3ra-235/19 — constatarea ilegalitatii aplicarii ordinului, repararea prejudiciului material

Dosarul nr. 3ra-235/19

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Centru (jud. S. Stratan)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud: L. Bulgac, S. Gîrbu, Gr. Dașchevici)

ÎNCHEIERE

06 martie 2019 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele completului, judecătorul Oleg Sternioală

Judecătorii Tamara Chișca-Doneva

Victor Burduh

examinând admisibilitatea recursului declarat de Întreprinderea cu Capital

Străin ”Terra Impex” Societate cu Răspundere Limitată, reprezentată de avocatul

Victor Durleșteanu,

în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de Întreprinderea cu

Capital Străin ”Terra Impex” Societate cu Răspundere Limitată împotriva

Serviciului Vamal al Republicii Moldova și Biroului Vamal Sud cu privire la

constatarea ilegalității aplicării ordinului și repararea prejudiciului material,

împotriva deciziei din 20 septembrie 2018 a Curții de Apel Chișinău,

c o n s t a t ă :

La 11 ianuarie 2017 ÎCS „Terra Impex” SRL, reprezentată de avocatul Victor

Durleșteanu, a înaintat cerere de chemare în judecată împotriva Serviciului Vamal

al Republicii Moldova și Biroului Vamal Sud cu privire la recunoașterea aplicării

ilegale a actului administrativ - Ordinul Serviciului Vamal nr. 502-O din 23

decembrie 2015, în perioada cuprinsă între 01 ianuarie 2016 - 30 iunie 2016,

repararea solidară de către pârâți a prejudiciului material cauzat reclamantului în

sumă de 1205660,25 de lei și compensarea cheltuielilor de judecată.

În motivarea acțiunii reclamantul a indicat că ÎCS „Terra Impex” SRL este

rezidentă a Zonei Economice Libere ”Valcaneș” din 15 mai 2011. Activitatea de

bază a ÎCS „Terra Impex” este fabricarea de plase de armare din fibră de sticlă

benzi/profile și exportul produselor fabricate.

Reclamantul a invocat că la 11 martie 2011 a primit autorizația de activitate în

Zona Economică Liberă, care este valabilă până la data de 23 aprilie 2023. În

autorizație se explica că până la data de 31 decembrie 2015 reclamantul activa în

corespundere cu garanțiile și facilitățile oferite de Guvern agenților economici din

Zona Economică Liberă. Astfel, ÎCS „Terra Impex” nu achita taxele vamale pentru

materia primă importată, din care este produsă marfa acestora. Ulterior, la 01

ianuarie 2016 ÎCS „Terra Impex” SRL a fost impusă la achitarea taxelor vamale

pentru materia primă importată, care este catalogată conform poziției tarifare 7019

12000 - Semitort (rovings).

Reclamantul a considerat că impunerea achitării taxei vamale ar fi în

contradicție cu art. 12711 (1) lit. e) Cod Vamal și art. 28 lit. 1) din Legea cu privire

la tariful vamal. Actele anterioare potrivit argumentării reprezentantului pârâtului

1

sunt în vigoare din 01 ianuarie 2016. Astfel, reclamantul în perioada cuprinsă între

01 ianuarie 2016 - 30 iunie 2016 a achitat taxe vamale în sumă de 1205660,25 de

lei.

Ulterior, la 16 iunie 2017, ÎCS „Terra Impex” SRL a depus o cerere de

concretizare prin care a solicitat anularea în parte a actului administrativ - Ordinul

Serviciului Vamal nr. 502-O și anume a punctului 4 din Ordin, ca fiind emis contrar

prevederilor Legii. La fel, a solicitat repararea solidară de către pârâți a prejudiciului

material în sumă de 1202660,25 de lei și compensarea cheltuielilor de judecată.

Prin încheierea din 7 septembrie 2017 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru

cererea din 16 iunie 2017 de concretizare a pretențiilor, a fost restituită din motiv că

reclamantul nu a respectat procedura de soluționare prealabilă a pricinii pe calea

extrajudiciară.

În final a solicitat reclamantul recunoașterea aplicării ilegale a actului

administrativ - Ordinul Serviciului Vamal nr. 502-O din 23 decembrie 2015, în

perioada cuprinsă între 01 ianuarie 2016 - 30 iunie 2016, repararea solidară de către

pârâți a prejudiciului material cauzat în sumă de 1202737,97 de lei și compensarea

cheltuielilor de judecată.

Prin hotărârea 18 decembrie 2017 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru,

cererea de chemare în judecată înaintată de ÎCS „Terra-Impex” SRL a fost respinsă

ca nefondată.

Prin decizia din 20 septembrie 2018 a Curții de Apel Chișinău a fost respinsă

cererea de apel depusă de ÎCS ”Terra Impex” SRL, reprezentată de avocatul Victor

Durleșteanu și a fost menținută hotărârea 18 decembrie 2017 a Judecătoriei

Chișinău, sediul Centru.

Pentru a concluziona astfel instanța de apel a reținut că apelantul/recurentul nu

a prezentat o careva dovadă că declarațiile vamale prin care de fapt au fost încasate

taxele vamale și compensarea cărora se solicită prin cererea de chemare în judecată,

au fost contestate în ordinea prevăzută de legea Contenciosului administrativ. De

asemenea colegiul instanței de apel nu a constatat încălcarea de către intimați a

condițiilor expuse în textul Legii la adoptarea ordinului contestat.

La 28 decembrie 2018, ÎCS ”Terra Impex” SRL, reprezentată de avocatul

Victor Durleșteanu, a declarat recurs împotriva deciziei din 20 septembrie 2018 a

Curții de Apel Chișinău, solicitând casarea deciziei instanței de apel și a hotărârii

instanței de fond cu pronunțarea unei noi hotărâri de admitere a acțiunii.

În motivarea recursului s-a invocat că instanța de apel nu a aplicat legea care

trebuia să fie aplicată, aplicând o lege care nu trebuia să fie aplicată și a interpretat

în mod eronat legea.

În contextul prevederilor art. 434 alin.(1) Cod de procedură civilă, recursul se

declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale,

dacă legea nu prevede altfel.

Curtea de Apel Chișinău a pronunțat decizia contestată la data de 20 septembrie

2018.

Materialele cauzei atestă faptul că decizia contestată a fost expediată părților la

data de 01 noiembrie 2018, însă date despre recepționarea acesteia lipsesc.

Astfel, recursul declarat la data de 28 decembrie 2018, este în termen.

Examinând temeiurile recursului declarat de ÎCS ”Terra Impex” SRL,

reprezentată de avocatul Victor Durleșteanu, completul Colegiului civil, comercial

2

și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră recursul drept

inadmisibil din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) Cod de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sânt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a

normelor de drept procedural.

Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau

aplicate eronat, iar alin. (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate

la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în

care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a cauzei sau în cazul

în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța

judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea

drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) Cod de procedură civilă, cererea de recurs

se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile

prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de ÎCS ”Terra Impex” SRL,

reprezentată de avocatul Victor Durleșteanu, nu se încadrează în temeiurile

prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

Astfel, argumentele invocate în recursul declarat se referă la dezacordul

recurentului cu soluția pronunțată de către instanța de apel, însă nu relevă încălcarea

esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material, respectiv nu constituie

temei de casare a deciziei contestate.

Totodată, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție reține că recursul exercitat conform secțiunii II-a are

caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și procedural,

verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia ei în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează și faptul că procedura

admisibilității constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se

încadrează în cele prevăzute în art. 432. alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

În această ordine de idei, completul Colegiului precizează că, în contextul

normelor procedurale din Secțiunea a II-a, Capitolul XXXVIII Cod de procedură

civilă, instanța de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanțele

de fond și de apel. Forța atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe,

suficiența probelor și concluziile făcute în urma probațiunii sunt în afara controlului

instanței de recurs.

Prin prisma art. 432 alin.(4) Cod de procedură civilă, instanța de recurs poate

interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se invocă

că instanța de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod flagrant

regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 Cod de procedură civilă, însă,

din recursurile declarate nu rezultă argumentul privind încălcarea flagrantă a

regulilor de apreciere a probelor.

În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a relevat în jurisprudența

sa constantă, rezultând din prevederile art. 6 § 1 al Convenției Europene pentru

3

Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, că nu se impune

motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanță de recurs, întemeindu-se pe

dispoziții legale specifice, respinge recursul declarat împotriva sentinței pronunțate

de o instanță inferioară, ca fiind lipsit de șanse de succes (cauza Rebai și alții contra

Franței, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25 februarie 1995,

nr.26561/1995).

În circumstanțele menționate, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a

recunoaște recursul declarat de ÎCS ”Terra Impex” SRL, reprezentată de avocatul

Victor Durleșteanu, ca fiind inadmisibil.

În conformitate cu art. 433 lit. a), 440 alin. (1) Cod de procedură civilă,

completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție

d i s p u n e :

Se consideră inadmisibil recursul declarat de Întreprinderea cu Capital Străin

”Terra Impex” Societate cu Răspundere Limitată, reprezentată de avocatul Victor

Durleșteanu, împotriva deciziei din 20 septembrie 2018 a Curții de Apel Chișinău.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Oleg Sternioală

Judecătorii Tamara Chișca-Doneva

Victor Burduh

4