2ra-13/19 — repararea prejudiciului material, moral și compensarea cheltuielilor judiciare.

2ra-13/19 — repararea prejudiciului material, moral și compensarea cheltuielilor judiciare. (Curtea Supremă de Justiție, 2019)

Dosarul nr. 2ra – 13/19

prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Central (Jud: V. Mihaila)

instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (Jud: N. Simciuc, I. Țurcan, I. Cotruță)

D E C I Z I E

6 februarie 2019 mun. Chișinău

Colegiul Civil, Comercial și de Contencios Administrativ

lărgit al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele ședinței, judecătorul Tatiana Vieru

Judecători Maria Ghervas

Nina Vascan

Nicolae Craiu

Iurie Bejenaru

judecând recursul declarat de către Porciulean Oleg și Porciulean Veronica,

reprezentanți de avocatul Moloman Alexandru,

în cauza civilă intentată la cererea de chemare în judecată depusă de

Porciulean Oleg și Porciulean Veronica împotriva Centrului Medical de Diagnostic

„Modus Vivendi” S.R.L. și Firmei „Sănătate EVP” S.R.L., intervenienți accesorii

Instituția Medico-Sanitară Publică Spitalul Clinic Municipal nr.1, Cotorcea Vitalie

și Bejan Feodosie, cu privire la repararea prejudiciului material, moral și

compensarea cheltuielilor de judecată,

împotriva deciziei din 20 iunie 2018 a Curții de Apel Chișinău, prin care s-a

respins apelul formulat de Porciulean Oleg și Porciulean Veronica, s-a admis

apelul depus de Centrul Medical de Diagnostică „Modus Vivendi” S.R.L., Clinica

„Dr. Pitel Sănătate EVP”, Cotorcea Vitalie și Bejan Feodosie, s-a casat hotărârea

din 15 decembrie 2017 a Judecătoriei Chișinău, sediul Central, în partea admiterii

acțiunii, și s-a pronunțat, în această parte, o nouă hotărâre de respingere a acțiunii,

c o n s t a t ă :

La 23 noiembrie 2011, Porciulean Oleg și Porciulean Veronica au depus

cerere de chemare în judecată împotriva Centrului Medical de Diagnostică „Modus

Vivendi” S.R.L. și Firma „Sănătate EVP” S.R.L., intervenient accesoriu Instituția

Medico-Sanitară Publică Spitalul Clinic Municipal nr.1, cu privire la repararea

prejudiciului material, moral și încasarea cheltuielilor de judecată.

Reclamanții au pretins că, prin stabilirea unei diagnoze incorecte de către

medicii imagiști, au fost prejudiciați material și moral. Potrivit versiunii lor, ei au

fost nevoiți să suporte cheltuieli enorme pentru a remedia consecințele grave

ulterioare apărute ca rezultat al acțiunilor pârâților. De fapt, în opinia lor, viața și

sănătatea copilului nou – născut și mamei a fost pusă în pericol. În drept,

reclamanții și-au întemeiat pretențiile în baza art. 1398, art.1422 din Codul civil.

Pagină 1 din 30

Pe baza acestor argumente, Porciulean Oleg și Porciulean Veronica au

solicitat încasarea din contul Centrului Medical de Diagnostică „Modus Vivendi”

S.R.L. și Clinicii „Dr. Pitel Sănătate EVP” în beneficiul lor a prejudiciului material

în sumă de 24 799 de euro. La fel, ei au cerut repararea prejudiciului moral de la

fiecare dintre pârâți a câte 700 000 de lei (vol. I, f. d. 5).

În cadrul judecării cauzei, Centrul Medical de Diagnostică „Modus Vivendi”

S.R.L. și Clinica „Dr. Pitel Sănătate EVP” a depus referință în întâmpinarea cererii

de chemare în judecată, prin care a cerut respingerea acțiunii ca neîntemeiată (vol.

I, f. d. 50 – 51; 55 - 57).

Instituția Medico-Sanitară Publică Spitalul Clinic Municipal nr.1,

reprezentată de Novac Lilia, a solicitat admiterea parțială a acțiunii, din motiv că

YYYY din litigiu nu pot fi depistate la primele termene de sarcină (vol. VI, f. d.

153).

Prin încheierile protocolare din 14 februarie 2012 a Judecătoriei Botanica,

mun. Chișinău, au fost atrași medicii Vitalie Cotorcea și Feodosie Bejan, în proces

în calitate de intervenienți accesorii (vol. I, f. d. 66 – 67).

Prin hotărârea din 15 decembrie 2017 a Judecătoriei Chișinău, sediul

Central, acțiunea formulată de Porciulean Oleg și Porciulen Veronica a fost admisă

parțial și a fost încasat, în mod solidar, în folosul lor de la „Modus Vivendi” S.R.L.

și Firma „Sănătate EVP” S.R.L. cheltuielile pentru serviciile medicale suportate în

sumă de 10 900 de euro, cheltuielile pentru transport în sumă de 41 676 de lei și

cheltuielile pentru serviciile hoteliere în sumă de 10 454 de euro (vol. VI, f. d. 136,

146 – 195).

Totodată, instanța de judecată a statuat încasarea de la fiecare dintre

instituțiile medicale în beneficiul lui Porciulean Oleg și Porciulean Veronica

prejudiciul moral în cuantum a câte 10 000 de lei. În sfârșit, s-a încasat în mod

solidar de la „Modus Vivendi” S.R.L. și Clinica „Dr. Pitel Sănătate EVP” în

folosul reclamanților cheltuielile privind achitarea taxei de stat la depunerea

acțiunii în valoare de 11 965 lei. În rest, acțiunea a fost respinsă ca neîntemeiată.

Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a constatat că raportul de

expertiză medico-legală nr. 206 din 15 ianuarie 2015, efectuat de Centrul de

Medicină Legală a Ministerului Sănătății al Republicii Moldova, nu este unul

obiectiv și analizează doar unele aspecte ale concluziilor experților expuse în

Raportului de expertiză nr. 283/13 din 21 octombrie 2013 al Biroului Central al

expertizelor medico-legale al Ministerului Sănătății al Ucrainei. Astfel, pe de o

parte, expertiza întocmită în Republica Moldova, pe de altă parte, medicii –

imagiști Cotorcea Vitalie și Bejan Feodosie au invocat că existența vaselor

aberante la copilul nou – născut au condus la concluzii neveridice.

În schimb, raportul de expertiză nr. 283/13 din 21 octombrie 2013 denotă că

anomalia din litigiu trebuia depistată în 91 % de cazuri la etapa controlului. Mai

mult, reclamanta a trecut examenul ecografic de 5 ori și la 2 medici – imagiști

diferiți, iar investigațiile ecografice au fost finalizate prin constatarea – „sănătos”

al fătului. Totodată, instanța de judecată a opiniat că era obligația medicilor de a

preciza dacă pacienta intră în gradul de risc și să solicite cartela medicală a ei. În

plus, instanța de judecată a reținut că pacienta nu este cea care stabilește

Pagină 2 din 30

modalitatea de investigații, ci medicul care este obligat să o examineze nemijlocit

și să indice investigații suplimentare în caz de necesitate, iar, în cazul de față,

pacienta s-a adresat la 2 clinici private și dotate cu aparataj performant.

Având în vedere articolul 14 alin. (3) din Legea ocrotirii sănătății nr. 411 din

28 martie 1995, instanța de judecată a învederat că personalul medical răspund

pentru prejudiciile produse din eroare, care includ și neglijența, imprudența sau

cunoștințe medicale insuficiente în exercitare profesiunii, prin acte individuale în

cadrul procedurilor de prevenție, diagnostic sau tratament. În continuare, instanța

de judecată a constatat soluția experților din cadrul Centrului de Medicină Legală a

Ministerului Sănătății al Republicii Moldova, care au indicat că nu era necesară

transportarea de urgență a nou-născutului în or. Kiev, se combate prin declarațiile

medicului neonatolog Petru Stratulat, care după naștere, examinând copilul nou-

născut, a apreciat starea copilului și-a expus concluzia certă despre necesitatea

intervenției de urgență, cât și a medicului neonatolog Varzari Andrei.

În concluzie, instanța de judecată a stabilit că medicii – imagiști nu au

întreprins suficiente măsuri pentru a vizualiza și aprecia YYYYY, ce impunea

constatarea prezenței YYYYY din litigiu, cu indicarea rezultatelor investigației.

Referitor la prejudiciul material, instanța de judecată a opinat că toate

cheltuielile nu au putut fi prevăzute din cauza diagnozei greșite puse de medici,

ceea ce implică admiterea integrală a acestora. Totuși, pe baza concluziei

specialistului Nicolaou Angela și declarațiilor reclamanților, prejudiciul moral a

fost admis parțial în cuantum de 10 000 de lei, de la fiecare instituție medicală.

În drept, motivarea Judecătoriei Chișinău, sediul Central a fost guvernată de

articolul 17 lit. f), j) din Legea nr. 264 din 27 octombrie 2005 cu privire la

exercitarea profesiunii de medic, art. 14 alin. (3), art. 19 alin. (3), din Legea

ocrotirii sănătății nr. 411 din 28 martie 1995, art. 15 alin. (1), art. 17 alin. (1), art.

18 din Legea nr. 263-XVI din 27 octombrie 2005 cu privire la drepturile și

responsabilitățile pacientului și articolele 514, 1398, 1422 din Codul civil.

Prin decizia din 20 iunie 2018, Curtea de Apel Chișinău a respins apelul

formulat de Porciulean Oleg și Porciulean Veronica, a admis apelul depus de

Centrul Medical de Diagnostică „Modus Vivendi” S.R.L., Clinica „Dr. Pitel

Sănătate EVP”, Cotorcea Vitalie și Bejan Feodosie și a casat hotărârea din 15

decembrie 2017 a Judecătoriei Chișinău, sediul Central, în partea admiterii acțiunii,

pronunțând, în această parte, o nouă hotărâre de respingere a cererii de chemare în

judecată (vol. VI, f. d. 18 – 35).

În context, instanța de apel a decis încasarea, în mod solidar, de la

Porciulean Oleg și Porciulean Veronica în beneficiul „Modus Vivendi” S.R.L. și

Clinica „Dr. Pitel Sănătate EVP” cheltuielilor de asistență juridică în sumă 29 500

de lei, pentru fiecare instituție, dar și cheltuielile pentru efectuarea expertizelor în

sumă de 7 957 de lei și cheltuielile legate de achitarea taxei de stat în instanța de

apel în cuantum de 10 876 de lei.

Referitor la procesul de luare a acestei soluții, instanța de apel, contrar celor

stabilite de prima instanță, a respins raportul de expertiză nr. 283/13 din 21

octombrie 2013 al Biroului Central al expertizelor medico-legale al Ministerului

Sănătății al Ucrainei. În viziunea instanței de apel, expertiza respectiva putea fi

Pagină 3 din 30

numită doar în situația în care părțile argumentau incompetența specialiștilor

naționali sau neobiectivitatea concluziilor experților naționale. Mai mult, un atare

exercițiu a făcut inaplicabile garanțiile articolelor 150 și 151 din Codul de

procedură civilă. În aceeași ordine de idei, Tratatului între Republica Moldova și

Ucraina privind asistența juridică și relațiile juridice în materie civilă și penală din

13 decembrie 1993, ratificat prin Hotărârea Parlamentului Republicii Moldova nr.

261-XIII din 4 noiembrie 1994 (în vigoare din 24 aprilie 1995), exclude/limitează

tragerea la răspundere penală a experților statului străin.

Din perspectiva enunțată, Colegiul civil a Curții de Apel Chișinău a

considerat că Raportul de Expertiză medico-legală nr. 206 din 15 ianuarie 2015,

efectuat de Centrul de Medicină Legală a Ministerului Sănătății al Republicii

Moldova, este în concordanță deplină, se completează și se confirmă prin

Concluziile-explicații ale Consiliului de Experți al Ministerului Sănătății al RM și

Comisiei republicane științifico-metodice de profil „Obstetrică și ginecologie” a

Consiliului de Experți al MS RM nr. 01-1/316 din 25 februarie 2014, cât și prin

Nota informativă a Ministerului Sănătății nr. 01-1/1373 din 15 septembrie 2016

(vol. VII, f. d. 30 – 31).

Astfel, în esență, instanța de apel a stabilit că eroarea medicală a fost

provocată de circumstanțe obiective, inclusiv existența vaselor aberante. Or,

nedepistarea YYYYYY YYYYYY în cazul dnei Porciulean Veronica de către

medicii - imagiști Cotorcea Vitalie și Bejan Feodosie, prin metoda ecografiei fetale

generale poate fi explicată, doar prin prisma rezultatelor tomografiei computerizate

a organelor cutiei toracice și abdominale cu contrast intravenal, care a fost

efectuată la Kiev. În special, prin această metodă și numai după examinarea

nemijlocită a copilului după naștere, au putut fi vizualizate și constatate vasele

aberante și s-a stabilit diagnoza obiectivă, dar și cauza nedepistării antenatale a

YYYYYY YYYYYY.

Instanța de apel a susținut că nu au existat contraindicații pentru nașterea

copilului pe cale naturală.

Cu privire la constatarea criteriilor specificați la articolul 1398 alin. (1) din

Codul civil, instanța de apel a subliniat că neglijența sau imprudența nu poate fi

imputată medicilor - imagiști, or, prin metoda de diagnostic, care a fost aplicată –

ecografia generală prenatală, a fost imposibilă vizualizarea și depistarea vaselor

aberante la făt. Diagnosticul putea fi constatat doar după naștere, prin tomografia

computerizată cu contrast intravenal. Așadar, cazul deosebit este rezultatul unei

imperfecțiuni, particularități anatomice ale organismului fătului – existența unor

vase aberante, care în normă nu trebuiau să existe. Prin urmare, în cauza dată, s-a

decis că lipsește legătura cauzală dintre prejudiciul suportat de către soții

Porciulean și acțiunile doctorilor Cotorcea Vitalie și Bejan Feodosie.

La 17 august 2018, Porciulean Oleg și Porciulean Veronica, reprezentanți de

avocatul Moloman Alexandru, au declarat recurs împotriva deciziei din 20 iunie

2018 a Curții de Apel Chișinău, solicitând casarea acesteia și a hotărârii din 15

decembrie 2017 a primei instanței, în partea respingerii acțiunii, cu pronunțarea

unei noi hotărâri de admitere integrală a pretențiilor lor.

Pagină 4 din 30

În motivarea ilegalității deciziei contestate, recurenții au afirmat că

instanțele judecătorești au concluzionat eronat referitor la lipsa răspunderii

delictuale. Or componentele delictului civil au fost întrunite, deoarece acesta

derivă dintr-u serviciu medical prestat necalitativ unui pacient în acord cu art. 14

alin. (3) și art. 19 alin. (3) din Legea ocrotirii sănătății. Mai mult, potrivit Legii nr.

264 din 27 octombrie 2005 cu privire la exercitarea profesiunii de medic, obligația

medicului imagist constă în stabilirea justă și obiectivă a stării fătului, ceea ce nu a

fost făcut de medicii ecografiști Cotorcea Vitalie și Bejan Feodosie.

Recurenții au susținut că instanța de apel a atribuit greșit la noțiunea

„eroarea medicală” termenul „obiectiv”, întrucât art. 1 alin. (2) din Legea nr. 263

din 27 octombrie 2005 nu cuprinde o asemenea sintagmă. Așadar, instanța de

judecată a optat pentru două concluzii contradictorii, și anume, existența erorii

medicale și lipsa temeiului răspunderii medicilor pentru eroarea respectivă.

În continuare, potrivit cererii de recurs, instanța de apel a respins în mod

arbitrar raportul de expertiză nr. 283/13 din 21 octombrie 2013, efectuat de Biroul

Principal de Expertiză medico-judiciară a Ministerului Sănătății a Republicii

Ucraina din orașul Kiev. În primul rând, art. 4 din Tratatul nr. 1993 din 13

decembrie 1993 prevede expres asistență reciprocă dintre Republica Moldova și

Ucraina la desfășurarea expertizei. În al doilea rând, art. 8 alin. (1) și alin. (4) al

tratatului citat prevede că experții pot fi trași la răspundere penală, iar pe prima

pagina a raportului de expertiză aceștia au fost preîntâmpinați contra semnătură de

răspundere penală conform art. 384, 385 din Codul penal al Ucrainei. În al treilea

rând, deși proba sus – menționată a fost considerată inadmisibilă, instanța de apel a

citat concluziile experților ucraineni întru confirmarea justeței concluziilor

experților autohtoni. Totodată, motivele recurs promovează ideea că raportul de

expertiză nr. 206 din 15 ianuarie 2015, efectuat de Centrul de Medicină Legală a

Ministerului Sănătății al Republicii Moldova, folosește sintagme inadmisibile cum

ar fi „probabil”, ce confirmă o imprecizie și o neclaritate a acestuia. Într-un final,

recurenții au invocat lipsa obiectivității experților, întrucât ei și-au fundamentat

opinia pe explicațiile medicilor și documentele medicale, fără a examina nemijlocit

pacientul. De altfel, spre deosebire de experții ucraineni, expertul Cuvșinov Ion,

Tighinean Sergiu și Mutoi Grigore sunt specialiști în medicină generală. Prin

urmare, recurenții au sugerat că raportul de expertiză nr. 283/13 este o dovadă

pertinentă, admisibilă și suprapune în parte răspunsul dat de experții din Republica

Moldova.

Cu referire la respingerea Protocolului Clinic Standardizat, adoptat la 8

august 2014, Porciulean Oleg și Porciulean Veronica au amintit că, într-adevăr, la

momentul desfășurării evenimentelor (anul 2011) actul respectiv nu a fost adoptat.

Însă, la baza elaborării documentului, au stat metodele și intervențiile aplicate de

medici ca o practică firească din anul 2011 până la 2014. În mod corespunzător,

nou – născutul cu YYYYY trebuia operat de urgență în termen maxim de 48 de

ore, ceea ce demonstrează corectitudinea acțiunilor recurenților. Mai mult,

transportul aerian prezumă reducerea factorilor de risc pentru viață.

Un alt argument în favoarea menținerii hotărârii primei instanțe rezidă în

împrejurarea potrivit căreia capacitățile aparatelor UZI, la care a fost investigată

Pagină 5 din 30

Porciulean Veronica, oferea posibilitatea depistării YYYYY nedepistate, iar

calificarea medicilor imagiști permitea diagnosticarea corectă și obiectivă. De

asemenea, luând în considerare condiția obligatorie la desfășurarea examenului

USG a prezentării cartelei/fișei medicale a gravidei, centrele medicale intimate

urmau să refuze prestarea serviciului de investigație a ei.

În opinia recurenților, defectele YYYYY urmau a fi identificate separat,

individual fiecare, indiferent de existența vaselor aberante.

Cu privire la repararea prejudiciului moral, Porciulean Oleg și Porciulean

Veronica au opinat că pretenția dată trebuia examinată și admisă separat de

prejudiciul real produs ca o consecință a prestării necalitative a unui serviciu. În

același timp, aceștia au argumentat că instanța de apel a admis cheltuielile de

judecată, însă nu a ținut cont că ele nu au fost reale, necesare și rezonabile.

La 29 octombrie 2018, Centrul Medical de Diagnostică „Modus Vivendi”

S.R.L., Clinica „Dr. Pitel Sănătate EVP”, Cotorcea Vitalie și Bejan Feodosie,

reprezentanți de avocatul Lungu Vasile, au avansat referință, prin care au cerut

respingerea cererii de recurs și menținerea deciziei instanței de apel (vol. VII, f. d.

83 – 98).

Prin referință menționată, intimații au considerat că cererea de recurs este

una neîntemeiată și trebuie respinsă. În motivarea argumentelor lor, intimații au

invocat că cererea de recurs conține eronat trimiteri la art. 19 alin. (3) din Legea nr.

411 din 28 martie 1995, întrucât recurenții nu au invocat faptul că medicii imagiști

nu au respectat normele de tratament medical. Dimpotrivă, intimații au acționat în

strictă conformitate cu legislația, teoria și practică națională și internațională în

vigoare. În egală măsură, Legea privind protecția consumatorului nu este aplicabilă

speței în acord cu art. 2 alin. (2) din legea citată.

Intimații au subliniat că instanțele ierarhic inferioare nu au constatat nicio

acțiune obiectivă, care ar constitui neglijență, ignoranță sau abatere de la normele

de etică și deontologică medicală. Or, în esență, erorile medicale se clasifică în: a)

erori medicale de fapt (obiective și relevante) și b) erori medicale de normă

(subiective și irelevante). Astfel, instanța de apel a stabilit just că eroarea medicală

de fapt nu poate sta la baza răspunderii juridice.

Referitor la raportul de expertiză nr. 283/13 din 21 octombrie 2013 din

Ucraina, intimații au precizat că instanța de apel nu l-a considerat inadmisibil, însă

a specificat imposibilitatea verificării respectării art. 150 și 151 din Codul de

procedură civilă. De fapt, raportul de expertiză medico – legală nr. 206 din 15

ianuarie 2015 este în concordanță deplină, dar se completează și se confirmă prin

raportul nr. 283/13 din 21 octombrie 2013. Mai mult, termenul „probabil” folosit

de experții moldoveni se referă la două faze. Pe de o parte, aceștia au constatat

cauza nedepistării YYYYY, iar, pe de altă parte, se introduce un posibil motiv.

Așadar, recurenții au rupt sintagma analizată din context.

În aceeași ordine de idei, intimații au sugerat că Protocolul Clinic

Standardizat, adoptat la 8 august 2014, a fost respins corect de instanța de apel,

deoarece legea civilă nu are caracter retroactiv în corespundere cu articolele 2, 3 și

6 din Codul civil. La fel, potrivit lor, argumentul recurenților privind necesitatea

transportării de urgență a copilului la Kiev este neîntemeiat juridic și se infirmă

Pagină 6 din 30

prin concluzia nr. 16 din raportul nr. 283/13 din 21 octombrie 2013. Mai mult,

declarațiile specialistului principal al MSMPS, medicului neonatolog, Petru

Stratulat denotă că recurenții au insistat exagerat la deplasarea minorului pentru

intervenția chirurgicală. Or saturația cu oxigen al nou – născutului era una normală

de 72 %, pe când cifrele critice se orientează la 14 – 24 %.

În continuare, intimații au susținut și au reiterat concluziile raportului de

expertiză medico – legală nr. 206 din 15 ianuarie 2015. Prin urmare, evaluarea

incorectă a celor 3 (trei) vase putea fi comisă de orice medic – imagist, plasat în

aceleași condiții de lucru (Republica Moldova) și, concomitent, cu asemenea

obiect de examinare și particularități individuale ca în cazul din litigiu.

Față de admiterea integrală a compensării cheltuielilor judiciare, intimații au

precizat că suma acestora este reală, necesară și rezonabilă, care trebuie raportată

la perioada de examinare a cauzei de 6 ani, circa 52 de ședințe judiciare.

Instituția Medico-Sanitară Publică Spitalul Clinic Municipal nr.1 nu a oferit

comentarii referitoare la recurs.

În procedura de filtru, prevăzută de articolul 440 alin. (2) din Codul de

procedură civilă, completul de judecată a constatat că obiectul prezentei cererii se

referă la decizia din 20 iunie 2018 a Curții de Apel Chișinău, care intră în categoria

de acte specificate în articolul 429 alin. (1) din Codul de procedură civilă. La fel,

instanța de judecată nu a identificat faptul că recursul a fost examinat anterior,

fiind respectate, totodată, dispozițiile articolului 430 din Codul de procedură civilă,

cu privire la subiecții abilitați cu dreptul de a depune recurs.

Cu privire la termenul de declarare a recursului, instanța de recurs a stabilit

că decizia contestată a fost expediată și publicată pe pagina web „Portalul

instanțelor naționale de judecată la 31 iulie 2018 (vol. VII, f. d. 36), iar recursul a

fost înregistrat la 17 august 2018. Circumstanțele evocate au confirmat respectarea

de către recurenți a limitelor temporale prevăzute la articolul 434 alin. (1) din

Codul de procedură civilă.

În vederea respectării articolului 432 alin. (5) din Codul de procedură civilă,

completul de judecată nu a identificat niciun indiciu care, la prima vedere, ar putea

ridica probleme de drept specificate la alin. (3) din articolul citat. Mai mult,

recurenții nu au prezentat obiecții în privința acestui aspect procedural.

În aceeași ordine de idei, completul de filtru a verificat esența și temeiurile

recursului, inclusiv dacă argumentele recurenților referitoare la ilegalitatea deciziei

atacate întrunesc criteriile formale din articolul 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de

procedură civilă.

Pe baza celor analizate, prin încheierea din 16 ianuarie 2019 a Curții

Supreme de Justiție, cererea menționată mai sus s-a considerat admisibilă pentru

examinarea în fond (vol. VII, f. d. 140).

Verificând legalitatea deciziei din 20 iunie 2018 a Curții de Apel Chișinău și

a hotărârii din 15 decembrie 2017 a Judecătoriei Chișinău, sediul Central, în

limitele controlului de legalitate, în raport cu criticele invocate, Colegiul Civil,

Comercial și de Contencios Administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție

constată că se impune admiterea recursului, casarea integrală a deciziei contestate

Pagină 7 din 30

și a hotărârii primei instanțe, cu dispunerea pronunțării unei noi hotărâri de

admitere parțială a acțiunii, pentru motivele ce succed.

În conformitate cu articolul 445 alin. (1) lit. b) din Codul de procedură

civilă, instanța, după ce judecă recursul, este în drept să admită recursul și să

caseze integral decizia instanței de apel și hotărârea primei instanțe, pronunțând o

nouă hotărâre.

Colegiul judiciar consideră oportun să menționeze că nu va formula un

răspuns detaliat pentru fiecare argument al recurenților și intimaților, ci va analiza

doar motivele decisive pentru soluționarea prezentei cauze (a se vedea cauza

García Ruiz vs Spania (Marea Cameră), 21 ianuarie 1999, parag. 26; Moreira

Ferreira vs Portugalia (nr. 2) (Marea Cameră); 11 iulie 2017, parag. 84).

Esența articolelor 432 și 442 alin. (1) din Codul de procedură civilă oferă

instanței de recurs competența de a efectua un control al legalității deciziei atacate,

nu și a temeiniciei acesteia. Astfel, se vor reține circumstanțele de fapt, privite în

ansamblu, care au fost prezentate de părți și stabilite de instanțele de judecată în

fazele procesual anterioare, cu excepția situației în care constatările lor pot fi

considerate arbitrare sau vădit nerezonabile.

Potrivit Fișei personale a gravidei și lăuzei nr. 100, în baza cererii din 8

decembrie 2010, Porciulean Veronica a fost luată la evidență de către medicul de

familie Varghina Olga. Informațiile de la paginile 4 și 5 din Fișa personală au

indicat că medicul de familie a depistat doi factori de risc de gradul 4: rezus –

factor negativ și termen scurt între sarcină și avort medical. În pofida faptului dat,

la termenul sarcinii de 28 – 30 de săptămâni, aceștia au fost apreciați ca fiind

minori (vol. III, f. d. 139).

La 17 februarie 2011 și 19 aprilie 2011, Porciulean Veronica a realizat un

examen ecografic general în trimestrul II și III de sarcină la medicul imagist

Cotorcea Vitalie din cadrul Centrului Medical de Diagnostică „Modus Vivendi”

S.R.L. În rezultatul lui, YYYYY nu au fost depistate (vol. I, f. d. 7 - 10).

La 10 martie 2011, 30 mai 2011 și 4 iulie 2011, reclamanta s-a adresat la

Firma „Sănătate EVP” S.R.L., pentru a efectua examene ecografice de sarcină.

După realizarea acestuia, medicul imagist Bejan Fedosii a conchis că starea fătului

este funcțională normală, inclusiv morfologică (vol. I, f. d. 11 – 16).

La 19 iulie 2011, Porciulean Veronica a născut, pe cale naturală, pe copilul -

XXXXX, în incinta Instituției Medico-Sanitară Publică Spitalul Clinic Municipal

nr.1, în secția obstricală nr.1. Ulterior, potrivit declarațiilor medicului Petru

Stratulat date în prima instanță, instituția medicală respectivă l-a invitat pentru a

verifica copilul nou – născut, întrucât erau suspecții de existența unui viciu cardiac.

În acest caz, pe baza examenului ecocardiografic direcționat, minorul a fost

diagnosticat cu YYYYYY(YYYYYY): YYYYYY(YYYYYY) cu DSV mic;

YYYYYY și YYYYYY. La fel, specialistul principal în neonatologie Petru

Stratulat a recomandat tratament chirurgical pentru corecția viciului cardiac într-o

instituție specializată peste hotarele țării în or. Kiev, Ucraina (vol. I, f. d. 31).

În plus, conform informației nr. 01 – 9/919 din 18 aprilie 2012, Ministerul

Sănătății al Republicii Moldova a comunicat că există 2 tipuri de YYYYYY

(YYYYYY): YYYYYY completă și YYYYYY corectată. În Republica Moldova

Pagină 8 din 30

se efectuează operații la copii cu YYYYYY corectată, iar, în caz de YYYYYY

completă la nou – născuți, atare operații nu pot fi executate. Așadar, cele mai

apropiate Centre Medicale specializate pentru efectuarea corecției YYYYY

complete la nou – născuți sunt în Ucraina, or. Kiev; Federația Rusă, or. Moscova;

România, or. Tîrgu – Mureș (vol. I, f. d. 185).

Având în vedere faptul evocat, Porciulean Oleg și Porciulean Veronica au

încheiat contractul nr. 19-11 K din 30 iunie 2011 cu Compania Aeriană „Air

Moldova”, pentru serviciile de transport aerian de pasageri și bagaj, închiriind un

avion în direcția Chișinău-Kiev. Referitor la data actului juridic, martorul Volovîi

Valentin, reprezentantul Companiei Aeriene „Air Moldova”, a sugerat că a fost

comisă o eroare materială la încheierea contractul sus – menționat, deoarece zborul

propriu – zis a avut loc la 20 iulie 2011, iar banii au fost încasați în septembrie.

Opinia a fost confirmată de directorul Întreprinderii de Stat „Air Moldova” (vol.

IV, f. d. 132). În sensul dat, la 20 iulie 2011, aeronava de tip Embraer – 120, cu

numărul de înregistrare HA – FAN și 6 persoane la bord, inclusiv un copil cu

vârsta de până la 2 ani, a decolat la 14:04 și a aterizat în orașul Kiev, aeroportul

Borispoli, Ucraina, la ora 15:02. Cursa retur a pornit de la 15:57 și s-a finalizat,

fără pasageri la bord, la ora 16:45, orașul Chișinău. Conform facturii seria XA nr.

1095303 din 20 iulie 2011, Porciulean Oleg au achitat suma de 41 756 pentru

serviciile de transport aerian (vol. IV, f. d. 143 - 148; f. d. 231).

La 20 iulie 2011, Porciulean Oleg a încheiat contract privind acordarea

serviciilor medicale cu plată nr. 20-MY cu „Научно-практический медицинский

центр детской кардиологии и кардиохирургии Министерства

здравоохранения Украины”. În condițiile date, la 5 august 2011, recurentul a

plătit pentru serviciile medicale prestate suma de 10 900 de euro (vol. IV, f. d. 189

– 192). La fel, copilul lor a fost internat în reanimare pe parcursul a 13 zile, fiind

achitate 8 450 de grivne, care constituiau, la acel moment, suma de 804 euro. De

altfel, în toată perioada de internare staționară a copilului din 20 iulie 2011 - 19

august 2011, recurenții au locuit la hotel și pentru serviciile hoteliere au achitat 109

774 de grivne, ce constituie 10 454 de euro (vol. IV, f. d. 135 – 142).

Porciulean Oleg și Porciulean Veronica au sugerat că pentru toate

concluziile medicale au plătit bani, însă nu pot proba integral sumele respective,

deoarece nu au fost eliberate bonuri de casă. Prin urmare, în total, aceștia au

suportat cheltuieli în cuantum de 24 799 de euro.

Recurenții Porciulean Oleg și Porciulean Oleg au depus cerere de ordonare a

unei expertize medico – legale la una din instituțiile experte de profil din orașul

Kiev, Ucraina. În opinia lor, o expertiză peste hotarele țării ar asigura

imparțialitatea experților, dat fiind faptul că Bejan Feodosie și Cotorcea Vitalie

sunt medici renumiți în Republica Moldova, ce-ar putea avea o anumită influență

asupra concluziilor finale (vol. II, f. d. 109 – 110).

Reprezentanții Centrului Medical de Diagnostic „Modus Vivendi” S.R.L.,

Clinicii „Dr.Pitel Sănătate EVP”, dar și Cotorcea Vitalie, au susținut că expertiza

solicitată trebuie să fie efectuată în Republica Moldova (vol. II, f. d. 126).

Prin încheierea din 14 decembrie 2012 a Judecătoriei Botanica, mun.

Chișinău, demersul a fost admis integral, fiind dispus că expertiza va fi efectuată,

Pagină 9 din 30

prin intermediul Ministerului Justiției al Republicii Moldova, în baza Tratatului

între Republica Moldova și Ucraina privind asistența juridică și relațiile juridice în

materie civilă și penală din 13 decembrie 1993, ratificat prin Hotărârea

Parlamentului Republicii Moldova nr. 261-XIII din 4 noiembrie 1994 (în vigoare

din 24 aprilie 1995) (vol. II, f. d. 174 – 177).

Conform raportului de expertiză nr. 283/13 din 21 octombrie 2013, efectuat

de Biroul Principal de Expertiză medico-judiciară a Ministerului Sănătății a

Republicii Ucraina din orașul Kiev, experții au concluzionat la pct. (1)

următoarele: Vizualizarea unor structuri ale inimii la făt este posibilă de la 10-11

săptămâni, în cazul utilizării UZI cu capacități tehnice sporite. În cazul utilizării

UZI cu capacități reduse, acest termen poate fi numai de la 14 săptămână de

sarcină. În cazul suspectării existenței YYYYYY la făt sau dacă gravida este

atribuită la grupa sporită de risc, în scopul verificării YYYYYY la făt, se

efectuează investigație ecocardiografică. Totodată, în perioada de 20 – 24

săptămâni, este posibilă depistarea sau confirmarea unui număr impunător de

YYYYYY, inclusiv YYYYYY(YYYYYY), defectului septului atrial și defectului

septului ventricular

În esență, punctele 1 și 2 din concluziile experților precizează că aproximativ

în 84% din cazurile YYYYYYse stabilește la perioada de sarcină 18-19 săptămâni,

la perioada de 20-22 săptămâni se prognozează la 96 % din cazuri, iar la 32-34

săptămâni - 91% din cazuri. Mai mult, YYYYYY constituie o YYYYYY dintre

cele mai răspândite și constituie circa 7 – 15 % din totalitatea maladiilor de acest

tip. În final, experții au susținut că, în situația depistării YYYYYY la făt, se

recomandă de a primi nașterea în centre de nivelul III, în apropiere de centru

cardiochirurgical. Timpul efectuării operației se fixează cardiochirurg în funcție de

gravitatea stării copilului, hemodinamicii lui (vol. III, f. d. 113 – 118; 125 – 127

(traducere).

La 19 mai 2014, reprezentanții Centrului Medical de Diagnostic „Modus

Vivendi” S.R.L. și Clinicii „Dr.Pitel Sănătate EVP” avocații Lungu Vasile și Guțu

Zinaida, au solicitat efectuarea expertizei în cadrul comisiei la Centru de Medicină

Legală al Ministerului Sănătății al Republicii Moldova (vol. III, f. d. 163 - 166).

Reprezentantul recurenților avocatul Bosîi Ion a solicitat respingerea

demersului. Totuși, prin încheierea din 19 mai 2014, Judecătoria Botanica, mun.

Chișinău a admis demersul formulat de intimați (vol. III, f. d. 169 – 176).

În contextul menționat, potrivit concluziilor raportului de expertiză medico-

legală nr. 206 din 15 ianuarie 2015, efectuat de Centrul de Medicină Legală a

Ministerului Sănătății al Republicii Moldova, neinformarea medicului imagist

despre existența factorilor de risc (de grad minor) nu putea avea vreo influență

negativă în diminuarea vigilenței la determinarea rezultatului (diagnosticului)

ultrasonografic (USG) (punctul 5). De asemenea, punctele 10 – 13 specifică că

evaluarea incorectă a celor 3 vase putea fi comisă de orice medic – imagist, plasat

în aceleași condiții de lucru în Republica Moldova și, concomitent, cu asemenea

obiect de examinare și particularitățile individuale (vol. III, f. d. 180 – 196).

În continuare, la punctele 18 și 19, experții au conchis că medicii – imagiști

au realizat integral, obiectiv și competent spectrul de investigații USG, în

Pagină 10 din 30

concordanță cu practica existentă în Republica Moldova. De altfel, nedepistarea

YYYYY de către medicii imagiști prin metoda ecografiei fetale generale, poate fi

explicată prin prezența particularităților individuale cauzate de hipoplazia arterei

pulmonare, dar probabil și prezența variantei YYYYYYției necomplicate

confirmate direct prin faptul absenței dereglărilor hemodinamice la făt (intranatal),

dar și indirect ca masa „greutatea” normală (3780 gr) a copilului la naștere.

Expertul Cuvșinov Ion, unul din cei trei experți care au întocmit raportul sus

– menționat, nu a comentat concluziile experților din orașul Kiev.

În astfel de circumstanțe, recurenții au solicitat încasarea din contul

Centrului Medical de Diagnostică „Modus Vivendi” S.R.L. și Clinicii „Dr. Pitel

Sănătate EVP” în beneficiul lor a prejudiciului material în sumă de 24 799 de euro.

La fel, ei au cerut repararea prejudiciului moral de la fiecare dintre intimați a câte

700 000 de lei și compensarea cheltuielilor judiciare (vol. I, f. d. 5).

Intimații nu au fost de acord cu acțiunea și au cerut respingerea ei.

În conformitate cu art. 432 alin. (2) lit. a) și c) din Codul de procedură civilă,

se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în

cazul în care instanța judecătorească: nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată

și a interpretat în mod eronat legea.

Potrivit alin. (4) din același articol, săvârșirea altor încălcări decât cele

indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului în cazul în care

instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească

a fost arbitrară și în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și

libertăților fundamentale ale omului.

Pentru început, instanța de recurs recapitulează esența litigiului. Astfel, se

constată că, în urma unor proceduri medicale efectuate de prestatorii privați de

servicii de sănătate Centrul Medical de Diagnostic „Modus Vivendi” S.R.L. și

Clinica Dr. Pitel „Sănătate EVP”, drepturile individuale ale pacientei Porciulean

Veronica, inclusiv a soțului Porciulean Oleg, au fost lezate prin vizualizarea greșită

a screening-ului ecografic de către medicii – imagiști. Din motivele date, recurenții

s-au plâns de suferința morală trăită de ei imediat după nașterea copilului pe care îl

considerau sănătos. Or, pe baza examenului ecocardiografic direcționat, minorul a

fost diagnosticat cu YYYYYY(YYYYYY(YYYYYY) cu DSV mic), ceea ce a

condus la suportarea unor prejudicii materiale, și anume, deplasarea urgentă spre

orașul Kiev pentru o intervenție chirurgicală și recuperarea nou – născutului. Ei au

sugerat că le-a fost lezat art. 2 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

Fiind suverană în privința controlului pe care îl efectuează și având în vedere

argumentele care i-au fost prezentate, Colegiul Civil, Comercial și de Contencios

Administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție a analizat această cerere prin

prisma art. 8 din C.E.D.O.

În cazul de față, jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului a statuat

că integritatea fizică și psihologică a persoanelor, implicarea lor în alegerea

îngrijirii medicale administrate și consimțământul acestora în acest sens, precum și

accesul acestora la informații care să le permită evaluarea riscurilor pentru sănătate

la care sunt expuse, intră în domeniul de aplicare al articolului 8 al Convenției sus

Pagină 11 din 30

– citate (a se vedea Trocellier vs Franța (dec.), 5 octombrie 2006; S.B. vs România,

23 septembrie 2014, parag. 65).

Din raționamentele date, Înaltele Părți contractante au, în paralel cu

obligațiile lor pozitive prevăzute la articolul 2 din Convenție, obligația pozitivă

prevăzută la articolul 8. Așadar, în primul rând, statele au responsabilitatea de a

introduce reglementări care să impună spitalelor publice și private să adopte

măsuri adecvate pentru protejarea integrității fizice a pacienților și, pe de altă parte,

victimele neglijenței medicale trebuie să aibă posibilitatea reală de a accede la

proceduri în care ar putea, dacă este cazul, să obțină despăgubiri pentru daune (a se

vedea Benderskiy vs Ukraina, 15 noiembrie 2007, parag. 61 – 62; Codarcea vs

România, 2 iunie 2009, parag. 102 - 103; Csoma vs România, 15 ianuarie 2013,

parag. 41 și 43; și S.B., ibidem, parag. 65 - 66).

În același timp, Ct.E.D.O. a considerat rezonabil să deducă de aici faptul că

statele contractante trebuie, în virtutea obligațiilor pozitive, să adopte măsurile

normative necesare pentru a garanta ca medicii iau în considerare consecințele

previzibile ale unei proceduri medicale planificate asupra integrității corporale a

pacienților și să îi informeze din timp pe pacienții respectivi despre consecințele

respective, astfel încât aceștia din urmă să fie în măsură să ia o decizie informată.

În special, ca un corolar la aceasta, dacă un risc previzibil de acest tip se

concretizează fără ca pacientul să fi fost informat corespunzător și în prealabil de

către medici, statul contractant respectiv poate fi răspunzător direct, în temeiul art.

8, pentru omiterea acestei informații (a se vedea Trocellier, citată anterior, parag.

4; Vo vs Franța (Marea Cameră), 8 iulie 2004 parag. 89, Codarcea, citată anterior,

parag. 105).

În pofida argumentelor reclamanților, coroborate prin hotărârea primei

instanțe, Curtea de Apel Chișinău a stabilit că eroarea medicală a fost provocată de

circumstanțe obiective manifestate prin existența vaselor aberante. Soluția a fost

fundamentată pe raportul de expertiză medico – legală nr. 206 din 15 ianuarie

2015, întocmit de Centrul de Medicină Legală a Ministerului Sănătății al

Republicii Moldova.

Prin urmare, Colegiul judiciar învederează că cererea recurenților se referă la

o pretinsă neglijență a unor prestatori de servicii de sănătate privați în îndeplinirea

sarcinilor lor și, după caz, la un răspuns inadecvat din partea autorităților, inclusiv

în ceea ce ține de efectuarea raportului de expertiză efectuat de instituțiile din

Republica Moldova. Obligațiile pozitive ale statului au fost astfel puse în acțiune.

La fel, instanța de recurs punctează că va pune în balanță drepturile și obligațiile

atât a pacientei Porciulean Veronica, cât și a medicilor – imagiști Cotorcea Vitalie

și Bejan Feodosie, reprezentanții oficiali ai Centrului Medical de Diagnostic

„Modus Vivendi” S.R.L. și Clinicei Dr. Pitel „Sănătate EVP”.

În acest sens, pentru a elucida faptele abordate mai sus, instanța de judecată

a considerat că trebuie să opereze cu legislația din domeniul civil și cel medical în

redacția din decembrie 2010 – august 2011, atunci când s-au produs principalele

evenimente din speță.

Sub acesta aspect, art. 15 alin. (1) din Legea nr. 263-XVI din 27 octombrie

2005 cu privire la drepturile și responsabilitățile pacientului prevede că pacientul

Pagină 12 din 30

sau reprezentantul său poate ataca acțiunile prestatorilor de servicii de sănătate ce

au condus la lezarea drepturilor individuale ale pacientului. Totodată, conform art.

17 alin. (1), orice persoană care consideră că i-au fost lezate drepturile și interesele

legitime prevăzute de prezenta lege este în drept, în vederea protejării lor, să se

adreseze în instanța judecătorească competentă.

Prin prisma articolului 18 alin. (1) din legea citată, se deduce că

responsabilitatea pentru încălcarea drepturilor individuale, stipulate de prezenta

lege o poartă prestatorii de servicii de sănătate.

Conform art. 970 alin. (1) și (2) din Codul civil, prin contractul de prestări

servicii, o parte (prestator) se obligă să presteze celeilalte părți (beneficiar) anumite

servicii, iar aceasta se obligă să plătească retribuția convenită. Obiectul

contractului de prestări servicii îl constituie serviciile de orice natură.

În acest sens, articolul 1398 alin. (1), coroborat cu art. 1399 din Codul civil,

cel care acționează față de altul în mod ilicit, cu vinovăție este obligat să repare

prejudiciul patrimonial, iar în cazurile prevăzute de lege, și prejudiciul moral

cauzat prin acțiune sau omisiune.

În condițiile articolului 1403 alin. (1) din Codul civil, comitentul răspunde

de prejudiciul cauzat cu vinovăție de prepusul său în funcțiile care i s-au

încredințat.

Prin intermediul acestor norme juridice, Colegiul judiciar observă că

recurenții se încadrează în noțiunea de pacient definită de art. 1 alin. (2) din Legea

nr. nr. 263-XVI din 27 octombrie 2005. În mod concomitent, deși acțiunea a fost

înaintată împotriva unor clinici medicale private, prestatorii de servicii de sănătate,

potrivit art. 1 alin. (2) din legea sus - citată, sunt atât instituții medico-sanitare,

indiferent de tipul de proprietate și forma juridică de organizare, cât medicii și alți

specialiști în domeniu, abilitate cu dreptul de a practica anumite genuri de

activitate medicală. Astfel, directorul Centrului Medical de Diagnostică „Modus

Vivendi” S.R.L. a confirmat că medicul imagist Cotorcea Vitalie reprezintă, în

mod direct, interesele instituției în cazul prestării serviciilor de sănătate (vol. I, f. d.

169). La fel, directorul Clinicei „Sănătate EVP” S.R.L. a susținut că medicul

imagist Bejan Fedosii este angajatului lui (vol. I, f. d. 138). În context, instanța de

recurs observă că răspunderea intimaților va fi stabilită în conexiune cu activitatea

medicilor prezentată în litigiu, care, de fapt, au fost reprezentanții lor.

În virtutea obligației și normelor de drept menționate, Colegiul lărgit notează

că recurenții Porciulean Veronica și Porciulean Oleg au dreptul de a cere de la

intimați repararea prejudiciului material și moral. Procedeul de subsumare va fi

realizat prin intermediul art. 15 alin. (1), art. 17 alin. (1) și art. 18 alin. (1) din

Legea nr. 263-XVI din 27 octombrie 2005 în raport cu art. 970, 1398 și 1399 din

Codul civil. Concomitent, deși între părți este aparent un contract de prestări

servicii, totuși nu au fost întrunite excepțiile de la art. 1399 din Codul civil. Cu titlu

de principiu, viața, sănătatea, integritatea fizică sau psihică nu pot face obiectul

vreunei convenții, întrucât actul juridic civil nu poate avea ca obiect lucruri care nu

sunt în circuitul civil. De altfel, în domeniul medical, norma legală este întotdeauna

cea care stabilește drepturile și obligațiile subiectelor raportului juridic medical

(civil), iar în ceea ce privește răspunderea medicală, legea specială stabilește cel

Pagină 13 din 30

mult situațiile de răspundere medicală, însă condițiile antrenării răspunderii sunt

cele din dreptul comun. Astfel, în cazul de față, se vor aplica elementele

caracteristice răspunderii civile delictuale.

Reieșind din raționamentele legale evocate, Colegiul lărgit punctează că

răspunderea civilă include următoarele elemente: prejudiciul, fapta ilicită, raportul

cauzal dintre faptă și prejudiciu și vinovăție. Acestea sunt condițiile generale

necesare pentru antrenarea răspunderii delictuale. Lipsa unei condiții, potrivit

regulii generale, exclude răspunderea delictuală, cu excepția cazurilor expres

prevăzute de lege când răspunderea delictuală se poate angaja și în lipsa unor

condiții. Dacă legea modifică sau restrânge cercul condițiilor necesare pentru

angajarea răspunderii delictuale, suntem în prezența unor condiții speciale.

În această ordine de idei, instanța de recurs va examina întrunirea condițiilor

sus – citate. Mai mult, cererea de recurs ridică o problemă de interpretare a unei

definiții date de raportul de expertiză medico – legală nr. 206 din 15 ianuarie 2015

și aplicate de Curtea de Apel Chișinău, în particular, eroare medicală obiectivă.

Potrivit sintagmei date, instanța de apel a constatat că lipsește legătura cauzală

dintre prejudiciul suportat de soții Porciulean și medicii – imagiști Cotorcea Vitalie

și Bejan Feodosii.

Referitor la prejudiciul suportat de recurenți, Colegiul judiciar observă că

aceștia au cerut de la instanțele de judecată prejudiciul material în cuantum de

24 799 de euro și un prejudiciu moral a câte 700 000 de lei de la fiecare clinică

medicală. Astfel, dacă mărimea compensației pentru prejudiciul moral trebuie

estimată în baza art. 1423 alin. (1) din Codul civil, atunci la evaluarea prejudiciului

material părțile au obligația procedurală de a prezenta, în general, înscrisuri care să

corespundă criteriului de pertinență, admisibilitate și autenticitate.

Instanța de recurs relevă că instanța de apel nu a examinat în detaliu

cuantumul prejudiciul material, în schimb, Judecătoria Chișinău, sediul Central a

opinat că toate cheltuielile nu au fost prevăzute din cauza diagnozei greșite puse de

medici, ce implică admiterea lor. Totodată, intimații nu s-au axat în mare măsură

pe aspectul dat, dar au pus la dubii legalitatea contractului nr. 19-11/K din 30 iunie

2011, întrucât a fost încheiat cu mult înaintea nașterii copilului. În același timp,

reluarea examinării cauzei pe fond din oficiu a promovat o caracteristică de

parțialitate în favoarea recurenților.

Cu toate acestea, Colegiul lărgit relevă că reprezentantul intimatului nu a

făcut diferența dintre un act juridic civil și fapt juridic civil. Pe de o parte, prin act

juridic civil se înțelege acea manifestare de voință, animată de intenția de a

produce anumite efecte juridice, efecte care nu se pot produce potrivit legii decât

dacă o asemenea intenție a existat. Pe de altă parte, faptele juridice, în sensul

restrâns al noțiunii, sunt acele fapte licite sau ilicite, săvârșite fără intenția de a

produce efecte juridice, efecte care însă se produc în virtutea legii, independent de

voința celor ce au săvârșit faptele. Așadar, contestația intimatului se referă la

valabilitatea unui act juridic încheiat, însă achitarea plății pentru zborul efectuat se

confirmă cu factura seria XA nr. 1095303 din 20 iulie 2011 potrivit căreia

Porciulean Oleg a achitat suma de 41 756 de lei pentru serviciile de transport

aerian (vol. IV, f. d. 143 - 148; f. d. 231).

Pagină 14 din 30

În continuare, deși afirmațiile intimaților invocate în referință referitor la

modalitatea de prezentare a înscrisurilor ridică aparențe de încălcare procedurală,

totuși ambele părți au beneficiat de procedurii contradictorii. După reluarea

examinării pe fond, reprezentantul intimatului a fost în măsură să prezinte

argumentele pe care le-a considerat relevante pentru cazul său și a avut o audiere

orală atât în fața Judecătoriei Chișinău, sediul Central, cât și în fața Curții de Apel

Chișinău. Mai mult, instanța de fond a răspuns explicit la alegațiile avocatului ce

ține de veridicitatea actelor juridice nominalizate mai sus. De asemenea, prin

încheierea din 18 decembrie 2015, Judecătoria Botanica, mun. Chișinău nu a putut

încadra obiecțiile intimatului în temeiurile de recuzare prevăzute la art. 50 alin. (1)

lit. e) din Codul de procedură civilă. În lumina celor relatate, intimatul nu a

convins despre încălcarea principiului de conduită a instanței de judecată.

Pe cale de consecință, Colegiul judiciar nu vede motive de a se îndepărta de

la constatările primei instanțe în această parte. În mod corespunzător, Porciulean

Veronica și Porciulean Oleg au suportat cheltuieli pentru serviciile de transport

aerian a costat în total 41 756 de lei (vol. IV, f. d. 143 - 148; f. d. 231); serviciile

medicale în sumă de 10 900 de euro (vol. IV, f. d. 111, 189 - 193); cheltuieli pentru

internarea copilului în reanimare pe parcursul a 13 zile în cuantum de 8 450 de

grivne, echivalentul a 804 de euro (vol. IV, f. d. 110, 134- 135); cheltuieli pentru

serviciile hoteliere în mărime de 109 774 de grivne, ce constituie 10 545 de euro

(vol. IV, f. d. 137 – 142). Astfel, suma de 25 394 de hrivne (echivalent 36 142) au

fost demonstrate, prin cecuri, achitate cu anumite carduri bancare (vol. IV, între f.

d. 138 și 139). Iar, potrivit scrisorii nr. 62/S din 20 mai 2016 a secției juridice a

hotelului „Radisson Blu”, suma de 97 082, 45 hrivne au fost transferate în folosul

recurenților de către Travel Invest Limited (vol. V, f. d. 33).

Al doilea element al răspunderii medicale se referă la fapta ilicită. Doctrina

juridică și jurisprudența națională definește acest component ca o faptă prin care,

încălcându-se normele dreptului obiectiv, se lezează drepturile subiective sau

interesele persoanei. Aceasta poate apărea sub forma acțiunii sau inacțiunii.

La capitolul dat, Colegiul judiciar observă că drepturile pacientului sunt

drepturi derivate din drepturile fundamentale ale omului la viață și sănătate, care

includ drepturi sociale ce țin de accesibilitate, echitate și calitate în obținerea

asistenței medicale, precum și drepturi individuale ce țin de respectarea pacientului

ca ființă umană, a demnității și integrității lui, realizate în cadrul utilizării

serviciilor de sănătate în acord cu art. 1 alin. (2) din Legea nr. 263-XVI din 27

octombrie 2005. Mai mult, conform art. 5 lit. c), f), i) din aceeași lege, pacientul

are dreptul la securitatea vieții personale, integritatea morală, cu asigurarea

discreției în timpul acordării serviciilor de sănătate; la asigurarea de asistență

medicală (obligatorie și benevolă), în conformitate cu legislația și la informații

exhaustive cu privire la propria sănătate, metodele de diagnostic, precum și la

riscul potențial și eficiența terapeutică a acestora.

În egală măsură, legea sus – citată dictează pacientului următoarele

responsabilități: să aibă grijă de propria sănătate și să ducă un mod de viață

sănătos, excluzând acțiunile premeditate ce dăunează sănătății lui și a altor

persoane; să întreprindă, în lipsa contraindicațiilor medicale, măsuri profilactice

Pagină 15 din 30

obligatorii, inclusiv prin imunizări, a căror neîndeplinire amenință propria sănătate

și creează pericol social și să comunice lucrătorului medical informații complete

despre bolile suportate și cele curente.

Spre deosebire, Legea nr. 264 din 27 octombrie 2005 specifică că principiile

generale ale exercitării profesiunii de medic sunt, pe de o parte, respectarea

drepturilor și intereselor pacientului, precum și ale rudelor lui; pe de altă parte,

respectarea și protejarea drepturilor și intereselor legitime ale medicului, indiferent

de caracterul public sau privat al sistemului în care activează și de forma de

exercitare a profesiunii și asigurarea condițiilor optime de exercitare a activității

profesionale. De asemenea, articolul 14 lit. b), c) și g) prevede că medicul este în

drept să fie asigurat cu condiții pentru a-și desfășura activitatea profesională cu

respectarea regulilor și tehnologiilor de acordare a asistenței medicale; să-și ridice

nivelul de pregătire profesională și să fie atestat și să-și cunoască drepturile și

obligațiile sale de serviciu. Mai mult, dreptul exercitării profesiunii de medic este

protejat de stat și are dreptul la apărare contra intervenției unor persoane și

autorități ale administrației publice în exercițiul profesiunii sale, excepție făcând

cazurile de incompetență și culpă profesională.

În aceeași succesiune de idei, conform art. 17 alin. (1) lit. a); b), k) din legea

sus – menționată, medicul este obligat să respecte cu strictețe drepturile și

interesele legitime ale pacientului; să-și perfecționeze în permanență cunoștințele

profesionale; să înceapă tratamentul numai după o examinare medicală efectuată

personal, iar în cazuri excepționale, de urgență, să dea indicații de tratament prin

mijloacele de telecomunicație; să informeze pacientul direct sau prin intermediul

reprezentanților legali ori al rudelor lui apropiate despre starea sănătății acestuia și

să ceară consimțământul pacientului pentru orice prestare medicală conform

legislației. De altfel, în executarea obligațiilor sale profesionale, medicul nu este în

drept să supună pacientul unui risc nejustificat, nici chiar cu acordul acestuia.

Sintetizând esența prevederilor legale supra, Colegiul de control judiciar

învederează că drepturile și obligațiile pacientului interferează cu cele al

prestatorului de sănătate. De fapt, pacientul are dreptul la informații exhaustive și

suficiente cu privire la propria sănătate, metodele de diagnostic, precum și la riscul

potențial a acestora, iar furnizorul de servicii medicale în activitatea de diagnostic,

prin intermediul medicului, are obligația să informeze pacientul direct despre

starea sănătății acestuia (a se vedea similar Csoma, ibidem, parag. 49).

În speță, recurenta a ales inițial să se adreseze de sine stătător Centrului

Medical de Diagnostic „Modus Vivendi” S.R.L. la 17 februarie 2011 și la Firma

„Sănătate EVP” S.R.L. în data de 10 martie 2011 pentru efectuarea ecografiei

fetale. În primul caz, vârsta gestațională era de 18 săptămâni (vol. I, f. d. 7), iar, în

al doilea caz, 20 de săptămâni și 4 zile (vol. I, f. d. 4 – 12). Prin urmare, ecografia

fetală de trimestrul II de sarcină este realizată pentru detectarea unor YYYYYYții

congenitale, ca de exemplu defectul de tub neural sau al afecțiunilor cardiace.

Concluzia dată este transpusă în pct. 2 al concluziilor Consiliului de Experți al

Ministerului Sănătății al Republicii Moldova și Comisiei Republica științifico-

metodice de profil „Obstetrică și ginecologie” a Consiliului de Experți al MS.

Pagină 16 din 30

În același context, punctul 3 din explicațiile menționate denotă că screening-

ul ecografic general poate fi efectuat în orice trimestru de sarcină, având drept scop

punerea în lumină evoluției fătului în limitele de la punctul 2 de mai sus.

Respectiv, ecocardiografia reprezintă un screening direcționat al cordului și, după

caz, constituie o modalitate mai sigură de depistare a unor YYYYYYții la cord.

Examinarea ecocardiografică se efectuează la aparate ultrasonografice performante

dotate cu Doppler, care pot realiza morfologia fetală, inclusiv cardiovasculară.

La fel, răspunsul 6 specifică cu certitudine că neinformarea medicului –

imagist despre existența factorilor de risc și, care anume, puteau să influențeze

negativ rezultatele USG. În primul rând, în funcție de existența acestor factori de

risc putea fi dispusă efectuarea după cum a screening-ului fetal în general așa și a

ecocardiografiei fetale a cordului. În al doilea rând, chiar posedarea informației

integrale despre existența factorilor de disc la persoana supusă USG fetale, nu

întotdeauna existență garanție totală că va fi depistată o YYYYYY, inclusiv

YYYYYY.

La acest capitol, Colegiul lărgit amintește că medicul de familie Varghina

Olga a susținut că, la termenul de 5 – 6 săptămâni de sarcină al recurentei, au fost

depistați doi factori de risc de gradul 4: rezus – factor negativ și termen scurt între

sarcină și avort medical, ceea ce a presupune o supraveghere mai atentă a

pacientei. Ulterior, aceștia au fost apreciați cu un calificativ de grad – minor

(termenul sarcinii de 28 – 30 săptămâni). Potrivit martorului dat, factorii de risc

sunt indicați pentru o investigație mai amănunțită din partea medicului imagist.

În fața primei instanțe, medicul imagist Bejan Feodosie a explicat că el nu a

cunoscut despre rezultatele amniocintezei și a examenului de la Centrul de

Genetică, întrucât nu i-au fost comunicate de către medicul de familie pe care a

sunat-o. Cotorcea Vitalie, medicul imagist de la Centrul Medical de Diagnostică

„Modus Vivendi” S.R.L., a precizat că a primit-o pe pacientă la rugămintea unei

persoane, fiind întrebat doar în privința amniocintezei în cadrul căreia nu se

depistează YYYYYY. În rest, medicul nu a putut suspecta existența unui viciu

cardiac.

Sub aceste aspecte, instanța de recurs consideră că neinformarea medicului

imagist despre existența factorilor de risc nu putea avea o influență negativă în

diminuarea vigilenței la determinarea rezultatului (diagnosticului) ultrasonografic

(USG). Concluzia data este întărită de punctul 5 din raportul de expertiză medico –

legală nr. 206 din 15 ianuarie 2015.

Colegiul lărgit nu găsește nicio explicație rezonabilă pentru faptul că, în

speță, nu s-a putut obține o informație generală despre factorii de risc ce-ar viza

starea principală a pacientei de la medicul de familie. În situația redată, nu poate fi

acceptată poziția intimaților conform căreia recurenta a apelat voluntar, fără

îndreptare de la medicul de familie, ceea ce îi scutea pe medicii imagiști de

efectuarea procedurilor stabilite și de informarea acesteia despre riscurile inerente

procedurii. Este clar că a fost o încercare de transmitere a responsabilității de la

medici la pacienți. De fapt, nici unul dintre ei nu a abordat situația despre existența

factorilor de risc la efectuarea examenului ecografic. Mai mult, instanța nu poate

specula dacă elementele descrise puteau influența decisiv asupra stabilirii

Pagină 17 din 30

YYYYYYțiilor congenitale cardiac ductal-dependentă (YYYYYY(YYYYYY) cu

DSV mic) la acea fază. Totuși este cert că dezvoltarea fătului a fost considerată

normală, ceea ce a împiedicat realizarea unui control suplimentar și aprofundat, în

special, la un examen ecocardiografic. Cu alte cuvinte, medicii nu se confruntau cu

constrângeri de timp care să justifice faptul că nu au putut primi toată informația cu

privire la starea pacientei ori faptul că nu erau dotați corespunzător pentru a efectua

investigațiile. În esență, conjunctura evocată conturează rolul primar al medicilor

imagiști în alegerea corectă de supraveghere a gravidei, întrucât ultrasonografia

este metoda de bază în diagnosticul prenatal pentru evaluarea creșterii fătului și

studiului anatomiei fetale (vol. V, f. d. 181). Or medicul de familie nu putea stabili

conduită corectă în privința pacientei fără niște date concrete și adecvate.

Colegiul de control judiciar nu poate trece cu vederea punctul 1 din raportul

de expertiză nr. 283/13 din 21 octombrie 2013, efectuat de Biroul Principal de

Expertiză medico-judiciară a Ministerului Sănătății a Republicii Ucraina din orașul

Kiev. Conform acestei expertize, în cazul dacă gravida este atribuită la grupa

sporită de risc, în scopul verificării YYYYYY la făt, se efectuează investigație

ecocardiografică. Aceeași concluzie a fost trasă în răspunsul nr. 6 oferit de

Consiliul de Experți al Ministerului Sănătății al Republicii Moldova și Comisiei

Republica științifico-metodice de profil „Obstetrică și ginecologie” a Consiliului

de Experți al MS (vol. III, f. d. 140).

În continuare, recurenta Porciulean Veronica a declarat că al doilea copil a

fost unul planificat, efectuând, în prealabil, mai multe consultații la medici pentru a

garanta o desfășurare normală pentru o viitoare naștere. Totuși aceasta a susținut

că, după naștere, medicii au anunțat-o că nou – născutul va trăi cel mult trei zile,

ceea ce indubitabil a fost o informație nouă pe care nu a primit-o de la medicii

imagiști (vol. II, f. d. 133, pe verso, 134). La fel, împrejurările descrise au și o

„victimă prin ricoșeu” pe tatăl nou-născutului Porciulean Oleg, care s-a angajat

activ în evenimentele de după naștere, și anume, în timp record a făcut rost de

resurse financiare pentru plata transportului aerian, intervenției chirurgicale și

cazarea în or. Kiev pe perioada internării minorului la spital (vol. II, f. d. 135).

Astfel, punctele 6 – 9 ale raportului de expertiză medico – legală nr. 206 din

15 ianuarie 2015 întăresc faptul că diagnosticul minorului a fost stabilit abia după

nașterea lui. În plus, instanța de recurs relevă că martorul Dondiuc Iurie, medicul

obstetrician care a primit nașterea, a comunicat că Porciulean Veronica a arătat

carnetul perinatal și rezultatele ei în baza cărora i-a spus că poate să nască pe cale

naturală. Deopotrivă, acesta a precizat că tactica de conduită în procesul de naștere

avea să fie altă dacă dispunea de informația despre viciul cardiac, care ar fi putut fi

depistat doar la examenul USG (vol. II; f. d. 162 – 164).

Faptele date, stabilite în ședințele de judecată desfășurate în fața primei

instanțe, denotă impactul direct a examenului ecografic general, efectuat de

medicii – imagiști, asupra comportamentului medicului obstetrician în procesul de

naștere, dar și, drept consecință, asupra drepturilor sociale și individuale a

recurenților.

Recapitulând cele expuse, Colegiul lărgit învederează că YYYYYYțiile

congenitale pot fi depistate doar prin ecografie sau, după caz, ecocardiografie

Pagină 18 din 30

fetală. Îndeplinirea celui de-al doilea examen poate avea loc doar în baza unor date

complete furnizate de medicul imagist la momentul adresării pacientului.

Astfel, Colegiul lărgit notează că recurenta și soțul ei au trebuit să suporte

carențele procedurii descrise mai sus fără să fie informați corespunzător despre

riscurile inerente. Instanța de recurs consideră inadmisibil faptul că a fost posibilă

efectuarea nașterii fără respectarea normelor de protecție instituite chiar de

sistemul intern. În viziunea instanței, scopul principal al unui examen ecografic

este de a reduce la minim existența vreunui risc pentru sănătatea și integritatea

morală a unei gravide, precum și a părinților în general. Or art. 17 alin. (1) lit. a);

h) și k) al Legii nr. 263-XVI din 27 octombrie 2005 impune fără echivoc diligență

și prudență maximă din partea prestatorilor de servicii medicale.

Pe cale de consecință, instanța de recurs constată că Porciulean Veronica și

Porciulean Oleg au fost lezați în dreptul lor la securitatea integrității morale și de a

primi informații exhaustive cu privire la riscurile inerente procedurii medicale,

inclusiv sănătatea fătului, în acord cu art. 1 alin. (2) și art. 5 lit. c) și i) din Legea

nr. 263-XVI din 27 octombrie 2005. De altfel, situația respectivă poate fi

raportată la art. 18 alin. (1) din legea citată, care dictează că responsabilitatea

pentru încălcarea drepturilor individuale, stipulate de prezenta lege o poartă

prestatorii de servicii de sănătate.

Din considerentele expuse, instanța de recurs respinge alegația intimaților ce

vizează situația că recurenții nu au indicat vreun temei legal concret de încălcare a

dreptului material și s-au limitat la declarații generale despre existența unui delict

civil. În esență, o persoană când se adresează la oricare medic are o așteptare

rezonabilă și legitimă de a primi o examinare și rezolvare a cererii sale într-o

manieră promptă, justă și eficientă.

Cu privire la condiția vinovăției din cadrul răspunderii civile delictuale,

aceasta are un caracter dependent, marcat cu claritate atât de condiția faptei ilicite,

cât și de aceea a raportului de cauzalitate între cea din urmă și prejudiciu. În cazul

de față, Centrul Medical de Diagnostic „Modus Vivendi” S.R.L. și Firma „Sănătate

EVP” S.R.L. au fost reprezentanți de către medicii – imagiști Cotorcea Vitalie și

Bejan Feodosie.

Astfel, conform art. 1403 alin. (1) din Codul civil, comitentul răspunde de

prejudiciul cauzat cu vinovăție de prepusul său în funcțiile care i s-au încredințat.

Art. 1398 din Codul civil nu enumeră tipurile de vinovăție, totuși, având în vedere

o interpretare sistemică a legislației civile raportată la art. 603 alin. (1) din Codul

civil, aceasta poate fi numai pentru dol (intenție) sau culpă (imprudență sau

neglijență). Dacă în primul caz nu există dificultăți de definire, atunci în cazul unei

fapte ce este comisă din imprudență, autorul prevede urmarea păgubitoare a

activității lui, dar crede și speră că ea nu va interveni, iar atunci când prejudiciul se

produce din cauza unei activități neglijente, autorul nu prevede consecința, deși

trebuia și putea să o prevadă.

În ceea ce privește fundamentarea răspunderii medicale pe noțiunea de

„eroare medicală”, Legea nr. 263-XVI din 27 octombrie 2005 se limitează la o

definiție sumară a acesteia, respectiv o prezintă ca pe o activitate sau inactivitate

conștientă a prestatorului de servicii de sănătate, soldată cu moartea sau dauna

Pagină 19 din 30

cauzată sănătății pacientului din imprudență, neglijență sau lipsă de profesionalism.

Însă, în speță, este clar că nu au intervenit consecințele impuse supra, dar a fost

stabilit încălcarea drepturilor sociale și individuale ale recurenților Porciulean

Veronica și Porciulean Oleg cu alte urmări decât cele menționate.

Sub acest aspect, situația din litigiu se încadrează la categoria de

responsabilitate medicală, care, în sensul larg, excede limitele noțiunii de eroare

medicală, fiind reglementată expres în art. 17 și 18 din legea citată. O altă

interpretare și abordare decât cea prezentată ar conduce la încălcarea obligațiilor

procedurale asumate de statul nostru în temeiul art. 8 din C.E.D.O.

În aceste condiții, Judecătoria Chișinău, sediul Central a stabilit că medicii

imagiști nu au întreprins suficiente măsuri pentru a vizualiza și aprecia

YYYYYYțiile cardiace, ce impunea constatarea prezenței acestora, cu indicarea

rezultatelor investigației. În schimb, instanța de apel a stabilit că eroarea medicală

a fost provocată de circumstanțe obiective manifestată prin existența vaselor

aberante. Or, nedepistarea YYYYYY YYYYYY în cazul dnei Porciulean Veronica

de către medicii imagiști Cotorcea Vitalie și Bejan Feodosie, prin metoda

ecografiei fetale generale poate fi explicată, doar prin prisma rezultatelor

tomografiei computerizate a organelor cutiei toracice și abdominale cu contrast

intravenal, care a fost efectuată la Kiev. În special, prin această metodă și numai

după examinarea nemijlocită a copilului după naștere, au putut fi vizualizate și

constatate vasele aberante și s-a stabilit diagnoza obiectivă, dar și cauza ne

depistării antenatale a YYYYYY YYYYYY.

Colegiul lărgit reiterează că, în speță, au fost efectuate două rapoarte de

expertize, și anume, raportul de expertiză nr. 283/13 din 21 octombrie 2013 din

Ucraina și raportul de expertiză medico – legală nr. 206 din 15 ianuarie 2015 din

Republica Moldova. Mai mult, Consiliul de Experți al Ministerului Sănătății al

Republicii Moldova și Comisiei Republica științifico-metodice de profil

„Obstetrică și ginecologie” a Consiliului de Experți al MS au oferit comentarii

științifice pe segmentul dat. Așadar, în funcție de raport, au fost obținute două

soluții diferite a instanțelor de judecată descrise supra.

Pornind de la argumentele recurenților, Colegiul de control judiciar

consideră că instanța de apel a apreciat arbitrar raportul de expertiză nr. 283/13 din

21 octombrie 2013, întrucât, în favoarea respingerii lui, a adus afirmații strict

procedurale caracterizate prin formalism. Prin urmare, instanța de judecată acceptă

opinia recurenților, or, în primul rând, caracterul legal al efectuării acestui act de

procedură este conferit de articolul 125 alin. (3) din Codul de procedură civilă. În

deplină concordanță, art. 4 din Tratatul între Republica Moldova și Ucraina privind

asistența juridică și relațiile juridice în materie civilă și penală nr. 1993 din 13

decembrie 1993 prevede expres asistență reciprocă dintre țările nominalizate la

desfășurarea expertizei. În al doilea rând, pe prima pagina a raportului de expertiză,

experții au fost preîntâmpinați contra semnătură de răspundere penală conform art.

384, 385 din Codul penal al Ucrainei. Articolul 8, la care a făcut referire instanța

de apel, este irelevant, atât timp când el exclude răspunderea penală pe teritoriul

Republicii Moldova, dar nu și pe teritoriul Ucrainei pentru expertiza efectuată. În

al treilea rând, deși legalitatea probei sus – menționată a fost pusă la îndoială,

Pagină 20 din 30

instanța de apel a citat concluziile experților ucraineni întru confirmarea justeței

concluziilor experților autohtoni. În definitiv, expertiza a fost admisă de

Judecătoria or. Kiev (sectorul Șevcencovschii), pe teritoriul Ucrainei, sub protecția

legilor din acest stat, la Biroul Principal de Expertiză medico-judiciară a

Ministerului Sănătății a Republicii Ucraina (vol. III, f. d. 109 – 111). Astfel,

circumstanțele respective denotă o prezumție de legalitate relativă a procedurii de

numire și efectuare a expertizei, iar suspiciunile Curții de Apel Chișinău de

încălcare a art. 150 și 151 din Codul de procedură civilă nu au fost dezvoltate și pot

fi catalogate ca niște alegații. În mod corespunzător, raționamentele instanței de

apel nu sunt convingătoare și nu au fost susținute de prevederi legale pertinente,

fiind ignorate cerințele art. 158 alin. (6) din Codul de procedură civilă. De altfel,

valoarea probatorie a raportului sus-citat va fi evaluată în ansamblu cu celelalte

probe în conformitate cu art. 130 din Codul de procedură civilă.

Recurenții au susținut veridicitatea și pertinența raportului de expertiză nr.

283/13 din 21 octombrie 2013 conform căruia vizualizarea unor structuri ale inimii

la făt este posibilă de la 14 săptămână de sarcină, în cazul utilizării UZI cu

capacități tehnice reduse. În ceea ce privește termenul optimal de efectuare a

ecocardiografiei fetale, acesta este în perioada de 20 – 24 săptămâni. Respectiv,

este posibilă depistarea sau confirmarea unui număr impunător de YYYYYY,

inclusiv YYYYYY(YYYYYY), defectului septului atrial și defectului septului

ventricular.

În contrast, intimații au cerut numirea unui nou raport de expertiză în

comisie, sugerând că este incomplet și nu au avut posibilitate de a adresa întrebări

experților din or. Kiev, Ucraina (vol. III, f. d. 166 – 167). Demersul a fost admis.

Astfel, punctele 18 și 19 din raportul de expertiză medico – legală nr. 206

din 15 ianuarie 2015 denotă că experții au conchis că medicii – imagiști au realizat

integral, obiectiv și competent spectrul de investigații USG, în concordanță cu

practica existentă în Republica Moldova. Așadar, nedepistarea YYYYYY de către

medicii imagiști prin metoda ecografiei fetale generale, poate fi explicată prin

prezența particularităților individuale cauzate de hipoplazia arterei pulmonare, dar

probabil și prezența variantei YYYYYY necomplicate confirmate direct prin faptul

absenței dereglărilor hemodinamice la făt (intranatal), dar și indirect ca masa

„greutatea” normală (3780 gr) a copilului la naștere.

Din perspectiva precizată, Curtea de Apel Chișinău a decis că medicilor

imagiști nu le poate fi imputată neglijența sau imprudența ca formă a vinovăției.

Față de soluția dată, recurenții au invocat că experții autohtoni nu au oferit

un răspuns concret la întrebările puse, cuprinzând cuvinte „posibil” sau „este

dificil”. Mai mult, aceștia au sugerat că, în cadrul comisiei de experți, trebuia să fie

inclus un specialist de profil, întrucât lipsa acestuia nu ar putea asigura

plenitudinea raportului de expertiză, bazându-se pe cauza Aydogdu vs Turcia din

30 august 2018.

În opinia intimaților, calificarea și imparțialitatea experților nu poate fi pusă

la îndoială, dat fiind faptul că aceștia sunt experți judiciari de categorie superioară,

cu un stagiu de activitate de circa 18 – 50 de ani.

Pagină 21 din 30

Colegiul lărgit învederează că instanțele ierarhic inferioare au luat măsuri

suficiente pentru a asigura participanților la proces posibilitatea efectivă de a

obține probe care să ofere un raport complet și precis privind faptele invocate și o

analiză obiectivă a acțiunilor medicilor imagiști. Orice neregulă a acestor dovezi

care slăbește capacitatea de stabilire a responsabilităților medicilor conduce la

concluzia că nu corespunde standardului de fiabilitate, pertinență și concludentă.

În primul rând, nu este de competența Colegiul Civil, Comercial și de

Contencios Administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție de a pune la îndoială

constatările experților speculând, pe baza informațiilor medicale prezentate, cu

privire la exactitatea lor științifică (a se vedea Tysiąc vs Polonia, 20 martie 2007,

parag. 119 și Yardımcı vs Turcia, 5 ianuarie 2010, parag. 59). Totuși, CtEDO a

statuat că procedurile sunt ineficiente în raport cu obligațiile procedurale ale

Înaltelor Părți contractante, în cazul în care decizia finală se baza pe rapoarte de

expertiză care au evitat sau au adresat în mod necorespunzător întrebări centrale la

care experții au răspuns și unde argumentele decisive sau cel puțin primare ale

reclamanților nu au primit un răspuns specific și explicit (a se vedea, spre exemplu,

Altuğ și alții vs Turcia, 30 iunie 2015, parag. 77-86).

În al doilea rând, fără a contesta competența profesională a experților,

Colegiul de control judiciar menționează că doar un raport aprofundat dovedit

științific, care include o soluție motivată în raport cu eventualele contradicții între

avizele institutelor de rang inferior și care răspunde întrebărilor adresate de părți

sunt de natură să le inspire justițiabililor încredere în acțiunea justiției și să asiste

organele judiciare în exercitarea funcțiilor lor (a se vedea mutatis mutandis, Tysiąc

vs Polonia, ibidem, parag.117 sau Eugenia Lazăr, ibidem, parag. 82 - 85).

Luând în considerare cele evocate, Colegiul lărgit constată cert că raportul

de expertiză medico – legală nr. 206 din 15 ianuarie 2015 din Republica Moldova

nu conține niciun document care să demonstreze că medicii imagiști fuseseră

informați în legătură cu factorii de risc depistați de medicul de familie și nu a

examinat deloc dacă aceștia din urmă interogaseră pacienta cu privire la aspectul

dat, dacă o informaseră în legătură cu eventualele riscuri și dacă obținuseră

consimțământul acesteia. Astfel, se pare că experții nu au acordat nicio importanță

faptului descris mai sus și au preferat doar să impună responsabilitatea pacientei de

a aduce la cunoștința medicului despre existența factorilor de risc (punctul 4). Cu

toate acestea, experții au susținut că circumstanța menționată nu putea influența

negativ vigilența la determinarea rezultatului ultrasonografic (USG) (punctul 5). În

ansamblu, citind raportul respectiv, nu a fost clarificată împrejurarea dacă medicii

imagiști au respectat integral obligațiile impuse de reglementările în materie, de

vreme ce orice medic este obligat să respecte cu strictețe drepturile și interesele

legitime ale pacientului.

Mai mult, deși intimații încearcă să ducă discuțiile în partea influenței

vaselor aberante determinate în cadrul tomografiei computerizate, totuși

YYYYYY(YYYYYY) cu DSV mic a fost depistată pe baza examenului

ecocardiografic direcționat. Nu există dubii că acest examen ar fi avut loc prenatal,

inclusiv pacienta primea rezultatele necesare, dacă medicii – imagiști analizau

circumstanța potrivit căreia gravida putea fi atribuită la grupa sporită de risc în

Pagină 22 din 30

baza tuturor documentelor necesare, care au lipsit la realizarea ecografiei fetale

generale. De altfel, experții autohtoni au reținut că, la momentul luării la evidență,

pacienta avea factorii de risc (RH – vu izisensibilizare, avord medical în termen

mic) de gradul – 4, iar la termenul sarcinii 28 – 30 de săptămâni (anemie feriprivă)

– factorii au fost apreciați de risc minor (vol. III, f. d. 186). Totuși aceștia au tăcut

în acest sens.

În aceeași ordine de idei, din analiza raportului sus-menționat, Colegiul

judiciar deduce că medicul – imagist Cotorcea Vitalie a explicat Consiliului de

experți că „secțiunea 3 vase, ecografic au fost văzute, dar din cauza hipoplaziei

trunchiului pulmonar și persistența venei cave superioare stângi au fost luate ca

vase normale”. Experții au confirmat corectitudinea celor afirmate. Pe de o parte,

Consiliul de experți a remarcat că aceste acțiuni nu pot fi considerate ca o neatenție

sau greșeală, dar ca o eroare medicală provocată de circumstanțele obiective,

manifestate prin existența vaselor aberante (punctul 13). Pe de altă parte, punctul

19 din raportul de expertiză nr. 206 oferă mai multe posibile cauze a nedepistării

YYYYYY YYYYYY, cel puțin trei versiuni.

Spre deosebire, Nota informativă (răspunsul) a Ministerului Sănătății nr. 01-

1/1373 din 15 septembrie 2016 explică că suspecții de YYYYYY în cadrul

examenului ecografic prenatal apare în cazul vizualizării unui plan – 3 vase și

căilor de ejecție a vaselor mari anormale. În cazul citat, eroarea diagnostică putea

să aibă loc din cauza interpretării greșite a proiecției 3-vase, posibil cauzată de

prezența anomaliilor vasculare asociate (arc aortic pe dreapta și prezența vaselor

aberante), depistate doar la examenul angiografic și tomografiei computerizate

după naștere (efectuate la Kiev), ce au evaluat și au mascat imaginea anormală a

proiecției 3-vase simulând una normală, fapt ce a condus la producerea erorii

diagnostice și interpretarea proiecției 3-vase ca una normală (vol. V, f. d. 183).

Aceeași logică a fost validată prin scrisoarea directorului Centrului științifico-

practic în cardiologie și cardiochirurgie a Ministerului Sănătății a Ucrainei nr.

100/14 din 24 februarie 2014. Potrivit acesteia, având același date ca și experții

autohtoni, directorul Centrului a afirmat că secțiunea 3 vase a fost cercetată greșit

de către medici (vol. III, f. d. 149).

La acest capitol, Colegiul judiciar observă că răspunsul care trebuia oferit de

către specialiștii din domeniul a fost acela dacă, indiferent de interpretarea dată

excepțiilor din speță, medicii imagiști au contribuit la prejudiciu. Într-adevăr,

omisiunea în cauză ar putea fi considerată o eroare medicală provocată de

circumstanțe obiective numai în cazul în care s-a stabilit că medicii au realizat

examenul ecografic în conformitate cu regulile științei medicale (lege artis), ținând

seama de riscurile implicate de aceasta. În caz contrar, nici un medic imagist nu va

trebui să răspundă pentru acțiunile sale, având în vedere riscurile inerente oricărei

maladii de acest gen, atât timp cât depistarea prenatală a YYYYYY YYYYYY

este exclusă la 100 % (a se vedea mutatis mutandis ERDİNÇ KURT și alții vs

Turcia, 6 iunie 2017, parag. 66).

Din raționamentele prezentate, instanța de recurs constată că raportul de

expertiză din 15 ianuarie 2015 nu analizează deloc această problemă, dat fiind

faptul că nu a luat în considerare dacă sau în ce măsură medicii în cauză au

Pagină 23 din 30

acționat în conformitate cu standardele medicinii moderne înainte, în timpul și

după screening. În realitatea, Porciulean Veronica a trecut verificări ecografice de

5 ori, în diferite etape a sarcinii, la doi medici diferiți. De exemplu, raportul nu

descrie actele medicale practicate efectiv de către medicii imagiști în timpul

examenului, comparând pașii luați cu regulile și protocoalele care reglementează

astfel de probleme. În esență, medicii respectivi nu au fost audiați în acest sens.

În timp ce raportul sus-menționat concluzionează în cele din urmă că

medicii nu au comis nicio eroare sau vină, el nu precizează faptele concrete, cu

excepția unor posibile motive, pe care se întemeiază această soluție, care este, prin

urmare, mai apropiată de o teorie decât de o demonstrație științifică convingătoare.

De altfel, nici Consiliul de experți, nici experții din comisii nu par să fi încercat să

stabilească pe cât de precis posibil succesiunea faptelor care au condus la acțiunile

din speță și nici nu prezintă clar consecințele juridice care au decurs din acestea.

De fapt, se constată că doar medicul imagist Cotorcea Vitalie și-a prezentat propria

versiune a celor întâmplate, preluată pe deplin de experți, în absența unor

argumente suplimentare. Așadar, din moment ce opinia medicului a fost pusă la

baza raportului de expertiză, impunea un răspuns specific și explicit din partea

experților. Or, în conformitate cu art. 158 alin. (3) din Codul de procedură civilă, în

cazul în care constată, pe parcursul efectuării expertizei, existența unor

circumstanțe importante pentru soluționarea pricinii referitor la care nu i s-au pus

întrebări, expertul este în drept să includă în raport deducțiile sale asupra lor. Însă

experții nu au folosit această pârghie legală.

În consecință, raportul este insuficient motivat în ceea ce privește problema

pe care ar fi trebuit să o elucideze din punct de vedere tehnic (a se vedea, mutatis

mutandis, Eugenia Lazăr, ibidem, parag. 82-85).

Având în vedere acești factori, rezultă că instanța de apel și-a fondat decizia

pe expertiză medicală suplimentară în comisie, eludând aspectul privind

respectarea reglementărilor de către medici. Or, în partea respectivă, raportul de

expertiză medico – legală nr. 206 din 15 ianuarie 2015 (pct. 18 – 19) nu cuprinde

criteriile stabilite mai sus și nu corespunde calității unei probe în conformitate cu

art. 121 din Codul de procedură civilă. Împrejurarea dată atestă că soluția Curții de

Apel Chișinău, în particular, eroare medicală provocată de circumstanțe obiective,

nu are un suport factologic suficient. În context, instanța va respinge aserțiunile

intimaților susținute în referință întemeiată pe raportul de expertiză sus – analizat.

În cazul de față, instanța de recurs notează că orice hotărâre judecătorească

trebuie să fie fundamentată pe probe, iar, ținând cont de domeniul specific al

speței, se constată că raportul de expertiză medico – legală nr. 206 din 15 ianuarie

2015 nu oferă o concluzie motivată clară. O situație similară se regăsește în

explicațiile Consiliului de Experți al Ministerului Sănătății al RM și Comisiei

republicane științifico-metodice de profil „Obstetrică și ginecologie” a Consiliului

de Experți al MS RM nr. 01-1/316 din 25 februarie 2014, care a stat, în principiu,

la baza întocmirii raportului sus – menționat.

Dimpotrivă, raportul de expertiză nr. 283/13 din 21 octombrie 2013, punctul

2 din scrisoarea directorului Centrului științifico-practic în cardiologie și

cardiochirurgie a Ministerului Sănătății a Ucrainei nr. 100/14 din 24 februarie 2014

Pagină 24 din 30

și Nota informativă (răspunsul) a Ministerului Sănătății nr. 01-1/1373 din 15

septembrie 2016 (vol. V, f. d. 183), denotă, în mod ferm, despre o interpretare

greșită a proiecției 3-vase. Deopotrivă, instituțiile, care au furnizat răspunsul dat,

au operat cu același informații ca și experții din Republica Moldova. Mai mult, în

lumina celor relatate, Colegiul lărgit va reține declarațiile medicului – imagist

Cotorcea Vitalie „.. au fost luate ca vase normale…” și explicațiile Consiliul de

experți, cu referire la declarațiile lui, „…el a considerat aorta ca trunchiul

pulmonar și trunchiul pulmonar ca aortă și persistența venei cave superioare stângi

ca venă cavă”, „…, dar ca o eroare medicală….” (vol. III, f. d. 141). Elementul

folosit de Consiliul de experți „…provocat de circumstanțe obiective” nu poate fi

considerat decisiv, de vreme ce niciun înscris anexat la dosarul civil nu dovedește

că YYYYYYția congenitală cardiac ductal-dependentă (YYYYYY(YYYYYY) cu

DSV mic) constituie o noutate sau descoperire medicală, iar probabilitatea de a fi

depistată erau egale cu zero. În mod corespunzător, sintagmele enunțate redau într-

un mod coerent caracterul incert al examenului ecografic realizat de prestatorii de

servicii de sănătate, precum și confuziile lor la această etapă, care nu și-au găsit o

motivare adecvată în litigiu.

În același context, instanța de judecată opinează că, în situația în care

intimații au invocat un argument în susținerea poziției lor și pentru a combate cele

pretinse de recurenți și stabilite prin raportul de expertiză nr. 283/13 din 21

octombrie 2013, se aplică principiul „actori incumbit probatio” și articolul 118

alin. (1) din Codul de procedură civilă, care nu aduce atingere echității procesului,

întrucât cel ce face o propunere în fața judecății trebuie să și o dovedească. Astfel,

intimații nu au reușit să formuleze întrebările în așa mod în cât să înlătură valoarea

probatorie a celor analizate supra.

Pe baza celor prezentate, rezultă că prestatorii de servicii de sănătate nu au

prevăzut consecințele acțiunile lor, deși trebuiau și puteau să o prevadă, având în

vedere calificarea lor extrem de mare în domeniul respectiv.

Pentru antrenarea răspunderii civile medicale, ca și în cazul răspunderii

civile delictuale, este necesar ca între fapta ilicită și prejudiciu să existe un raport

de cauzalitate respectiv prejudiciul cauzat să fie consecința faptei ilicite. În acest

sens, Colegiul lărgit va stabili toate corelațiile dintre fapte și împrejurări, reținând-

se în câmpul cauzal doar acelea care au o contribuție directă sau indirectă, mediată

sau nemijlocită la producerea prejudiciului și care fac posibilă identificarea

cauzelor principale, secundare, interne, externe și concomitente.

În speță, instanța de recurs reiterează că recurenții au invocat că au suferit un

prejudiciu material manifestat sub forma de cheltuieli pentru serviciile medicale în

sumă de 10 900 de euro; cheltuieli pentru internarea copilului în reanimare pe

parcursul a 13 zile în cuantum de 8 450 de grivne, echivalentul a 804 de euro;

cheltuieli pentru serviciile hoteliere în mărime de 109 774 de grivne, ce constituie

10 545 de euro și și serviciile pentru transportul aerian a costat în total 41 756 de

lei (vol. IV, f. d. 143 - 148; f. d. 231). La fel, pe baza circumstanțelor din litigiu, s-

a determinat că Porciulean Veronica și Porciulean Oleg au fost lezați în dreptul lor

la securitatea integrității morale și de a primi informații exhaustive cu privire la

riscurile inerente procedurii medicale, inclusiv sănătatea fătului, în acord cu art. 1

Pagină 25 din 30

alin. (2) și art. 5 lit. c) și i) din Legea nr. 263-XVI din 27 octombrie 2005. Or

medicii imagiști, reprezentanții clinicilor medicale private, nu au adus suficiente

probe pentru a demonstra imposibilitatea depistării YYYYYYției congenitale

cardiac ductal-dependentă (YYYYYY(YYYYYY) cu DSV mic) în timpul sarcinii

recurentei.

Astfel, prima instanța a considerat că există raport de cauzalitate între fapta

ilicită și prejudiciu, întrucât aceste cheltuieli nu au putut fi prevăzute din cauza

diagnozei greșite puse de medicii-imagiști. În schimb, Curtea de Apel Chișinău nu

a fost de acord cu această opinie, invocând lipsa vinovăției din partea prestatorilor

serviciilor de sănătate.

În cazul de față, instanța de judecată va ține cont, în primul rând, de faptul că

recurenții au aflat despre o intervenție chirurgicală necesară pentru corecția

viciului cardiac abia după nașterea copilului, deși, în mod normal, trebuiau să fie

informați la etapa prenatală. În al doilea rând, efectuarea unei atare operații nu

poate avea loc în Republica Moldova, ceea ce rezultă clar din materialele cauzei

expuse mai sus.

Colegiul de control judiciar observă că, într-adevăr, imediat după naștere a

fost invitat specialistul principal în neonatologie Petru Stratulat pentru a verifica

copilul nou – născut, întrucât erau suspecții de existența unui viciu cardiac. Așadar,

după stabilirea diagnosticului, acesta a semnat o scrisoare către directorul general

Î.S. „C.R.I.S. „Registru” cu privire la necesitatea urgentă a tratamentului

chirurgical pentru corecția viciului cardiac la copilul născut și a rugat să organizeze

cât mai rapid documentele pentru organizarea transportării acestuia în Ucraina

(vol. IV, f. d. 59). Alte informații datate în acea perioadă, care ar demonstra o altă

propunere sau recomandare medicală, nu există, iar autenticitatea scrisorii cercetată

nu a fost pusă la dubii. Cu alte cuvinte, la acea etapă, recurenții nu au primit sau nu

le-a fost propus ca alternativă o transportare planificată în or. Kiev cu automobil

special. Așadar, instanța de recurs este de părere că părinții au avut un șoc la acel

moment când au aflat diagnoza pusă nou - născutului, iar, la sfatul specialiștilor, au

ales unica metoda propusă de ei pentru transportul minorului. Din considerentele

evocate, Colegiul judiciar nu pune la îndoială corectitudinea științifică din punctul

14 al raportului de expertiză medico – legală nr. 206 din 15 ianuarie 2015, totuși,

în lipsa acestei opinii la 19 iulie 2011, cheltuielile pentru serviciile de transport

aerian sunt justificate și urmează a fi compensate părinților.

În continuare, punctul 21 din raportul de expertiză medico – legală nr. 206

din 15 ianuarie 2015, care nu a fost contrazis de părți, exprimă că o legătură de

cauzalitate între examenele de ultrasonografie efectuate la ambele instituții

medicale și apariția unor YYYYYY, cum ar fi YYYYYY, la etapa prenatală la

fătul gravidei Porciulean Veronica nu există. În definitiv, punctul 22 a subliniat că

depistarea acestui viciu cardiac sunt indicații pentru efectuarea obligatorie a

intervenției chirurgicale.

Prin urmare, în opinia instanței, recurenții nu au reușit să demonstreze prin

alte probe legătură de cauzalitate între încălcarea drepturilor lor individuale și

cheltuielile suportate de ei pentru serviciile medicale; cheltuieli pentru internarea

copilului în reanimare pe parcursul a 13 zile și cheltuieli pentru serviciile hoteliere.

Pagină 26 din 30

Indiferent de stabilirea diagnozei, fie antenatal sau postnatal, nou-născutul trebuia

operat, iar acțiunile medicilor – imagiști nu au drept consecință apariția

YYYYYYții congenitale cardiac ductal-dependentă: YYYYYYcu DSV mic;

YYYYYYși YYYYYY.

În ceea ce privește repararea prejudiciului moral, Colegiul lărgit reține că

prima instanța a considerat, pe baza concluziei specialistului Nicolaou Angela și

declarațiilor reclamanților, de a obliga fiecare clinică privată la plata a câte 10 000

de lei (vol. V, f. d. 6 – 7). Curtea de Apel Chișinău a respins acest capăt de cerere.

Instanța de recurs apreciază că recurenta a susținut că, după naștere, medicii

au anunțat-o că nou – născutul va trăi cel mult trei zile, ceea ce indubitabil i-a

provocat stres (vol. II, f. d. 133, pe verso, 134). În fond, se acceptă argumentul

recurenților potrivit căruia deplasarea imediată în or. Kiev pentru intervenția

chirurgicală și emoțiile pe durata operației, precum și recuperarea copilului în

secția de reanimare sunt enorme și sunt dificil de materializat în cuvinte.

Suplimentar, Colegiul lărgit ia act de faptul că recurenta a avut în mod

formal acces la o procedură care să îi permită recunoașterea încălcării drepturilor

sociale și individuale de către prestatorii de servicii medicale și să obțină acordarea

de reparații pentru prejudiciului suferit. Pe de altă parte, obligația de procedură

impusă de C.E.D.O. privind îngrijirea necesită, de asemenea, încheierea procedurii

într-un termen rezonabil (a se vedea Šilih vs Slovenia (M.C.), 9 aprilie 2009,

parag. 196). În această privință, CtEDO a subliniat că, pe lângă problema

respectării drepturilor care decurg din articolele Convenției într-o anumită cauză,

considerațiile mai generale necesită, de asemenea, examinarea promptă a cazurilor

privind neglijența medicală în spital. Cunoașterea faptelor și a eventualelor erori în

administrarea îngrijirilor medicale este esențială pentru a permite instituțiilor în

cauză și personalului medical să remedieze eventualele deficiențe și să prevină

astfel de erori. Prin urmare, examinarea rapidă a acestor cazuri este importantă

pentru siguranța utilizatorilor tuturor serviciilor de sănătate ( a se vedea Oyal vs

Turcia, 23 martie 2010, parag. 76; Kanal vs Turcia, 15 ianuarie 2019, parag. 44). În

consecință, se observă că litigiul a fost soluționat definitiv abia la 7 ani de la

introducerea acțiunii civile, iar, o astfel de întârziere, este de natură să

prelungească o incertitudine dificilă nu numai pentru recurenți, ci și pentru

profesioniștii din domeniul sănătății în cauză.

În același timp, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat în

jurisprudența sa constantă conform căreia un reclamant nu poate fi obligat să

prezinte vreo dovadă a prejudiciului moral pe care la suferit (a se vedea, printre

multe altele, Pshenichnyy vs Rusia, 14 februarie 2008, parag. 35, Antipenkov vs

Rusia, 15 octombrie 2009, parag. 82, Nedayborshch vs Rusia, 1 iulie 2010, parag.

37). Cu toate acestea, Colegiul de control judiciar consideră că cererea recurenților

este una excesivă în raport cu sumele acordate de Ct.E.D.O. în cazurile încălcării

art. 8 din C.E.D.O.

Pe cale de consecință, Colegiul judiciar consideră că recurenții trebuie să fi

suferit un prejudiciu moral ca urmare a încălcării drepturilor lor de pacienți și

situației prelungite de incertitudine constatate în faza de recurs de circa 7 ani.

Efectuând evaluarea în mod echitabil și luând în considerare jurisprudența Curții

Pagină 27 din 30

Europene, citată în cauză, instanța de judecată acordă recurenților suma de 100 000

de lei cu titlu de prejudiciu moral de la fiecare instituție medicală privată.

Drept consecință, instanța de recurs subscrie criticilor furnizate de recurenți

în baza cărora s-a constatat că instanța de apel nu a aplicat art. 1 alin. (2); art. 5 lit.

c) și i) și art. 18 alin. (1) din Legea nr. 263-XVI din 27 octombrie 2005 și a

apreciat arbitrar pertinența raportului de expertiză medico-legală nr. 206 din 15

ianuarie 2015, efectuat de Centrul de Medicină Legală a Ministerului Sănătății al

Republicii Moldova, pentru soluționarea justă a cauzei. În același timp, prima

instanță a admis integral capetele de cerere referitoare la încasarea cheltuielilor

pentru serviciile medicale și pentru serviciile hoteliere, cu excepția celor pentru

reanimarea nou-născutului, în urma interpretării eronate a legăturii cauzale dintre

prejudiciu, faptă ilicită și vinovăție în acord cu art. 1398 alin. (1) din Codul civil.

Totuși, potrivit argumentelor suplimentare aduse în baza garanțiilor prevăzute de

art. 8 din C.E.D.O., Colegiu lărgit a considerat necesar de a schimba integral partea

motivată a hotărârii primei instanțe. Efectul acestor încălcări de legalitate, și

anume, devierile procedurale și de administrare a dreptului material afectează

calitatea hotărârilor judecătorești pronunțate în prima și a doua instanță impusă de

articolul 239 din Codul de procedură civilă.

Considerațiile de mai sus sunt suficiente pentru a stabili caracterul esențial al

erorilor judiciare constatate supra, întrucât ignorarea acestora ar conduce inevitabil

la soluționarea incorectă a cauzei.

Prin urmare, instanța de recurs conchide că elementele descrise mai sus se

circumscriu temeiurilor prevăzute la articolul 432 alin. (2) lit. a) și c), alin. (4) din

Codul de procedură civilă. Așadar, în baza argumentelor livrate de părți,

coroborate cu înscrisurile anexate la dosar, Colegiul judiciar notează că greșelile de

aplicare a legii și de constatare a unor circumstanțe în lipsa unor probe pertinente,

precum și modificarea motivării actului judecătoresc, pot fi corectate prin casarea

integrală a deciziei atacate și a hotărârii primei instanțe, cu pronunțarea unei noi

hotărâri de admitere parțială a acțiunii, în conformitate cu articolul 445 alin. (1) lit.

b) și e) din Codul de procedură civilă. Or, evaluarea efectuată de instanța de recurs

a fost susținută pe deplin de materialele cauzei, iar ambele părți au beneficiat de un

proces în contradictoriu și au avut posibilitatea reală de a comenta în scris și de a

depune observații în cadrul acestei proceduri.

În conformitate cu art. 94 alin. (1) și (3) din Codul de procedură civilă,

Colegiul lărgit observă că trebuie să compenseze recurenților de la intimați

cheltuielile de judecată proporțional părții admise din pretenții, în special, din suma

de 41 756 de lei, dar și pentru capetele de cerere referitoare la repararea

prejudiciului moral. Așadar, prin încheierea din 5 noiembrie 2012 a Judecătoriei

Botanica, mun. Chișinău, s-a calculat că recurenții trebuie să achite taxa de stat în

cuantum de 11 865, 05 lei (3% x 24 799 de euro convertiți în lei MD la data

depunerii acțiunii) și suma de 100 de lei pentru cerința referitoare la repararea

prejudiciului moral (vol. III, f. d. 45 – 47). Prin urmare, potrivit ordinului de

încasare nr. 250357477 din 15 noiembrie 2011, aceștia au achitat taxa de stat în

mărime de 2 000 de lei (vol. I, f. d. 2), iar conform ordinului nr. 68454422 din 24

ianuarie 2014, au achitat diferența de sumă pentru taxa de stat în sumă de 9 965,05

Pagină 28 din 30

de lei (vol. III, f. d. 105). În fața instanței de recurs, ei au plătit suma de 8 210 de

lei (vol. VI, f. d. 61).

Prin intermediul celor evocate, instanța de recurs notează că taxa de stat

pentru depunerea acțiunii, proporțional părții admise, constituie 1 452, 68 de lei,

ceea ce include 1 252, 68 (41 756 x 3 %) și 100 de lei pentru fiecare pretenție ce

vizează repararea prejudiciului moral. În aceeași ordine de idei, taxa de timbru care

urmează a fi compensată în baza cheltuielilor efectuate la declararea recursului

reprezintă 726, 34 de lei, ceea ce cuprinde 626,34 de lei pentru prejudiciul material

și 50 de lei pentru fiecare pretenție ce vizează prejudiciul moral, în acord cu art. 3

alin. (1) lit. k) din Legea taxei de stat. Suma acestor sume va fi compensată

recurenților din contul intimaților.

Având în vedere problemele de drept ridicate în speță, Colegiul Civil,

Comercial și de Contencios Administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție

ajunge la concluzia de a admite recursul declarat de către Porciulean Oleg și

Porciulean Veronica, de a casa integral decizia din 20 iunie 2018 a Curții de Apel

Chișinău și hotărârea din 15 decembrie 2017 a Judecătoriei Chișinău, sediul

Central, cu pronunțarea unei noi hotărâri de admitere parțială a acțiunii.

În conformitate cu articolul 445 alin. (1) lit. b) din Codul de procedură

civilă, Colegiul Civil, Comercial și de Contencios Administrativ lărgit al Curții

Supreme de Justiție

d e c i d e:

Se admite recursul declarat de către Porciulean Oleg și Porciulean Veronica,

reprezentanți de avocatul Moloman Alexandru.

Se casează integral decizia din 20 iunie 2018 a Curții de Apel Chișinău și

hotărârea din 15 decembrie 2017 a Judecătoriei Chișinău, sediul Central, în cauza

civilă intentată la cererea de chemare în judecată depusă de Porciulean Oleg și

Porciulean Veronica împotriva Centrului Medical de Diagnostic „Modus Vivendi”

S.R.L. și Firmei „Sănătate EVP” S.R.L., intervenienți accesorii Instituția Medico-

Sanitară Publică Spitalul Clinic Municipal nr.1, Cotorcea Vitalie și Bejan

Feodosie, cu privire la repararea prejudiciului material, moral și compensarea

cheltuielilor de judecată, și se pronunță o nouă hotărâre:

Se admite parțial cererea de chemare în judecată depusă de Porciulean Oleg

și Porciulean Veronica împotriva Centrului Medical de Diagnostic „Modus

Vivendi” S.R.L. și Firmei „Sănătate EVP” S.R.L., intervenienți accesorii Instituția

Medico-Sanitară Publică Spitalul Clinic Municipal nr.1, Cotorcea Vitalie și Bejan

Feodosie, cu privire la repararea prejudiciului material, moral și compensarea

cheltuielilor de judecată.

Se încasează, în mod solidar, de la Centrul Medical de Diagnostic „Modus

Vivendi” S.R.L. și Firma „Sănătate EVP” S.R.L. în beneficiul lui Porciulean Oleg

și Porciulean Veronica prejudiciul material în cuantum de 41 756 (patruzeci și uni

de mii șapte sute cincizeci și șase) de lei.

Se încasează de la Centrul Medical de Diagnostic „Modus Vivendi” S.R.L.

în folosul lui Porciulean Oleg și Porciulean Veronica prejudiciul moral în mărime

de 100 000 (o sută de mii) de lei.

Pagină 29 din 30

Se încasează de la Firma „Sănătate EVP” S.R.L. în beneficiul lui Porciulean

Oleg și Porciulean Veronica prejudiciul moral în mărime de 100 000 (o sută de

mii) de lei.

Se încasează, în mod solidar, din contul Centrului Medical de Diagnostic

„Modus Vivendi” S.R.L. și Firmei „Sănătate EVP” S.R.L. în folosul lui Porciulean

Oleg și Porciulean Veronica cheltuielile de judecată, ce constau din taxa de stat în

sumă de 1 879 (o mie opt sute șaptezeci și nouă) de lei și 02 bani, proporțional

pretenției admise referitoare la prejudiciul material.

Se încasează din contul Centrului Medical de Diagnostic „Modus Vivendi”

S.R.L. în folosul lui Porciulean Oleg și Porciulean Veronica cheltuielile de

judecată, ce constau din taxa de stat în sumă de 150 (o sută cincizeci) de lei,

proporțional pretenției admise referitoare la prejudiciul moral.

Se încasează din contul Firmei „Sănătate EVP” S.R.L. în folosul lui

Porciulean Oleg și Porciulean Veronica cheltuielile de judecată, ce constau din

taxa de stat în sumă de 150 (o sută cincizeci) de lei, proporțional pretenției admise

referitoare la prejudiciul moral.

În rest, se resping, ca neîntemeiate, pretențiile formulate de către Porciulean

Oleg și Porciulean Veronica.

Decizia este irevocabilă.

Președintele ședinței,

Judecător Tatiana Vieru

Judecători Maria Ghervas

Nina Vascan

Nicolae Craiu

Iurie Bejenaru

Pagină 30 din 30