2ra-2541/18 — cu privire la incasarea datoriei si a chestuielilor de judecata

Dosarul nr. 2ra-2541/18

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Rîșcani – O. Țurcan

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău – E. Palanciuc, A. Malîi, V. Clima

ÎNCHEIERE

19 decembrie 2018 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele completului, judecătorul Tatiana Vieru

judecătorii Victor Burduh

Maria Ghervas

examinând admisibilitatea recursului declarat de către Valeriu Cojuhari,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de către Alexandru

Mahalov împotriva Societății Comerciale „Natadorix” Societate cu Răspundere

Limitată în procedura simplificată a falimentului, intervenienți accesorii Valeriu

Cojuhari și Natalia Chirica cu privire la încasarea datoriei și a cheltuielilor de

judecată,

împotriva deciziei din 20 iunie 2018 a Curții de Apel Chișinău prin care s-a

respins cererea de apel declarată de către Valeriu Cajuhari și s-a menținut hotărârea

din 16 noiembrie 2017 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani,

constată :

La 13 octombrie 2016 Alexandru Mahalov a depus cerere de chemare în

judecată împotriva SC „Natadorix” SRL, solicitând încasarea sumei împrumutului

în mărime de 2 852 434,47 lei și a cheltuielilor de judecată.

În motivarea cererii reclamantul a invocat că în baza foilor de vărsământ și

ordinelor de încasare a numerarului a transferat în contul SC „Natadorix” SRL în

calitate de împrumut suma de 2 852 434,47 lei în perioada 26.04.2005-11.10.2006,

suma fiind reflectată în contabilitatea societății.

Având în vedere că administratorul SC „Natadorix” SRL nu reacționa la

multiplele apeluri și cerințe ale reclamantului cu privire la restituirea împrumutului,

la data de 30 iunie 2016, în adresa SC „Natadorix” SRL a fost expediată o reclamație,

recepționată la aceiași dată, 30 iunie 2016, prin care a solicitat stingerea datoriei față

de creditor până la data de 01 august 2016. În termenul stabilit debitorul nu și-a

onorat obligația de achitare a datoriei, iar procedura extrajudiciară, cu privire la

soluționarea pe cale amiabilă nu a avut efect.

1

Reclamantul a menționat că prin raportul de audit a companiei de audit SRL

„Contabil Principal” s-a stabilit că SC „Natadorix” SRL la situația din 23.09.2016

este datoare lui Alexandru Mahalov cu suma de 2 852 434,47 lei.

Prin încheierile din 09 decembrie 2016 și din 19 aprilie 2017 a Judecătoriei

Chișinău, sediul Rîșcani au fost atrași în proces în calitate de intervenienți accesorii

Valeriu Cojuhari, asociat cu cota-parte de 50 % a SC „Natadorix” SRL și Natalia

Chirica, asociat cu cota-parte de 50 % a SC „Natadorix” SRL. (f.d. 82, vol. I, f.d. 8-

verso, vol. II)

Prin hotărârea din 16 noiembrie 2017 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani s-

a admis cererea de chemare în judecată depusă de către Alexandru Mahalov. S-a

încasat de la SC „Natadorix” SRL în procedura simplificată a falimentului în

beneficiul lui Alexandru Mahalov suma împrumutului în mărime de 2 852 434,47

lei, taxa de stat în mărime de 5000 lei și în beneficiul statului taxa de stat în mărime

de 20 000 lei. (f.d. 14, 17-22, vol. II)

Prin decizia din 20 iunie 2018 a Curții de Apel Chișinău s-a respins apelul

declarat de către Valeriu Cojuhari și s-a menținut hotărârea din 16 noiembrie 2017

a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani. (f.d. 69,70-79, vol. II)

La 14 septembrie 2018 Valeriu Cojuhari a declarat recurs împotriva deciziei

din 20 iunie 2018 a Curții de Apel Chișinău și a hotărârii din 16 noiembrie 2017 a

Judcătoriei Chișinău, sediul Rîșcani, solicitând casarea actelor judecătorești, cu

emiterea unei noi hotărâri, prin care a respinge cererea de chemare în judecată

depusă de către Alexandru Mahalov. (f.d. 83-88, vol. II)

În motivarea cererii de recurs recurentul a invocat că instanța de apel la

examinarea cauzei a interpretat eronat legea, iar cererea de chemare în judecată

depusă de către Alexandru Mahalov este prescrisă. Consideră că instanța de apel a

ignorat și nu s-a expus referitor la prevederile Standartelor Naționale de

Contabilitate, fiind interpretată incorect legislația în vigoare.

La 14 decembrie 2018 și la 15 decembrie 2018 Natalia Chirica și Alexandru

Mahalov au depus referințe, solicitând declararea ca fiind inadmisibil recursul depus

de către Valeriu Cojuhari. (f.d. 111-115, vol. II)

În conformitate cu art. 434 alin. (1) Cod de procedură civilă recursul se declară

în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale.

Curtea de Apel Chișinău a pronunțat decizia contestată la data de 20 iunie 2018.

Recurentul a recepționat decizia instanței de apel la data de 17 iulie 2018.

Astfel, recursul, declarat la data de 14 septembrie 2018, se consideră depus în

termen.

Examinând temeiurile de admisibilitate ale recursului în raport cu materialele

cauzei civile, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia, că recursul declarat de către Valeriu

Cojuhari este inadmisibil din următoarele considerente.

Verificând motivele de casare, invocate în recurs, completul Colegiului atestă,

că recurentul indică argumente ce țin de dezacordul cu felul în care instanța de apel

a apreciat înscrisurile probatorii și a constatat circumstanțele cauzei. Nu pot fi

reținute ca temei de admisibilitate aceste argumente, deoarece țin de reaprecierea

probelor, fapt inadmisibil în recurs.

2

Conform regulilor din Secțiunea a 2-a din Capitolul XXXVIII din Codul de

procedură civilă, instanța de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către

instanțele de fond și de apel. Forța atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre

probe, suficiența probelor și concluziile făcute în urma probațiunii sunt în afara

controlului instanței de recurs.

Recursul exercitat conform secțiunii a 2 - a are caracter devolutiv numai asupra

problemelor de drept material și procesual, verificându-se doar legalitatea deciziei,

dar nu și temeinicia în fapt.

Astfel, completul Colegiului constată, că argumentele invocate în recurs nu pot

constitui temei de casare a deciziei recurate, or, acestea nu se încadrează în cele

expres stabilite la art. 432 alin. (2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) Cod de procedură civilă părțile și alți

participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a

normelor de drept procesual.

Aliniatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcare sau

aplicate eronat, iar alin. (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate

la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în

care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a cauzei sau în cazul

în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța

judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea

drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

În conformitate cu art. 433 lit. a) Cod de procedură civilă cererea de recurs se

consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile

prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4).

Totodată, potrivit jurisprudenței CEDO, recursul trebuie să fie efectiv, adică să

fie capabil să ofere îndreptarea situației prezentate în cerere, la fel recursul trebuie

să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri, pe când în recursul

declarat de către Valeriu Cojuhari asemenea aspecte nu se regăsesc.

În speță, completul Colegiului menționează, că recursul în cauză conține

obiecții de fapt și de drept, care deja au fost studiate și verificate de către instanța de

apel, primind o apreciere corespunzătoare.

În consecință, nu există aparența unei încălcări a dreptului recurentului la

soluționarea tuturor argumentelor cu privire la judecarea cauzei în apel, în modul în

care este garantat de art. 6 § 1 al Convenției.

Drept urmare, se reține că argumentele invocate în recurs nu pot constitui temei

de admisibilitate a recursului, deoarece nu denotă încălcarea esențială sau aplicarea

eronată a normei de drept material sau a normei de drept procesual, așa cum formal

invocă recurentul și, respectiv, nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

În astfel de circumstanțe, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a considera

recursul declarat de către Valeriu Cojuhari, inadmisibil.

3

Conform celor expuse, în temeiul art. 431 alin. (1) și (2), 433 lit. a), 440 alin.

(1) și (11) Cod de procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

dispune :

Recursul, declarat de către Valeriu Cojuhari, se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Tatiana Vieru

judecătorii Victor Burduh

Maria Ghervas

4