2ra-242/19 — recuperarea cheltuielilor suportate pentri instruire si compensarea cheltuielilor de judecata

Dosarul nr.2ra-242/19

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Ciocana (jud: N.Iordachi)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud: A.Pahopol, V.Negru, A.Bostan)

Î N C H E I E R E

13 februarie 2019 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele completului, judecătorul Oleg Sternioală

judecătorii Victor Burduh

Tamara Chișca-Doneva

examinând admisibilitatea recursului declarat de către Andrei Manic,

în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de Ministerul

Apărării al Republicii Moldova împotriva lui Andrei Manic cu privire la

recuperarea cheltuielilor suportate pentru instruire și compensarea cheltuielilor de

judecată,

împotriva deciziei din 11 septembrie 2018 a Curții de Apel Chișinău, prin

care a fost respins apelul declarat de către Andrei Manic și a fost menținută

hotărârea din 24 noiembrie 2017 a Judecătoriei Chișinău, sediul Ciocana,

c o n s t a t ă:

La 8 august 2017, Ministerul Apărării al Republicii Moldova a depus cerere

de chemare în judecată împotriva lui Andrei Manic cu privire la recuperarea

cheltuielilor suportate pentru instruire și compensarea cheltuielilor de judecată.

În motivarea cererii de chemare în judecată a invocat că în anul 2010, pârâtul

a fost admis la studii în cadrul Institutului Militar al Forțelor Armate ,,Alexandru

cel Bun” (în prezent ,,Academia Militară”).

A menționat că la 26 iunie 2014, Andrei Manic a absolvit Institutul Militar al

Forțelor Armate ,,Alexandru cel Bun”, specializarea Artilerie, ingineria și

tehnologia transportului auto, fapt demonstrat prin diploma de licență

nr.514439427141.

Ministerul Apărării al Republicii Moldova a susținut că la 20 august 2010,

Andrei Manic a încheiat cu comandantul Institutului Militar, contractul de

îndeplinire a serviciului militar pe o perioadă de 9 ani, dintre care 4 ani de studii și

5 ani de serviciu.

De asemenea, reclamantul a relatat că în baza aceluiași contract, pârâtul a fost

obligat să-și îndeplinească serviciul militar pe o perioada indicată.

Astfel, prin ordinul Ministerului Apărării al Republicii Moldova din 17 aprilie

2015, Andrei Manic la cererea lui, a fost trecut în rezervă în baza pct. 140 lit. m) al

Regulamentului cu privire la modul de îndeplinire a serviciului militar în Forțele

Armate, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 941 din 17 august 2006.

A remarcat că prin ordinul nr. 85 din 7 mai 2015, emis de comandantul

Brigăzii 2, infanterie monitorizată, Andrei Manic a fost radiat din tabelul nominal

1

al unității și de toate felurile de asigurare, și a fost îndreptat pentru a fi luat la

evidența militară în Centrul Militar teritorial Chișinău.

Ministerul Apărării al Republicii Moldova a precizat că Andrei Manic pentru

instruirea sa, nu a suportat anumite cheltuieli, deoarece pregătirea cadrelor militare

se efectuează din contul mijloacelor alocate din bugetul de stat, în dependență de

necesitățile Forțelor Armate.

Reclamantul a remarcat că pe parcursul instruirii, Andrei Manic a fost

asigurat cu alimentație, echipament, bursă, cazare și asigurare medicală, iar prin

refuzul de a îndeplini serviciul militar în conformitate cu obligațiile asumate prin

contract, ultimul a lipsit autoritatea publică centrală de un specialist în domeniu,

creând obstacole la executarea misiunilor de bază și de luptă specifice Armatei

Naționale, chemate la asigurarea securității statului, impunând totodată instruirea

de noi cadre în domeniul respectiv, iar ca urmare, Statul suportă cheltuieli

nejustificate pentru instruirea cadrelor noi.

În acest context, a indicat că pregătirea cadrelor militare în cadrul instituțiilor

de învățământ militar nu se realizează în scopuri persoanele ale militarului, dar în

interesele securității naționale și ale statului.

A considerat că Statul și militarul au obligații reciproce, și anume, statul prin

asigurarea instruirii militarului la specialitatea aleasă, iar militarul la rândul său, să

îndeplinească serviciul militar în decurs de 5 ani după absolvirea instituției militare

de învățământ.

A solicitat recuperarea cheltuielilor suportate pentru instruirea pârâtului în

cadrul Academiei Militare în sumă de 202 148, 38 de lei și compensarea

cheltuielilor de judecată.

Prin hotărârea din 24 noiembrie 2017 a Judecătoriei Chișinău, sediul Ciocana,

cererea de chemare în judecată depusă de Ministerul Apărării al Republicii

Moldova a fost admisă.

S-a încasat de la Andrei Manic în beneficiul Ministerului Apărării al

Republicii Moldova suma de 202 148,38 de lei, cu titlu de cheltuieli suportate

pentru instruire în cadrul Academiei Militare.

S-a încasat de la Andrei Manic în beneficiul statului, taxa de stat în sumă de

6 064 de lei.

La 6 decembrie 2017, Andrei Manic a declarat apel împotriva hotărârii din

24 noiembrie 2017 a Judecătoriei Chișinău, sediul Ciocana.

Prin decizia din 11 septembrie 2018 a Curții de Apel Chișinău a fost respins

apelul declarat de către Andrei Manic și a fost menținută hotărârea din 24

noiembrie 2017 a Judecătoriei Chișinău, sediul Ciocana. (f.d. 89-100)

Pentru a decide astfel, Curtea de Apel Chișinău a reținut prevederile art. 108

din Constituția Republicii Moldova, art. 8 alin. (2), lit. a), 512 alin. (1) și 668 alin.

(1) ale Codului civil, art. 4 alin. (1), 20 alin. (1), 25 alin. (1) și 27 alin. (3), (6) ale

Legii cu privire la pregătirea cetățenilor pentru apărarea Patriei nr. 1245 din 18

iulie 2002, art. 35 alin. (3) lit. m) și alin. (11) al Legii cu privire la statutul

militarilor nr. 162 din 22 iulie 2005.

În această ordine de idei, instanța de apel a reținut că hotărârea primei instanțe

este întemeiată, având în vedere că au fost elucidate pe deplin circumstanțele

cauzei.

2

Astfel, Curtea de Apel Chișinău a concluzionat că după absolvire, Andrei

Manic urma să îndeplinească serviciul militar conform termenelor și condițiilor

stipulate în contractul de îndeplinire a serviciului militar, și anume, pe un termen

de 5 ani în cadrul Armatei Naționale, dar nu într-o funcție din cadrul unei autorități

publice, care tangențial îndeplinește unele atribuții de securitate.

Mai mult, instanța de apel a conchis că prima instanță justificat a evidențiat că

odată cu eliberarea din Forțele Armate, Andrei Manic a refuzat să îndeplinească

serviciul militar, respectiv urmează să achite cheltuielile pentru instruire suportate

de Ministerul Apărării al Republicii Moldova.

Or, conform art. 27 alin. (6) al Legii cu privire la pregătirea cetățenilor pentru

apărarea Patriei, militarii eliberați din serviciul militar care, după încheierea tuturor

tipurilor de instruire, au îndeplinit serviciul militar în Forțele Armate mai puțin de

5 ani achită cheltuielile pentru instruire, independent de sursa de finanțare, în

conformitate cu prevederile Legii cu privire la statutul militarilor.

Finalmente, Curtea de Apel Chișinău a relatat că funcția deținută de către

Andrei Manic în cadrul Detașamentului cu destinație specială al Departamentului

Instituțiilor Penitenciare nu este o funcție militară, or, prin pct. 1 din contractul

semnat la 20 august 2010 cu Institutul Militar al Forțelor Armate, Andrei Manic și-

a asumat obligația să îndeplinească serviciul militar în Forțele Armate ale

Republicii Moldova și nu în Detașamentul cu destinație specială al

Departamentului Instituțiilor penitenciare.

La 15 decembrie 2018, Andrei Manic a declarat recurs împotriva deciziei din

11 septembrie 2018 a Curții de Apel Chișinău.

În motivarea recursului a invocat dezacordul cu decizia instanței de apel, prin

care a fost menținută hotărârea primei instanțe de admitere a cererii de chemare în

judecată.

Andrei Manic a reținut în acest context că instanța de apel nu a examinat și nu

s-a expus asupra tuturor motivelor indicate în cererea de apel, or, instanța de

judecată este obligată să se expună asupra tuturor argumentelor invocate de

apelant, aplicând norma materială corespunzătoare.

Recurentul, a subliniat că în prezent activează într-o instituție de stat,

subordonată Ministerului Justiției al Republicii Moldova, astfel încât, nu poate fi

considerat că dânsul a încălcat prevederile contractuale.

Andrei Manic a menționat că la Academia Militară a Forțelor Armate

,,Alexandru cel Bun”, cheltuielile pentru instruirea sa nu au fost suportate de

Ministerul Apărării, dar de către bugetul de stat, iar în astfel de circumstanțe, în

cazul în care dânsul activează în cadrul unei autorități publice și exercită activități

militare conform specializării obținute, recuperarea cheltuielilor de instruire sunt

absolut nejustificate.

A considerat că deși, a fost angajat într-o altă autoritate publică, dânsul până

în prezent continuă să îndeplinească atribuții de asigurare a securității și apărării

statului și a societății.

Recurentul a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei instanței de apel

și hotărârii primei instanțe, cu emiterea unei noi hotărâri de respingere integrală a

cererii de chemare în judecată.

În conformitate cu art. 434 Cod de procedură civilă, recursul se declară în

termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă legea

3

nu prevede altfel. Termenul de 2 luni este termen de decădere și nu poate fi

restabilit.

Curtea de Apel Chișinău a pronunțat decizia contestată la 11 septembrie 2018.

Recurentul a recepționat decizia instanței de apel la 16 octombrie 2018. (f.d.

134) Astfel, recursul declarat la 15 decembrie 2018, este în termen.

Examinând temeiurile recursului declarat de către Andrei Manic în raport cu

materialele cauzei civile, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul este inadmisibil.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) Cod de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a

normelor de drept procedural.

Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate

sau aplicate eronat, iar alin. (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele

indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în

măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii

sau în cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către

instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la

încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

În conformitate cu art. 433 lit. a) Cod de procedură civilă, cererea de recurs se

consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile

prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de către Andrei Manic nu se

încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) Cod de procedură

civilă.

Astfel, argumentele invocate în recursul declarat se referă la dezacordul

recurentei cu soluția pronunțată de către instanța de apel, însă nu relevă încălcarea

esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material, respectiv nu constituie

temei de casare a deciziei recurate.

Totodată, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție reține că recursul exercitat conform secțiunii a II-a are

caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și procedural,

verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia ei în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează și faptul că procedura

admisibilității constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se

încadrează în cele prevăzute în art. 432. alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

În această ordine de idei, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție precizează că, în contextul

normelor procedurale din Secțiunea a II-a, Capitolul XXXVIII Cod de procedură

civilă, instanța de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către

instanțele de fond și de apel. Forța atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre

probe, suficiența probelor și concluziile făcute în urma probațiunii sunt în afara

controlului instanței de recurs.

4

În conformitate cu art. 432 alin.(4) Cod de procedură civilă, instanța de recurs

poate interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se

invocă că instanța de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod

flagrant regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 Cod de procedură

civilă, însă, din recursul declarat nu rezultă argumentul privind încălcarea flagrantă

a regulilor de apreciere a probelor.

În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a relevat în

jurisprudența sa constantă, rezultând din prevederile art. 6 § 1 al Convenției

Europene pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, că

nu se impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanță de recurs,

întemeindu-se pe dispoziții legale specifice, respinge recursul declarat împotriva

sentinței pronunțate de o instanță inferioară, ca fiind lipsit de șanse de succes

(cauza Rebai și alții contra Franței, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25

februarie 1995, nr.26561/1995).

În circumstanțele menționate, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a

considera inadmisibil recursul declarat de către Andrei Manic.

În conformitate cu art. 270, 433 lit. a), 440 alin. (1) Cod de procedură civilă,

completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție

dispune:

Recursul declarat de către Andrei Manic, se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Oleg Sternioală

judecătorii Victor Burduh

Tamara Chișca-Doneva

5