3ra-725/18 — anularea actului administrativ si restituirea sumei.

dosarul nr. 3ra – 725/18

Instanța de fond: Judecătoria Chișinău (sediul Central)

Judecătorul: V. Puica,

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău

Judecători: V. Clima, G. Moscalciuc, E. Palanciuc,

Î N C H E I E R E

13 iunie 2018 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului,

judecătorul Dumitru Visternicean,

judecători Nicolae Craiu,

Luiza Gafton,

examinând admisibilitatea recursului declarat de Societatea cu Răspundere

Limitată „Sorinlux”,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Societatea cu

Răspundere Limitată „Sorinlux” împotriva Biroului Vamal Centru cu privire la

anularea actului administrativ și restituirea sumei,

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 07 februarie 2018,

C O N S T A T Ă:

La 02 iunie 2017, Societatea cu Răspundere Limitată „Sorinlux”

(în continuare SRL ”Sorinlux”) a depus cerere de chemare în judecată împotriva

Biroului Vamal Centru cu privire la anularea Actului de inspecție din

17 februarie 2017 (pentru declarația vamală 2070111416), cu obligarea Biroului

Vamal Centru de a restitui suma încasată suplimentar pentru devamarea mărfii în

mărime de 270172,81 lei.

În motivarea acțiunii, SRL ”Sorinlux” a invocat că, conform contractului din

10 iulie 2010 și Invoice YK61209A din 09 decembrie 2016 SRL „Sorinlux” a

procurat încălțăminte de sport.

La traversarea frontierei de stat a Republicii Moldova, conform declarației vamale

2070I11416 din 17 februarie 2017 a achitat plățile vamale în sumă de

480110,92 lei pentru marfa procurată.

1

Reclamantul indică că, funcționarul biroului vamal fără nici o explicație a

întocmit Actul de inspecție din 17 februarie 2017 privind calculul drepturilor de

import, majorând suma până la 750283,73 lei, astfel de către SRL „Sorinlux”

suplimentar fiind achitată suma de 270172,81 lei.

SRL ”Sorinlux” menționează că la 24 februarie 2017 s-a adresat cu cerere

prealabilă cu privire la anularea actului de inspecție, solicitând restituirea sumei,

însă n-a primit nici un răspuns.

Ținând cont de faptul că valoarea în vamă anunțată este veridică și

confirmată prin actele comerciale, de trăsură, bancare, contractul, factura

comercială, dispoziția de plată, certificatul de origine, parching list, reclamantul

consideră acțiunile pârâtului ilegale. Dacă autoritatea vamală pune la îndoială

autentificarea acestor date, declarantul este în drept să determine valoarea în

vamă a mărfii prin metodele prevăzute de lege. Organul vamal prin actele de

inspecție privind calculul (recalculul) drepturilor de import/export a majorat

valoarea în vamă, aplicând flexibil metoda 6 în baza tranzacțiilor cu marfă

similară. Astfel, în cazul în care, în urma îndeplinirii declarației vamale conform

metodei I, colaboratorul vamal a considerat că a fost o încălcare acesta din urma

trebuia să argumenteze încălcările depistate și să prezinte probe în acest sens,

ceea ce nu a fost făcut. Or, autoritatea vamală este în drept să determine valoarea

în vamă în cazul când există temei de a considera că datele prezentate de

declarant nu sunt veridice. Faptul că alte întreprinderi declară un alt preț al mărfii,

nu poate fi pus ca bază pentru alte mărfuri, deoarece la determinarea similitudinii

mărfurilor se i-au în considerație următoarele caracteristici: calitatea, existența

mărcii comerciale, reputația pe piață, țara de origine, producătorul. Autoritatea

vamală n-a prezentat nici o probă, care ar confirma că producția importată de

către SRL ”Sorinlux” are aceiași calitate ca și mărfurile importate de alți agenți

economici, cu atât mai mult că autoritatea vamală prezintă descifrările deja

majorate de ei.

Reclamantul solicită anularea actului de inspecție din 17 februarie 2017

pentru declarația vamală 2070I11416 din 17 februarie 2017, ca fiind ilegal cu

obligarea restituirii sumei în mărime de 270172,81 lei încasate suplimentar de la

SRL ”Sorinlux” pentru devamarea mărfii importate.

Prin hotărârea Judecătoriei Chișinău (sediul Central) din 14 noiembrie 2017

a fost respinsă cererea de chemare în judecată depusă de către SRL „Sorinlux”

împotriva Biroului Vamal Centru privind anularea actului administrativ și

restituirea sumei, ca neîntemeiată.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a constatat că cerințele invocate în

cererea de chemare în judecată sunt neîntemeiate, actul de inspecție este unul

legal și întemeiat, iar suma de 270172,81 lei achitată suplimentar este

justificabilă.

2

Invocând ilegalitatea hotărârii, la 29 noiembrie 2017 SRL „Sorinlux” a

declarat apel nemotivat, iar la 12 ianuarie 2018 a depus cerere de apel motivată

împotriva hotărârii Judecătoriei Chișinău (sediul Central) din 14 noiembrie 2017,

solicitând admiterea apelului, casarea hotărârii instanței de fond cu emiterea unei

noi hotărâri privind admiterea integrală a cererii de chemare în judecată.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 07 februarie 2018 s-a respins apelul

declarat de către SRL „Sorinlux”. S-a menținut hotărârea Judecătoriei Chișinău

(sediul Central) din 14 noiembrie 2017.

Nefiind de acord cu decizia instanței de apel, la 03 aprilie 2018

SRL „Sorinlux” a contestat-o cu recurs, solicitând admiterea recursului, casarea

integrală a deciziei Curții de Apel Chișinău din 07 februarie 2018 și a hotărârii

Judecătoriei Chișinău (sediul Central) din 14 noiembrie 2017 cu emiterea unei noi

hotărâri prin care să fie dispusă admiterea integrală a cererii de chemare în

judecată.

În motivarea recursului recurentul a indicat că, nu este de acord cu decizia

Curții de Apel Chișinău din 07 februarie 2018 din motiv că instanța de apel a

emis soluția dată cu aplicarea eronată a normelor de drept material.

Recurentul relevă că, de către organul vamal nu au fost prezentate dovezi ce

ar demonstra careva încălcări din partea declarantului, dar și probe care ar

confirma că producția importată de SRL „Sorinlux” are aceeași calitate ca și

mărfurile importate de către alți agenți economici și a aplicat metoda 6 cu

încălcarea prevederilor legislației în vigoare.

Consideră că a fost interpretat eronat art. 11 din Legea cu privire la tariful

vamal, pct. 33,34 din Regulamentul privind modul de declarare a valorii în vamă

a mărfurilor aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 974 din 15 august 2016, fapt

ce a dus la ilegalitatea deciziei contestate.

Opinează că decizia recurată contravine practicii judiciare a Curții Supreme

de Justiție.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC (în redacția de până la

01 iunie 2018) recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării

hotărârii sau a deciziei integrale.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție consideră că recurentul s-a conformat prevederilor

legale și a declarat recursul împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din

07 februarie 2018, în termen.

Examinând temeiurile recursului declarat de către SRL „Sorinlux” în raport

cu materialele cauzei civile, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul

urmează a fi declarat inadmisibil, din următoarele considerente.

În conformitate cu prevederile art. 432 alin. (1) CPC, părțile și alți

participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

3

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a

normelor de drept procedural.

În conformitate cu art. 432 alin. (2) CPC (în redacția de până la

01 iunie 2018), se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau

aplicate eronat în cazul în care instanța judecătorească: nu a aplicat legea care

trebuia să fie aplicată; a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată; a interpretat

în mod eronat legea; a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

În conformitate cu art. 432 alin. (3) CPC, se consideră că normele de drept

procedural au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care: pricina a fost

judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la judecarea ei; pricina

a fost judecată în absența unui participant la proces căruia nu i s-a comunicat

locul, data și ora ședinței de judecată; în judecarea pricinii au fost încălcate

regulile privind limba de desfășurare a procesului; instanța a soluționat problema

drepturilor unor persoane care nu au fost implicate în proces; în dosar lipsește

procesul-verbal al ședinței de judecată; hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea

competenței jurisdicționale.

Alin. (4) al articolului menționat prevede că, săvârșirea a altor încălcări

decât cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în

cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea

greșită a pricinii sau în cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea

probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care

erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale

omului.

În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră

inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la

art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

Recursul exercitat conform secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai

asupra problemelor de drept material și procedural, verificîndu-se doar legalitatea

deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.

În acest sens Completul reține, că sarcina instanței de recurs la aceasta

etapă este de a verifica temeiurile recursului și argumentele privind caracterul

ilegal al deciziei atacate, în limitele în care au fost formulate și prin prisma

drepturilor garantate de Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

Completul evidențiază că, în lumina jurisprudenței Curții Europene a

Drepturilor Omului, procedura de examinare a admisibilității unui recurs în

materie civilă trebuie să corespundă în principiu garanțiilor unui proces echitabil,

consfințite de art. 6 din CEDO, în special cu referire la dreptul de acces liber la

justice și la dreptul subsecvent de a fi audiat de о instanta judecatoreasca

(hotărârile Delcourt contra Belgiei din 17 ianuarie 1970 și Erfar-Avef contra

Greciei din 27 martie 2014).

In acest context, completul reține că dreptul unei persoane de acces liber la

4

justiție poate fi limitat, inclusiv prin instituirea procedurii de examinare a

admisibilitații recursului, or prin însăși natura lor, condițiile pentru examinarea

unei cereri introduse ре о cale de atac extraordinară pot fi mai stricte decât

condițiile stabilite pentru о cale de atac ordinară. Asemenea rigori urmăresc

scopul de aplicare și interpretare unitară a legislației și îndeplinesc funcțiile de

administrare eficientă a justiției, fiind în deplină concordanță cu art. 6 din CEDO

(hotarârea Trevisanato contra Italiei din 15 septembrie 2016).

Completul reține că obligația de a motiva un act judecătoresc poate varia în

funcție de natura actului în cauză (hotărârea Hansen contra Norvegiei din

2 octombrie 2014), iar în concepția CEDO, nu se impune motivarea detaliată a

deciziei unei instanțe de recurs care, întemeindu-se pe dispoziții legale specifice,

respinge un recurs ca fiind „lipsit de șanse de succes” (hotărârea Nersesyan contra

Armeniei din 19 ianuarie 2010).

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de către SRL „Sorinlux”,

este declarativ și nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3),

(4) CPC, care să justifice afirmația de ilegalitate a deciziilor instanței de apel, i-ar

alegațiile invocate în recurs nu indică încălcarea esențială sau aplicarea eronată a

normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de către instanța de

apel, respectiv, nu constituie temei pentru declararea recursului admisibil.

Astfel, reieșind din considerentele menționate, completul Colegiului civil,

comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la

concluzia de a considera recursul declarat de către SRL „Sorinlux”, ca fiind

inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 270, 431 alin.(2), art. 433 lit. a), art. 440 CPC,

completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție

D I S P U N E :

Recursul, declarat de către Societatea cu Răspundere Limitată

„Sorinlux”, se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Dumitru Visternicean

judecători Nicolae Craiu

Luiza Gafton

5