2ra-126/19 — incasarea despăgubirii si dobinzii de intirziere

2ra-126/19 — incasarea despăgubirii si dobinzii de intirziere (Curtea Supremă de Justiție, 2019)

Dosarul nr. 2ra-126/19

Prima instanță: (Judecătoria Bălți, sediul Chișinău, sediul Buiucani) V. Chisilița

Instanța de apel: (Curtea de Apel Chișinău) A. Minciuna, V. Sîrbu, V. Mihaila

D E C I Z I E

30 ianuarie 2019 mun. Chișinău

Colegiul Civil, Comercial și de Contencios Administrativ lărgit

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele ședinței, judecătorul Valeriu Doagă

judecătorii Galina Stratulat

Iurie Bejenaru

Nina Vascan

Dumitru Mardari

examinând recursurile declarate de către Daghii Andrei și Societatea cu

Răspundere Limitată ”Activrut”,

în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de Asociația

Profesională ”Biroul Național al Asigurătorilor de Autovehicule” împotriva lui

Daghii Andrei și Societatea cu Răspundere Limitată ”Activrut” cu privire la încasarea

despăgubirii, dobânzii de întârziere și cheltuielilor de judecată,

împotriva deciziei din 03 octombrie 2018 a Curții de Apel Chișinău, prin care

s-au respins apelurile declarate de Societatea cu Răspundere Limitată ”Activrut” și

Daghii Andrei și s-a menținut hotărârea din 13 martie 2018 a Judecătoriei Chișinău,

sediul Buiucani,

c o n s t a t ă:

La 10 mai 2017, Asociația Profesională ”Biroul Național al Asigurătorilor

de Autovehicule” a depus cerere de chemare în judecată împotriva lui Daghii Andrei

și Societatea cu Răspundere Limitată ”Activrut” cu privire la încasarea despăgubirii,

dobânzii de întârziere și cheltuielilor de judecată.

În motivarea acțiunii, Asociația Profesională ”Biroul Național al Asigurătorilor

de Autovehicule” a menționat că la 05 decembrie 2015 s-a produs accidentul rutier,

în rezultatul căruia autocamionul de model ”Kamaz 65115”, condus de Daghii

Andrei, posesor legal al mijlocului de transport fiind Societatea cu Răspundere

Limitată ”Activrut”, a tamponat automobilul de model ”Toyota Avensis Verso”,

condus de Siroșenco Victor.

A relatat că prin procesul-verbal cu privire la contravenție din 05 decembrie

2015, vinovat de comiterea accidentului rutier a fost recunoscut Daghii Andrei,

conducătorul autovehiculului de model ”Kamaz 65115”, care conducea autocamionul

1

în temeiul foii de parcurs eliberată de Societatea cu Răspundere Limitată ”Activrut”,

ultima deținând calitatea de posesor al mijlocului de transport.

A specificat reclamantul, conform poliței de asigurare obligatorie civilă auto

internă nr. RCAI-001473080 din 21 aprilie 2015, eliberată pentru autocamionul de

model ”Kamaz 65115”, valabilă la momentul producerii accidentului, persoana

asigurată era Societatea pe Acțiuni ”Transcom-N”, care este și proprietarul de drept

al mijlocului de transport.

A invocat că deoarece la momentul producerii accidentului rutier, posesorul

mijlocului de transport de model ”Kamaz 65115”, era Societatea cu Răspundere

Limitată ”Activrut”, obligația de a încheia contractul de asigurare îi aparținea ultimei,

astfel accidentul produs nefiind considerat caz asigurat.

La 16 decembrie 2015, Siroșenco Victor s-a adresat cu o cerere către Asociația

Profesională ”Biroul Național al Asigurătorilor de Autovehicule”, prin care a solicitat

acordarea despăgubirilor ca urmare a accidentului de circulație, produs la 05

decembrie 2015.

Astfel la 25 ianuarie 2016 în baza ordinului nr. 352/fvs din 18 ianuarie 2016,

Asociația Profesională ”Biroul Național al Asigurătorilor de Autovehicule” a achitat

lui Siroșenco Victor din mijloacele Fondului de protecție a victimelor străzii

despăgubirea de asigurare pentru daunele cauzate autovehiculului de model ”Toyota

Avensis Verso”, în sumă totală de 24 911,97 de lei.

A menționat că în scopul soluționării litigiului pe cale amiabilă, în adresa

Societății cu Răspundere Limitată ”Activrut” și Daghii Andrei au fost expediate

pretenții, prin care s-a solicitat ultimilor recuperarea despăgubirilor acordate lui

Siroșenco Victor, însă care au rămas fără răspuns.

A specificat că pârâții urmează să achite dobândă de întârziere în mărime de

1 128,51 de lei, calculată de la data de 16 februarie 2017.

Reclamantul a solicitat încasarea de la Daghii Andrei și Societatea cu

Răspundere Limitată ”Activrut” a sumei de 24 911,97 de lei cu titlu de despăgubire

de asigurare, suma de 1 128,51 de lei cu titlu de dobândă de întârziere și suma de 800

lei cu titlu de cheltuieli de judecată.

Prin hotărârea din 13 martie 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani, s-a

admis cererea de chemare în judecată depusă de Asociația Profesională ”Biroul

Național al Asigurătorilor de Autovehicule”.

S-a încasat în mod solidar, de la Daghii Andrei și Societatea cu Răspundre

Limitată ”Activrut” în beneficiul Asociației Profesionale ”Biroul Național al

Asigurătorilor de Autovehicule” suma de 24 911,97 de lei cu titlu de despăgubire de

asigurare, suma de 1 128,51 de lei cu titlu de dobândă de întîrziere, suma de 800 lei

cu titlu de cheltuieli de evaluare a pagubei, suma de 805,22 de lei cu titlu de cheltuieli

pentru achitarea taxei de stat și suma de 2 500 lei cu titlu de cheltuieli de asistență

juridică.

Prin decizia din 03 octombrie 2018 a Curții de Apel Chișinău, s-au respins

apelurile declarate de Societatea cu Răspundere Limitată ”Activrut” și Daghii Andrei

și s-a menținut hotărârea din 13 martie 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani.

La 20 noiembrie 2018 Daghii Andrei, reprezentat de avocatul Bunduchi Vitalie

a declarat recurs împotriva deciziei instanței de apel, prin care a solicitat admiterea

recursului, casarea hotărârilor judecătorești în partea admiterii acțiunii înaintate

2

împotriva lui Daghii Andrei, cu emiterea în această parte a unei noi hotărâri, prin care

acțiunea să fie respinsă.

Recurentul Daghii Andrei, în motivarea recursului a menționat că obligația de a

încheia un contract de răspundere civilă auto îi era imputabilă Societății cu

Răspundere Limitată ”Activrut”, fapt ce nu a fost respectat, încălcând astfel legislația

în vigoare cu privire la asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru pagubele

produse de autovehicule.

A invocat că având în vedere obligația deținerii unei polițe de asigurare de

răspundere civilă auto pentru autocamionul de model ”Kamaz 65115” îi revine în

totalitate Societății cu Răspundere Limitată ”Activrut”, aceasta urmează să

despăgubească reclamantul în mod individual și în cuantum deplin și nu în mod

solidar cu Daghii Andrei.

A relatat că instanța de apel a interpretat în mod eronat legea și nu a aplicat legea

care trebuia să fie aplicată.

Recurentul a specificat că unicul răspunzător de prejudiciu și față de care

Asociația Profesională ”Biroul Național al Asigurătorilor de Autovehicule” este în

drept de a înainta acțiune în regres, este posesorul autovehiculului, care nu a respectat

obligația de asigurare obligatorie de răspundere civilă auto, la caz Societatea cu

Răspundere Limitată ”Activrut”.

De asemenea, recurentul Daghii Andrei a solicitat încasarea de la Asociația

Profesională ”Biroul Național al Asigurătorilor de Autovehicule” a cheltuielilor de

judecată.

La 17 decembrie 2018 Societatea cu Răspundere Limitată ”Activrut” a declarat

recurs împotriva deciziei instanței de apel, prin care a solicitat admiterea recursului,

casarea deciziei instanței de apel și hotărârii primei instanțe, cu emiterea unei noi

hotărâri, prin care acțiunea să fie respinsă.

Recurentul Societatea cu Răspundere Limitată ”Activrut”, în motivarea

recursului a menționat că atât prima instanță, cât și instanța de apel au aplicat o lege

care nu trebuia să fie aplicată, precum și faptul că nu au aplicat legea care trebuia să

fie aplicată.

A specificat că la 01 ianuarie 2015 a fost încheiat contractul de locațiune, prin

care Societatea pe Acțiuni ”Transcon-M”, având calitate de locator, a transmis în

folosință și posesie temporară Autobasculanta de model ”Kamaz 65115” către

locatarul Societatea cu Răspundere Limitată ”Activrut”.

Astfel a relatat că Societatea pe Acțiuni ”Transcon-M”, fiind proprietarul de

drept al autovehiculului, ultima a încheiat contract de asigurare obligatorie de

răspundere civilă auto autovehiculului în litigiu cu Societatea pe Acțiuni ”Donaris

Vienna Insurance Group”, perioada de asigurare fiind de la 23 aprilie 2015 până la 22

aprilie 2016.

A invocat art. 8 alin. (22) al Legii nr. 414 din 22 decembrie 2006 cu privire la

asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru pagube produse de autovehicule,

care prevede că contractul de asigurare obligatorie de răspundere civilă auto între

persoana juridică sau întreprinzătorul individual și asigurător se încheie fără indicarea

persoanelor admise să utilizeze autovehiculul pentru care se încheie contractul (număr

nelimitat de utilizatori).

A menționat că la caz, autovehiculul de model ”Kamaz 65115” la data producerii

accidentului rutier – 05 decembrie 2015, era asigurat de răspundere civilă auto pentru

3

un număr nelimitat de posesori, iar norma legală menționată prevede și situația celui

care are în folosință și posesiune temporară autovehiculul asigurat.

La fel, recurentul a menționat prevederile art. 4 alin. (11) din Legea nr. 414 din

22 decembrie 2006 cu privire la asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru

pagube produse de autovehicule, conform cărora obligația de asigurare nu se

răsfrânge asupra posesorului de autovehicul al cărui risc a fost asigurat în condițiile

prezentei legi de către o altă persoană.

Recurentul a susținut asftel că în situația în care autovehiculul a fost asigurat

pentru un număr nelimitat de persoane, decade obligația posesorilor ulteriori de a

asigura în mod repetat mijlocul de transport auto, în decursul perioadei de timp

asigurate pentru cazuri de răspundere civilă auto.

Prin urmare recurentul a relevat, dat fiind faptul că autovehiculul la data

producerii accidentului rutier beneficia de asigurare obligatorie de răspundere civilă

pentru pagube produse de autovehicule, decade dreptul reclamantului de a înainta

acțiunea în regres față de Societatea cu Răspundere Limitată ”Activrut” și deci la

cazul în speță, dreptul asiguratorului de a înainta acțiunea în oprdine de regres nu se

încadrează în nici una din situațiile prevăzute de art. 29 al Legii nr. 414 din 22

decembrie 2006 cu privire la asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru

pagube produse de autovehicule.

La 15 ianuarie 2019 Societatea cu Răspundere Limitată ”Activrut” a depus

referință la recursul declarat de Daghii Andrei, prin care a solicitat să fie respins.

Cu referire la termenul de declarare a recursurilor, instanța de recurs

menționează că, Curtea de Apel Chișinău a emis dispozitivul deciziei la 03 octombrie

2018, însă date referitor la recepționarea de către părți a deciziei motivate, la

materialele cauzei lipsesc.

În conformitate cu art. 434 Codul de procedură civilă, recursul se declară în

termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă legea nu

prevede altfel. Termenul de 2 luni este termen de decădere și nu poate fi restabilit.

Astfel, recursurile declarate de Daghii Andrei la 20 noiembrie 2018 și Societatea

cu Răspundere Limitată ”Activrut” la 17 decembrie 2018, se consideră depuse în

termenul prevăzut de lege.

Prin încheierea din 16 ianuarie 2019 a Curții Supreme de Justiție, recursurile

declarate de Daghii Andrei și Societatea cu Răspundere Limitată ”Activrut”, au fost

considerate admisibile.

În conformitate cu art. 444 Codul de procedură civilă, recursul se examinează

fără înștiințarea participanților la proces. Completul din 5 judecători decide asupra

oportunității invitării tuturor participanților sau a reprezentanților acestora pentru a se

pronunța cu privire la problemele de legalitate invocate în cererea de recurs.

Studiind materialele dosarului în raport cu temeiurile cererilor de recurs,

Colegiul Civil, Comercial și de Contencios Administrativ lărgit al Curții Supreme de

Justiție consideră neîntemeiat recursul declarat de Societatea cu Răspundere Limitată

”Activrut” și care urmează a fi respins, iar recursul declarat de Daghii Andrei

întemeiat și care urmează a fi admis din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. b) Codul de procedură civilă, instanța,

după ce judecă recursul, este în drept să admită recursul și să caseze integral sau

parțial decizia instanței de apel și hotărârea primei instanțe, pronunțând o nouă

hotărâre.

4

La caz, s-a constatat că înaintând prezenta acțiune împotriva lui Daghii Andrei

și Societatea cu Răspundere Limitată ”Activrut”, Asociația Profesională ”Biroul

Național al Asigurătorilor de Autovehicule” a solicitat încasarea despăgubirii de

asigurare achitată lui Siroșenco Victor, încasarea dobânzii de întârziere și cheltuielilor

de judecată

Fiind învestită cu judecarea pricinii în cauză, prima instanță a ajuns la concluzia

temeiniciei acțiunii înaintate, încasând în mod solidar de la Daghii Andrei și

Societatea cu Răspundere Limitată ”Activrut” în beneficiul Asociației Profesionale

”Biroul Național al Asigurătorilor de Autovehicule” a sumei de 24 911,97 de lei cu

titlu de despăgubire de asigurare, suma de 1 128,51 de lei cu titlu de dobândă de

întârziere și cheltuielile de judecată.

Judecând apelurile declarate de Daghii Andrei și Societatea cu Răspundere

Limitată ”Activrut”, instanța de apel a considerat drept întemeiată și legală hotărârea

primei instanțe.

În susținerea temeiniciei concluziilor date, instanțele de judecată, cu referire la

prevederile art. 7 alin. (1), art. 8 alin. (1) și art. 33 alin. (8) din Legea nr. 414 din 22

decembrie 2006 cu privire la asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru

pagube produse de autovehicule, art. 619 alin. (1) Cod civil, au reținut că la momentul

producerii accidentului rutier din 05 decembrie 2015, posesorul autovehiculului de

model ”Kamaz 65115” – Societatea cu Răspundere Limitată ”Activrut” nu a respectat

condiția de asigurare obligatorie de răspundere civilă auto.

Deci instanțele de judecată au concluzionat că conducătorul automobilului

vinovat de producerea accidentului rutier poartă răspundere solidară cu Societatea cu

Răspundere Limitată ”Activrut” pentru prejudiciul cauzat în rezultatul accidentului

rutier.

Analizând legalitatea deciziei contestate, Colegiul Civil, Comercial și de

Contencios Administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție consideră la examinarea

cauzei au fost stabilite pe deplin circumstanțele care au importanță pentru soluționarea

cauzei în fond.

Totodată, Colegiul reține că concluziile instanțelor de judecată și soluțiile date

în sensul admiterii pretențiilor înaintată față de Daghii Andrei sunt incorecte, fapt ce

rezultă din interpretarea greșită a prevederilor legislației în vigoare.

La caz, Colegiul Civil, Comercial și de Contencios Administrativ lărgit al Curții

Supreme de Justiție reține că la 05 decembrie 2015 a avut loc accidentul rutier, în care

au fost implicate automobilul de model ”Toyota Avensis Verso”, condus de Siroșenco

Victor și autovehiculul de model ”Kamaz 65115”, posesorul legal fiind Societatea cu

Răspundere Limitată ”Activrut”, condus de angajatul acesteia – Daghii Andrei.

Conform procesului-verbal cu privire la contravenție din 05 decembrie 2015,

vinovat de comiterea accidentului a fost recunoscut Daghii Andrei, conducătorul

autovehiculului de model ”Kamaz 65115” (f.d. 26).

S-a stabilit că autovehiculul de model ”Kamaz 65115” a fost transmis Societății

cu Răspundere Limitată ”Activrut” în baza contractului de locațiune din 01 ianuarie

2015, în acest fel ultimul devenind posesor al unității de transport, care la momentul

producerii accidentului rutier nu deținea contract de asigurare obligatorie de

răspundere civilă auto pentru pagubele produse de autovehicule.

La 16 decembrie 2015, Siroșenco Victor s-a adresat Biroului Național al

Asigurătorilor de Autovehicule cu cerere, prin care a solicitat acordarea

5

despăgubirilor ca urmare a prejudiciului suferit în accidentul de circulație produs la

data de 05 decembrie 2015, pe motiv că bunurile distruse în accidentul menționat

pentru care se solicită despăgubiri, nu erau asigurate la data producerii accidentului

prin nici un contract de asigurare de bunuri (f.d. 23-24).

La 18 decembrie 2015, în baza procesului-verbal de constatare a daunelor,

Societatea cu Răspundere Limitată ”Stop Fraud” a efectuat constatarea daunelor

cauzate autovehiculului avariat de model ”Toyota Avensis Verso”, iar prin procesul-

verbal la Actul de constatare a daunelor din 19 decembrie 2015, costul reparației

pentru restabilirea autovehiculului avariat, cu înlocuirea unor piese, a fost estimată la

suma de 27 411,97 de lei (f. d. 27-29).

De asemenea s-a stabilit că în rezultatul examinării materialelor dosarului de

daune deschis la 16 decembrie 2015, s-a recunoscut caz neasigurat accidentul de

circulație produs la data de 05 decembrie 2015 din vina lui Daghii Andrei,

conducătorul autovehiculului de model ”Kamaz 65115”, care nu deținea un contract

de asigurare obligatorie de răspundere civilă auto, valabil la data accidentului, iar

cuantumul despăgubirii de asigurare a fost stabilit în baza Raportului de Evaluare din

19 decembrie 2015, cu aplicarea prevederilor art. 11 din Regulamentul privind Fondul

de protecție a victimelor străzii - franșiza deductibilă în sumă de 2 500 lei (f.d. 21).

Conform art. 20 alin. (5) din Legea nr. 414 din 22 decembrie 2006 cu privire la

asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru pagube produse de autovehicule,

care prevede că drepturile persoanei păgubite prin accident de autovehicul în care

autorul și/sau autovehiculul au rămas neidentificați sau posesorul autovehiculului nu

are încheiată asigurare obligatorie de răspundere civilă auto se exercită față de Biroul

Național al Asigurătorilor de Autovehicule, iar despăgubirile se achită în conformitate

cu art.14.

Astfel în baza ordinului de plată nr. 60 din 25 ianuarie 2016, Asociația

profesională ”Biroul Național al Asigurătorilor de Autovehicule” i-a achitat lui

Siroșenco Victor despăgubirea în sumă de 24 911,97 de lei (f.d. 25).

Conform art. 33 alin. (8) din Legea nr. 414 din 22 decembrie 2006 cu privire la

asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru pagube produse de autovehicule, în

vederea recuperării sumelor cheltuite din Fondul de protecție a victimelor străzii,

Biroul Național poate înainta, în limitele despăgubirii de asigurare achitate, acțiune

de regres față de persoanele răspunzătoare de prejudiciu.

În acest sens, la 22 octombrie 2016, Asociația Profesională ”Biroul Național al

Asigurătorilor de Autovehicule” a expediat în adresa Societății cu Răspundere

Limitată ”Activrut” și Daghii Andrei pretenția privind recuperarea despăgubirii

acordate lui Siroșenco Victor pentru daunele cauzate prin deteriorarea autovehiculului

de model ”Toyota Avensis Verso”, care au rămas fără nici un răspuns.

Conform art. 1398 alin. (1) Cod civil, cel care acționează față de altul în mod

ilicit, cu vinovăție este obligat să repare prejudiciul patrimonial, iar în cazurile

prevăzute de lege, și prejudiciul moral cauzat prin acțiune sau omisiune.

Conform art. 1410 alin. (1) și (2) Cod civil, persoanele a căror activitate este

legată de un izvor de pericol sporit pentru lumea înconjurătoare (exploatarea

vehiculelor, a instalațiilor, mecanismelor, folosirea energiei electrice, a substanțelor

explozibile, efectuarea lucrărilor de construcții etc.) au obligația să repare prejudiciul

cauzat de izvorul de pericol sporit dacă nu demonstrează că prejudiciul se datorează

6

unei forțe majore (cu excepția cazurilor în care dauna a survenit ca urmare a

exploatării navelor aeriene) sau din intenția persoanei vătămate.

Obligația de reparare a prejudiciului revine persoanei care posedă izvorul de

pericol sporit în baza dreptului de proprietate ori în alt temei legal sau persoanei care

și-a asumat paza izvorului de pericol sporit.

Din norma menționată, rezultă că debitor în cadrul obligației de reparare a

prejudiciului cauzat de un izvor de pericol sporit este posesorul izvorului. Posesor

este persoana care exploatează și posedă izvorul de pericol sporit în baza dreptului de

proprietate sau în alt temei legal (drept de gestiune economică, contract, procură, în

baza hotărârii organelor competente cu privire la transmiterea izvorului de pericol

sporit în folosință temporară).

Nu se consideră posesor al izvorului de pericol sporit persoana care efectuează

exploatarea acestuia în virtutea raporturilor de muncă.

Deci Daghii Andrei – conducătorul autovehiculului de model ”Kamaz 65115”,

fiind angajatul Societății cu Răspundere Limitată ”Activrut” în temeiul raporturilor

de muncă, nu este posesor al sursei de izvor de pericol sporit, în virtutea faptului că a

fost recunoscut vinovat de comiterea accidentului rutier și deci nu deține calitatea de

debitor în cadrul obligației de reparare a prejudiciului cauzat de izvorul de pericol

sporit.

Conform art. 8 alin. (23) din Legea nr. 414 din 22 decembrie 2006 cu privire la

asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru pagube produse de autovehicule, în

cazul în care asiguratul persoană fizică, cu excepția întreprinzătorului individual, a

transmis autovehiculul pentru care s-a încheiat contractul în posesiunea unei persoane

juridice sau a unui întreprinzător individual în temeiul contractului de locațiune sau

al altui titlu prevăzut de legislație, riscul celor admiși de persoana juridică sau

întreprinzătorul individual să utilizeze autovehiculul nu se consideră asigurat prin

contractul încheiat în condițiile alin.(2).

În acest context, Colegiul concluzionează că la speță, despăgubirea de asigurare

urmează a fi încasată de la Societatea cu Răspundere Limitată ”Activrut”, posesorul

autovehiculului de model ”Kamaz 65115”, și nicidecum de la Daghii Andrei,

conducătorul autovehiculului în cauză.

Or, conform art. 4 alin. (1) din legea menționată, persoanele fizice și persoanele

juridice care au în posesiune autovehicule supuse înmatriculării pe teritoriul

Republicii Moldova sînt obligate să se asigure pentru cazuri de răspundere civilă auto

ca urmare a prejudiciilor cauzate prin accident de autovehicul produs în limitele

teritoriale de acoperire ale asigurării.

La caz, obligația de a încheia contractul de asigurare obligatorie de răspundere

civilă auto îi revenea Societății cu Răspundere Limitată ”Activrut” ca posesor al

mijlocului de transport, în temeiul contractului de locațiune din 01 ianuarie 2015

încheiat cu Societatea pe Acțiuni ”Transcon-M”, valabil până la 31 decembrie 2015

(f.d. 110-112).

Urmare a celor menționate, Colegiul Civil, Comercial și de Contencios

Administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție reține că obligația de repararea a

prejudiciului cauzat în rezultatul accidentului rutier îi revine Societății cu Răspundere

Limitată ”Activrut”, din care considerente pretențiile înaintate de Asociația

Profesională ”Biroul Național al Asigurătorilor de Autovehicule” în acest sens sunt

întemeiat și corect au fost admise de instanțele judecătorești.

7

Totodată, instanța de recurs concluzionează ca fiind neîntemeiată acțiunea

depusă de Asociația Profesională ”Biroul Național al Asigurătorilor de Autovehicule”

împotriva lui Daghii Andrei cu privire la încasarea despăgubirii de asigurare în ordine

de regres față de conducătorul autovehiculului, recunoscut vinovat de comiterea

accidentului.

În această ordine de idei, sunt neîntemeiate și pretențiile formulate de Asociația

Profesională ”Biroul Național al Asigurătorilor de Autovehicule” împotriva lui

Daghii Andrei cu privire la încasarea dobânzii de întârziere și cheltuielilor de

judecată.

În conformitate cu art. 94 alin. (1) Codul de procedură civilă, instanța

judecătorească obligă partea care a pierdut procesul să plătească, la cererea părții care

a avut câștig de cauză cheltuielile de judecată.

În conformitate cu art. 96 alin. (1) Codul de procedură civilă, instanța

judecătorească obligă partea care a pierdut procesul să compenseze părții care a avut

câștig de cauză cheltuielile ei de asistență juridică, în măsura în care acestea au fost

reale, necesare și rezonabile.

Din materialele cauzei rezultă că pe parcursul examinării cauzei, Daghii Andrei

a suportat cheltuieli de judecată cu titlu de taxă de stat achitată la depunerea cererii

de apel în sumă de 609 lei, fapt confirmat prin ordinul de încasare a numerarului din

12 iunie 2018 (f.d. 159) și suma de 420 de lei cu titlu de taxă de stat achitată la

depunerea cererii de recurs, fapt confirmat prin ordinul de încasare a numerarului din

08 noiembrie 2018 (f.d. 231), în total suma de 1 029 de lei, cât și cheltuieli de asistență

juridică în sumă de 3 000 lei, fapt confirmat prin bonul de plată din 12 iunie 2018 (f.d.

169), care și urmează să fie încasate de la Asociația Profesională ”Biroul Național al

Asigurătorilor de Autovehicule” în beneficiul lui Daghii Andrei.

Distinct de cele relatate, Colegiul Civil, Comercial și de Contencios

Administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a respinge

recursul declarat de Societatea cu Răspundere Limitată ”Activrut”, a admite recursul

declarat de Daghii Andrei, de a casa decizia instanței de apel și hotărârea primei

instanțe în partea admiterii pretențiilor înaintate împotriva lui Daghii Andrei și a

emite în această parte o nouă hotărâre, de respingere a acțiunii.

În rest, decizia din 03 octombrie 2018 a Curții de Apel Chișinău și hotărârea din

13 martie 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani urmează a fi menținute ca

fiind legale și întemeiate.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. b) Codul de procedură civilă, Colegiul

Civil, Comercial și de Contencios Administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție

d e c i d e :

Se respinge recursul declarat de către Societatea cu Răspundere Limitată

”Activrut”.

Se admite recursul declarat de Daghii Andrei.

Se casează decizia din 03 octombrie 2018 a Curții de Apel Chișinău și hotărârea

din 13 martie 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani, în cauza civilă, la cererea

de chemare în judecată depusă de Asociația Profesională ”Biroul Național al

Asigurătorilor de Autovehicule” împotriva lui Daghii Andrei și Societatea cu

Răspundere Limitată ”Activrut” cu privire la încasarea despăgubirii, dobânzii de

8

întârziere și cheltuielilor de judecată, în partea admiterii pretențiilor înaintate

împotriva lui Daghii Andrei și se emite în această parte o nouă hotărâre, prin care:

Se respinge cererea de chemare în judecată depusă de Asociația Profesională

”Biroul Național al Asigurătorilor de Autovehicule” împotriva lui Daghii Andrei cu

privire la încasarea despăgubirii, dobânzii de întârziere și cheltuielilor de judecată.

Se încasează de la Asociația Profesională ”Biroul Național al Asigurătorilor de

Autovehicule” în beneficiul lui Daghii Andrei suma de 1 029 (una mie douăzeci și

nouă) de lei cu titlu de cheltuieli de judecată și suma de 3 000 (trei mii) lei cu titlu de

cheltuieli de asistență juridică, în total suma de 4 029 (patru mii douăzeci și nouă) de

lei.

În rest, decizia din 03 octombrie 2018 a Curții de Apel Chișinău și hotărârea din

13 martie 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani se mențin.

Decizia este irevocabilă.

Președintele ședinței, judecătorul Valeriu Doagă

judecătorii Galina Stratulat

Iurie Bejenaru

Nina Vascan

Dumitru Mardari

9