3ra-134/19 — anularea ordinului, repunerea în funcție, încasarea plăților salariale, încasarea prejudiciului moral

Dosarul nr.3ra-134/2019

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Buiucani (V. Chisilița)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (N. Simciuc, I. Țurcan, Iu. Cotruță )

Î N C H E I E R E

20 februarie 2019 mun.Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele completului, judecătorul Oleg Sternioală

judecătorii Tamara Chișca-Doneva

Victor Burduh

examinând admisibilitatea recursului declarat de către Andrei Gudima,

reprezentat de avocatul Liubomir Dudulica,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Andrei Gudima

împotriva Inspectoratului General al Poliției al Ministerului Afacerilor Interne cu

privire la anularea ordinului, repunerea în funcție, încasarea plăților salariale,

încasarea prejudiciului moral,

împotriva deciziei din 31 octombrie 2018 a Curții de Apel Chișinău,

c o n s t a t ă :

La 13 septembrie 2017 Andrei Gudima a depus cerere de chemare în judecată

împotriva Inspectoratului General al Poliției al Ministerului Afacerilor Interne cu

privire la anularea ordinului nr.245 EF din 13 iunie 2017 cu restabilirea în funcția

deținută, încasarea salariului pentru lipsa forțată de la locul de muncă și încasarea

prejudiciului moral în mărime de 20 000 lei.

În motivarea acțiunii reclamantul a indicat că, la 13 iunie 2017, Inspectoratul

General al Poliției al Ministerului Afacerilor Interne a emis ordinul nr.245 EF

privind sancționarea disciplinară cu concedierea sa din poliție din funcția de ofițer

de investigații al biroului crime grave al Serviciului poliției criminale al Secției

investigații, infracțiuni a IP Centru a DP al mun.Chișinău, pe motiv că a încălcat

prevederile art.28 alin.1 lit.g) al Legii nr.320 din 27 decembrie 2012 cu privire la

activitatea Poliției și statutul polițistului, pct.6, lit.j) și pct.13 din Codul de etică și

deontologie al polițistului și anume că, la 21 mai 2017 a condus mijlocul de

transport în stare de ebrietate alcoolică cu grad avansat, ceea ce a compromis

prestigiul funcției și al autorității din care face parte.

A menționat că pe cazul dat a fost pornită cauză penală conform elementelor

infracțiunii prevăzute de art.2641 alin. (1) Cod penal. Pentru fapta sa comisă în

timpul liber, nefiind în exercițiul funcției, nefolosindu-se de atribuțiile de serviciu

și de funcția deținută, este atras la răspundere penală.

1

A susținut că potrivit art. 4 al protocolului adițional nr.7 al CEDO nimeni nu

poate fi pedepsit de două ori pentru aceeași faptă. La caz, art.2641 alin. (1) Cod

penal, este o lege specială care prevede pedepsirea persoanelor care au comis fapta

de conducere a mijlocului de transport în stare de ebrietate alcoolică cu grad

avansat și este prioritară art.28 alin.1 lit.g) al Legii nr.320 din 27 decembrie 2012

cu privire la activitatea Poliției și statutul polițistului, pct.6, lit.j) și pct.13 din

Codul de etică și deontologie al polițistului.

Consideră că situația creată prin emiterea ordinului Ministerului Afacerilor

Interne nr.245 EF poate fi calificată și ca discriminare, sau oricare persoană care nu

este angajat al MAI este pedepsit doar penal pentru conducerea mijlocului de

transport în stare de ebrietate alcoolică cu grad avansat, pe cînd persoanele

angajate în Poliție sunt supuse și sancțiunilor disciplinare.

La 13 iulie 2017 a solicitat angajatorului anularea ordinului nr.245 EF din 13

iunie 2017, dar nu a primit nici un răspuns.

A menționat că prin acțiunile ilegale ale pîrîtului i-a fost cauzat prejudiciu

moral, demoralizare prin concediere, lezarea reputației profesionale în fața rudelor

și colegilor de serviciu, prin obligarea de a justifica și a da explicații acestora, prin

dubiile create celor din jur referitor la corectitudinea îndeplinirii obligațiilor de

serviciu.

Prin hotărârea din 01 februarie 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani,

s-a respins ca depusă cu încălcarea termenului de prescripție cererea de chemare în

judecată depusă de Andrei Gudima împotriva Inspectoratului General al Poliției al

Ministerului Afacerilor Interne cu privire la anularea ordinului, repunerea în

funcție, încasarea plăților salariale, încasarea prejudiciului moral.

Prin decizia din 31 octombrie 2018 a Curții de Apel Chișinău, s-a respins

cererea de apel depusă de avocatul Liubomir Dudulica în interesele lui Andrei

Gudima și s-a menținut hotărârea din 01 februarie 2018 a Judecătoriei Chișinău,

sediul Buiucani.

În susținerea soluției date instanța de apel a concluzionat că prima instanță just

a conchis că cererea de repunere în termen urmează a fi respinsă. Fiind constatată

omiterea termenului de prescripție de către reclamant la depunerea cererii de

chemare în judecată, cît și lipsa motivelor de repunere în termen, instanța de fond

întemeiat a concluzionat că cererea de chemare în judecată urmează a fi respinsă

ca depusă cu încălcarea termenului de prescripție.

A reținut că din actele cauzei s-a constat că ordinul Inspectoratului General de

Poliție nr.245 EF din 13 iunie 2017 a fost adus la cunoștință reclamantului la data

emiterii, adică la 13 iunie 2017, astfel reclamantul urma să conteste ordinul

Inspectoratului General de Poliție în instanța de judecată în termen de 30 de zile

din momentul recepționării acestuia, adică începînd cu 13 iunie 2017. Astfel,

potrivit prevederilor speciale stipulate la art.60 alin. (3) al Legii cu privire la

funcția publică și statutul funcționarului public nr.158-XVI din 04 iulie 2008,

Andrei Gudima a omis termenul prevăzut de lege.

La 05 decembrie 2018, Andrei Gudima, reprezentat de avocatul Liubomir

Dudulica, a declarat recurs împotriva deciziei din 31 octombrie 2018 a Curții de

Apel Chișinău, solicitând casarea hotărîrii primei instanțe și a deciziei instanței de

apel ca neîntemeiate, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei hotărîri noi de

admitere integrală a acțiunii.

2

În susținerea recursului a invocat prevederile art. 432 alin. (1), (2), lit.a), c),

alin. (4) Cod de procedură civilă.

În motivarea recursului a menționat că atît instanța de fond cît și cea de apel nu

au dat apreciere corespunzătoare probelor și argumentelor expuse și a constatat

eronat situația de fapt și de drept. Eronat instanțele au apreciat că cererea de

chemare în judecată a fost depusă tardiv.

A susținut că invocarea prevederilor Hotărîrii Plenului CSJ nr.9 este eronată or,

aceasta are un caracter de recomandare și nu are statut de lege, respectiv aceste

prevederi nu sunt aplicabile speței.

A menționat că instanța de apel nu s-a expus asupra argumentelor expuse de

apelant în cererea de apel, cu toate că potrivit dispozitivului deciziei s-a respins

cererea de apel, astfel apelul înaintat a rămas fără examinare or, neexpunerea

asupra argumentelor părților și lipsa unei motivări de respingere sau admitere a

acestor argumente, se consideră nesoluționarea fondului și lezarea dreptului la un

proces echitabil.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) Cod de procedură civilă, recursul se declară

în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă

legea nu prevede altfel.

Materialele dosarului confirmă faptul că decizia din 31 octombrie 2018 a Curții

de Apel Chișinău a fost expediată pentru cunoștință părților la proces la 13

noiembrie 2018 (f.d. 140), însă lipsește confirmarea recepționării acesteia. Astfel,

recursul declarat de către Andrei Gudima, reprezentat de avocatul Liubomir

Dudulica, la 05 decembrie 2018 se consideră depus în termen.

La 16 ianuarie 2019, în adresa intimatului Inspectoratului General al Poliției al

Ministerului Afacerilor Interne, a fost expediată copia recursului declarat de

Andrei Gudima, reprezentat de avocatul Liubomir Dudulica, cu înștiințarea despre

necesitatea depunerii referinței la recurs.

La 23 ianuarie 2019, Inspectoratului General al Poliției al Ministerului

Afacerilor Interne, a depus referință la cererea de recurs prin care a solicitat

declararea ca fiind inadmisibil recursul declarat de Andrei Gudima, reprezentat de

avocatul Liubomir Dudulica.

În conformitate cu art.439 alin.(2), (3) Cod de procedură civilă, după

parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilității

recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înștiințarea

despre necesitatea depunerii obligatorii a referinței timp de o lună de la data

primirii acesteia. În cazul neprezentării referinței în termenul stabilit,

admisibilitatea recursului se decide în lipsa acesteia.

Judecătorul raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor

invocate în recurs și face un raport verbal în fața completului de judecată instituit

în conformitate cu alin.(2).

Examinând temeiurile recursului în raport cu materialele cauzei civile,

completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de Andrei Gudima, reprezentat

de avocatul Liubomir Dudulica, este inadmisibil din următoarele considerente.

În conformitate cu art.432 Cod de procedură civilă, părțile și alți participanți

la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea

esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de

3

drept procedural.

Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat

în cazul în care instanța judecătorească:

a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată;

b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată;

b1) a aplicat o lege care a fost declarată neconstituțională;

c) a interpretat în mod eronat legea;

d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate

eronat în cazul în care:

a) cauza a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la

judecarea ei;

b) cauza a fost judecată în absența unui participant la proces căruia nu i s-a

comunicat locul, data și ora ședinței de judecată;

c) în judecarea cauzei au fost încălcate regulile privind limba de desfășurare a

procesului;

d) instanța a soluționat problema drepturilor unor persoane care nu au fost

implicate în proces;

e) în dosar lipsește procesul-verbal al ședinței de judecată;

f) hotărîrea a fost pronunțată cu încălcarea competenței jurisdicționale.

Săvîrșirea altor încălcări decît cele indicate la alin.(3) constituie temei de

declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi

putut duce la soluționarea greșită a cauzei sau în cazul în care instanța de recurs

consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară,

sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților

fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art.433 lit.a) Cod de procedură civilă, cererea de recurs

se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile

prevăzute la art.432 alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de Andrei Gudima, reprezentat

de avocatul Liubomir Dudulica, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432

alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

Or, argumentele invocate în recurs se referă la dezacordul recurentului cu

soluția pronunțată de către instanțele ierarhic inferioare și nu redă încălcarea

esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau de drept

procedural, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate și urmează a

fi respins.

Totodată, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție reține că recursul exercitat conform Secțiunii a II-a

are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și procedural,

verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia ei în fapt.

În acest context, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție reiterează că procedura admisibilității constă în

verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele

prevăzute în art. 432 alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

În această ordine de idei se precizează că, în contextul normelor procedurale

4

din Secțiunea a II-a, Capitolul XXXVIII Cod de procedură civilă, instanța de

recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanțele de fond și de

apel. Forța atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficiența

probelor și concluziile făcute în urma probațiunii sunt în afara controlului instanței

de recurs.

Prin prisma art. 432 alin. (4) Cod de procedură civilă, instanța de recurs poate

interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se invocă

faptul că instanța de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod

flagrant regulile de apreciere a probelor stabilite în art.130 Cod de procedură civilă,

însă din recursul declarat nu rezultă încălcarea flagrantă a regulilor de apreciere a

probelor.

Cît privește dreptul justițiabilului „de a fi auzit de o instanță”, garantat de art.

6 § 1 al Convenției Europene a Drepturilor Omului, instanța notează că obligația

de a motiva o hotărîre judecătorească poate varia în funcție de natura deciziei în

cauză (a se vedea inter alia, Helle vs Finlanda, 19 decembrie 1997, parag.55;

Hansen vs Norvegia, 2 octombrie 2014, parag.71-74). De fapt în concepția

instanței europene, articolul 6 § 1 nu impune motivarea detaliată a deciziei unei

instanțe de recurs, care întemeindu-se pe dispozițiile legale specificate, respinge un

recurs ca fiind „lipsit de șanse de succes”, ceea ce s-a constatat în cazul de față (a

se vedea, mutatis mutandis, Papaioannou vs Grecia, 2 iunie 2016, parag.45 sau

Baydar vs Olanda, 24 aprilie 2018, parag.46).

În circumstanțele menționate, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție concluzionează de a

considera recursul declarat de Andrei Gudima, reprezentat de avocatul Liubomir

Dudulica, ca fiind inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 270, 433 lit.a), 440 alin.(1) Cod de procedură civilă,

completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție

d i s p u n e :

Se consideră inadmisibil recursul declarat de către Andrei Gudima, reprezentat

de avocatul Liubomir Dudulica.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului, Oleg Sternioală

judecătorul

judecătorii Tamara Chișca-Doneva

Victor Burduh

5