2ra-129/19 — încasarea datoriei si a cheltuielilor de judecată

Dosarul nr. 2ra-129/19

Prima instanță: Jud. Hîncești, sediul Central (M. Macar)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (V. Sîrbu, V. Mihaila, A. Minciuna)

Î N C H E I E R E

23 ianuarie 2019 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului, judecătorul: Ala Cobăneanu

judecătorii: Svetlana Filincova

Nicolae Craiu

examinând admisibilitatea recursului declarat de Întreprinderea cu Capital Străin

„Glas Troesch” Societate cu Răspundere Limitată, reprezentată de către avocatul

Veaceslav Jarovlea,

în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de către Întreprinderea cu

Capital Străin „Glas Troesch” Societate cu Răspundere Limitată împotriva lui Leonid

Hariton cu privire la încasarea datoriei și a cheltuielilor de judecată,

împotriva deciziei din 26 septembrie 2018 a Curții de Apel Chișinău, prin care a fost

respins apelul declarat de către Întreprinderea cu Capital Străin „Glas Troesch” Societate

cu Răspundere Limitată și s-a menținut hotărârea din 3 mai 2018 a Judecătoriei Hîncești,

sediul Central,

c o n s t a t ă :

La 11 aprilie 2017, Întreprinderea cu Capital Străin „Glas Troesch” Societate cu

Răspundere Limitată a depus cerere de chemare în judecată împotriva lui Leonid Hariton

cu privire la încasarea datoriei și a cheltuielilor de judecată.

În motivarea acțiunii reclamanta a indicat că, la data de 1 septembrie 2015 a livrat

pârâtului marfă (geamuri termopan) în sumă de 90 000 de lei, fapt ce se atestă prin actul

de predare-primire a mărfii din 1 septembrie 2015.

Reclamanta a menționat că, conform pct. 2 din actul de predare-primire din 1

septembrie 2015, cumpărătorul se obligă să achite vânzătorului costul mărfii în termen de

90 de zile din data recepționării.

A specificat că, termenul limită de achitare a costului mărfii procurate a expirat la

data de 1 decembrie 2015, restanța neachitată constituind suma de 54 014 lei.

În continuare, prin cererea de concretizare a pretențiilor, reclamantul a invocat că

circumstanțele de fapt expuse supra sunt datate cu 1 septembrie 2016, precum și actul de

predare-primire a mărfii.

Totodată, a precizat că, termenul limită de achitare a datoriei a expirat la 1 decembrie

2016.

1

Reclamanta a mai explicat că, întru stingerea datoriei pârâtul a achitat în numerar

suma de 36 000 de lei, fapt ce se probează prin dispozițiile de încasare a numerarului

nr.1054 din 2 decembrie 2016 în sumă de 10 000 de lei; nr.727 din 9 decembrie 2016 – 7

000 de lei; nr.746 din 16 decembrie 2016 –5 000 de lei; nr.983 din 30 decembrie 2016 –

10 000 de lei; nr.228 din 13 februarie 2017 – 2 000 de lei și nr.250 din 15 februarie 2017

– 2 000 de lei, restanța neachitată constituind suma de 54 000 de lei.

Astfel, Întreprinderea cu Capital Străin „Glas Troesch” Societate cu Răspundere

Limitată a solicitat admiterea cererii de chemare în judecată, încasarea din contul

pârâtului a datoriei în mărime de 54 000 de lei, precum și a cheltuielilor de judecată.

Prin hotărârea din 3 mai 2018 a Judecătoriei Hîncești, sediul Central, acțiunea depusă

de către Întreprinderea cu Capital Străin „Glas Troesch” Societate cu Răspundere

Limitată a fost respinsă ca fiind neîntemeiată.

Prin decizia din 26 septembrie 2018 a Curții de Apel Chișinău a fost respins apelul

declarat de către Întreprinderea cu Capital Străin „Glas Troesch” Societate cu

Răspundere Limitată și s-a menținut hotărârea din 3 mai 2018 a Judecătoriei Hîncești,

sediul Central.

La 22 noiembrie 2018, Întreprinderea cu Capital Străin „Glas Troesch” Societate cu

Răspundere Limitată, reprezentată de către avocatul Veaceslav Jarovlea a declarat recurs

împotriva deciziei din 26 septembrie 2018 a Curții de Apel Chișinău.

În motivarea recursului a indicat că, nu este de acord cu decizia contestată din

considerentele ce urmează. Instanța ierarhic inferioară judecând apelul declarat și-a

formulat concluziile pe baza unei ipoteze false, precum că actul de predare-primire a

mărfii din 1 septembrie 2016 nu este veritabil și nu constituie mijloc de probațiune în

sensul art. 117 din Codul de procedură civilă. De asemenea, la adoptarea soluției a aplicat

legea care nu trebuia să fie aplicată ( art. 211 alin. (1) din Codul civil), precum și nu a

aplicat legea care urma să fie aplicată, adică art. 8 alin. (2), 208, 210, 214, 572, 666 alin.

(1), 753 alin. (1) din Codul civil.

Recurenta a mai precizat faptul că, atât în instanța de fond cât și în instanța de apel

pârâtul nu a contestat valabilitatea actului de predare-primire a mărfii din 1 septembrie

2016, semnat de către acesta personal. Iar, instanța de apel ignorând probele anexate la

materialele cauzei, a respins în mod arbitrar apelul declarat.

În opinia recurentei, instanța de apel a încălcat prevederile art. 6 din Convenția

Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, care

obligă judecătorii naționali să-și motiveze deciziile, pentru a nu lăsa părțile într-o stare de

incertitudine și a nu le crea impresia că nu au fost auzite.

În drept, recurenta și-a întemeiat recursul în baza dispozițiilor art. 8 alin. (2), 208,

210, 214, 572, 666 alin. (1), 753 alin. (1) din Codul civil și art. 432 alin. (2) lit. a) din

Codul de procedură civilă.

Întreprinderea cu Capital Străin „Glas Troesch” Societate cu Răspundere Limitată,

reprezentată de către avocatul Veaceslav Jarovlea a solicitat admiterea cererii de recurs,

casarea deciziei instanței de apel și a hotărârii instanței de fond cu emiterea unei noi

hotărâri, prin care acțiunea depusă să fie admisă integral.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) din Codul de procedură civilă, recursul se declară

în termen de două luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale.

Curtea de Apel Chișinău a pronunțat decizia contestată la 26 septembrie 2018, dar

date care ar confirma recepționarea acesteia de către recurent la dosar lipsesc.

2

Astfel, recursul declarat la data de 22 noiembrie 2018, este în termen.

Examinând temeiurile recursului declarat de Întreprinderea cu Capital Străin „Glas

Troesch” Societate cu Răspundere Limitată, reprezentată de către avocatul Veaceslav

Jarovlea, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră recursul inadmisibil din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă, cererea de recurs se

consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute

la art. 432 alin. (2), (3) și (4).

Instanța de recurs reține, că examinarea admisibilității recursului presupune

verificarea conformității temeiurilor invocate în cererea de recurs cu temeiurile prevăzute

în art. 432 din Codul de procedură civilă.

La caz, completul constată că argumentele invocate în cererea de recurs nu se

încadrează în limitele stabilite de norma indicată, respectiv nu constituie temei de casare

a deciziei recurate, or, motivele recursului sunt similare celor invocate în cadrul judecării

pricinii, asupra căror instanța de apel s-a pronunțat.

Dezacordul recurentei cu decizia instanței de apel, relatarea situației nu constituie un

temei de casare a deciziei recurate, or, recursul exercitat conform secțiunii a II-a are

caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și procedural, verificându-

se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.

Totodată, completul colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție reține că, potrivit regulilor din Secțiunea a II-a din Capitolul

XXXVIII din Codul de procedură civilă, instanța de recurs nu verifică modul de

apreciere a probelor de către instanțele de fond și de apel. Forța atribuită unei probe sau

alteia, coraportul dintre probe, suficiența probelor și concluziile făcute în urma

probațiunii sunt în afara controlului instanței de recurs.

Prin prisma art. 432 alin. (4) din Codul de procedură civilă, instanța de recurs poate

interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se invocă că

instanța de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod flagrant regulile de

apreciere a probelor stabilite în art. 130 Codul de procedură civilă.

Din recursul declarat nu rezultă că instanța a apreciat arbitrar probele.

În acest sens Curtea Europeană a Drepturilor Omului în jurisprudența sa constantă

statuează că, dreptul de acces la instanțe nu este absolut. Există limitări implicit admise

(Golder împotriva Regatului Unit, pct. 38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct. 230).

Acesta este în special cazul condițiilor de admisibilitate a unui recurs, întrucât prin însăși

natura sa necesită o reglementare din partea statului, care se bucură în această privință de

o anumită marjă de apreciere (Luordo împotriva Italiei, pct. 85).

Condițiile de admisibilitate ale unui recurs pot fi mai stricte decât pentru un apel

(Levages Prestations Services împotriva Franței, pct. 45). Curtea a mai reiterat că, modul

de aplicare a articolului 6 procedurilor în fața instanțelor ierarhic superioare depinde de

caracteristicile speciale ale procedurilor respective; trebuie ținut cont de totalitatea

procedurilor în sistemul de drept național și de rolul instanțelor ierarhic superioare în

acest sistem (a se vedea Botten v. Norway, hotărâre din 19 februarie 1996, Reports 1996-

I, p. 141, § 39).

La fel, conform jurisprudenței Curții, procedurile cu privire la admisibilitatea căii de

atac și procedurile care implică doar chestiuni de drept, și nu chestiuni de fapt pot fi

3

conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (a se vedea Helmers c. Suediei 9 octombrie 1991,

În conformitate cu art. 440 alin. (1) din Codul de procedură civilă, în cazul în care se

constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din 3 judecători

decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra inadmisibilității

recursului.

Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 și nu conține nici o referire cu

privire la fondul recursului.

Având în vedere cele expuse mai sus, recursul declarat de Întreprinderea cu Capital

Străin „Glas Troesch” Societate cu Răspundere Limitată, reprezentată de către avocatul

Veaceslav Jarovlea, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și

(4) din Codul de procedură civilă și, drept urmare, este inadmisibil.

În conformitate cu art. 270, 433 lit. a), 440 alin. (1) din Codul de procedură civilă,

completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție

d i s p u n e :

Se consideră inadmisibil recursul declarat de Întreprinderea cu Capital Străin „Glas

Troesch” Societate cu Răspundere Limitată, reprezentată de către avocatul Veaceslav

Jarovlea.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului, judecătorul Ala Cobăneanu

judecătorii Svetlana Filincova

Nicolae Craiu

4