2ra-237/19 — încasarea datoriei

2ra-237/19 — încasarea datoriei (Curtea Supremă de Justiție, 2019)

Dosarul nr. 2ra-237/19

prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Ciocana (jud.: S. Draguța)

instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud.: V. Cotorobai, I. Țurcan, M. Anton)

D E C I Z I E

20 februarie 2019 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele ședinței, judecătorul Tatiana Vieru

Judecători: Maria Ghervas

Nina Vascan

Nicolae Craiu

Iurie Bejenaru

examinând cererea de recurs declarată de către Nadejda Bosîi,

în cauza civilă intentată la cererea de chemare în judecată depusă de către

Societatea pe Acțiuni „Termoelectrica” în interesele Asociației Proprietarilor de

Locuințe Privatizate 54/183 împotriva Nadejdei Bosîi cu privire la încasarea datoriei

împotriva deciziei din 25 octombrie 2018 a Curții de Apel Chișinău, prin care

s-a admis cererea de apel depusă de Nadejda Bosîi, s-a casat hotărârea din 31 mai

2017 a Judecătoriei Chișinău, sediul Ciocana și s-a emis o nouă hotărâre,

c o n s t a t ă :

La 7 decembrie 2016, Societatea pe Acțiuni „Termoelectrica” în interesele

Asociației Proprietarilor de Locuințe Privatizate 54/183 a depus cerere de chemare în

judecată împotriva Nadejdei Bosîi cu privire la încasarea datoriei.

În motivarea acțiunii, reclamantul a indicat că în baza contractului de livrare a

energiei termice în apă caldă nr.5122 din 1 martie 2009, încheiat între Societatea pe

Acțiuni „Termoelectrica” și Asociația Proprietarilor de Locuințe Privatizate 54/183,

ultima și-a asumat obligația de a achita lunar plata pentru utilizarea energiei termice

furnizate.

Astfel reclamantul a menționat că, la 22 noiembrie 2016, din cauza neonorării

obligațiilor de plată, Asociația Proprietarilor de Locuințe Privatizate 54/183 a

acumulat o datoriei la energia termică în sumă de 32 114 766,78 lei.

Reclamantul a invocat că Asociația Proprietarilor de Locuințe Privatizate

54/183 la rândul său, a prestat servicii de gospodărie comunală, inclusiv energie

termică, tuturor proprietarilor, chiriașilor, locatarilor apartamentelor, încăperilor

locuibile și nelocuibile a blocului locativ gestionat. Prin urmare aceștia au beneficiat

de serviciul prestat și au obligația de a achita în termen contravaloarea energiei

1

termice, conform facturilor primite, iar în caz de neachitare de către consumatori a

sumelor datorate, Asociația Proprietarilor de Locuințe Privatizate 54/183 este în drept

să acționeze consumatorii în judecată cu privire la încasarea datoriei.

În acest context, reclamantul a relatat că deși beneficiara Bosîi Nadejda nu a

achitat pentru serviciile prestate, Asociația Proprietarilor de Locuințe Privatizate

54/183 nu a depus cerere de chemare în judecată cu privire la încasarea datoriei

formate pentru perioada 1 noiembrie 2001 - 1 octombrie 2016, în sumă totală de

84 074,66 lei, din lipsa mijloacelor financiare pentru achitarea taxei de stat și a altor

cheltuieli de judecată.

Reclamantul a notat că în baza contului personal, deschis la Asociația

Proprietarilor de Locuințe Privatizate 54/183 pe numele pârâtei ultima, a acceptat

prestarea și a beneficiat de servicii comunale în volum deplin, fără întreruperi, în

conformitate cu normele și tarifele în vigoare. Astfel indiferent de faptul dacă a fost

sau nu încheiat contract în acest sens, consumatorii urmează să achite serviciile

prestate, iar lipsa unui contract scris nu scutește consumatorul de obligația achitării

serviciului prestat.

Reclamantul Societatea pe Acțiuni „Termoelectrica” în interesele Asociației

Proprietarilor de Locuințe Privatizate 54/183 a solicitat încasarea din contul Nadejdei

Bosîi în beneficiul său a datoriei în sumă de 84 074,6 lei, pentru perioada noiembrie

2001- octombrie 2016, taxa de stat achitată la depunerea acțiunii și a cheltuielilor de

judecată.

Prin hotărârea din 31 mai 2017 a Judecătoriei Chișinău, sediul Ciocana,

acțiunea a fost admisă, fiind încasat din contul Nadejdei Bosîi în beneficiul Societății

pe Acțiuni „Termoelectrica” în interesele Asociației Proprietarilor de Locuințe

Privatizate 54/183 datoria acumulată la energia termică livrată pentru perioada 01

noiembrie 2001- 31 octombrie 2016 în sumă de 84 074,66 lei, taxa de stat achitată la

depunerea acțiunii în sumă de 2522,23 lei, cheltuielile pentru citarea publică a pârâtei

în sumă de 150 lei, în total 2672, 23 lei. A fost autorizat pătrunderea forțată a

executorului judecătoresc în încăperile aflate în posesia și/ sau în proprietatea

debitorului, inclusiv în cele în care se află bunurile debitorului la executarea hotărârii

(f.d 85-88).

Prin decizia din 25 octombrie 2018 a Curții de Apel Chișinău, a fost admis

apelul depus de Nadejda Bosîi, fiind casată hotărârea din 31 mai 2017 a Judecătoriei

Chișinău, sediul Ciocana și emisă o nouă hotărâre prin care a fost încetat procesul în

partea pretenției cu privire la încasarea datoriei pentru energia termică pentru perioada

1 noiembrie 2001- 31 octombrie 2016. A fost admisă pretenția cu privire la încasarea

datoriei pentru energia termică pentru perioada februarie 2008 – 31 octombrie 2016,

fiind încasat din contul Nadejdei Bosîi în beneficiul Societății pe Acțiuni

„Termoelectrica” în interesele Asociației Proprietarilor de Locuințe Privatizate

54/183 datoria în sumă de 71 545 lei pentru perioada februarie 2008 – 31 octombrie

„Termoelectrica” taxa de stat achitată la depunerea acțiunii în sumă de 2146,35 lei

(f.d. 119-126).

La 10 decembrie 2018, Nadejda Bosîi, a declarat recurs împotriva deciziei din

25 octombrie 2018 a Curții de Apel Chișinău, solicitând admiterea recursului, casarea

deciziei instanței de apel și hotărârii primei instanțe, cu pronunțarea unei noi hotărâri

2

de respingere a acțiunii și încasarea din contul Societății pe Acțiuni „Termoelectrica”

în beneficiul său a cheltuielilor de asistență juridică în sumă de 2000 lei, cheltuielilor

ce constau din taxa de stat achitată la depunerea cererii de apel în sumă de 1891,67

lei și taxa de stat achitată la depunerea cererii de recurs în sumă de 1105,37 lei.

În motivarea ilegalității deciziei contestate, recurenta a afirmat că instanțele

judecătorești prin hotărârile pronunțate au încălcat normele de drept material și

procedural.

Astfel, recurenta a menționat că prin decizia contestată, instanța de apel a decis

de a înceta procesul în partea pretenției cu privire la încasarea datoriei pentru energia

termică pentru perioada noiembrie 2001 – 31 octombrie 2016, totodată a decis de a

fi încasat din contul Nadejdei Bosîi în beneficiul Societății pe Acțiuni

„Termoelectrica” în interesele Asociației Proprietarilor de Locuințe Privatizate

54/183 datoria în sumă de 71 545 lei pentru perioada februarie 2008 – 31 octombrie

și aceiași perioada a încetat procesul și totodată a admis acțiunea.

Suplimentar, recurenta a menționat că prin hotărârea din 25 iunie 2008 a

Judecătoriei Ciocana, mun. Chișinău a fost admisă parțial acțiunea depusă de

Asociația Proprietarilor de Locuințe Privatizate 54/183, fiind încasat din contul său în

beneficiul asociației datoria în sumă de 2308,37 lei pentru perioada noiembrie 2001-

mai 2003, iar cerința cu privire la încasarea datoriei pentru perioada iunie 2003-31

ianuarie 2008 a fost respinsă, deoarece instanța a constatat că apartamentul său a fost

deconectat de la sistemul centralizat de încălzire la sfârșitul lunii mai 2003.

Prin urmare recurenta, a considerat eronate concluziile instanței de apel că nu

a prezentat probe privind deconectarea apartamentului său de la sistemul centralizat

de încălzire pentru perioada februarie 2008 – 31 octombrie 2016, deoarece din

hotărârea din 25 iunie 2008 a Judecătoriei Ciocana, mun. Chișinău clar rezultă că

acest fapt.

Totodată recurenta a specificat că Societatea pe Acțiuni „Termoelectrica” în

interesele Asociației Proprietarilor de Locuințe Privatizate 54/183 nu a prezentat

probe care ar confirma faptul că după pronunțarea hotărârii din 25 iunie 2008 a

Judecătoriei Ciocana, mun. Chișinău apartamentul său a fost reconectat la sistemul

centralizat de încălzire.

În ceea ce privește invocare de către instanța de apel a necontestării de către

recurentă a facturilor lunare, ultima a menționat că din anul 2008 împreună cu familia

sa locuiește în Franța și nu a avut posibilitate de a contesta facturile eliberate lunar.

La 14 ianuarie 2019, în conformitate art. 439 alin. (2) din Codul de procedură

civilă, Curtea Supremă de Justiție a comunicat cererea de recurs Societății pe Acțiuni

„Termoelectrica” și Asociației Proprietarilor de Locuințe Privatizate 54/183 ,

informând-l că referința se depune în termen de o lună de la data primirii scrisorii. În

mod corespunzător, dacă referința nu este prezentată în termenul stabilit,

admisibilitatea recursului se decide în lipsa acesteia (f.d. 131).

La 12 februarie 2019, Societatea pe Acțiuni „Termoelectrica” a depus referință

la cererea de recurs înaintat de Nadejda Bosîi, prin care a solicitat declararea

recursului ca fiind inadmisibil.

3

La data stabilită pentru examinarea admisibilității recursului, Asociația

Proprietarilor de Locuințe Privatizate 54/183 nu a depus referință, prin care să-și

exprime poziția cu privire la recursul declarat.

În conformitate cu articolul 434 din Codul de procedură civilă, recursul se

declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale,

dacă legea nu prevede altfel. Termenul respectiv este de decădere și nu poate fi

restabilit. Această limită temporală este esențială pentru a asigura buna administrare

a justiției și, în special, principiul securității juridice (a se vedea Marc Brauer, ibidem,

parag. 35; Tence vs Slovenia, 31 mai 2016, parag. 31).

Prin prisma dispoziției citate, Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție constată în termen recursul declarat

de Nadejda Bosîi la 10 decembrie 2018 împotriva deciziei din 25 octombrie 2018 a

Curții de Apel Chișinău.

În conformitate cu art. 441 din Codul de procedură civilă, în cazul în care

recursul este considerat admisibil, un complet din 5 judecători examinează fondul

recursului.

În corespundere cu art. 444 din Codul de procedură civilă, recursul s-a

examinat fără înștiințarea participanților la proces, însă data și ora ședinței a fost

plasată pe pagina web a Curții Supreme de Justiție. Astfel, Colegiul a decis

inoportună invitarea acestora, întrucât argumentele expuse în cererea de recurs au

fost formulate cu suficientă precizie pentru a permite instanței verificarea legalității

hotărârii atacate. Totodată, toate punctele de drept care puteau exista în această cauză

pot fi cercetate și soluționate în mod adecvat pe baza înscrisurilor prezente la dosar.

În esență, recurenta și intimații au avut posibilitatea să își prezinte poziția în scris și

să răspundă la concluziile părții adverse. Mai mult, nici un participant nu a solicitat

audierea publică a cauzei sale (a se vedea, mutatis mutandis, Auza Vilho Eskelinen

și alții v. Finlanda, 19 aprilie 2007, parag. 72 – 75, Eriksson v. Suedia, 12 aprilie

2012, parag. 66, 72, Pönkä v. Estonia, 8 noiembrie 2016, parag. 33 – 34).

Suplimentar, în parag. 26 – 27 din decizia Curții Constituționale nr. 95 din 19

decembrie 2016 privind excepția de neconstituționalitate a articolului 444 din Codul

de procedură civilă, Curtea a statuat că în cazul procedurilor care au ca obiect

autorizarea unui apel sau care consacră verificarea unor aspecte de drept, și nu de

fapt, sunt îndeplinite condițiile articolului 6 din Convenție chiar dacă instanța de apel

sau de recurs nu oferă reclamantului posibilitate să se exprime în fața sa, în persoană.

Iar, în esență nu este afectat accesul liber la justiție.

Verificând decizia contestată în raport cu criticile formulate, în limitele

controlului de legalitate și temeiurilor de drept invocate, Colegiul civil, comercial și

de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul

declarat de Nadejda Bosîi este întemeiat și urmează a fi admis, cu dispunerea casării

deciziei din 25 octombrie 2018 a Curții de Apel Chișinău și trimiterea cauzei spre

rejudecare în aceeași instanță, în alt complet de judecători, pentru motivele ce

succed.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. c) din Codul de procedură civilă,

instanța, după ce judecă recursul, este în drept: să admită recursul, să caseze integral

decizia instanței de apel și să trimită cauza spre rejudecare în instanța de apel o

singură dată dacă eroarea judiciară nu poate fi corectată de către instanța de recurs.

4

Instanța de recurs notează că conform contractului de livrare a energiei

termice în apă caldă nr. 5122 din 1martie 2009, încheiat între Societatea pe Acțiuni

„Termoelectrica” și Asociația Proprietarilor de Locuințe Privatizate 54/183, ultima

și-a asumat obligația de a achita lunar plata pentru utilizarea energiei termice

furnizate (f.d. 8-9).

Potrivit informației din Registru bunurilor imobile, Nadejda Bosîi este

proprietara apartamentului nr. 90 din str. I. Vieru 18/1 mun. Chișinău (f.d. 11).

Conform informației despre achitarea serviciilor locativ-comunale prezentată

de Întreprinderea Municipală „Infocom”, soldul datoriei la plata energiei termice a

Nadejdei Bosîi pentru perioada noiembrie 2001- octombrie 2016 constituie suma de

84 074,66 lei (f.d. 12-17).

Totodată din materialele cauzei rezultă că anterior, Asociația Proprietarilor de

Locuințe Privatizate 54/183 a depus cerere de chemare în judecată împotriva

Nadejdei Bosîi cu privire la încasarea datoriei pentru energia termică în sumă de 11

501 lei pentru perioada noiembrie 2001 -ianuarie 2008 (f.d. 97).

Prin hotărârea din 25 iunie 2008 a Judecătoriei Ciocana mun. Chișinău, a fost

admisă parțial acțiunea, fiind dispusă încasarea din contul Nadejdei Bosîi în

beneficiul Asociației Proprietarilor de Locuințe Privatizate 54/183 datoria pentru

energia termică în sumă de 2308,37 lei pentru perioada noiembrie 2001 – aprilie

deconectat de la sistemul centralizat de încălzire, fiind instalat sistem autonom.

La 7 decembrie 2016, Societatea pe Acțiuni „Termoelectrica” în interesele

Asociației Proprietarilor de Locuințe Privatizate 54/183 a depus prezenta cererea de

chemare în judecată împotriva Nadejdei Bosîi cu privire la încasarea datoriei pentru

energia termică în sumă de 84 074,66 lei pentru perioada noiembrie 2001 –

octombrie 2016.

Colegiul lărgit remarcă că, prima instanța, fiind învestită cu examinarea

prezentei cauze a hotărât că pretențiile înaintate de Societatea pe Acțiuni

„Termoelectrica” în interesele Asociației Proprietarilor de Locuințe Privatizate

54/183 sunt întemeiate și urmează a fi admise.

Curtea de Apel Chișinău, prin decizia din 25 octombrie 2018 a admis apelul

depus de Nadejda Bosîi, a casat hotărârea primei instanțe și a emis o nouă hotărâre

cu privire la încetarea procesului în partea pretenției cu privire la încasarea datoriei

pentru energia termică pentru perioada 1 noiembrie 2001- 31 octombrie 2016 și

totodată a admis pretenția cu privire la încasarea datoriei pentru energia termică

pentru perioada februarie 2008 – 31 octombrie 2016, în sumă de 71 545 lei.

Instanța de recurs conchide, însă, că o astfel de soluție rezultă din

nedeterminarea exactă a naturii juridice a litigiului, criteriu, care presupune prin sine

lămurirea completă și certă a situației de fapt sub toate aspectele, mai mult că

concluziile instanței de apel sunt bazate pe o apreciere unilaterală și arbitrară a

materialului probator, fapt ce vine în contradicție cu normele de drept procedural.

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme

de Justiție constată, că decizia instanței de apel, trebuie să corespundă tuturor

normelor de drept, să fie clară, înțeleasă de părțile implicate în proces, și să răspundă

în mod expres la toate cererile și obiecțiile formulate de apelant și intimat.

5

Astfel, formulările din conținutul deciziei trebuie să corespundă exigențelor de

corectitudine, certitudine, deplinătate, claritate, consecutivitate, logică, elocvență,

lipsă de rezerve (necondiționalitate), oficialitate și pertinență.

În acord cu articolul 373 alin. (5) din Codul de procedură civilă, instanța de

apel este obligată să se pronunțe asupra tuturor motivelor invocate în apel.

Drept urmare, în sensul articolului 390 alin. (1) lit. f) din Codul de procedură

civilă, decizia instanței de apel trebuie să conțină concluziile acesteia în urma

examinării apelului.

Conform articolului 240 alin. (3) din Codul de procedură civilă, instanța

judecătorească adoptă hotărârea în limitele pretențiilor înaintate de reclamant.

În condițiile articolului 241 alin. (6) din Codul de procedură civilă, dispozitivul

cuprinde concluzia instanței judecătorești privind admiterea sau respingerea

integrală sau parțială a acțiunii, repartizarea cheltuielilor de judecată, calea și

termenul de atac al hotărîrii.

Având în vedere că instanța de apel a casat hotărârea primei instanțe, instanța

de recurs va stabili dacă procedura în ansamblu, inclusiv modul în care s-a răspuns

la motivele din cererea de apel, a fost corectă.

Ab initio, Colegiul lărgit reiterează că din conținutul deciziei contestate cu

recurs de către Nadejda Bosîi rezultă că instanța de apel în partea motivantă a

deciziei a concluzionat că proces urmează a fi încetat în partea pretenției cu privire

la încasarea datoriei pentru energia termică pentru perioada 1 noiembrie 2001-

ianuarie 2008, deoarece pentru perioada nominalizată prezentată pentru plată există

deja hotărârea din 25 iunie 2008 a Judecătoriei Ciocana, mun. Chișinău. În partea

pretenția cu privire la încasarea datoriei pentru energia termică pentru perioada

februarie 2008 – 31 octombrie 2016, Curtea de Apel Chișinău a considerat-o

întemeiată, depunând încasarea datoriei în sumă de 71 545 lei.

În același timp, instanța de recurs remarcă că conform dispozitivului deciziei,

instanța de apel a încetat procesul în partea pretenției cu privire la încasarea datoriei

pentru energia termică pentru întreaga perioadă solicitată și anume 1 noiembrie

2001- 31 octombrie 2016 și totodată a admis pretenția cu privire la încasarea datoriei

pentru energia termică pentru perioada februarie 2008 – 31 octombrie 2016.

Instanța de recurs constată că concluziile expuse în partea de motivare nu

corespund cu concluziile din partea dispozitivă, deoarece în partea motivată a fost

indicat că urmează a fi încetat procesul în partea pretenției cu privire la încasarea

datoriei pentru energia termică pentru perioada 1 noiembrie 2001- ianuarie 2008 și

admisă pretenția cu privire la încasarea datoriei pentru energia termică pentru

perioada februarie 2008 – 31 octombrie 2016, însă în dispozitivul deciziei, instanța

de apel a decis pentru aceiași perioada și anume februarie 2008 -31 octombrie 2016

de a înceta procesul și totodată de a admite acțiunea.

Prin urmare, instanța de recurs menționează că dispozitivul deciziei din 25

octombrie 2018 a Curții de Apel Chișinău nu corespunde cu partea motivată a

deciziei.

Raportând circumstanțele stabilite la normele de drept procedurale enunțate

supra, Colegiul conchide că examinarea cauzei în ordine de apel s-a produs în mod

arbitrar fiind emisă o decizie care conține concluzii contradictorii.

6

Suplimentar, la depunerea cererii de apel, Nadejda Bosîi a indicat că

apartamentul său a fost deconectat de la sistemul centralizat de încălzire, invocând în

susținerea celor menționate hotărârea din 25 iunie 2008 a Judecătoriei Ciocana, mun.

Chișinău.

Colegiul judiciar amintește că într-adevăr prin hotărârea enunțată a fost admisă

parțial acțiunea depusă de Asociația Proprietarilor de Locuințe Privatizate 54/183,

fiind încasat din contul Nadejdei Bosîi în beneficiul Asociației Proprietarilor de

Locuințe Privatizate 54/183 datoria în sumă de 2308,37 lei pentru perioada noiembrie

2001- mai 2003, iar cerința cu privire la încasarea datoriei pentru perioada iunie 2003-

31 ianuarie 2008 a fost respinsă, deoarece instanța a constatat că apartamentul

Nadejdei Bosîi a fost deconectat de la sistemul centralizat de încălzire la sfârșitul lunii

mai 2003, invocând în susținerea celor enunțate contractul de furnizare a gazelor

naturale la consumatorii casnici din 18 iunie 2003.

Conform chitanțelor din 25 iunie 2008 și 10 februarie 2009, se confirmă faptul

că Nadejda Bosîi a achitat datoria încasată conform hotărârii enunțate mai sus în sumă

de 2308,37 lei (f.d. 144).

Mai mult, instanța de recurs menționează că la depunerea cererii de recurs,

recurenta a anexat certificatul de garanție din 26 mai 2003, proiectul de lucru privind

alimentarea cu gaz a cazanului în apartamentul nr. 72 din str. I. Vieru 18/1 mun.

Chișinău din 26 mai 2003 și contractul de furnizare a gazelor naturale la consumatorii

casnici nr. 53568 din 18 iunie 2003 (f.d. 137-150).

Astfel din actele enunțate rezultă că în apartamentul nr. 72 din str. I. Vieru 18/1

mun. Chișinău ce aparține Nadejdei Bosîi a fost instalat sistem autonom de încălzire.

Având în vedere observațiile recurentei, colegiu consideră că instanța de apel

nu a aplicat articolul 118 alin. (5) combinat cu obligațiile procedurale prevăzute la

articolele 376 alin. (1), 194 alin. (2), 211 alin. (1) din Codul de procedură civilă.

În concordanță cu articolul 376 alin. (1) din Codul de procedură civilă,

dispozițiile de procedură privind judecarea pricinilor civile în primă instanță se

aplică și în instanța de apel în măsura în care nu sunt contrare dispozițiilor

prezentului capitol.

În acest sens, articolul 194 alin. (2) din Codul de procedură civilă impune

președintelui ședinței și completului de judecată de a conduce dezbaterile judiciare,

de a lua măsuri pentru cercetarea exhaustivă, multiaspectuală a probelor și

circumstanțelor pricinii, pentru clarificarea drepturilor și obligațiilor părților,

înlăturând din dezbateri tot ceea ce nu are legătură cu procesul.

La fel, în conformitate cu articolul 211 alin. (1) din Codul de procedură civilă,

președintele ședinței este obligat să creeze condiții pentru ca participanții la proces

să-și expună considerentele referitor la circumstanțele de fapt și de drept ale pricinii,

să facă completări și să prezinte probe în condițiile prezentului cod. În acest scop,

judecătorul trebuie, după caz, să elucideze împreună cu participanții la proces

circumstanțele importante pentru soluționarea pricinii și să cerceteze probele din

dosar.

Mai mult, contradictorialitatea procesului, prevăzută la articolul 26 alin. (2) din

Codul de procedură civilă, presupune organizarea procesului astfel încât, pe de o

parte, părțile și ceilalți participanți la proces să aibă posibilitatea de a-și formula,

7

argumenta și dovedi poziția în proces, iar pe de altă parte, să-și poată expună punctul

de vedere asupra inițiativelor instanței.

În plus, în conformitate cu articolul 118 alin. (5) din Codul de procedură civilă,

instanța judecătorească (judecătorul) este în drept să propună părților și altor

participanți la proces, după caz, să prezinte probe suplimentare și să dovedească

faptele ce constituie obiectul probațiunii pentru a se convinge de veridicitatea lor.

Pe baza celor prezentate, instanța de recurs notează că într-adevăr recurenta

urma să depună diligență pentru prezentarea acestor înscrisuri până la începerea

dezbaterilor judiciare, însă nu există confirmare cu privire la faptul că instanța și-a

îndeplinit sarcinile de pregătire a cauzei pentru dezbateri judiciare impuse la

articolul 183 alin. (1) din Codul de procedură civilă.

Conform pct. pct. 2 și 4 din anexa nr. 7 din Regulamentul cu privire la modul

de prestare și achitare a serviciilor locative, comunale și necomunale pentru fondul

locativ, contorizarea apartamentelor și condițiile deconectării acestora de

la/reconectării la sistemele de încălzire și alimentare cu apă aprobat prin Hotărârea

Guvernului nr. 191 din 19 februarie 2002, deconectarea/reconectarea integrală

poate fi efectuată în modul stabilit prin prezenta anexă de către furnizor (gestionar)

sau de alte persoane juridice (fizice) autorizate, în prezența reprezentantului

furnizorului (gestionarului). Deconectarea / reconectarea se efectuează în temeiul

unei cereri depuse în scris de către consumator pe numele furnizorului

(gestionarului), care este obligat să examineze cererea primită în termen de 15 zile

și să elibereze consumatorului condițiile tehnice, cu obligația de a prezenta proiectul

reconstrucției sistemului centralizat de încălzire elaborat de către instituțiile de

proiectare sau persoanele fizice care dețin licență în acest gen de activitate, pe baza

datelor inventarierii sistemului centralizat de încălzire existent și coordonat în modul

stabilit.

Pct. 5 și 6 din același Regulament prevăd că deconectarea poate fi efectuată

numai prin ruptură vizibilă și sudarea branșamentelor de la coloanele de încălzire,

în orice timp, cu excepția sezonului de încălzire. După deconectare/ reconectare se

va întocmi un act, ce va confirma deconectarea/ reconectarea, semnat de consumator

și gestionar (furnizor), conform modelelor anexate.

Din interpretarea acestor puncte, instanța de recurs observă că deconectarea

integrală a imobilului de la sistemul de încălzire poate fi efectuată de către furnizor

(gestionar) sau de alte persoane juridice (fizice) autorizate, în prezența

reprezentantului furnizorului (gestionarului), iar după deconectare se întocmește un

act ce confirmă deconectarea apartamentului.

În esență, instanța de recurs remarcă că recurenta nu a prezentat actul ce

confirmă deconectarea apartamentului, însă a anexat hotărârea din 25 iunie 2008 a

Judecătoriei Ciocana, mun. Chișinău, certificatul de garanție din 26 mai 2003,

proiectul de lucru privind alimentarea cu gaz a cazanului în apartamentul nr. 72 din

str. I. Vieru 18/1 mun. Chișinău din 26 mai 2003 și contractul de furnizare a gazelor

naturale la consumatorii casnici nr. 53568 din 18 iunie 2003, din care rezultă că în

apartamentul nr. 72 din str. I. Vieru 18/1 mun. Chișinău ce aparține Nadejdei Bosîi

a fost instalat sistem autonom de încălzire.

Totuși aceste circumstanțe au fost lăsate fără apreciere și analiza cuvenită de

către instanța de apel. Așadar, prin lipsa examinării temeiniciei argumentului invocat

8

de recurentă că apartamentul său a fost deconectat de sistemul de încălzire, se constată

că instanța de apel a dat dovadă de un formalism excesiv în această parte. Or, prin

prisma principiului contradictorialității și egalității în arme, instanța de apel era

obligată să asigure un echilibru just a intereselor ambelor părți implicate în proces. În

esență, motivarea Curții de Apel Chișinău a pus-o într-o situație de dezavantaj pe

Nadejda Bosîi față de adversarul său (a se vedea Donadze vs Georgia, 7 martie 2006,

parag. 35 – 36).

Colegiul reiterează că în dependență de circumstanțele stabilite, instanța de apel

urmează a aplica și prevederile Regulamentul cu privire la modul de prestare și

achitare a serviciilor locative, comunale și necomunale pentru fondul locativ,

contorizarea apartamentelor și condițiile deconectării acestora de la/reconectării la

sistemele de încălzire și alimentare cu apă aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 191

din 19 februarie 2002, care prevede modalitatea de achitare a plăților în cazul

deconectării de la sistemele de încălzire.

De asemenea, Colegiul relevă că aceste aspecte enunțate cereau o motivare

specifică și explicită din partea instanțelor ierarhic inferioare, însă instanța de apel a

omis să dea o asemenea explicație. Cu privire la acest aspect, instanța de judecată

notează că, în jurisprudența sa consecventă, Curtea Europeană a constatat în mod

frecvent încălcări ale articolului 6 parag. 1 din Convenție, în special în cauzele care

ridicau probleme cu privire la motivarea hotărârilor judecătorești (a se vedea Fomin

v. Moldova, 11 octombrie 2011, parag. 31 și 34; Mitrofan v. Moldova, 15 ianuarie

2013, parag. 54; Lebedinschi v. Moldova, 16 iunie 2015, parag. 31, 36; Nichifor v.

Moldova, 20 septembrie 2016, parag. 30). Astfel, constatările de mai sus în sine ar

putea fi o bază suficientă pentru stabilirea încălcării articolului 6 din Convenție.

Așadar, omisiunea instanței de apel conduce inevitabil la încălcarea garanțiilor

unui proces echitabil, din moment ce observațiile recurentei Nadejda Bosîi nu au fost

analizate într-un mod efectiv. În concluzie, recurenta trebuie să aibă posibilitatea reală

să-și prezinte apărarea și să fie audiată de o instanță de apel, care va fi competentă de

a examina toate chestiunile de fapt și de drept relevante litigiului (a se vedea A.

Menarini Diagnostics S.R.L. vs Italia, 27 septembrie 2011, parag. 59; Akaki

Tchaghiashvili, 2 septembrie 2014, parag. 34, Samardžić, ibidem, parag. 31, Gohe și

alții vs Franța, 3 iulie 2018, parag. 41 - 43).

Având în vedere problemele de drept ridicate în speță, Colegiul civil,

comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție ajunge

la concluzia de a admite recursul, de a casa decizia din 25 octombrie 2018 a Curții

de Apel Chișinău, cu dispunerea restituirii cauzei spre rejudecare în aceeași instanță,

în alt complet de judecători.

La rejudecarea cauzei este necesar de remediat neajunsurile procedurii

inițiale, iar cauza civilă urmează a fi examinată în întregime în cadrul unor proceduri

noi, fiind examinate pe deplin toate pretențiile și observațiile părților în vederea

respectării dreptului părților la un proces echitabil.

În conformitate cu articolul 445 alin. (1) lit. c) din Codul de procedură civilă,

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de

Justiție

d e c i d e:

9

Se admite recursul declarat de recurs declarată de către Nadejda Bosîi.

Se casează decizia din 25 octombrie 2018 a Curții de Apel Chișinău, în cauza

civilă intentată la cererea de chemare în judecată depusă de către Societatea pe Acțiuni

„Termoelectrica” în interesele Asociației Proprietarilor de Locuințe Privatizate

54/183 împotriva Nadejdei Bosîi cu privire la încasarea datoriei, cu dispunerea

trimiterii cauzei spre rejudecare la Curtea de Apel Chișinău, în alt complet de

judecători.

Decizia nu se supune niciunei căi de atac.

Președintele ședinței,

Judecătorul Tatiana Vieru

Judecătorii Maria Ghervas

Nina Vascan

Nicolae Craiu

Iurie Bejenaru

10