2ra-112/19 — accesul liber la justitie si repararea prejudiciului moral
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- accesul liber la justitie si repararea prejudiciului moral
- Temei legal
- temeiurile declararii recursului
2ra-112/19 — accesul liber la justitie si repararea prejudiciului moral (Curtea Supremă de Justiție, 2019)
Dosarul nr. 2ra-112/19
Prima instanță: (Judecătoria Orhei, sediul Rezina) E. Lavciuc
Instanța de apel: (Curtea de Apel Chișinău) A. Bostan, A. Pahopol, V. Negru
Î N C H E I E R E
16 ianuarie 2019 mun. Chișinău
Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al
Curții Supreme de Justiție,
în componența:
Președintele completului, judecătorul Valeriu Doagă
judecătorii Mariana Pitic
Dumitru Mardari
examinând admisibilitatea recursului declarat de către Jurcov Anatolii,
în cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Jurcov Anatolii
împotriva Administrației Penitenciarului nr. 17 din Rezina și Inspectoratului de
Poliție Rezina cu privire la accesul liber la justiție și repararea prejudiciului moral,
împotriva deciziei din 16 octombrie 2018 a Curții de Apel Chișinău, prin care
s-a respins apelul declarat de Jurcov Anatolii și s-a menținut hotărârea din 19
februarie 2018 a Judecătoriei Orhei, sediul Rezina,
c o n s t a t ă :
La 20 noiembrie 2017 Jurcov Anatolii a depus cerere de chemare în judecată
împotriva Administrației Penitenciarului nr. 17 din Rezina și Inspectoratului de
Poliție Rezina cu privire la accesul liber la justiție și repararea prejudiciului moral.
În motivarea acțiunii, Jurcov Anatolii a menționat că a depus cerere privind
pornirea urmăririi penale în baza art. 1661 din Codul penal și încălcarea art. 3 din
Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților
Fundamentale împotriva Administrației Penitenciarului nr. 17 din Rezina.
De asemenea, a relatat că împotriva ordonanței procurorului a fost depusă o
plângere la Judecătoria Orhei în baza art. 313 alin. (1), (3) din Codul de procedură
penală.
Astfel a susținut că prin încheierile din 29 septembrie 2017 și 10 octombrie 2017
a Judecătoriei Rezina, s-a dispus escortarea sa în ședințele de judecată stabilite pentru
10 octombrie 2017 și 17 octombrie 2017 în incinta Judecătoriei Orhei.
A invocat că Administrația Penitenciarului nr. 17 din Rezina nu a executat
încheierile din 29 septembrie 2017 și 10 octombrie 2017 a Judecătoriei Rezina și
astfel nu a fost escortat în instanța de judecată.
1
A specificat în pârâtul i-a încălcat în acest mod dreptul de acces liber la justiție
și astfel i-a fost cauzat prejudiciu moral.
Reclamantul Jurcov Anatolii solicită încasarea de la Administrația
Penitenciarului nr. 17 din Rezina a sumei de 10 000 Euro cu titlu de prejudiciu moral.
Prin hotărârea din 19 februarie 2018 a Judecătoriei Orhei, sediul Rezina, s-a
respins cererea de chemare în judecată depusă de Jurcov Anatolii.
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță cu referire la circumstanțele cauzei a
reținut că lipsește temeiul legal de reparare echitabilă de către Instituția Penitenciară
nr. 17 Rezina și Inspectoratul de Poliție Rezina prin compensație morală a sumei de
10 000 Euro.
Astfel, prima instanță a concluzionat că în cadrul dezbaterilor judiciare s-a
stabilit cu certitudine că reclamantului nu i-a fost încălcat dreptul de acces liber la
justiție, motiv din care acțiunea urmează a fi respinsă.
Prin decizia din 16 octombrie 2018 a Curții de Apel Chișinău, s-a respins apelul
declarat de Jurcov Anatolii și s-a menținut hotărârea din 19 februarie 2018 a
Judecătoriei Orhei, sediul Rezina.
La 12 noiembrie 2018, Jurcov Anatolii a declarat recurs împotriva deciziei
instanței de apel, prin care a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârilor
judecătorești și emiterea unei nou hotărâri, prin care acțiunea să fie admisă.
În susținerea recursului a indicat ilegalitatea și netemeinicia hotărârilor
judecătorești și a invocat că la examinarea cauzei, instanțele de judecată au fost
încălcate normele de drept procedural.
Cu referire la termenul de declarare a recursului, instanța de recurs menționează
că, Curtea de Apel Chișinău a emis dispozitivul deciziei la 16 octombrie 2018, însă
date referitor la recepționarea de către părți a deciziei motivate, la materialele cauzei
lipsesc.
În conformitate cu art. 434 Codul de procedură civilă, recursul se declară în
termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă legea nu
prevede altfel. Termenul de 2 luni este termen de decădere și nu poate fi restabilit.
Recursul a fost declarat la 12 noiembrie 2018, respectiv se consideră depus în
termenul prevăzut de art.434 din Codul de procedură civilă.
În conformitate cu art. 439 alin. (2) și (3) Codul de procedură civilă, după
parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilității
recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înștiințarea despre
necesitatea depunerii obligatorii a referinței timp de o lună de la data primirii
acesteia. Judecătorul raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor
invocate în recurs și face un raport verbal în fața completului de judecată instituit în
conformitate cu alin. (2).
Examinînd temeiurile recursului completul Colegiului civil, comercial și de
contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție reține următoarele.
Temeiurile de declarare a recursului sunt prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4)
Codul de procedură civilă.
În conformitate cu art. 433 lit. a) Codul de procedură civilă, cererea de recurs se
consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile
prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4).
2
Instanța de recurs reține, că examinarea admisibilității recursului presupune
verificarea conformității temeiurilor invocate în cererea de recurs cu temeiurile
prevăzute în art. 432 din Codul de procedură civilă.
La caz, Colegiul constată că argumentele invocate în cererea de recurs nu se
încadrează în limitele stabilite de norma indicată, respectiv nu constituie temei de
casare a deciziei recurate, or, motivele recursului sunt similare celor invocate în
cadrul judecării pricinii, asupra căror instanța de apel s-a pronunțat.
Dezacordul recurentului cu decizia instanței de apel, relatarea situației nu
constituie un temei de casare a deciziei recurate, or, recursul exercitat conform
secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și
procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.
Totodată, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al
Curții Supreme de Justiție reține că, potrivit regulilor din Secțiunea a II-a din
Capitolul XXXVIII Codul de procedură civilă, instanța de recurs nu verifică modul
de apreciere a probelor de către instanțele de fond și de apel. Forța atribuită unei
probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficiența probelor și concluziile făcute în
urma probațiunii sunt în afara controlului instanței de recurs.
Prin prisma art. 432 alin. (4) Codul de procedură civilă, instanța de recurs poate
interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se invocă
că instanța de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod flagrant
regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 Codul de procedură civilă.
Din recursul declarat nu rezultă că instanța a apreciat arbitrar probele.
În acest sens Curtea Europeană a Drepturilor Omului în jurisprudența sa
constantă statuează că, dreptul de acces la instanțe nu este absolut. Există limitări
implicit admise (Golder împotriva Regatului Unit, pct. 38; Stanev împotriva
Bulgariei (MC), pct. 230). Acesta este în special cazul condițiilor de admisibilitate a
unui recurs, întrucât prin însăși natura sa necesită o reglementare din partea statului,
care se bucură în această privință de o anumită marjă de apreciere (Luordo împotriva
Italiei, pct. 85). Condițiile de admisibilitate ale unui recurs pot fi mai stricte decât
pentru un apel (Levages Prestations Services împotriva Franței, pct. 45).
Curtea a mai reiterat că, modul de aplicare a articolului 6 procedurilor în fața
instanțelor ierarhic superioare depinde de caracteristicile speciale ale procedurilor
respective; trebuie ținut cont de totalitatea procedurilor în sistemul de drept național
și de rolul instanțelor ierarhic superioare în acest sistem (a se vedea Botten v.
Norway, hotărâre din 19 februarie 1996, Reports 1996-I, p. 141, § 39).
La fel, conform jurisprudenței Curții, procedurile cu privire la admisibilitatea
căii de atac și procedurile care implică doar chestiuni de drept, și nu chestiuni de fapt
pot fi conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (a se vedea Helmers c. Suediei 9
octombrie 1991, § 31, Seria A, nr. 212-A).
În conformitate cu art. 440 alin. (1) Codul de procedură civilă, în cazul în care se
constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din 3
judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra
inadmisibilității recursului. Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 și nu
conține nici o referire cu privire la fondul recursului.
3
Avînd în vedere cele expuse mai sus, recursul declarat de Jurcov Anatolii, nu se
încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de
procedură civilă și, drept urmare, este inadmisibil.
În conformitate cu art. 270, art. 433 lit. a) și art. 440 alin. (1) Codul de procedură
civilă, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții
Supreme de Justiție
d i s p u n e :
Se declară inadmisibil recursul înaintat de Jurcov Anatolii.
Încheierea este irevocabilă.
Președintele completului, judecătorul Valeriu Doagă
judecătorii Mariana Pitic
Dumitru Mardari
4
Dosarul nr. 2ra-112/19
Prima instanță: (Judecătoria Orhei, sediul Rezina) E. Lavciuc
Instanța de apel: (Curtea de Apel Chișinău) A. Bostan, A. Pahopol, V. Negru
Î N C H E I E R E
16 ianuarie 2019 mun. Chișinău
Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al
Curții Supreme de Justiție,
în componența:
Președintele completului, judecătorul Valeriu Doagă
judecătorii Mariana Pitic
Dumitru Mardari
examinând cererea depusă de către Jurcov Anatolii cu privire la ridicarea
excepției de neconstituționalitate și sesizarea Curții Constituționale a Republicii
Moldova,
în cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Jurcov Anatolii
împotriva Administrației Penitenciarului nr. 17 din Rezina și Inspectoratului de
Poliție Rezina cu privire la accesul liber la justiție și repararea prejudiciului moral,
c o n s t a t ă:
La 20 noiembrie 2017 Jurcov Anatolii a depus cerere de chemare în judecată
împotriva Administrației Penitenciarului nr. 17 din Rezina și Inspectoratului de
Poliție Rezina cu privire la accesul liber la justiție și repararea prejudiciului moral.
În motivarea acțiunii, Jurcov Anatolii a menționat că a depus cerere privind
pornirea urmăririi penale în baza art. 1661 din Codul penal și încălcarea art. 3 din
Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților
Fundamentale împotriva Administrației Penitenciarului nr. 17 din Rezina.
De asemenea, a relatat că împotriva ordonanței procurorului a fost depusă o
plângere la Judecătoria Orhei în baza art. 313 alin. (1), (3) din Codul de procedură
penală.
Astfel a susținut că prin încheierile din 29 septembrie 2017 și 10 octombrie 2017
a Judecătoriei Rezina, s-a dispus escortarea sa în ședințele de judecată stabilite pentru
10 octombrie 2017 și 17 octombrie 2017 în incinta Judecătoriei Orhei.
A invocat că Administrația Penitenciarului nr. 17 din Rezina nu a executat
încheierile din 29 septembrie 2017 și 10 octombrie 2017 a Judecătoriei Rezina și
astfel nu a fost escortat în instanța de judecată.
A specificat în pârâtul i-a încălcat în acest mod dreptul de acces liber la justiție
și astfel i-a fost cauzat prejudiciu moral.
Reclamantul Jurcov Anatolii solicită încasarea de la Administrația
Penitenciarului nr. 17 din Rezina a sumei de 10 000 euro cu titlu de prejudiciu moral.
5
Prin hotărârea din 19 februarie 2018 a Judecătoriei Orhei, sediul Rezina, s-a
respins cererea de chemare în judecată depusă de Jurcov Anatolii.
Prin decizia din 16 octombrie 2018 a Curții de Apel Chișinău, s-a respins apelul
declarat de Jurcov Anatolii și s-a menținut hotărârea din 19 februarie 2018 a
Judecătoriei Orhei, sediul Rezina.
La 12 noiembrie 2018 Jurcov Anatolii a declarat recurs împotriva deciziei
instanței de apel, prin care a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârilor
judecătorești și emiterea unei nou hotărâri, prin care acțiunea să fie admisă.
Totodată, recurentul Jurcov Anatolii a solicitat ridicarea excepției de
neconstituționalitate în vederea verificării constituționalității prevederilor art. 16 și 26
din Constituție, cu sesizarea în acest sens a Curții Constituționale a Republicii
Moldova.
Studiind materialele dosarului, completul Colegiului civil, comercial și de
contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că cererea lui Jurcov
Anatolii cu privire la ridicarea excepției de neconstituționalitate și sesizarea Curții
Constituționale a Republicii Moldova urmează a fi respinsă, din motivele ce succed.
În conformitate cu art. 121 alin. (1), (2), (4) și (5) din Codul de procedură civilă,
în cazul existenței incertitudinii privind constituționalitatea legilor, a hotărârilor
Parlamentului, a decretelor Președintelui Republicii Moldova, a hotărârilor și a
ordonanțelor Guvernului ce urmează a fi aplicate la soluționarea unei cauze, instanța
de judecată, din oficiu sau la cererea unui participant la proces, sesizează Curtea
Constituțională.
La ridicarea excepției de neconstituționalitate și sesizarea Curții Constituționale,
instanța nu este în drept să se pronunțe asupra temeiniciei sesizării sau asupra
conformității cu Constituția a normelor contestate, limitându-se exclusiv la
verificarea întrunirii următoarelor condiții:
a) obiectul excepției intră în categoria actelor prevăzute la art. 135 alin. (1) lit.
a) din Constituție;
b) excepția este ridicată de către una din părți sau reprezentantul acesteia ori
este ridicată de către instanța de judecată din oficiu;
c) prevederile contestate urmează a fi aplicate la soluționarea cauzei;
d) nu există o hotărâre anterioară a Curții Constituționale având ca obiect
prevederile contestate.
Dacă nu sunt întrunite cumulativ condițiile specificate la alin. (2), instanța
refuză ridicarea excepției de neconstituționalitate printr-o încheiere care poate fi
atacată odată cu fondul cauzei.
Instanța de judecată poate ridica excepția de neconstituționalitate doar dacă
cererea de chemare în judecată sau cererea de apel a fost acceptată în modul prevăzut
de lege ori dacă cererea de recurs împotriva hotărârii sau deciziei curții de apel a fost
declarată admisibilă conform legii.
Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții
Supreme de Justiție reține că la data de 09 februarie 2016 Curtea Constituțională a
Republicii Moldova a adoptat Hotărârea nr. 2 ”Pentru interpretarea articolului 135
alin. (1) lit. a) și g) din Constituția Republicii Moldova (excepția de
neconstituționalitate) (sesizarea nr. 55b/2015)”, prin care s-a decis că în cazul
6
existenței incertitudinii privind constituționalitate legilor, hotărârilor Parlamentului,
decretelor Președintelui Republicii Moldova, hotărârilor și ordonanțelor Guvernului,
ce urmează a fi aplicate la soluționarea unei cauze aflate pe rolul său, instanța de
judecată, din oficiu sau la cererea unui participant la proces, este obligată să sesizeze
Curtea Constituțională.
Astfel, conform § 79-80 din Hotărârea Curții Constituționale nr. 2 din 09
februarie 2016 pentru interpretarea art. 135 alin. (1) lit. a) și lit. g) din Constituție,
controlul concret de constituționalitate pe cale de excepție constituie singurul
instrument prin intermediul căruia cetățeanul are posibilitatea de a acționa pentru a se
apăra împotriva legislatorului însuși, în cazul în care, prin lege, drepturile sale
constituționale sunt încălcate.
Curtea a menționat că dreptul de acces al cetățenilor prin intermediul excepției
de neconstituționalitate la instanța constituțională reprezintă un aspect al dreptului la
un proces echitabil.
Potrivit § 82-83 din aceeași Hotărâre, Curtea a reținut că judecătorul ordinar nu
se va pronunța asupra temeiniciei sesizării sau asupra conformității cu Constituția a
normelor contestate, ci se va limita exclusiv la verificarea întrunirii următoarelor
condiții:
(1) obiectul excepției intră în categoria actelor cuprinse la articolul 135 alin.
(1) lit. a) din Constituție;
(2) excepția este ridicată de către una din părți sau reprezentantul acesteia,
sau indică faptul că este ridicată de către instanța de judecată din oficiu;
(3) prevederile contestate urmează a fi aplicate la soluționarea cauzei;
(4) nu există o hotărâre anterioară a Curții având ca obiect prevederile
contestate.
Concomitent, Curtea a precizat că verificarea constituționalității normelor
contestate constituie competența exclusivă a Curții Constituționale, or, judecătorii
ordinari nu sunt în drept să refuze părților sesizarea Curții Constituționale, decât doar
în condițiile menționate la paragraful 82. Excepția de neconstituționalitate care
întrunește aceste condiții poate fi ridicată în fața oricărei instanțe.
Așadar, întru ridicarea excepției de neconstituționalitate, cu sesizarea Curții
Constituționale, sunt necesare întrunirea, cumulativ, a condițiilor strict-obligatorii
prevăzute la art. 121 din Codul de procedură civilă și § 82 din Hotărârea Curții
Constituționale nr. 2 din 09 februarie 2016.
În circumstanțele expuse, și verificând întrunirea de către titularul cererii privind
ridicarea excepției de neconstituționalitate a exigenților evidențiate supra, completul
Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de
Justiție atestă că la cazul speței lipsesc temeiuri de admitere a cererii respective
depusă de către Jurcov Anatolii, deoarece recursul declarat de către Jurcov Anatolii
împotriva deciziei din 16 octombrie 2018 a Curții de Apel Chișinău, prin prisma art.
433 lit. a) din Codul de procedură civilă, este considerat inadmisibil.
Or, excepția de neconstituționalitate poate fi ridicată doar dacă cererea de
chemare în judecată sau cererea de apel a fost acceptată în modul prevăzut de lege ori
dacă cererea de recurs împotriva hotărârii sau deciziei curții de apel a fost declarată
admisibilă conform legii.
7
Din considerentele menționate, completul Colegiului civil, comercial și de
contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că cererea lui Jurcov
Anatolii privind ridicarea excepției de neconstituționalitate și sesizarea Curții
Constituționale, urmează a fi respinsă.
În conformitate cu art. 121 și art. 269-270 din Codul de procedură civilă,
completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții
Supreme de Justiție
d i s p u n e:
Se respinge cererea depusă de către Jurcov Anatolii cu privire la ridicarea
excepției de neconstituționalitate și sesizarea Curții Constituționale a Republicii
Moldova, în cauza civilă intentată la cererea de chemare în judecată depusă de Jurcov
Anatolii împotriva Administrației Penitenciarului nr. 17 din Rezina și Inspectoratului
de Poliție Rezina cu privire la accesul liber la justiție și repararea prejudiciului moral.
Încheierea nu se supune niciunei căi de atac.
Președintele completului, judecătorul Valeriu Doagă
judecătorii Mariana Pitic
Dumitru Mardari
8