2ra-193/19 — repararea prejudiciului moral și încasarea cheltuielilor de judecată

2ra-193/19 — repararea prejudiciului moral și încasarea cheltuielilor de judecată (Curtea Supremă de Justiție, 2019)

Dosarul nr. 2ra-2679/2018

nr. 2ra-193/2019

prima instanță, Judecătoria Bălți, sediul Central (D. Gherasim)

instanța de apel, Curtea de Apel Bălți (A.Corcenco, D. Stănilă, D. Corolevschi)

DECIZIE

06 februarie 2019 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

lărgit al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele ședinței, judecătorul Valeriu Doagă

judecătorii Iurie Bejenaru

Dumitru Mardari

Mariana Pitic

Galina Stratulat

examinând recursul declarat de către Lilia Carcea, reprezentată de avocatul

Ghenadie Odobescu,

în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de Lilia Carcea

împotriva Annei Bejenari cu privire la încasarea prejudiciului moral și a

cheltuielilor de judecată,

împotriva deciziei din 20 septembrie 2018 a Curții de Apel Bălți prin care a

fost respins apelul declarat de Lilia Carcea, reprezentată de avocatul Ghenadie

Odobescu și a fost menținută hotărârea din 11 aprilie 2018 a Judecătoriei Bălți,

sediul Central,

c o n s t a t ă :

La 16 iunie 2017 Lilia Carcea, reprezentată de avocatul Ghenadie Odobescu a

depus cerere de chemare în judecată împotriva Annei Bejenaru cu privire la

încasarea prejudiciului moral și a cheltuielilor de judecată.

În motivarea acțiunii reclamanta a indicat că la 27 aprilie 2017 depistând că

persoane necunoscute au vopsit unul dintre geamurile casei sale, a anunțat Poliția.

A menționat că ulterior, de la Inspectoratul de Poliție Bălți a primit informația

precum că persoana vinovată a fost Anna Bejenaru.

Pe faptul dat, la 03 mai 2017 a fost întocmit procesul-verbal cu privire la

contravenție conform căruia Anna Bejenaru a fost recunoscută vinovată de

comiterea contravenției prevăzute de art. 104 Cod Contravențional, fiindu-i

aplicată amendă.

A menționat că în urma acțiunilor pârâtei, reclamanta a suportat stres, emoții

negative, disconfort personal, fiind într-o stare de încordare, frică, incertitudine, iar

prin aceasta i-a fost cauzat un prejudiciu moral.

1

A solicitat încasarea prejudiciului moral în mărime de 10000 de lei și a

cheltuielilor pentru asistență juridică în sumă de 1500 de lei.

Prin hotărârea din 11 aprilie 2018 a Judecătoriei Bălți, sediul Central a fost

respinsă acțiunea ca fiind neântemeiată.

La 19 aprilie 2018 Lilia Carcea, reprezentată de avocatul Ghenadie Odobescu

a depus apel împotriva hotărârii din 11 aprilie 2018 a Judecătoriei Bălți, sediul

Central, solicitând admiterea acestuia, casarea hotărârii primei instanțe cu emiterea

unei noi hotărâri prin care acțiunea să fie admisă integral.

Prin decizia din 20 septembrie 2018 a Curții de Apel Bălți s-a respins apelul

depus de Lilia Carcea, reprezentată de avocatul Ghenadie Odobescu și s-a menținut

hotărârea din 11 aprilie 2018 a Judecătoriei Bălți, sediul Central.

La 22 octombrie 2018, prin intermediul oficiului poștal, Lilia Carcea,

reprezentată de avocatul Ghenadie Odobescu a declarat recurs împotriva deciziei

din 20 septembrie 2018 a Curții de Apel Bălți, solicitând admiterea recursului,

casarea hotărârilor judecătorești cu emiterea unei noi hotărâri de admitere integrală

a acțiunii.

În motivarea recursului a indicat că instanțele de judecată nu au examinat

cauza sub toate aspectele și nu au ținut cont de respectarea normelor de drept

material, iar concluziile expuse în hotărâri sunt în contradicție cu circumstanțele

cauzei.

Consideră că instanțele de judecată nu au luat în considerație suferințele

suportate de către recurentă, or, suma de 10000 de lei este una echitabilă și

rezonabilă.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) Codul de procedură civilă, recursul se

declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale,

dacă legea nu prevede altfel.

Curtea de Apel Bălți a pronunțat decizia contestată la data de 20 septembrie

2018.

Recurenta a recepționat decizia instanței de apel la data de 19 octombrie

2018, fapt confirmat prin semnătura aplicată pe avizul de recepție (f.d.121).

Astfel, recursul, declarat la 22 octombrie 2018, este în termen.

Prin încheierea din 30 ianuarie 2019 a Curții Supreme de Justiție completul

din 3 judecători a considerat recursul admisibil și a decis examinarea acestuia în

fond de un complet din 5 judecători.

În conformitate cu art. 444 Cod de procedură civilă, recursul se examinează

fără înștiințarea participanților la proces.

Studiind materialele dosarului, Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție consideră necesar de a admite

recursul declarat de Lilia Carcea, reprezentantă de avocatul Ghenadie Odobescu,

de a casa decizia instanței de apel și hotărârea primei instanțe cu emiterea unei noi

hotărâri de admitere parțială a acțiunii din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. b) CPC, instanța, după ce judecă

recursul, este în drept să admită recursul și să caseze integral sau parțial decizia

instanței de apel și hotărârea primei instanțe, pronunțând o nouă hotărâre.

După cum rezultă din materialele cauzei, Lilia Carcea înaintând acțiunea în

judecată împotriva Annei Bejenaru a solicitat încasarea prejudiciului moral în

2

mărime de 10000 de lei și a cheltuielilor de judecată în sumă de 1500 de lei.

Fiind învestită cu judecarea acțiunii în cauză, prima instanță prin hotărârea din

11 aprilie 2018 a respins cererea de chemare în judecată depusă de Lilia Carcea ca

fiind neîntemeiată.

Instanța de apel judecând apelul depus de Lilia Carcea, reprezentată de

avocatul Ghenadie Odobescu l-a considerat neîntemeiat, dispunând respingerea

acestuia și menținerea hotărârii din 11 aprilie 2018 a Judecătoriei Bălți, sediul

Central.

La adoptarea soluțiilor date, instanțele ierarhic inferioare au menționat că

Lilia Carcea nu a prezentat suficiente probe care să ateste suma prejudiciului adus

în mărime de 10000 de lei și nu a motivat prin ce acțiuni concrete s-a format

prejudiciul moral și prin ce se recunosc suferințele reclamantei în acest sens, or,

pentru fapta contravențională Anna Bejenaru a fost sancționată.

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții

Supreme de Justiție consideră că, soluția instanțelor de judecată ierarhic inferioare

în sensul adoptat nu poate fi menținută, fiind rezultată din interpretarea greșită a

prevederilor legale ce guvernează raportul juridic litigios și circumstanțele

probatorii ale dosarului.

Astfel, conform procesului-verbal cu privire la contravenție nr. MAI03

715464 din 03 mai 2017, Anna Bejenari a fost recunoscută vinovată de comiterea

contravenției prevăzute de art. 104 Cod contravențional, pentru faptul că la data de

27 aprilie 2017, în timpul zilei a vopsit cu vopsea geamurile casei ce aparține Liliei

Carcea situată în mun. XXXXX (f.d.17).

În conformitate cu art.1398 alin. (1) Cod civil, cel care acționează față de altul

în mod ilicit, cu vinovăție este obligat să repare prejudiciul patrimonial, iar în

cazurile prevăzute de lege, și prejudiciul moral cauzat prin acțiune sau omisiune.

Conform art. 45 alin. (1) Cod contravențional, dacă prin contravenție a fost

cauzat un prejudiciu, persoana prejudiciată este în drept să-și valorifice pretențiile

civile în procedură civilă.

Conform art. 1422 alin. (1)-(2) Cod civil, în cazul în care persoanei i s-a

cauzat un prejudiciu moral (suferințe psihice sau fizice) prin fapte ce atentează la

drepturile ei personale nepatrimoniale, precum și în alte cazuri prevăzute de

legislație, instanța de judecată are dreptul să oblige persoana responsabilă la

reparația prejudiciului prin echivalent bănesc. Prejudiciul moral se repară

indiferent de existența și întinderea prejudiciului patrimonial.

Iar conform art. 1423 Cod civil, mărimea compensației pentru prejudiciu

moral se determină de către instanța de judecată în funcție de caracterul și

gravitatea suferințelor psihice sau fizice cauzate persoanei vătămate, de gradul de

vinovăție al autorului prejudiciului, dacă vinovăția este o condiție a răspunderii, și

de măsura în care această compensare poate aduce satisfacție persoanei vătămate.

Caracterul și gravitatea suferințelor psihice sau fizice le apreciază instanța de

judecată, luând în considerare circumstanțele în care a fost cauzat prejudiciul,

precum și statutul social al persoanei vătămate. Caracterul și gravitatea suferințelor

psihice sau fizice le apreciază instanța de judecată, luând în considerare

circumstanțele în care a fost cauzat prejudiciul și statutul social al persoanei

vătămate.

3

Respectiv, raportând normele citate la materialele cauzei, instanța de recurs

ajunge la concluzia că acțiunile Annei Bejenari sunt prejudiciabile și săvârșite cu

vinovăție, or, ultima prin procesului-verbal cu privire la contravenție din 03 mai

2017 a fost recunoscută vinovată de comiterea contravenției prevăzute de art. 104

Cod contravențional pe faptul deteriorării intenționate a bunurilor străine.

În aceste circumstanțe se atestă neîntemeiate concluziile instanțelor ierarhic

inferioare precum că Lilia Carcea nu a motivat prin ce acțiuni concrete s-a format

prejudiciul moral și prin ce se recunosc suferințele reclamantei în acest sens, or,

prin acțiunile ilicite ale Anei Bejenari, Liliei Carceai i-au fost cauzate suferințe

psihice și disconfort, care au provocat neliniște, stres, sentimente care, în esență, nu

pot fi exprimate în mijloace bănești.

La caz, instanța de recurs reține că fiecare persoană, care pretinde că a suferit,

este în drept să-și estimeze prejudiciul moral suferit, dar numai instanța de judecată

este împuternicită prin lege să determine mărimea prejudiciului moral prin

echivalent bănesc, conducându-se de noțiunea reparării rezonabile, de

personalitatea părților, de circumstanțele cazului concret în care

recurentului/reclamantului i-au fost cauzate suferințe psihice.

Prin urmare, la examinarea cerinței cu privire la compensarea prejudiciului

moral, unul din criteriile orientative generale de apreciere a prejudiciului moral

este criteriul echității, iar compensația trebuie să prezinte o justă și integrală

despăgubire.

Mai mult, în temeiul Convenției Europene pentru Apărarea Drepturilor

Omului și a Libertăților Fundamentale, acest criteriu se traduce prin necesitatea ca,

partea vătămată să primească o satisfacție echitabilă pentru prejudiciul moral

suferit. Respectiv, fiecare persoană care pretinde că a suferit, este în drept să-și

estimeze prejudiciul adus, dar numai instanța de judecată este împuternicită de lege

să aprecieze cuantumul prejudiciului moral, conducându-se de noțiunea reparării

rezonabile, de circumstanțele cazului concret, de personalitatea părților. Cuantumul

despăgubirilor trebuie astfel stabilit, încât acestea să aibă efect compensatoriu și nu

trebuie să constituie nici sume excesive pentru autorii daunelor și nici venituri

nejustificative pentru victime.

În acest context și având în vedere principiile compensării echitabile și

rezonabile a prejudiciului moral, suferințele morale cauzate recurentei, instanța de

recurs estimează prejudiciul moral cauzat acesteia prin contravenție la suma de 500

de lei, sumă care în opinia instanței de recurs constituie o satisfacție echitabilă și

rezonabilă și care concomitent nu poate constitui un venit nejustificat.

Totodată, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al

Curții Supreme de Justiție reține că suma solicitată de recurentă/reclamantă cu titlu

de prejudiciu moral în mărime de 10000 de lei este una exagerată și nejustificată,

or, la stabilirea cuantumului despăgubirilor se impune necesitatea ca partea

vătămată să primească o satisfacție echitabilă pentru prejudiciul moral suferit, să

aibă efect compensatoriu și nu trebuie să constituie venituri nejustificative.

În conformitate cu art.94 alin. (1) Cod de procedură civilă, instanța

judecătorească obligă partea care a pierdut procesul să plătească, la cererea părții

care a avut cîștig de cauză cheltuielile de judecată. Dacă acțiunea reclamantului a

fost admisă parțial, acestuia i se compensează cheltuielile de judecată proporțional

4

părții admise din pretenții, iar pîrîtului – proporțional părții respinse din pretențiile

reclamantului.

În conformitate cu art.96 alin. (1) și (11) Cod de procedură civilă, instanța

judecătorească obligă partea care a pierdut procesul să compenseze părții care a

avut cîștig de cauză cheltuielile ei de asistență juridică, în măsura în care acestea au

fost reale, necesare și rezonabile. Cheltuielile menționate la alin. (1) se

compensează părții care a avut cîștig de cauză dacă aceasta a fost reprezentată în

judecată de un avocat.

Astfel, conform normelor de drept procesual civil național, cât și pornind de

la practica CEDO, o despăgubire a cheltuielilor de judecată pentru asistență

juridică poate fi acordată doar în cazul când partea a fost reprezentată în judecată

de un avocat și vor fi întrunite cumulativ următoarele condiții: cheltuielile pentru

asistența juridică au fost efectuate în mod necesar și real, iar cuantumul acestor

cheltuieli trebuie să fie rezonabil ca mărime.

Instanța de recurs reține că conform materialelor cauzei, Lilia Carcea a fost

reprezentată în instanța de judecată de către avocatul Ghenadie Odobescu, fiind

încheiat în acest sens contractul de asistență juridică nr.12 din 15 iunie 2017 , fapt

confirmat prin mandatul Seria MA nr.1162309 din 15 iunie 2017(f.d.12)

Tot actele cauzei, inclusiv bonul de plată Seria PL nr.414011 din 15 iunie

2017 atestă că Lilia Carcea pentru apărarea drepturilor sale în instanța de judecată

a achitat avocatului onorariu în suma de 1500 de lei (f.d.15).

În acest context, și reieșind din prevederile art.94 alin. (1) și art.96 alin. (1),

(11) Cod de procedură civilă, instanța de recurs ajunge la concluzia admiterii

parțiale a cheltuielilor de asistență juridică proporțional părții admise din pretenții,

cu încasarea din contul Annei Bejenaru în beneficiul Liliei Carcea a sumei de 500

de lei cu titlu de cheltuieli pentru asistența juridică.

Astfel, din considerentele menționate, Colegiul civil, comercial și de

contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de

a admite recursul declarat de Lilia Carcea, reprezentată de avocatul Ghenadie

Odobescu, de a casa decizia instanței de apel și hotărârea primei instanțe cu

emiterea unei noi hotărâri de admitere parțială a acțiunii.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. b) Codul de procedură civilă,

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme

de Justiție,

d e c i d e:

Se admite recursul declarat de Lilia Carcea, reprezentată de avocatul

Ghenadie Odobescu.

Se casează decizia din 20 septembrie 2018 a Curții de Apel Bălți și hotărârea

din 11 aprilie 2018 a Judecătoriei Bălți, sediul Central, în cauza civilă, la cererea

de chemare în judecată depusă de Lilia Carcea împotriva Annei Bejenari cu privire

la încasarea prejudiciului moral și a cheltuielilor de judecată și se pronunță o

hotărâre nouă, prin care:

Se admite parțial cererea de chemare în judecată depusă de Lilia Carcea

împotriva Annei Bejenari cu privire la încasarea prejudiciului moral și a

5

cheltuielilor de judecată.

Se încasează din contul Annei Bejenaru în beneficiul Liliei Carcea prejudiciul

moral în mărime de 500 (cinci sute) de lei și cheltuielile de asistență juridică în

sumă de 500 (cinci sute) de lei.

În rest acțiunea se respinge.

Decizia este irevocabilă.

Președintele ședinței,

judecătorul Valeriu Doagă

judecătorii Iurie Bejenaru

Dumitru Mardari

Mariana Pitic

Galina Stratulat

6