3ra-72/19 — contestarea actului administrativ

3ra-72/19 — contestarea actului administrativ (Curtea Supremă de Justiție, 2019)

Dosarul nr. 3ra-72/19

prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Centru (V. Sanduța)

instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (E. Palanciuc, Gr. Dașchevici, L. Pruteanu)

ÎNCHEIERE

23 ianuarie 2019 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președintele completului, judecătorul Mariana Pitic

Judecătorii Maria Ghervas

Iurie Bejenaru

examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de Societatea cu

răspundere limitată „Sun Communications”,

în cauza de contencios administrativ la cererea de chemare în judecată depusă de

Societatea cu răspundere limitată „Sun Communications” împotriva Agenției pentru

Protecția Consumatorilor, intervenient accesoriu Ion Calmîc cu privire la contestarea

actelor administrative,

împotriva deciziei din 18 septembrie 2018 a Curții de Apel Chișinău, prin care a

fost respins apelul declarat de Societatea cu răspundere limitată „Sun Communications”

și a fost menținută hotărârea din 07 februarie 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul

Centru, prin care acțiunea a fost respinsă,

c o n s t a t ă:

La data de 07 iunie 2017 SRL „Sun Communications” a depus cerere de chemare

în judecată împotriva Agenției pentru Protecția Consumatorilor, intervenient accesoriu

Ion Calmîc cu privire la contestarea actelor administrative.

În motivarea acțiunii reclamantul a indicat că în urma revendicărilor

consumatorului Ion Calmîc cu nr. C – 624 cu privire la majorarea taxelor, în martie

2017 Agenția pentru Protecția Consumatorilor a realizat la SRL „Sun Communications”

un control inopinat, în urma căruia a fost perfectat actul de control seria AC nr. 009954

din 009954, prin care s-a constatat încălcarea de către SRL „Sun Communications” a

prevederilor art. 10 lit. d) și art. 13 (12) lit. e) al Legii nr. 105 din 13 martie 2003

privind protecția consumatorilor și în temeiul acestui act a fost emisă decizia seria DP

nr. 00062 din 27 martie 2017, prin care SRL „Sun Communications” din 27 martie 2017

i-a fost interzisă practica comercială incorectă.

La data de 26 aprilie 2017 actul de control și decizia au fost contestate prin

depunerea cererii prealabile, iar prin răspunsul nr.27/09 – 307/1653 din 10 mai 2017,

cererea prealabilă a fost respinsă.

1

A invocat faptul că, controlul asupra activității agentului economic se realizează în

conformitate cu procedura stabilită prin Legea privind controlul de stat asupra activității

de întreprinzător nr. 131 din 08 iunie 2012 care prevede că, rezultatele controlului se

consideră nule și nu pot servi drept temei pentru executarea prescripției privind

înlăturarea încălcărilor și, sau pentru aplicarea sancțiunilor respective în cazul în care

controlul a fost efectuat de organul de control și, sau de colaboratorii acestuia cu

încălcarea prevederilor prezentei Legi.

A relevat că prevederile art. 28 alin. (2) al Legii nr. 131 din 08 iunie 2012

stipulează că, procesul-verbal de control este documentul prin care se confirmă faptul

desfășurării controlului și în care se conține toată informația cu privire la controlul

desfășurat, la procedurile aplicate și constatările în urma acestuia, prescripțiile și

recomandările înaintate în baza constatărilor, măsurile restrictive aplicate și sancțiunile

stabilite în urma controlului.

În acest sens, s-au invocat prevederile art. 10 și art. 11 lit. a) ale Legii nr. 131 din

08 iunie 2012 care prevăd că autoritatea administrației publice centrale de supraveghere

a controalelor este Cancelaria de Stat, care supraveghează respectarea prezentei legi,

inclusiv de către autoritățile publice centrale și locale în cadrul procesului de

reglementare a activității de control de stat asupra activității de întreprinzător.

A mai indicat că reieșind din răspunsul nr. 36-04-3285, emis de Cancelaria de Stat

a Republicii Moldova la 03 mai 2017 după examinarea detaliilor controlului inopinat

efectuat de Agenția pentru Protecția Consumatorilor, la SRL „Sun Communications” s-a

desfășurat cu unele abateri procedurale, admise în cadrul efectuării controlului și anume

cu încălcarea art. 21 lit. f) a Legii nr. 131 care prevede că, delegația de control nr. 11790

din 13.03.2017 (înmânată SRL „Sun Communications”) nu a fost înregistrată în

Registrul de Stat al Controalelor la momentul inițierii controlului, fiind inclusă ulterior

după finalizarea controlului la 10 aprilie 2017, făcîndu-se referire la același răspuns se

invocă și faptul că încheierea controlului de asemenea s-a petrecut cu nerespectarea

prevederilor legislației, și anume că actul de control a fost întocmit cu 5 zile mai tîrziu

după expirarea termenului de efectuare a controlului.

A menționat reclamantul că în conformitate cu art. 28 alin. (1) din Legea

nominalizată, procedura de control se încheie prin întocmirea de către inspectori a unui

proces verbal, care se completează și semnează de toți inspectorii indicați în delegația

de control, la locul efectuării controlului.

Reclamantul a mai menționat că în urma constatării abaterilor procedurale, la 04

aprilie 2017, reclamantul a înregistrat la Agenția pentru Protecția Consumatorilor,

dezacordul la actul de control, însă Agenția fără a se expune referitor la argumentele

invocate, a întocmit procesul verbal cu privire la contravenție Seria PJ nr.11838 din 04

aprilie 2017, acordând răspunsul la dezacord cu 24 zile după depunerea acestuia.

A solicitat reclamantul anularea actului de control întocmit de Agenția pentru

Protecția Consumatorilor seria AC nr. 009954 din 27 martie 2017 și a deciziei Agenției

pentru Protecția Consumatorilor Seria DP nr. 00062 din 27 martie 2017.

Prin hotărârea din 07 februarie 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru,

acțiunea depusă de SRL „San Communications” a fost respinsă ca fiind neîntemeiată.

Nefiind de acord cu hotărârea primei instanțe, la data de 13 februarie 2018, SRL

„Sun Communications”, a depus cerere de apel împotriva hotărârii primei instanțe,

2

solicitând admiterea apelului, casarea integrală a hotărârii primei instanțe și emiterea

unei noi hotărâri de admitere a acțiunii.

Prin decizia din 18 septembrie 2018, a fost respins apelul declarat de SRL „Sun

Communications” și a fost menținută hotărârea din 07 februarie 2018 a Judecătoriei

Chișinău, sediul Centru.

În susținerea concluziei sale, instanța de apel a stabilit că în baza delegației de

control nr. DC 11790 din 13 martie 2017, Agenția pentru Protecția Consumatorilor a

decis efectuarea unui control inopinat la agentul economic SRL „Sun Communications”,

în perioada 15 martie 2017 – 16 martie 2016, 20-22 martie 2017, de către inspectorii Ion

Cazacu și Nicolai Olărașu (f.d.20).

A mai stabilit instanța de apel că la 20 martie 2015 între Calmîc Veaceslav și SRL

„Sun Communications” a fost semnat contractul nr. 249537 pentru prestarea serviciilor

de comunicații electronice. În perioada de acțiune a contractului, la 26 iunie 2015

Veaceslav Calmîc și Ion Calmîc au adresat companiei SRL „Sun Communications” o

cerere cu privire la reperfectarea contractului nr. 249537 pe numele lui Ion Calmîc. Întru

realizarea cererii numite supra, SRL „Sun Communications” a încheiat cu Ion Calmîc

contractul nr. 249537, conținând condiții identice ca și în contractul din 20 martie 2015,

fiind de fapt o prelungire a relațiilor contractuale, născute la 20 martie 2015. Din acest

contract rezultă că, în beneficiul abonatului urmau a fi prestate serviciile de „Sun

Internet Optim Start 100 mb” la valoarea de 90 lei și serviciu de „Optim Start 100 mb”

în valoare de 99 lei. Conform p. 2.1 a anexei la contractul vizat, prețul serviciilor pentru

primele 2 luni a alcătuit 99 lei, iar prețul pentru luna 3 - luna 24 din momentul semnării

contractului a format 189 lei. După scurgerea a 24 de luni, contractul urmează să

deruleze în condiții generale, însă, prin intermediul scrisorii nr. f4 din 22 martie 2017,

SRL „Sun Communications” i-a comunicat lui Calmîc Veaceslav că începând cu 01

aprilie 2016, plata pentru abonament s-a majorat cu 8%. La 27 martie 2017, a fost emisă

decizia privind încetarea/interzicerea practicelor comerciale incorecte seria DP nr.

00062, prin care s-a interzis practicarea practicilor comerciale incorecte la contractele

încheiate cu consumatori.

Conform deciziei Agenției pentru Protecția Consumatorilor nr.00062 din 27 martie

2017, privind încetarea/interzicerea practicilor comerciale incorecte, eliberată în baza

actului de control nr. 009954 din 27 martie 2017, s-a constatat că acțiunea de lansare a

unei invitații dlui Calmîc Veaceslav și ulterior reperfectarea pe numele lui Ion Calmîc de

a cumpăra produse la prețul de 99 de lei și respectiv la prețul de 189 de lei, în cazul în

care comerciantul nu dezvăluie în materialele promoționale despre existența unor motive

rezonabile în a căror bază a aprecia că nu va putea să furnizeze aceleași produse la

același preț pentru perioada prevăzută în contract, constituie practică comercială

incorectă, prevăzută în art.13 alin.(12) lit.e) al Legii privind protecția consumatorilor

nr.105 din 13 martie 2003.

În temeiul Legii agentul economic este obligat să înceteze practica comercială

incorectă și se interzice agentului economic utilizarea practicii comerciale incorecte din

27 martie 2017 (f.d.19).

Prin urmare, Curtea de Apel Chișinău a concluzionat că prima instanță întemeiat a

stabilit că nu este aplicabil speței art. 31 din Legea nr.131 din 08 iunie 2012, care

prevede că rezultatele controlului se consideră nule și nu pot servi drept temei pentru

3

executarea prescripției privind înlăturarea încălcărilor și/sau pentru aplicarea

sancțiunilor respective în cazul în care controlul a fost efectuat de organul de control

și/sau de colaboratorii acestuia cu încălcarea prevederilor prezentei legi, deoarece în

conformitate cu art. XXVII alin.(2) al Legii nr.230 din 23 septembrie 2016, prevederile

art.31 nu produc efecte juridice pe durata a 12 luni de la data publicării prezentei legi

pentru actele procedurale întocmite în această perioadă, în legătură cu editarea

sistemului informațional cu referire la controalele de stat.

A mai stabilit instanța de apel că controlul a fost efectuat în corespundere cu

prevederile Legii nr.131 și anume: a) prezentarea legitimației; b) înmânarea

exemplarului delegației de control; c) existența probelor care demonstrează prezența

unuia sau mai multor temeiuri dintre cele specificate la art.19, în cazul controalelor

inopinate; în afară de prezentarea dovezii de înregistrare a delegației de control în

Registrul de stat al controalelor, însă instanța a constatat că sistemul informațional

privind controalele de stat anume în acea perioadă putea să comporte defecțiuni tehnice

în legătură cu redactarea acestuia, fapt expres menționat de legiuitor în Legea nr.230,

citată supra, astfel excluzând răspunderea inspectorilor de control pentru posibilele

defecțiuni ale sistemului.

Astfel, Colegiul instanței de apel a menționat că, potrivit Legii contenciosului

administrativ, la controlul legalității actului administrativ, instanța de contencios nu se

va expune dacă actul administrativ contestat este oportun sau nu, deoarece aceasta ar

constitui o subrogare a instanței în competențele autorității emitente a actului

administrativ. În acest sens, instanța de apel a menționat că nu examinează oportunitatea

adoptării deciziei Agenției pentru Protecția Consumatorilor pe marginea cazului de

practică comercială incorectă, atribuții care revin conform Legii, Agenției pentru

Protecția Consumatorilor, or instanța a constatat lipsa temeiurilor de anulare a actelor

administrative contestate, actului de control nr.AC 009954 din 27 martie 2017 și a

deciziei nr. DP 00062 din 27 martie 2017, care să se încadreze în prevederile art. 26

alin.(1) din Legea contenciosului administrativ.

Reieșind din cele expuse, instanța de apel a ajuns la concluzia că prima instanță

temeinic și legal a respins acțiunea depusă de SRL „Sun Communications”.

La data de 12 noiembrie 2018 SRL „Sun Communications” a declarat recurs

împotriva deciziei instanței de apel, solicitând admiterea recursului, casarea deciziei

instanței de apel și hotărârii primei instanțe cu emiterea unei noi hotărâri de admitere a

acțiunii.

În motivarea recursului a invocat că nu este de acord cu decizia instanței de apel,

deoarece instanța de apel la emiterea acesteia nu a aplicat legea care trebuia să fie

aplicată și a aplicat o legea care nu trebuia să fie aplicată.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) Codul de procedură civilă, recursul se declară

în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă legea

nu prevede altfel.

Materialele dosarului atestă că decizia Curții de Apel Chișinău a fost emisă la 18

septembrie 2018. Pe site-ul Curții de Apel Chișinău decizia motivată a fost publicată la

data de 05 octombrie 2018.

În circumstanțele date, recursul declarat de SRL „Sun Communications” la data de

12 noiembrie 2018, este depus în termenul prevăzut de lege.

4

Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul este

inadmisibil din considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părțile și alți participanți la proces sunt în

drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau aplicarea

eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau

aplicate eronat, iar alin. (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la

alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care

acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a cauzei sau în cazul în care

instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a

fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și

libertăților fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră

inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432

alin. (2), (3) și (4) CPC.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de SRL „Sun Communications” nu se

încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esențială sau aplicarea

eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de către

instanța de apel, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

Or, recursul exercitat conform secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra

problemelor de drept material și procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar

nu și temeinicia în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează și faptul că procedura

admisibilității constă în verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se

încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

Astfel, în sensul dat, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a relevat în

jurisprudența sa constantă, rezultînd din prevederile art. 6 § 1 al Convenției Europene

pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, că nu se impune

motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanță de recurs, întemeindu-se pe

dispoziții legale specifice, respinge recursul declarat împotriva sentinței pronunțate de o

instanță inferioară, ca fiind lipsit de șanse de succes (cauza Rebai și alții contra Franței,

Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25 februarie 1995, nr.26561/1995).

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție ține să menționeze că potrivit jurisprudenței CEDO, recursul trebuie

să fie efectiv, adică să fie capabil să ofere îndreptarea situației prezentate în cerere, la fel

recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza

Asito vs Republica Moldova, 10 iulie 2010, Meyer vs Germania, 22 martie 2016), însă

motivele recursului, invocare în speță sunt similare celor invocate în cadrul judecării

pricinii, care au fost apreciate corespunzător.

5

Astfel, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de SRL

„Sun Communications”, ca inadmisibil.

În conformitate cu art. 270, 431 alin. (2), 433 lit. a) și 440 alin. (1) Codul de

procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e:

Recursul declarat de Societatea cu răspundere limitată „Sun Communications” se

consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Mariana Pitic

Judecătorii Maria Ghervas

Iurie Bejenaru

6