de Valeriu Pasat, casată hotărârea din 9 martie 2017 a Judecătoriei

Chișinău sediul Rîșcani și emisă o nouă hotărâre prin care a fost admisă parțial

acțiunea.

A fost constatată prelucrarea ilicită a datelor cu caracter personal ale lui

Valeriu Pasat de către Ministerul Afacerilor Interne, Ministerul Afacerilor Externe

și Integrării Europene, Serviciul de Informații și Securitate, Serviciul Vamal și

Instituția Publică „Agenția Servicii Publice”.

A fost încasat de la Ministerul Afacerilor Interne, Ministerul Afacerilor

Externe și Integrării Europene, Serviciul de Informații și Securitate, Serviciul Vamal

și Instituția Publică „Agenția Servicii Publice” în beneficiul lui Valeriu Pasat câte

5 000 de lei de la fiecare în contul recuperării prejudiciului moral, în rest, cerințele

lui Valeriu Pasat au fost respinse ca neîntemeiate.

Prin încheierea din 12 decembrie 2018 a Curții Supreme de Justiție,

recursurile declarate de Ministerul Afacerilor Externe și Integrării Europene și

Ministerul Afacerilor Interne au fost considerate inadmisibile.

La 27 decembrie 2018, Serviciul de Informații și Securitate a declarat recurs

împotriva deciziei din 19 septembrie 2018 a Curții de Apel Chișinău, solicitând

admiterea acestuia, casarea parțială a deciziei instanței de apel și hotărârii primei

instanțe, și anume în partea ce vizează Serviciul de Informații și Securitate, cu

emiterea în partea casată a unei noi hotărâri sub formă de încheiere prin care a

dispune încetarea procesului în privința Serviciului de Informații și Securitate.

În motivarea recursului a invocat că instanța de apel greșit a statuat că obiectul

acțiunii este imprescriptibil. La caz sunt aplicabile prevederile art. 1424 alin. (1) Cod

civil, care stipulează că acțiunea în reparare a prejudiciului se prescrie în termen de

3 ani începând cu momentul în care persoana vătămată a cunoscut sau trebuia să

cunoască existența prejudiciului și persoana obligată să-l repare. Astfel, instanța de

apel eronat a interpretat legislația în vigoare.

Totodată, a indicat că instanța de apel nu a aplicat la caz prevederile art. 271

Cod civil, în condițiile în care, atât în referința depusă, cât și în cadrul dezbaterilor

judiciare, Serviciul de Informații și Securitate a invocat încălcarea de către Valeriu

Pasat a termenului de prescripție.

Recurentul a mai menționat că informațiile din speță constituie informații cu

accesibilitate limitată, limitarea fiind una prevăzută expres de legislație. În acest

sens, prevederile art. 16 din Legea securității statului nr. 618 din 31 octombrie 1995

statuează că activitatea operativă ce ține de asigurarea securității statului constituie

secret de stat. Informațiile obținute în rezultatul activității operative, în funcție de

importanța lor pentru stat, pot avea diferite grade de secretizare, iar potrivit

prevederilor art. 10 alin. (3) din Legea privind activitatea operativă de investigații,

art. 24 alin. (2), 25 alin. (1) din Legea privind activitatea specială de investigații

5

nr. 59 din 29 martie 2012, art. 6 alin. (3) din Legea privind Serviciul de Informații

și Securitate al Republicii Moldova nr. 753 din 23 decembrie 1999, art. 7 alin. (1),

pct. 38 din Nomenclatorul informațiilor atribuite la secret de stat, aprobat prin

Hotărârea Guvernului nr. 411 din 25 mai 2010, informațiile ce dezvăluie forțele,

mijloacele sursele, metodele, planurile, rezultatele activității de recunoaștere și de

contrainformații și ale operațiilor speciale, precum și datele privind finanțarea

acestei activități și a operațiilor speciale, dacă datele respective dezvăluie

informațiile enumerate, sunt atribuite la secret de stat.

De asemenea, a relevat că instanța de apel nu a aplicat legea care urma a fi

aplicată, și anume art. 2 alin. (3) lit. b) din Legea cu privire la protecția datelor cu

caracter personal nr. 17 din 15 februarie 2007, precum și a aplicat o lege care nu

trebuia aplicată – Legea privind protecția datelor cu caracter personal nr. 133 din

8 iulie 2011.

A susținut că la materialele cauzei nu există niciun act constatator al

prelucrării ilegale de către Serviciul de Informații și Securitate a datelor lui Valeriu

Pasat.

Prin decizia Centrului Național pentru Protecția Datelor cu Caracter Personal

nu a fost constatată prelucrarea ilegală de către Serviciul de Informații și Securitate

a datelor, ci doar a fost constatat faptul că aceste date au fost prelucrate. Iar faptul

că Procuratura Generală a inițiat o cauză penală, nu presupune în mod automat că

Serviciul de Informații și Securitate a încălcat drepturile nepatrimoniale ale lui

Valeriu Pasat, or nu există o decizie finală în acest caz. În situația dată, ar rezulta că

instanța de apel a determinat vinovăția Serviciului de Informații și Securitate și nu

mai este necesară realizarea urmării penale și judecarea cauzei penale, de altfel

faptul dat încalcă principiul prezumției nevinovăției.

Recurentul a considerat că instanța de apel a dus la soluționarea greșită a

cauzei, iar aprecierea probelor a fost arbitrară, circumstanțe ce se încadrează în

temeiurile declarării recursului.

Totodată, recurentul a indicat și faptul că instanța de apel a desconsiderat că

Curtea Supremă de Justiție prin decizia din 6 iunie 2018 a stabilit că Valeriu Pasat

nu a administrat probe care să dovedească procesarea ilegală de către Serviciul de

Informații și Securitate a datelor cu caracter personal ale sale. Iar la rejudecarea

apelului Valeriu Pasat nu a prezentat nicio probă suplimentară, astfel persistând

situația de fapt constată anterior de instanța de recurs.

Mai mult ca atât, instanța de apel, reexaminând cauza, a evitat să se expună

asupra tuturor circumstanțelor și încălcărilor constatate de Curtea Supremă de

Justiție prin decizia din 6 iunie 2018.

A considerat recurentul că acțiunea înaintată de Valeriu Pasat împotriva

Serviciului de Informații și Securitate nu urmează a fi judecată în procedura civilă,

or constatarea prelucrării ilegale a datelor personale urmează a fi stabilite în cadrul

procesului penal și nu în cadrul unui proces civil.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de

2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă legea nu prevede

altfel.

6

Din materialele dosarului rezultă că copia deciziei recurate a fost expediată în

adresa părților la 19 octombrie 2018, fapt confirmat prin scrisoarea de însoțire

(f. d. 246 vol. II), aceasta fiind recepționată de către recurent la data de

31 octombrie 2018 (f. d. 33, vol. III).

Astfel, se constată că recurentul s-a conformat prevederilor legale și a declarat

recursul la 27 decembrie 2018 în termenul prevăzut de lege.

Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul este

inadmisibil din considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părțile și alți participanți la proces

sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau

aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau

aplicate eronat, iar alin. (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate

la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în

care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a cauzei sau în cazul

în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța

judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea

drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră

inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la

art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de Serviciul de Informații și

Securitate nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4)

CPC.

Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esențială sau

aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural

de către instanța de apel, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

Or, recursul exercitat conform secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai

asupra problemelor de drept material și procedural, verificându-se doar legalitatea

deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează și faptul că procedura

admisibilității constă în verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se

încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

Aici, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție relevă că conform jurisprudenței CEDO, recursurile

trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situației prezentate

în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea

de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), pe când în recursul

declarat de Ministerul Justiției, asemenea aspecte nu se regăsesc.

7

Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a considera

recursul declarat de Serviciul de Informații și Securitate ca inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 270, art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție

dispune:

Recursul declarat de Serviciul de Informații și Securitate al Republicii

Moldova se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Ala Cobăneanu

Judecătorii Dumitru Mardari

Nicolae Craiu

8