3ra-99/19 — contestarea actului administrativ

Dosarul nr.3ra-99/19

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Central (jud: R.Pulbere)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud: V.Clima, E.Palanciuc, A.Malîi)

Î N C H E I E R E

6 februarie 2019 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele completului, judecătorul Oleg Sternioală

judecătorii Victor Burduh

Tamara Chișca-Doneva

examinând admisibilitatea recursului declarat de Societatea cu Răspundere

Limitată ,,Sorinlux”,

în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de Societatea cu

Răspundere Limitată ,,Sorinlux” împotriva Biroului Vamal Centru cu privire la

contestarea actului administrativ,

împotriva deciziei din 26 septembrie 2018 a Curții de Apel Chișinău, prin

care a fost respins apelul declarat de Societatea cu Răspundere Limitată ,,Sorinlux”

și a fost menținută hotărârea Judecătoriei Chișinău, sediul Central din 24 aprilie

2018,

c o n s t a t ă:

La 18 decembrie 2017, SRL ,,Sorinlux” a depus cerere de chemare în judecată

împotriva Biroului Vamal Centru cu privire la contestarea actului administrativ.

În motivarea cererii de chemare în judecată reclamanta a indicat că conform

contractului din 10 iulie 2010 și invoce-lui nr. YK70818B din 18 august 2017 a

procurat marfă, și anume, pantaloni, botine, ciorapi, papuci de casă și cizme.

Astfel, la traversarea frontierei de stat a Republicii Moldova, conform

declarației vamale nr.2070I95559 din 9 octombrie 2017, pentru marfa procurată au

fost achitate plățile vamale în sumă de 348 824,43 de lei.

SRL ,,Sorinlux” a susținut că conform actului de inspecție din 9 octombrie

2017, pentru declarația vamală nr. 2070I95559 din 9 octombrie 2017 cu privire la

calculul (recalculul) drepturilor de import/export, a fost majorată suma drepturilor

de import/export până la 468 313,33 de lei și suplimentar a fost achitată suma de

119 488,90 de lei.

La fel, conform contractului din 10 iulie 2010 și invoce-lui nr. YK70821A din

21 august 2017, societatea a procurat marfă, și anume, ștrampi, mănuși, papuci de

casă și aparate de gătit.

1

Societatea a menționat că la traversarea frontierei de stat a Republicii

Moldova, conform declarației vamale nr.2070I95295 din 9 octombrie 2017, pentru

marfa procurată au fost achitate plățile vamale în sumă de 307 964,73 de lei.

Respectiv, prin refuzarea validării declarației vamale, de către funcționarul

biroului vamal a fost întocmit actul de inspecție din 9 octombrie 2017, pentru

declarația vamală nr.2070I95295 din 9 octombrie 2017 referitor la calculul

(recalculul) drepturilor de import/export, prin care suma a fost majorată până la

351 567,66 de lei și suplimentar a fost achitată suma de 43 602,93 de lei.

De asemenea, SRL ,,Sorinlux” a relatat că conform aceluiași contract din 10

iulie 2010 și invoce-lui nr.YK70818A din 18 august 2017, a procurat ștrampi,

ciorapi și cizme.

Astfel, la traversarea frontierei de stat a Republicii Moldova, conform

declarației vamale nr. 2070I95511 din 9 octombrie 2017, pentru marfa procurată,

societatea a achitat plățile vamale în sumă de 333 647,22 de lei.

Reclamanta a considerat că prin refuzarea validării declarației vamale, de

către funcționarul biroului vamal a fost întocmit actul de inspecție din 9 octombrie

2017, pentru declarația vamală nr. 2070I95511 din 9 octombrie 2017 referitor la

calculul (recalculul) drepturilor de import/export, prin care suma a fost majorată

până la 477 536,63 de lei și a fost achitată suplimentar suma de 143 889, 41 de lei.

La 18 octombrie 2017, SRL ,,Sorinlux” s-a adresat Biroului Vamal Centru și

Serviciului Vamal al Republicii Moldova cu cerere prealabilă, prin care a solicitat

anularea actelor de inspecție și restituirea sumei de 306 981, 24 de lei, însă nu a

primit răspuns.

Întreprinderea a considerat că la întocmirea actelor de inspecție privind

calculul (recalculul) drepturilor de import/export, nu a fost indicată legea materială

care stabilește aspectul ce vizează majorarea valorii în vamă a mărfii, or, prin

actele administrative contestate a fost majorată valoarea în vamă a mărfii prin

aplicabilitatea metodei nr.6 în baza tranzacțiilor cu marfă similară.

În acest sens, a reflectat că în cazul în care, colaboratorul vamal a considerat

că la întocmirea declarației vamale conform metodei nr. 1 s-au depistat încălcări,

ultimul urma să-și argumenteze poziția, cu prezentarea probelor pertinente, fapt

însă nerespectat de către acesta.

A indicat că organul vamal nu a prezentat nicio probă care ar confirma că

producția importată de SRL „Sorinlux” are aceiași calitate ca și mărfurile importate

de alți agenți economici, or, organul vamal a prezentat descifrările sumelor deja

majorate.

Reclamanta și-a întemeiat prezenta cerere de chemare în judecată în baza

art.16 și 17 ale Legii contenciosului administrativ nr.793/2000, art.6 alin.(l), 7, 10

alin.(2) și 11 ale Legii cu privire la tariful vamal 1380-XII din 20.11.1997, art. 127

Cod vamal, pct. 19 al Regulamentului cu privire la modul de declarare a valorii în

vamă a mărfurilor introduse pe teritoriul Republicii Moldova și a Protocolului de

aderare al Republicii Moldova la acordul de la Marrakesh privind constituirea

Organizației Mondiale a Comerțului din 8 mai 2001.

SRL ,,Sorinlux” a solicitat anularea actului de inspecție din 9 octombrie 2017,

pentru declarația vamală nr. 2070I95559, a actului de inspecție din 9 octombrie

2017, pentru declarația vamală nr.2070I95295 și a actului de inspecție din 9

octombrie 2017, pentru declarația vamală nr.2070I95511 și obligarea Biroului

2

Vamal Centru să restituie suma de 306 981,24 de lei, încasată suplimentar cu titlu

de taxe vamale la marfa importată.

Prin hotărârea din 24 aprilie 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Central a

fost respinsă cererea de chemare în judecată depusă de SRL ,,Sorinlux”.

La 3 mai 2018, SRL ,,Sorinlux” a declarat apel împotriva hotărârii din 24

aprilie 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Central.

Prin decizia din 26 septembrie 2018 a Curții de Apel Chișinău a fost respins

apelul declarat de SRL ,,Sorinlux” și a fost menținută hotărârea din 24 aprilie 2018

a Judecătoriei Chișinău, sediul Central.

Pentru a decide astfel, Curtea de Apel Chișinău a reținut prevederile art. 118

alin. (1), 130 alin. (1) Cod de procedură civilă, art. 1 alin. (2), 25 alin. (1) lit. a) și

26 alin. (1) ale Legii contenciosului administrativ, art. 6 alin. (1), 8 alin. (1), (2),

(3), 10 alin. (1), (2) și 17 alin. (1) ale Legii cu privire la tariful vamal, pct. 29, 34 și

36 din Regulamentul nr. 974 din 15 august 2016 privind modul de declarare a

valorii în vamă a mărfurilor, pentru confirmarea valorii în vamă a mărfurilor

importate și pct. 291 din Hotărârea Guvernului nr. 1140 din 2 noiembrie 2005

pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a destinațiilor vamale prevăzute de

Codul vamal al Republicii Moldova.

În această ordine de idei, Colegiul a reținut că hotărârea primei instanțe este

întemeiată, având în vedere că SRL ,,Sorinlux” nu a prezentat toate documentele

care permit calcularea valorii în vamă a mărfii conform metodei nr.1 și celorlalte

metode succesive, iar Biroul Vamal corect a aplicat metoda de rezervă și a întocmit

actele de inspecție respective.

Or, SRL ,,Sorinlux” a fost informată prin actele de inspecție contestate,

despre existența discrepanțelor între prețul declarat și valoarea mărfurilor identice

anterior importate, fapt confirmat prin semnătura reprezentantului societății.

Astfel, instanța de apel a concluzionat că în cazul în care declarantul prezintă

informații sau acte suplimentare solicitate de autoritatea vamală, și ca urmare a

examinării acestora, suspiciunile privind veridicitatea valorii în vamă declarată este

înlăturată, ultima va accepta această valoare. Pe când, în speță, întreprinderea nu a

prezentat informații și actele suplimentare solicitate de organul vamal, în acest

sens.

La 22 noiembrie 2018, SRL ,,Sorinlux” a declarat recurs împotriva deciziei

din 26 septembrie 2018 a Curții de Apel Chișinău.

În motivarea recursului a invocat dezacordul cu decizia instanței de apel, prin

care a fost menținută hotărârea primei instanțe de respingere a cererii de chemare

în judecată.

SRL ,,Sorinlux” a reținut în acest context interpretarea eronată a legii.

Recurenta, a subliniat că cheltuielile de transport au fost prezentate, respectiv

art. 11 din Legea cu privire la tariful vamal, a fost respectat de declarant.

A notat că organul vamal nu a indicat ce literă din pct. 32 din Hotărârea

Guvernului nr. 974 din 15 august 2016 a fost încălcată și nici nu a anexat anumite

probe care ar confirma încălcările admise de societate.

Prin urmare, în cazul în care colaboratorul vamal a considerat că la întocmirea

declarației vamale conform metodei nr. 1 s-au depistat încălcări, ultimul urma să-și

argumenteze poziția, cu prezentarea probelor pertinente, fapt însă nerespectat la

caz.

3

Mai mult, a specificat că la aplicarea metodei nr. 6 s-a folosit informația de

care dispune autoritatea vamală privind importurile de către alți declaranți, însă nu

a fost anexată nicio probă care ar confirma prețul de import a altor agenți

economici pentru mărfuri similare și identice, după cum prevede legea.

Astfel, autoritatea vamală este în drept să determine valoarea în vamă, în

cazul când există temei de a considera că datele prezentate de declarant nu sunt

veridice, pe când la caz, astfel de suspiciuni nu s-au stabilit.

În același timp, organul vamal prin actele de inspecție privind calculul

(recalculul) drepturilor de import/export, în lipsa unui temei a majorat valoarea în

vamă, aplicând flexibil metoda nr. 6 în baza tranzacțiilor cu marfa similară.

Recurentul a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei instanței de apel

și hotărârii primei instanțe, cu emiterea unei noi hotărâri de admitere integrală a

cererii de chemare în judecată.

În conformitate cu art. 434 Cod de procedură civilă, recursul se declară în

termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă legea

nu prevede altfel. Termenul de 2 luni este termen de decădere și nu poate fi

restabilit.

Curtea de Apel Chișinău a pronunțat decizia contestată la 26 septembrie 2018.

Astfel, recursul declarat la 22 noiembrie 2018, este în termen.

Examinând temeiurile recursului declarat de SRL ,,Sorinlux” în raport cu

materialele cauzei civile, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul este inadmisibil.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) Cod de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a

normelor de drept procedural.

Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate

sau aplicate eronat, iar alin. (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele

indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în

măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii

sau în cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către

instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la

încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

În conformitate cu art. 433 lit. a) Cod de procedură civilă, cererea de recurs se

consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile

prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de SRL ,,Sorinlux” nu se

încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) Cod de procedură

civilă.

Astfel, argumentele invocate în recursul declarat se referă la dezacordul

recurentei cu soluția pronunțată de către instanța de apel, însă nu relevă încălcarea

esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material, respectiv nu constituie

temei de casare a deciziei recurate.

4

Totodată, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție reține că recursul exercitat conform secțiunii a II-a are

caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și procedural,

verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia ei în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează și faptul că procedura

admisibilității constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se

încadrează în cele prevăzute în art. 432. alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

În această ordine de idei, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție precizează că, în contextul

normelor procedurale din Secțiunea a II-a, Capitolul XXXVIII Cod de procedură

civilă, instanța de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către

instanțele de fond și de apel. Forța atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre

probe, suficiența probelor și concluziile făcute în urma probațiunii sunt în afara

controlului instanței de recurs.

În conformitate cu art. 432 alin.(4) Cod de procedură civilă, instanța de recurs

poate interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se

invocă că instanța de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod

flagrant regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 Cod de procedură

civilă, însă, din recursul declarat nu rezultă argumentul privind încălcarea flagrantă

a regulilor de apreciere a probelor.

În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a relevat în

jurisprudența sa constantă, rezultând din prevederile art. 6 § 1 al Convenției

Europene pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, că

nu se impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanță de recurs,

întemeindu-se pe dispoziții legale specifice, respinge recursul declarat împotriva

sentinței pronunțate de o instanță inferioară, ca fiind lipsit de șanse de succes

(cauza Rebai și alții contra Franței, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25

februarie 1995, nr.26561/1995).

În circumstanțele menționate, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a

considera inadmisibil recursul declarat de SRL ,,Sorinlux”.

În conformitate cu art. 270, 433 lit. a), 440 alin. (1) Cod de procedură civilă,

completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție

dispune:

Recursul declarat de Societatea cu Răspundere Limitată ,,Sorinlux”, se

consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Oleg Sternioală

judecătorii Victor Burduh

Tamara Chișca-Doneva

5