2rac-71/19 — incasarea datoriei

2rac-71/19 — incasarea datoriei (Curtea Supremă de Justiție, 2019)

Dosarul nr. 2rac-71/19

Prima instanță: (Judecătoria Căușeni, sediul Ștefan Vodă) D. Dubcovețchi

Instanța de apel: (Curtea de Apel Chișinău) M. Anton, V. Cotorobai, A. Panov

D E C I Z I E

27 februarie 2019 mun. Chișinău

Colegiul Civil, Comercial și de Contencios Administrativ lărgit

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele ședinței, judecătorul Valeriu Doagă

judecătorii Galina Stratulat

Iurie Bejenaru

Mariana Pitic

Dumitru Mardari

examinând recursul declarat de către Societatea cu Răspundere Limitată ”Fersid”,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Societatea cu

Răspundere Limitată ”Media Delis” (în proces de lichidare) împotriva Societății cu

Răspundere Limitată ”Fersid” cu privire la restituirea sumei și încasarea dobânzii de

întârziere,

împotriva deciziei din 04 octombrie 2018 a Curții de Apel Chișinău, prin care

s-a respins apelul declarat de Societatea cu Răspundere Limitată ”Fersid” și s-a

menținut hotărârea din 21 august 2017 a Judecătoriei Căușeni, sediul Ștefan Vodă,

c o n s t a t ă :

La 05 aprilie 2017, lichidatorul Societății cu Răspundere Limitată ”Media Delis”,

Buga Alexandru a depus cerere de chemare în judecată împotriva Societății cu

Răspundere Limitată ”Fersid” cu privire la declararea nulă a contractului, încasarea

sumei și dobânzii de întârziere.

În motivarea acțiunii, cu concretizările ulterioare, lichidatorul Societății cu

Răspundere Limitată ”Media Delis”, Buga Alexandru a menționat că prin sentința din

30 iunie 2014 a Judecătoriei Buiucani, municipiul Chișinău, Societatea cu Răspundere

Limitată ”Media Delis” a fost declarată culpabilă în comiterea infracțiunii prevăzute de

art. 244 alin. (2) lit. b) Cod penal – evaziunea fiscală prin includerea în documentele

contabile, fiscale sau financiare a unor date denaturate privind veniturile sau

cheltuielile, a unor cheltuieli care nu au la bază operațiuni reale ori care au la bază

operațiuni ce nu au existat, fie prin tăinuirea unor obiecte impozabile ce au condus la

neachitarea impozitului în proporții deosebit de mari, fiindu-i numită o pedeapsă sub

formă de amendă în mărime de 4 500 unități convenționale sau 9 000 lei, cu lichidarea

persoanei juridice.

1

A declarat că prin hotărârea din 04 septembrie 2014 a Judecătoriei Comerciale de

Circumscripție, s-a dispus intentarea procedurii de lichidare față de Societatea cu

Răspundere Limitată ”Media Delis”, iar în calitate de lichidator a fost numită ÎI ”Buga

Alexandru”.

Prin încheierea din 16 aprilie 2015 a Judecătoriei Comerciale de Circumscripție,

s-a substituit lichidatorul ÎI ”Buga Alexandru” cu persoana fizică, Buga Alexandru.

A relatat că în urma inventarierii întreprinderii, lichidatorul a depistat faptul

efectuării unor achitări demonstrate prin ordinele de plată nr. 8 din 20 septembrie 2011

pentru suma de 110 000 lei, nr. 13 din 27 septembrie 2011 pentru suma de 96 000 lei,

nr. 35 din 11 octombrie 2011 pentru suma de 50 000 lei, nr. 39 din 28 octombrie 2011

pentru suma de 50 lei, în care se indică drept temei de achitare contractul din

19 septembrie 2011, semnat între Societatea cu Răspundere Limitată ”Media Delis” și

Societatea cu Răspundere Limitată ”Fersid”.

A specificat că astfel, de către Societatea cu Răspundere Limitată ”Media Delis”

pe conturile Societății cu Răspundere Limitată ”Fersid” a fost transferată suma de

256.050 de lei.

Totodată, reclamantul a reiterat, conform datelor contabile a întreprinderii, s-a

depistat faptul că atât contractul menționat, cât și facturile fiscale lipsesc de la

întreprindere și respectiv marfa nu a fost livrată de către Societatea cu Răspundere

Limitată ”Fersid” către beneficiar.

La fel a menționat, că prin sentința din 30 iunie 2014 a Judecătoriei Buiucani,

municipiul Chișinău, s-a stabilit faptul că contractele încheiate între Societatea cu

Răspundere Limitată ”Media Delis” și alți agenți economici au fost semnate de către o

persoană necunoscută, fără împuterniciri, astfel contractul menționat fiind ilegal.

A invocat că în cadrul audierii debitorului Cîrlan Diana, ultima a declarat că în

perioada 15 septembrie 2011 – 28 octombrie 2011 și respectiv ulterior, până în luna

ianuarie 2013, nu s-a aflat în țară, nu a făcut transferuri către nici o întreprindere, nu a

primit bunuri de la aceste întreprinderi, nu a acordat dreptul de semnătură și nu a

întocmit procuri pe numele altor persoane.

La 16 februarie 2015, lichidatorul Buga Alexandru, acționând în interesele

Societății cu Răspundere Limitată ”Media Delis”, a expediat în adresa pârâtului

somația, prin care a acordat ultimei termen de 7 zile calendaristice pentru executarea

benevolă a prestației – restituirea sumei și dobânzii de întârziere.

Lichidatorul Societății cu Răspundere Limitată ”Media Delis” a solicitat

obligarea Societății cu Răspundere Limitată ”Fersid” de a restitui suma de 256.050 de

lei și încasarea sumei de 123.721,25 de lei cu titlu de dobândă de întârziere pe perioada

26 februarie 2015 – 29 martie 2017.

Prin hotărârea din 21 august 2017 a Judecătoriei Căușeni, sediul Ștefan Vodă,

s-a admis cererea de chemare în judecată depusă de Societatea cu Răspundere Limitată

”Media Delis”.

S-a încasat de la Societatea cu Răspundere Limitată ”Fersid” în beneficiul

Societății cu Răspundere Limitată ”Media Delis” suma de 256.050 de lei cu titlu de

datorie.

S-a încasat de la Societatea cu Răspundere Limitată ”Fersid” în beneficiul

Societății cu Răspundere Limitată ”Media Delis” suma de 123.721,25 de lei cu titlu de

dobândă de întârziere pe perioada 26 februarie 2015 – 29 martie 2017.

2

S-a încasat de la Societatea cu Răspundere Limitată ”Fersid” în beneficiul

statului suma de 11 394 de lei cu titlu de taxă de stat.

Prin decizia din 04 octombrie 2018 a Curții de Apel Chișinău, s-a respins apelul

declarat de Societatea cu Răspundere Limitată ”Fersid” și s-a menținut hotărârea din

21 august 2017 a Judecătoriei Căușeni, sediul Ștefan Vodă.

La 28 decembrie 2018, Societatea cu Răspundere Limitată ”Fersid” a declarat

recurs împotriva deciziei instanței de apel, prin care a solicitat admiterea recursului,

casarea hotărârilor judecătorești și emiterea unei noi hotărâri, prin care acțiunea să fie

respinsă.

Recurentul Societatea cu Răspundere Limitată ”Fersid”, în motivarea recursului a

menționat că instanța de apel nu a aplicat legea care trebuia aplicată, precum și a

interpretat în mod eronat legea.

A specificat că nu a avut posibilitatea legală de a prezenta probe suplimentare în

motivarea punctului său de vedere, precum și faptul că acționând cu bună-credință, a

executat obligațiile stipulate în contract și factura fiscală și a livrat marfa procurată,

argument care a fost respins de instanța de apel fără a menționa temeiurile ce au stat la

baza respingerii acestuia.

A invocat netemeinicia concluziei instanței de apel precum că la Societatea cu

Răspundere Limitată ”Media Delis” nu există nici un exemplar al contractului fără

număr din 19 septembrie 2011 și facturilor fiscale, ce au fost prezentate de Societatea

cu Răspundere Limitată ”Fersid”, iar instanța de apel nu le-a considerat ca probe

pertinente și accesibile.

A menționat de asemenea că recurentul nu a cunoscut despre faptul că

administratorul Societății cu Răspundere Limitată ”Media Delis” era plecat din țară și

contractul a fost semnat de o altă persoană, fiind aplicată ștampila întreprinderii.

A relatat că recurentului nu poate fi impusă vina că Societatea cu Răspundere

Limitată ”Media Delis” a fost condamnată la lichidare, fiind folosită de persoane terțe

și o pseudă activitate.

Astfel a specificat recurentul că nu au apărut careva dubii referitor la legalitatea

tranzacției la încheierea contractului de către o persoană neîmputernicită și în mod

nelegitim și prin urmare referirea instanțelor de judecată la prevederile art. 123 alin.

(3) din Codul de procedură civilă, nu este relevant speței, or, tranzacția a fost încheiată

din partea Societății cu Răspundere Limitată ”Fersid” în modul stabilit de lege și a

produs efectele juridice pentru ultima, fiind executată.

La fel a invocat că transferul de bani a avut loc în baza contractului din 19

septembrie 2011, facturilor fiscale și ca urmare a livrării faptice și efective de către

Societatea cu Răspundere Limitată ”Fersid” a fructelor procurate de către intimat, iar

argumentul că marfa nu a intrat în posesia Societății cu Răspundere Limitată ”Media

Delis”, nu poate fi reținut, deoarece marfa reprezintă fructe ușor alterabile, cu atât mai

mutl că de la momentul livrării au expirat mai mult de 4 ani.

Suplimentar, recurentul a specificat că în instanța de apel a fost invocată

tardivitatea acțiunii depuse de Societatea cu Răspundere Limitată ”Media Delis”.

Totodată recurentul a precizat că contractul din 19 sepembrie 2011 a fost semnat

pentru livrarea fructelor în sumă totală de 440 000 lei, pentru care Societatea cu

Răspundere Limitată ”Media Delis” a achitat suma de 265 000 lei, iar pentru diferența

rămasă neachitată în sumă de 183 950 de lei a fost semnat contractul de

3

cesiune/preluare a datoriei, prin care datoria în partea neachitată a fost preluată de o

altă companie.

Astfel nu există o datorie ce urmează a fi achitată sau o sumă ce urmează a fi

restituită de către recurent, ca primită fără just temei.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) din Codul de procedură civilă, recursul se

declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale,

dacă legea nu prevede altfel.

Cu referire la termenul de declarare a recursului, instanța de recurs menționează

că, Curtea de Apel Chișinău a emis dispozitivul deciziei la 04 octombrie 2018, însă

date ce ar confirma recepționarea de către părți a deciziei motivate a instanței de apel,

la materialele cauzei lipsesc.

Astfel, recursul declarat de Societatea cu Răspundere Limitată ”Fersid” la 28

decembrie 2018, se consideră depus în termenul prevăzut de lege.

Prin încheierea din 20 februarie 2019 a Curții Supreme de Justiție, recursul

declarat de Societatea cu Răspundere Limitată ”Fersid” a fost considerat admisibil.

În conformitate cu art. 444 Codul de procedură civilă, recursul se examinează fără

înștiințarea participanților la proces. Completul din 5 judecători decide asupra

oportunității invitării tuturor participanților sau a reprezentanților acestora pentru a se

pronunța cu privire la problemele de legalitate invocate în cererea de recurs.

Studiind materialele dosarului în raport cu temeiurile cererii de recurs, Colegiul

consideră necesar de a admite recursul din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. c) din Codul de procedură civilă, instanța,

după ce judecă recursul, este în drept să admită recursul, să caseze integral decizia

instanței de apel și să trimită cauza spre rejudecare în instanța de apel o singură dată

dacă eroarea judiciară nu poate fi corectată de către instanța de recurs.

După cum rezultă din materialele cauzei, la 19 septembrie 2011 între Societatea

cu Răspundere Limitată Media Delis” și Societatea cu Răspundere limitată ”Fersid” a

fost încheiat contractul fără număr, în temeiul căruia ultima a eliberat facturi fiscale -

la 20 septembrie 2011 în sumă de 110 000 lei pentru cantitatea de 12 222,22 de kg de

banane în stare proaspătă, la 21 septembrie 2011 în sumă de 187 000 lei pentru

20 777,78 de kg de banane în stare proaspătă și la 22 septembrie 2011 în sumă de

143 000 lei pentru 15 888,89 de kg de banane în stare proaspătă, iar în total suma de

440 000 lei (f.d. 113-115).

Deci conform contractului în cauză, de către Societatea cu Răspundere Limitată

”Media Delis”, pe contul Societății cu Răspundere Limitată ”Fersid”, prin ordinul de

plată nr. 8 din 20 septembrie 2011 a fost transferată suma de 110 000 lei, prin ordinul

de plată nr. 13 din 27 septembrie 2011 a fost transferată suma de 96 000 lei, prin

ordinul nr. 35 din 11 octombrie 2011 a fost transferată suma de 50 000 lei și prin

ordinul nr. 39 din 28 octombrie 2011 a fost transferată suma de 50 de lei, iar în total

suma de 256 050 de lei (f.d. 26-29).

La fel, din actele cauzei urmează că prin sentința din 30 iunie 2014 a Judecătoriei

Buiucani, municipiul Chișinău, Societatea cu Răspundere Limitată ”Media Delis” a

fost declarată culpabilă în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 244 alin. (2) lit. b)

Cod penal, fiindu-i numită o pedeapsă sub formă de amendă în mărime de 4 500

unități convenționale sau 9 000 lei, cu lichidarea persoanei juridice.

Prin hotărârea din 04 septembrie 2014 a Judecătoriei Comerciale de

Circumscripție, s-a dispus intentarea procedurii de lichidare față de Societatea cu

4

Răspundere Limitată ”Media Delis”, iar în calitate de lichidator a fost numită

ÎI ”Buga Alexandru”, iar prin încheierea din 16 aprilie 2015, s-a substituit lichidatorul

ÎI ”Buga Alexandru” cu persoana fizică, Buga Alexandru.

În urma efectuării inventarierii la Societatea cu Răspundere Limitată ”Media

Delis”, lichidatorul Buga Alexandru a depistat faptul semnării cu Societatea cu

Răspundere Limitată ”Fersid” a contractului din 19 septembrie 2011.

Înaintând prezenta acțiune, lichidatorul Societății cu Răspundere Limitată ”Media

Delis”, Buga Alexandru a invocat că marfa menționată în contract, nu a fost livrată de

către Societatea cu Răspundere Limitată ”Fersid” către beneficiar, precum și faptul că

prin sentința din 30 iunie 2014 a Judecătoriei Buiucani, municipiul Chișinău, s-a

stabilit că contractele încheiate între Societatea cu Răspundere Limitată ”Media Delis”

și alți agenți economici, au fost semnate de o persoană necunoscută, fără împuterniciri,

astfel că și contractul în cauză este unul ilegal.

Totodată, Colegiul reține că inițial, lichidatorul Societății cu Răspundere Limitată

”Media Delis” a solicitat declararea nulității contractului din 19 septembrie 2011

încheiat cu Societatea cu Răspundere Limitată ”Fersid”, încasarea sumei de 256 050 de

lei cu titlu de datorie și încasarea sumei de 123 721,25 de lei cu titlu de penalitate.

Însă, pe parcursul examinării cauzei, lichidatorul Buga Alexandru și-a concretizat

pretențiile, solicitând încasarea sumei de 256 050 de lei cu titlu de datorie și încasarea

sumei de 123 721,25 de lei cu titlu de penalitate (f.d. 79-82).

Fiind investite cu judecarea pricinii, instanțele de judecată au concluzionat

referitor la temeinicia acțiunii, motivându-și concluziile pe faptul că în temeiul

contractului din 19 septembrie 2011, Societatea cu Răspundere Limitată ”Media Delis”

a transferat pe conturile Societății cu Răspundere Limitată ”Fersid” suma totală de 256

050 de lei, în calitate de plată pentru fructe, în baza ordinelor de plată.

Totodată, instanțele au reținut că Societatea cu Răspundere Limitată ”Media

Delis” nu deține contractul din 19 septembrie 2011, iar originalul acestuia nici nu a

fost anexat la materialele cauzei.

Mai mult ca atât, instanțele de judecată au concluzionat că fără a avea careva

relații contractuale, Societatea cu Răspundere Limitată ”Media Delis” a transferat pe

conturile Societății cu Răspundere Limitată ”Fersid” mijloace bănești în sumă totală de

256 050 lei.

Colegiul Civil, Comercial și de Contencios Administrativ lărgit al Curții Supreme

de Justiție consideră soluția instanței de apel dată în prezentul litigiu drept una

superficială.

În conformitate cu art. 373 alin. (2) Codul de procedură civilă, în limitele

apelului, instanța de apel verifică circumstanțele și raporturile juridice stabilite în

hotărîrea primei instanțe, precum și cele care nu au fost stabilite, dar care au

importanță pentru soluționarea cauzei, apreciază probele din dosar și cele prezentate

suplimentar în instanță de apel de către participanții la proces.

În conformitate cu art. 117 alin. (1) și (2) CPC, probe în pricini civile sânt

elementele de fapt, dobândite în modul prevăzut de lege, care servesc la constatarea

circumstanțelor ce justifică pretențiile și obiecțiile părților, precum și altor

circumstanțe importante pentru justa soluționare a pricinii. În calitate de probe în

pricini civile se admit elementele de fapt constatate din explicațiile părților și ale altor

5

persoane interesate în soluționarea pricinii, din depozițiile martorilor, din înscrisuri,

probe materiale, înregistrări audio-video, din concluziile experților.

La caz, instanța de recurs reține că instanțele ierarhic inferioare au reținut că

părțile nu au avut careva relații contractuale pentru care puteau fi transferate mijloacele

bănești, cu atât mai mult că Societatea cu Răspundere Limitată ”Media Delis” nu

deține exemplarul contractului, iar originalul acestuia nici nu a fost anexat la

materialele cauzei.

Din procesul-verbal al ședinței de judecată a instanței de apel din 04 octombrie

2018, rezultă că la demersul reprezentantului Societății cu Răspundere Limitată

”Fersid”, instanța de apel a dispus anexarea la materialele cauzei a contractului de

vânzare-cumpărare din 19 septembrie 2011 (f.d. 201).

La fel, din materialele cauzei urmează că la cererea de apel, Societatea cu

Răspundere Limitată ”Fersid” a anexat contractul de cesiune nr. 28 din 28 octombrie

2011, prin care Societatea cu Răspundere Limitată ”Media Delis” a transmis, iar

Societatea cu Răspundere Limitată ”Fersid” a preluat dreptul de a solicita de la

Societatea cu Răspundere Limitată ”Adonis” datoria în sumă de 183 950 lei (f.d. 164).

În asemenea împrejurări, Colegiul Civil, Comercial și de Contencios

Administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție relevă că instanța de apel, judecând

apelul declarat de către Societatea cu Răspundere Limitată ”Fersid”, nu a cercetat

probele anexate în instanța de apel și anume contractul din 19 septembrie 2011 și

contractul de cesiune din 28 octombrie 2011, în raport cu cele invocate de către

intimat.

Mai mult ca atât, instanța de apel nu s-a expus și asupra faptului că suma totală a

contractului din 19 septembrie 2011 a constituit 440 000 lei, iar conform ordinelor de

plată, Societatea cu Răspundere Limitată ”Media Delis” a achitat Societății cu

Răspundere Limitată ”Fersid”, conform facturilor, suma de 256 050 de lei, iar pentru

suma rămasă de 183 950 lei a fost încheiat contractul de cesiune a creanței.

O altă circumstanță care prezintă importanță la soluționarea litigiului dedus

judecății, dar nefiind apreciată de instanța de apel reprezintă și faptul că, în cererea de

apel, Societatea cu Răspundere Limitată ”Fersid” a invocat netemeinicia pretențiilor

reclamantului precum că marfa livrată și ieșită din proprietatea apelantului nu a intrat

în posesia Societății cu Răspundere Limitată ”Media Delis”, nu figurează în acte sau

nu a fost găsită, indicând în acest sens că marfa livrată reprezintă banane în stare

proaspătă, iar din momentul livrării, a trecut termen de 4 ani.

În acest sens, instanța de apel nu a verificat dacă în perioada lunilor septembrie-

octombrie 2011, Societatea cu Răspundere Limitată ”Fersid” a încheiat cu alți agenți

economici contracte de vânzare-cumpărare a bananelor în stare proaspătă, pentru a

stabili cu certitudine dacă în perioada dată ultima dispunea de cantitatea respectivă de

banane pe care a invocat că a livrat-o Societății cu Răspundere Limitată Media Delis”.

Totodată, audiind înregistrarea audio a ședinței instanței de apel din 04

octombrie 2018, Colegiul a stabilit că în ședința nominalizată, reprezentantul

apelantului a invocat omiterea de către Societatea cu Răspundere Limitată ”Media

Delis” a termenului de prescripție.

În conformitate cu art. 373 alin. (1) și (5) Codul de procedură civilă, instanța de

apel verifică, în limitele cererii de apel, ale referințelor și obiecțiilor înaintate,

legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în ceea ce privește constatarea circumstanțelor

6

de fapt și aplicarea legii în primă instanță. Instanța de apel este obligată să se pronunțe

asupra tuturor motivelor invocate în apel.

În conformitate cu art. 390 alin. (1) lit. e), f) Codul de procedură civilă, decizia

instanței de apel trebuie să conțină motivele concluziilor instanței de apel și referirea la

legea guvernantă; concluziile instanței de apel în urma examinării apelului.

Colegiul menționează că declarând apel împotriva hotărârii primei instanțe,

Societatea cu Răspundere Limitată ”Fersid” a invocat totodată și scurgerea termenului

de prescripție extinctivă de 3 ani, în interiorul căruia Societatea cu Răspundere

Limitată ”Media Delis” poate să-și apere dreptul pretins.

Respectiv, instanța de apel nu s-a expus privitor la termenul depunerii de către

Societatea cu Răspundere Limitată ”Media Delis” a cererii de chemare în judecată, iar

instanța de recurs este în imposibilitate de a corecta omisiunea de procedură.

Colegiul reține că contrar prevederilor legale menționate, instanța de apel în

decizia recurată nu s-a expus în privința tuturor argumentelor invocate în apel, fapt ce

constituie o încălcare a normelor de drept procedural. Or, abținerea instanței de la

furnizarea unui răspuns explicit în privința argumentelor apelului constituie o încălcare

a art. 6 § 1 al Convenției Europene pentru Apărarea Drepturilor Omului și a

Libertăților Fundamentale, deoarece acestuia nu i-a fost acordată posibilitatea de a ști

dacă argumentele invocate în cererea de apel au fost neglijate sau respinse, motivele

respingerii acestora, fiind astfel lăsat într-o stare de incertitudine și creată impresia că

nu a fost auzit.

Deci, în cazul respingerii apelului, instanța de apel urmează să expună în decizie

concluzia cu privire la toate argumentele invocate de apelant, să întemeieze motivele

în legătură cu care argumentele apelantului din cererea de apel au fost recunoscute ca

neîntemeiate. Instanța nu se va referi la simpla constatare a faptului netemeiniciei

apelului, deoarece în acest caz decizia apare ca nemotivată.

Deci, decizia atacată cu recurs este una incompletă, iar nemotivarea unei hotărâri

judecătorești încalcă dreptul părților la un proces echitabil, garantat de art. 6 § 1 al

Convenției Europene pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților

Fundamentale.

Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, instanțele de

judecată, inclusiv instanțele de apel sunt obligate de a motiva hotărârile sale. În

special, decizia trebuie să conțină circumstanțele cauzei, constatate de instanță, probele

pe care se întemeiază concluziile ei referitoare la admiterea sau respingerea acțiunii, alt

chestiuni ce au fost soluționate în cadrul judecării pricinii, legea materială și

procedurală aplicată în cadrul judecării pricinii, argumentele instanței în caz de

respingere a unor probe prezentate de participanți s.a.

Prin urmare Curtea de Apel Chișinău, examinând apelul declarat de Societatea cu

Răspundere Limitată ”Fersid”, a omisă să se expună referitor la argumentul invocat de

apelant precum că Societatea cu Răspundere Limitată ”Media Delis” a depus cerere de

chemare în judecată cu omiterea termenului de prescripție.

Astfel se va remarca, din decizia recurată rezultă că instanța de apel în mod

arbitrar a respins apelul declarat de Societatea cu Răspundere Limitată ”Fersid”,

deoarece aceasta nu conține o analiză amplă și clară în vederea concluziilor stabilite, or

judecarea superficială a apelului este evidentă și prin faptul că instanța de apel s-a

limitat la o motivare evazivă, fapt ce denotă că decizia contestată nu conține nici o

argumentare clară ce ar determina adoptarea soluției la care s-a ajuns.

7

În aceste condiții, instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor aspectelor

expuse în cererea de apel și nu a stabilit cu certitudine circumstanțele importante întru

soluționarea justă a litigiului, situație ce duce la imposibilitatea instanței de recurs să

verifice temeinicia și legalitatea deciziei contestate cu recurs.

Prin urmare, Colegiul reține că decizia instanței de apel are un caracter

superficial și evaziv, fapt care servește drept temei de casare cu trimiterea cauzei la

rejudecare în instanța de apel.

În conformitate cu art. 432 alin. (4) Codul de procedură civilă, săvârșirea altor

încălcări decât cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în

cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a

pricinii sau în cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către

instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la

încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Analizând circumstanțele menționate și având în vedere faptul că, eroarea

judiciară în cauză nu poate fi corectată de către instanța de recurs, Colegiul Civil,

Comercial și de Contencios Administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție ajunge la

concluzia de a admite recursul de a casa integral decizia instanței de apel și de a trimite

cauza spre rejudecare în instanța de apel.

La rejudecarea cauzei, instanța de apel urmează să țină cont de cele menționate și,

reexaminând cauza, să emită o hotărâre legală și întemeiată.

În conformitate cu art. 445 alin.(1) lit. c) Codul de procedură civilă, Colegiul

Civil, Comercial și de Contencios Administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție

d e c i d e:

Se admite recursul declarat de Societatea cu Răspundere Limitată ”Fersid”.

Se casează integral decizia din 04 octombrie 2018 a Curții de Apel Chișinău, în

cauza civilă, la cererea de chemare în judecată judecată depusă de Societatea cu

Răspundere Limitată ”Media Delis” (în proces de lichidare) împotriva Societății cu

Răspundere Limitată ”Fersid” cu privire la restituirea sumei și încasarea dobânzii de

întârziere, cu trimiterea cauzei spre rejudecare la Curtea de Apel Chișinău, în alt complet

de judecată.

Decizia nu se supune niciunei căi de atac.

Președintele ședinței, judecătorul Valeriu Doagă

judecătorii Galina Stratulat

Iurie Bejenaru

Mariana Pitic

Dumitru Mardari

8