2ra-2393/18 — repararea prejudiciului material si moral si actiunea reconventionala cu privire la repararea prejudiciului material si moral

Dosar nr. 2ra-2393/18 prima instanță, Judecătoria Cahul, sediul Central ( D. Fujenco) instanța de apel, Curtea de Apel Cahul ( I. Dănilă, T. Berdilă, R. Petrov) D E C I Z I E 19 decembrie 2018 mun.

Chișinău Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție, în componență: Președintele ședinței, judecătorul Valeriu Doagă judecătorii Svetlana Filincova Tamara Chișca - Doneva Victor Burduh Nina Vascan examinând recursurile declarate de Compania Internațională de Asigurări „Asito” Societate pe Acțiuni și Iuri Crasilinicov și Alexandra Crasilinicova, în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de Eugeniu Grosu împotriva lui Iuri Crasilinicov, Alexandra Crasilinicova și Compania Internațională de Asigurări „Asito” Societate pe Acțiuni, intervenient accesoriu Compania de Asigurare „Moldasig” SA cu privire la repararea prejudiciului material și moral cauzat în urma accidentului rutier și acțiunea reconvențională depusă de Iuri Crasilinicov și Alexandra Crasilinicova împotriva lui Eugeniu Grosu, Compania de Asigurare „Moldasig” SA, intervenient accesoriu Compania Internațională de Asigurări „Asito” Societate pe Acțiuni, cu privire la repararea prejudiciului material și moral cauzat în urma accidentului rutier, împotriva deciziei din 06 februarie 2018 a Curții de Apel Cahul, prin care s-au respins apelurile declarate de Iuri Crasilinicov și Alexandra Crasilinicova și Compania Internațională de Asigurări „Asito” Societate pe Acțiuni și s-a menținut hotărârea din 01 martie 2017 a Judecătoriei Cahul,

c o n s t a t ă: La 21 august 2014, Eugeniu Grosu a depus cerere de chemare în judecată împotriva lui Iuri Crasilinicov cu privire la repararea prejudiciului material și moral cauzat în urma accidentului rutier. În motivarea acțiunii, reclamantul Eugeniu Grosu a invocat că la 15 august 2012 în privința sa, a fost întocmit procesul-verbal cu privire la contravenție în baza art. 242 alin. (1) Cod contravențional și pct. 45 alin. (2), pct. 51 lit. c) din Regulamentul circulației rutiere, precum că la data de 09 august 2012, aproximativ la ora 16.30, aflându-se la volanul autoturismului de model XXX, cu număr de 1 înmatriculare XXXa comis un accident rutier, fiind recunoscut vinovat de comiterea acestuia și sancționat cu amendă în mărime de 40 unități convenționale.

Reclamantul a menționat că nefiind de acord cu acest proces verbal și cu faptul că a fost recunoscut vinovat de comiterea accidentului rutier, la 28 august 2012 a depus contestație împotriva procesului verbal cu privire la contravenție.

Prin hotărârea din 26 octombrie 2012 a Judecătoriei Cahul s-a respins ca fiind neîntemeiată contestația depusă de Eugen Grosu împotriva procesului verbal cu privire la contravenție și a deciziei agentului constatator din 15 august 2012. Iar, prin hotărârea din 19 iunie 2013 a Judecătoriei Cahul s-a admis contestația depusă de Eugeniu Grosu împotriva procesului verbal cu privire la contravenție din 15 august 2012 și a deciziei de sancționare conform art. 242 alin. (1) Cod Contravențional, s-a anulat procesul verbal cu privire la contravenție din 15 august 2012 întocmit în privința lui Eugeniu Grosu și s-a încetat procesul contravențional în privința lui Eugeniu Grosu pe marginea contravenției administrative în baza art. 242 alin. (1) Cod Contravențional, în baza art. 461 Cod contravențional.

Reclamantul a menționat că prin decizia din 24 septembrie 2013 a Curții de Apel Cahul s-a respins ca nefondat recursul declarat de Iuri Crasilnicov și s-a menținut hotărârea din 19 iunie 2013 a Judecătoriei Cahul, prin care a fost încetat procesul contravențional în privința lui Eugeniu Grosu. Reclamantul Eugeniu Grosu a menționat că la data comiterii accidentului, 09 august 2012, pe partea dreaptă a carosabilului staționa un microbuz de culoare albă, care mai târziu s-a constatat că aparține lui Iuri Pila, de model Mercedes și în momentul manevrei de ocolire, obstacole care să nu-i permită această manevră nu erau. La fel, în partea opusă din față, pe stânga, staționa un autoturism de culoare verde, de model XXX, la volanul căruia se afla pârâtul Iuri Crasilnicov, care la câțiva metri în fața lui a manevrat brusc spre stânga lui, fără semne de avertizare sau semnalizare și fără a-i permite trecerea prioritară, a provocat accidentul rutier.

Astfel, reclamantul a solicitat recunoașterea vinovăției lui Iuri Crasilnicov la comiterea accidentului rutier și încasarea de la acesta a sumei prejudiciului material estimat la suma de 42 832 lei, conform actului de defectare a automobilului și a sumei de 450 lei, pentru perfectarea actului de defectare. De asemenea, drept rezultat al accidentului rutier produs din vina lui Iuri Crasilnicov, reclamantul a invocat că nu a avut posibilitatea de a se folosi de automobilul său, din cauza lipsei pe piață a unor piese de schimb, fiind nevoit toată această perioadă de timp să demonstreze în instanța de judecată nevinovăția sa în producerea acestui accident rutier, fapt care l-a făcut să sufere psihologic și să trăiască emoții negative de nervozitate și stres, fiindu-i cauzat un prejudiciu moral pe care îl estimează la 25 000 lei.

Prin urmare, reclamantul Eugeniu Grosu a solicitat admiterea acțiunii, încasarea de la Iuri Crasilnicov în beneficiul său a prejudiciului material în sumă de 43 282 lei, a prejudiciul moral în sumă de 25 000 lei și a cheltuielilor de judecată. Pe parcursul examinării cauzei reclamantul Eugeniu Grosu și-a concretizat pretențiile și a solicitat încasarea din contul lui Iuri Crasilnicov, Alexandra Crasilnicova și CIA „Asito ” SA suma de 43 282 lei, cu titlu de prejudiciu material și a tuturor cheltuielilor de judecată și încasarea din contul lui Iuri Crasilnicov, Alexandra Crasilnicova a prejudiciului moral în sumă de 25 000 lei. 2 La 22 decembrie 2014 Iuri Crasilnicov și Alexandra Crasilnicova au depus acțiune reconvențională împotriva lui Eugeniu Grosu, intervenienți accesorii CA „Moldasig” SA, CIA „Asito” SA cu privire la încasarea prejudiciului material și moral.

În motivarea acțiunii reconvenționale, reclamanții reconvenționali Iuri Crasilnicov și Alexandra Crasilnicova au indicat că la data de 09 august 2012, aproximativ la ora 16.30, Iuri Crasilnicov aflându-se la volanul autoturismului de model XXX 412, cu număr de înmatriculare XXX, se află pe str. Vasile Alecsandri, or. Cahul, staționând lângă sifonărie, de unde a început deplasarea cu intenția de a vira la stânga, pentru efectuarea manevrei de întoarcere spre banda opusă a carosabilului. În timpul deplasării înaintea sa pe banda opusă a carosabilului aproximativ la 30-40 metri staționa o unitate de transport. Deplasându-se 3-4 metri, a început manevra de întoarcere la stânga și în acel moment a văzut cum de la cotitură, în direcția sa, cu viteză excesivă, se deplasa automobilul de model XXX, cu număr de înmatriculare XXX, condus de Eugeniu Grosu.

Reclamanții reconvenționali au invocat că Iuri Crasilnicov a oprit automobilul sub unghi, pe partea sa a carosabilului pentru a acorda prioritate autoturismului de model XXX, cu număr de înmatriculare XXXși finisarea manevrei de întoarcere. În acel moment partea din față a automobilului său a fost aproximativ la 0,5 metri de la mijlocul drumului, și anume 4,5 metri de pe partea stângă a carosabilului. Iar, autoturismul de model XXX a ocolit automobilul, care stătea pe banda opusă a carosabilului, dar când s-a întors pe partea sa a carosabilului, autoturismul de model XXX a continuat să se apropie de automobilul său, însă Iuri Crasilnicov nu a reușit să se deplaseze înapoi și automobilul de model XXX a tamponat partea din față a automobilului său.

Reclamanții reconvenționali au menționat că accidentul rutier s-a produs din cauza vitezei excesive, lipsei de experiență și defecțiunea sistemului de frânare a automobilului de model XXX, cu număr de înmatriculare XXX, condus de Eugeniu Grosu, deoarece în timpul frânarii urma de frânare a roatei din stânga este de 6,20 metri, de două ori mai mare, decât partea dreaptă a roatei de 3,40 metri, iar urmele de frânare au început pe partea sa a carosabilului, dar s-au finisat pe partea opusă a carosabilului. Reclamanții reconvenționali Iuri Crasilnicov și Alexandra Crasilnicova au indicat că agentul constatator corect a stabilit că vinovat de comiterea accidentului rutier a fost recunoscut Eugeniu Grosu, fiind întocmit un proces-verbal cu privire la contravenție în baza art. 242 alin. (1) Cod contravențional și pct. 45 alin. (2), pct. 51 lit. c) Regulamentul circulației rutiere.

Reclamanții reconvenționali au invocat că în urma accidentului din data de 09 august 2012 le-a fost deteriorat automobilul care le aparține, pentru restabilirea căruia este necesară suma de 4 190 lei, precum și cauzat un prejudiciu moral în mărime de 5 000 lei. Prin urmare, reclamanții Iuri Crasilnicov și Alexandra Crasilnicova au solicitat admiterea acțiunii reconvenționale, încasarea de Eugeniu Grosu în beneficiul lui Iuri Crasilnicov și Alexandra Crasilnicova suma de 4 190 lei pentru repararea automiobilului de model XXX 412, cu număr de înmatriculare XXX și încasarea sumei de 5 000 lei pentru fiecare, pentru compensarea prejudiciului moral.

3 Prin încheierea din 22 decembrie 2014 a Judecătoriei Cahul a fost primită spre examinare cererea reconvențională depusă de Crasilnicov Iuri și Crasilnicova Alexandra împotriva lui Eugeniu Grosu cu privire la încasarea prejudiciului moral în urma accidentului rutier și s-a dispus examinarea acesteia odată cu acțiunea inițială depusă de Grosu Eugeniu împotriva lui Crasilnicov Iuri privind încasarea prejudiciului material și moral în urma accidentului rutier.

Prin încheierea din 20 februarie 2015 a Judecătoriei Cahul au fost atrase în calitate de intervenienți accesorii de partea reclamantului CIA „Asito” SA și CA „Moldasig” SA, în cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Eugeniu Grosu împotriva lui Iuri Crasilinicov cu privire la repararea prejudiciului material și moral cauzat în urma accidentului rutier și acțiunea reconvențională depusă de Iuri Crasilinicov și Alexandra Crasilinicova împotriva lui Eugeniu Grosu cu privire la repararea prejudiciului moral cauzat în urma accidentului rutier. Prin încheierea din 27 aprilie 2015 a Judecătoriei Cahul s-a refuzat în primirea acțiunii reconveționale depuse de Alexandra Crasilnicova împotriva lui Eugeniu Grosu cu privire la încasarea prejudiciului material și moral.

S-a remis Alexandrei Crasilnicova încheierea și cererea de chemare în judecată cu toate documentele anexate și i s-a explicat că este în drept să înaianteze acțiune împotriva lui Eugeniu Grosu cu privire la încasarea prejudiciului material și moral, pentru a fi examinată separat. La 16 iunie 2015, Alexandra Crasilnicova a depus cerere reconvențională suplimentară împotriva lui Eugeniu Grosu, CA „Moldasig” SA, intervenient accesoriu CIA „Asito” SA cu privire la încasarea prejudiciului material, moral și a cheltuielilor de judecată, în care a indicat aceleași argumente menționate în acțiunea reconvențională depusă de Iuri Crasilnicov și Alexandra Crasilnicova.

Prin hotărârea din 01 martie 2017 a Judecătoriei Cahul, s-a admis parțial, cererea de chemare în judecată depusă de Eugeniu Grosu împotriva lui Iuri Crasilinicov, Alexandra Crasilnicova, CIA „Asito” SA, s-a încasat de la CIA „Asito” SA în beneficiul lui Eugeniu Grosu suma de 43 282 lei, cu titlu de recuperare a prejudiciului material în urma accidentului rutier, s-a încasat de Iuri Crasilnicov în beneficiul lui Eugeniu Grosu suma de 1000 lei, cu titlu de recuperare a prejudiciului moral cauzat în urma accidentului rutier, în rest acțiunea depusă de Eugeniu Grosu împotriva lui Iuri Crasilnicov, Alexandra Crasilnicova, CIA „Asito” SA s-a respins ca neîntemeiată.

S-a respins ca neîntemeiată cererea reconvențională depusă de Alexandra Crasilnicova împotriva lui Eugeniu Grosu și CA „Moldasig”, s-a încasat de la Iuri Crasilnicov în beneficiul lui Eugeniu Grosu, taxa de stat în mărime de 100 lei, s-a încasat de la CIA „Asito” SA în beneficiul lui Eugeniu Grosu taxa de stat în mărime de 1 298, 46 lei.

Prin decizia din 06 februarie 2018 a Curții de Apel Cahul, s-au respins apelurile declarate de Iuri Crasilinicov și Alexandra Crasilinicova și CIA „Asito” SA și s-a menținut hotărârea din 01 martie 2017 a Judecătoriei Cahul, în cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Eugeniu Grosu împotriva lui Iuri Crasilinicov, Alexandra Crasilnicova, CIA „Asito” SA cu privire la repararea prejudiciului material și moral cauzat în urma accidentului rutier și acțiunii înaintate de intervenientul principal Alexandra Crasilinicova împotriva lui Eugeniu Grosu, CA 4 „Moldasig” SA cu privire la repararea prejudiciului material și moral cauzat în urma accidentului rutier. În conformitate cu art. 434 alin. (1) Cod de procedură civilă, recursul se declară în termen de 2 luni, de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă legea nu prevede altfel.

După cum denotă materialele cauzei, copia deciziei motivate din 06 februarie 2018 a Curții de Apel Cahul, a fost expediată participanților la proces, la data de 10 aprilie 2018, conform informației anexate la materialele cauzei (f.d.252 vol. I) însă date despre recepționarea acesteia de către recurenți, la materialele cauzei lipsesc. În aceste circumstanțe, instanța de recurs precizează că recursul a fost declarat de CIA „Asito” SA, la 20 iunie 2018 și de Iuri Crasilinicov și Alexandra Crasilnicova la 25 iunie 2018, cu respectarea termenului indicat la art. 434 alin. (1) Cod de procedură civilă. Prin cererea de recurs, recurenta CIA „Asito” SA a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei instanței de apel și a hotărîrii primei instanțe cu emiterea unei noi hotărîri prin care să fie respinsă acțiunea depusă de Eugeniu Grosu.

În motivarea cererii de recurs recurenta CIA „Asito” SA a indicat că instanța de apel a dat o estimare incorectă situației de fapt, a interpretat eronat normele de drept material, a apreciat arbitrar probele și circumstanțele cauzei.

Recurenta CIA „Asito” SA a relatat că instanța de apel în lipsa probelor admisibile a considerat confirmate unele circumstanțe esențiale pentru soluționarea justă a cauzei, bazându-se doar pe declarațiile și probele prezentate de intimatul Eugeniu Grosu, interpretînd greșit prevederile art. 1398 alin.(l) al Codului Civil, art. 15 alin. (1) al Legii cu privire la asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru pagube produse de autovehicule nr. 414 din 22 decembrie 2006. Recurenta a menționat că instanța de fond a ignorat faptul că nu există nici un temei juridic pentru apariția responsabilității CIA „Asito” SA față de intimatul Eugeniu Grosu, deoarece nu este stabilită vinovăția asiguratului Iuri Crasilnicov în comiterea accidentului care a avut loc la data de 09 august 2012. Recurenta CIA „Asito” SA a invocat că instanțele judecătorești au interpretat greșit circumstanțele cauzei și au depășit limitele cadrului legal stabilit, creînd o incertitudine referitor la procedura de stabilire a vinovăției persoanei în cazul accidentului rutier.

Recurenta a invocat că instanțele judecătorești au interpretat greșit circumstanțele cauzei și prevederile p.51 lit. c) și d) din Regulamentul circulației rutiere aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 357 din 13 mai 2009. Astfel, recurenta a specificat că în momentul impactului automobilul condus de Grosu Eugeniu se afla pe sensul de direcție opus deplasării lui Iuri Crasilnicov, fapt confirmat prin schema accidentului rutier din 15 august 2012, semnată de Iuri Crasilnicov și de Eugeniu Grosu. La fel, recurenta a indicat că în speță se impune și aplicarea p. 45 din Regulamentul circulației rutiere, care prevede că în cazul în care în limita vizibilității apar obstacole care pot fi observate de conducător, el trebuie să reducă viteza sau chiar să oprească, pentru a nu pune în pericol siguranța traficului.

5 Recurenta CIA „Asito” SA a menționat că instanțele judecătorești au admis pretenția cu referire la prejudiciul material, în baza actului de defectare întocmit de SA „Integral-Auto”, fiind ignorat aplicarea gradului de uzură care urma a fi dedus din costul pieselor, care urmează a fi înlocuite, în conformitate cu p.13 și tabelul gradelor de uzură prevăzute la anexa Regulamentului aprobat prin hotărârea CNPF nr. 13/1 din 03 aprilie 2008. La 26 iunie 2018, Iuri Crasilnicov și Alexandra Crasilnicova, au depus cerere de recurs prin care au solicitat admiterea recursului, casarea deciziei instanței de apel și a hotărîrii primei instanțe cu emiterea unei noi hotărîri prin care să fie respinsă acțiunea depusă de Eugeniu Grosu și admisă acțiunea reconvențională depusă de Iuri Crasilinicov și Alexandra Crasilnicova.

În motivarea cererii de recurs, recurenții Iuri Crasilnicov și Alexandra Crasilnicova au invocat că concluziile instanțelor de judecătorești sunt absolut neîntemeiate, fiind interpretate greșit prevederile Regulamentului circulației rutiere, referitor la constatarea vinovăției în raport cu alte probe, care au fost interpretate și apreciate eronat, iar concluziile instanței contravin circumstanțelor cauzei. Recurenții Iuri Crasilnicov și Alexandra Crasilnicova au menționat că este greșită concluzia instanțelor de judecată precum că cauza producerii accidentului rutier este nerespectarea de către Iuri Crasilinicov a prevederilor punctelor 39.1, 40.1, lit. b) și 56.2 din Regulament, deoarece în momentul începerii schimbării direcției de deplasare a autoturismului pe care acesta îl conducea, autoturismul de model Audi nu putea fi văzut de acesta.

Din contra, înainte de a manevra la stînga, el s-a apropiat de mijlocul drumului la 1,20 m, lăsând un spațiu de 5,20 m, mai mult decît suficient pentru mașinile ce veneau din sens opus și circa 10 metri distanță pînă la Mercedesul staționat pe banda de sens opus. Recurenții au invocat că Curtea de Apel Cahul examinînd cauza contravențională în ordine de recurs, a încetat procesul pe motive de procedură, fără a se expune asupra vinovăției lui Eugeniu Grosu în producerea accidentului. La fel, recurenții au indicat că la momentul examinării cauzei, automobilul de model XXX era reparat și înstrăinat de către Eugeniu Grosu.

La data de 17 octombrie 2018, în adresa participanților la proces a fost expediată copia recursului declarat de către CIA „Asito” SA și a recursului declarat de Iuri Crasilnicov și Alexandra Crasilnicova, cu înștiințarea despre necesitatea depunerii referinței, însă pînă la data examinării recursurilor, participanții la proces nu și-au valorificat acest drept și nu au depus referințe la recursurile menționate. Prin încheierea din 28 noiembrie 2018 a Curții Supreme de Justiție, recursurile declarate de către CIA „Asito” SA și Iuri Crasilnicov și Alexandra Crasilnicova împotriva deciziei din 06 februarie 2018 a Curții de Apel Cahul, au fost considerate admisibile.

Studiind materialele dosarului, Colegiul civil comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție consideră că recursurile declarate de CIA „Asito” SA și Iuri Crasilnicov și Alexandra Crasilnicova urmează a fi admise, se casează decizia din 06 februarie 2018 a Curții de Apel Cahul în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de Eugeniu Grosu împotriva lui Iuri Crasilinicov, Alexandra Crasilinicova și Compania Internațională de Asigurări „Asito” Societate pe Acțiuni, intervenient accesoriu Compania de Asigurare 6 „Moldasig” SA cu privire la repararea prejudiciului material și moral cauzat în urma accidentului rutier și acțiunea reconvențională depusă de Iuri Crasilinicov și Alexandra Crasilinicova împotriva lui Eugeniu Grosu intervenient accesoriu Compania Internațională de Asigurări „Asito” Societate pe Acțiuni, Compania de Asigurare „Moldasig” SA cu privire la repararea prejudiciului material și moral cauzat în urma accidentului rutier, cu trimiterea cauzei spre rejudecare, la Curtea de Apel Cahul, în alt complet de judecată, din următoarele motive.

În conformitate art. 442 alin. (1) din Codul de procedură civilă, judecând recursul declarat împotriva deciziei date în apel, instanța verifică, în limitele invocate în recurs și în baza referinței depuse de către intimat, legalitatea hotărârii atacate, fără a administra noi dovezi. Articolul 444 din Codul de procedură civilă consemnează că, recursul se examinează fără înștiințarea participanților la proces. În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. c) din Codul de procedură civilă, instanța, după ce judecă recursul, este în drept să admită recursul, să caseze integral decizia instanței de apel și să trimită cauza spre rejudecare în instanța de apel o singură dată, dacă eroarea judiciară nu poate fi corectată de către instanța de recurs.

Din materialele cauzei, Colegiul reține că la 21 august 2014, Eugeniu Grosu a depus cerere de chemare în judecată împotriva lui Iuri Crasilinicov cu privire la repararea prejudiciului material și moral cauzat în urma accidentului rutier (f.d.2-4 vol. I). Pe parcursul examinării cauzei reclamantul Eugeniu Grosu și-a concretizat pretențiile și a solicitat încasarea din contul lui Iuri Crasilnicov, Alexandra Crasilnicova și CIA „Asito ” SA suma de 43 282 lei, cu titlu de prejudiciu material și a tuturor cheltuielilor de judecată și încasarea din contul lui Iuri Crasilnicov, Alexandra Crasilnicova a prejudiciului moral în sumă de 25 000 lei (f.d.102 vol. I). La 22 decembrie 2014 Iuri Crasilnicov și Alexandra Crasilnicova au depus acțiune reconvențională împotriva lui Eugeniu Grosu, intervenienți accesorii CA „Moldasig” SA,

CIA „Asito” SA cu privire la încasarea prejudiciului material și moral (f.d.26-27 vol. I) Prin încheierea din 22 decembrie 2014 a Judecătoriei Cahul a fost primită spre examinare cererea reconvențională depusă de Crasilnicov Iuri și Crasilnicova Alexandra împotriva lui Eugeniu Grosu cu privire la încasarea prejudiciului moral în urma accidentului rutier și s-a dispus examinarea acesteia odată cu acțiunea inițială depusă de Grosu Eugeniu împotriva lui Crasilnicov Iuri privind încasarea prejudiciului material și moral în urma accidentului rutier (f.d.40-41 vol. I). Prin încheierea din 20 februarie 2015 a Judecătoriei Cahul au fost atrași în calitate de intervenienți accesorii de partea reclamantului CIA „Asito” SA și CA „Moldasig” SA, în cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Eugeniu Grosu împotriva lui Iuri Crasilinicov cu privire la repararea prejudiciului material și moral cauzat în urma accidentului rutier și acțiunea reconvențională depusă de Iuri Crasilinicov și Alexandra Crasilinicova împotriva lui Eugeniu Grosu cu privire la repararea prejudiciului moral cauzat în urma accidentului rutier (f.d.66-68).

Prin încheierea din 27 aprilie 2015 a Judecătoriei Cahul s-a refuzat în primirea acțiunii reconveționale depuse de Alexandra Crasilnicova împotriva lui Eugeniu Grosu cu privire la încasarea prejudiciului material și moral. S-a remis Alexandrei 7 Crasilnicova încheierea și cererea de chemare în judecată cu toate documentele anexate și i s-a explicat că este în drept să înaianteze acțiune împotriva lui Eugeniu Grosu cu privire la încasarea prejudiciului material și moral, pentru a fi examinată separat (f.d.76A).

Prin hotărârea din 01 martie 2017 a Judecătoriei Cahul, s-a admis parțial, cererea de chemare în judecată depusă de Eugeniu Grosu împotriva lui Iuri Crasilinicov, Alexandra Crasilnicova, CIA „Asito” SA, s-a încasat de la CIA „Asito” SA în beneficiul lui Eugeniu Grosu suma de 43 282 lei, cu titlu de recuperare a prejudiciului material în urma accidentului rutier, s-a încasat de Iuri Crasilnicov în beneficiul lui Eugeniu Grosu suma de 1000 lei, cu titlu de recuperare a prejudiciului moral cauzat în urma accidentului rutier, în rest acțiunea depusă de Eugeniu Grosu împotriva lui Iuri Crasilnicov, Alexandra Crasilnicova, CIA „Asito” SA s-a respins ca neîntemeiată.

S-a respins ca neîntemeiată cererea reconvențională depusă de Alexandra Crasilnicova împotriva lui Eugeniu Grosu și CA „Moldasig”, s-a încasat de la Iuri Crasilnicov în beneficiul lui Eugeniu Grosu, taxa de stat în mărime de 100 lei, s-a încasat de la CIA „Asito” SA în beneficiul lui Eugeniu Grosu taxa de stat în mărime de 1 298, 46 lei (f.d.145-151 vol. I). Prin decizia din 06 februarie 2018 a Curții de Apel Cahul, s-au respins apelurile declarate de Iuri Crasilinicov și Alexandra Crasilinicova și CIA „Asito” SA și s-a menținut hotărârea din 01 martie 2017 a Judecătoriei Cahul, în cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Eugeniu Grosu împotriva lui Iuri Crasilinicov, Alexandra Crasilnicova, CIA „Asito” SA cu privire la repararea prejudiciului material și moral cauzat în urma accidentului rutier și acțiunii înaintate de intervenientul principal Alexandra Crasilinicova împotriva lui Eugeniu Grosu, CA „Moldasig” SA cu privire la repararea prejudiciului material și moral cauzat în urma accidentului rutier (f.d.238-251 vol. I). În conformitate cu art. 240 alin. (1, 3) Cod de procedură civilă, la deliberarea hotărîrii, instanța judecătorească apreciază probele, determină circumstanțele care au importanță pentru soluționarea cauzelor, care au fost sau nu stabilite, caracterul raportului juridic dintre părți,

legea aplicabilă soluționării cauzei și admisibilitatea acțiunii. Instanța judecătorească adoptă hotărîrea în limitele pretențiilor înaintate de reclamant.

Instanța de recurs relevă că obiectul prezentei acțiunii îl constituie acțiunea principală înaintată de Eugeniu Grosu împotriva lui Iuri Crasilinicov și CIA „Asito” SA cu privire la repararea prejudiciului material și moral cauzat în urma accidentului rutier (f.d.2-4, 102 vol. I) și acțiunea reconvențională depusă de Iuri Crasilnicov și Alexandra Crasilnicova împotriva lui Eugeniu Grosu, intervenienți accesorii CA „Moldasig” SA, CIA „Asito” SA cu privire la încasarea prejudiciului material și moral (f.d.26-27 vol. I) Or, prin încheierea din 22 decembrie 2014 a Judecătoriei Cahul a fost primită spre examinare cererea reconvențională depusă de Crasilnicov Iuri și Crasilnicova Alexandra împotriva lui Eugeniu Grosu cu privire la încasarea prejudiciului moral în urma accidentului rutier și s-a dispus examinarea acesteia odată cu acțiunea inițială depusă de Grosu Eugeniu împotriva lui Crasilnicov Iuri privind încasarea prejudiciului material și moral în urma accidentului rutier (f.d.40-41 vol. I). 8 Astfel, Colegiul menționează că prima instanță nu a examinat cererea reconvențională depusă de Iuri Crasilnicov împotriva lui Eugeniu Grosu cu privire la încasarea prejudiciului moral, nefiind adoptată o soluție pe acest capăt de cerere, prin dispozitivul hotărârii din 01 martie 2017 a Judecătoriei Cahul.

Mai mult, nici în motivarea hotărârii din 01 martie 2017 a Judecătoriei Cahul nu se regăsește analiza temeiniciei cererii reconvenționale depusă de Iuri Crasilnicov împotriva lui Eugeniu Grosu cu privire la încasarea prejudiciului moral în mărime de 5 000 lei. În conformitate cu art. 238 alin. (2) Cod de procedură civilă, completul de judecată deliberează, sub conducerea președintelui ședinței, toate problemele prevăzute de lege care urmează să fie soluționate, apreciază probele, determină circumstanțele și caracterul raportului juridic dintre părți, legea aplicabilă soluționării cauzei și admiterea acțiunii. Fiecare problemă urmează să fie pusă astfel încît să se poată da un răspuns afirmativ sau negativ.

Art. 240 alin. (3) Cod de procedură civilă prevede că, instanța judecătorească adoptă hotărârea în limitele pretențiilor înaintate de reclamant. Astfel, Colegiul relevă că, instanțele ierarhic inferioare nu s-au expus în privința pretențiilor înaintate în acțiunea reconvențională de Iuri Crasilnicov cu privire la încasarea prejudiciului moral în mărime de 5 000 lei (f.d.26-27 vol. I), primită spre examinare prin încheierea din 22 decembrie 2014 a Judecătoriei Cahul, fapt ce constituie o încălcare a art. 6 CEDO, deoarece lui Iuri Crasilnicov nu i-a fost acordată posibilitatea de a ști dacă pretențiile și respectiv, argumentele, invocate în susținerea pretențiilor enunțate supra au fost neglijate sau respinse, motivele respingerii acestora, fiind astfel lăsată într-o stare de incertitudine și creată impresia că nu a fost auzită de instanță.

Or, în cazul respingerii pretențiilor enunțate supra, instanța de judecată urma să se expună cu privire la toate argumentele invocate de reclamantul reconvențional Iuri Crasilnicov, să întemeieze motivele în legătură cu care argumentele lui Iuri Crasilnicov din acțiunea reconvențională au fost recunoscute ca neîntemeiate. În sensul art.6 CEDO, instanțele de judecată trebuie să indice, cu suficientă claritate, motivele pe care se întemeiază hotărârile, având în vedere caracterul determinant al concluziilor sale, noțiunile ce implică o apreciere a faptelor supuse examinării.

Conform jurisprudenței constante a CtEDO, pronunțarea de către instanțele judecătorești a unor hotărâri motivate constituie una dintre garanțiile dreptului fundamental la un proces echitabil și acesta presupune obligațiunea instanței judecătorești de a se expune în hotărâri asupra tuturor cerințelor acțiunii, precum și argumentelor invocate de către părți întru admiterea sau respingerea acestora (cauza Garcia Ruiz vs. Spania, hotărârea din 21 ianuarie 1999). Actul judecătoresc trebuie să corespundă tuturor normelor de drept, să fie clar, înțeles de părțile implicate în litigiu și să răspundă în mod sigur și expres la toate cererile și obiecțiile formulate de către părți, ceea ce în litigiul dedus judecății lipsește.

Așadar, instanțele judecătorești sunt obligate să motiveze soluțiile și concluziile, să furnizeze toate răspunsurile la întrebările care sunt pertinente pentru rezultatul procesului și necesită un răspuns special în hotărâre. În cazul în care instanța de judecată se abține de a da un răspuns special și explicit în cele 9 mai importante întrebări, fără a acorda părții care a formulat-o posibilitatea de a ști dacă acest mijloc de apărare a fost neglijat sau respins, acest fapt se va considera o încălcare a art. 6§1 din CEDO (cauza Hiro Balani vs Spania, 1994). La fel, în conformitate cu art. 249 alin. 1 Cod de procedură civilă, după pronunțarea hotărîrii, instanța care a adoptat-o nu este în drept să o anuleze nici să o modifice.

Astfel, deși prin încheierea din 22 decembrie 2014 a Judecătoriei Cahul a fost primită spre examinare cererea reconvențională depusă de Crasilnicov Iuri și Crasilnicova Alexandra împotriva lui Eugeniu Grosu cu privire la încasarea prejudiciului moral în urma accidentului rutier și s-a dispus examinarea acesteia odată cu acțiunea inițială depusă de Grosu Eugeniu împotriva lui Crasilnicov Iuri privind încasarea prejudiciului material și moral în urma accidentului rutier (f.d.40- 41 vol. I). Însă, Prin încheierea din 27 aprilie 2015 a Judecătoriei Cahul, prima instanță din oficiu a refuzat în primirea acțiunii reconveționale depuse de Alexandra Crasilnicova împotriva lui Eugeniu Grosu cu privire la încasarea prejudiciului material și moral.

S-a remis Alexandrei Crasilnicova încheierea și cererea de chemare în judecată cu toate documentele anexate și i s-a explicat că este în drept să înaianteze acțiune împotriva lui Eugeniu Grosu cu privire la încasarea prejudiciului material și moral, pentru a fi examinată separat (f.d.76A). Respectiv, Colegiul relevă că prima instanță a ignorat prevederile art. 249 alin. (1) Cod de procedură civilă, care stipulează expres că după pronunțarea hotărîrii, instanța care a adoptat-o nu este în drept să o anuleze nici să o modifice.

De asemenea, Colegiul menționează că după emiterea încheierii din 27 aprilie 2015 a Judecătoriei Cahul, Alexandra Crasilnicova a depus cerere reconvențională suplimentară împotriva lui Eugeniu Grosu, CA „Moldasig” SA, intervenient accesoriu CIA „Asito” SA cu privire la încasarea prejudiciului material, moral și a cheltuielilor de judecată (f.d.90-91 vol. I). Însă, prima instanță nu a emis un act procedural, prin care ar dispune primirea în procedură a acestei acțiuni reconvenționale, deși în conformitate cu art. 172 alin. (2) Cod de procedură civilă, în vigoare la data depunerii acțiunii reconvenționale, intentarea acțiunii reconvenționale se face conform regulilor generale de intentare a acțiunii.

În această ordine idei, Colegiul concluzionează că este în imposibilitate de a stabili cu certitudine a cui acțiune reconvențională a fost primită spre examinare în prima instanță, pretențiile care au fost examinate de prima instanță și care dintre pretenții din acțiunea reconvențională au fost admise și care au fost respinse. Suplimentar, instanța de recurs menționează că, instanțele de judecată, trebuie, să emită o hotărâre clară, având în vedere caracterul determinant al concluziilor sale, în temeiul principiului clarității hotărârii judecătorești. Totodată, instanța de recurs reține că conform art. 1398 alin. (1) Cod civil, cel care acționează față de altul în mod ilicit, cu vinovăție este obligat să repare prejudiciul patrimonial, iar în cazurile prevăzute de lege, și prejudiciul moral cauzat prin acțiune sau omisiune.

Instanța de recurs relevă că componența delictului civil include următoarele elemente: prejudiciul, fapta ilicită, raportul cauzal dintre faptă și prejudiciu și 10 vinovăția. Astfel, pentru angajarea răspunderii delictuale este necesară vinovăția autorului faptei ilicite. Respectiv, Colegiul menționează că instanța de apel nu a stabilit cine este vinovat de comiterea accidentului rutier din 09 august 2012. Or, conform art. 442 alin. (1) Cod contravențional, procesul-verbal cu privire la contravenție este un act prin care se individualizează fapta ilicită și se identifică făptuitorul. Iar, nulitatea acestui în baza art. 445 Cod contravențional nu constituie temei de înlăturare a vinovăției la comiterea accidentului.

Subsecvent, instanța de recurs menționează că, în conformitate cu art. 357 Cod de procedură civilă, hotărârile susceptibile de apel pot fi atacate, pînă a rămâne definitive, în instanță de apel care, în baza materialelor din dosar și a celor prezentate suplimentar, verifică corectitudinea constatării circumstanțelor de fapt ale cauzei, a aplicării și interpretării normelor de drept material, precum și respectarea normelor de drept procedural, la judecarea cauzei în primă instanță. Instanța de recurs reține că, din norme legală precitată, se deduce că, obiectul apelului îl constituie hotărârile nedefinitive, pronunțate în prima instanță de judecătorii.

Colegiul relevă că Iuri Crasilnicov și Alexandra Crasilnicova la 17 martie 2017 au depus apel împotriva hotărîrii din 01 martie 2017 a Judecătoriei Cahul, prin care au solicitat casarea hotărîrii primei instanțe cu pronunțarea unei hotărîri noi prin care să fie respinsă acțiunea inițială și admisă acțiunea reconvențională (f.d.152 vol. I). Iar, la 21 martie 2017 CIA „Asito SA” a depus cerere de apel împotriva hotărîrii din 01 martie 2017 a Judecătoriei Cahul, prin care a solicitat casarea hotărîrii primei instanțe cu pronunțarea unei hotărîri noi prin care să fie respinsă acțiunea depusă de Eugeniu Grosu (f.d.154 vol. I). Prin decizia din 06 februarie 2018 a Curții de Apel Cahul, s-au respins apelurile declarate de Iuri Crasilinicov, Alexandra Crasilinicova și CIA „Asito” SA și s-a menținut hotărârea din 01 martie 2017 a Judecătoriei Cahul, în cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Eugeniu Grosu împotriva lui Iuri Crasilinicov, Alexandra Crasilnicova, CIA „Asito” SA cu privire la repararea prejudiciului material și moral cauzat în urma accidentului rutier și acțiunii înaintate de intervenientul principal Alexandra Crasilinicova împotriva lui Eugeniu Grosu,

CA „Moldasig” SA cu privire la repararea prejudiciului material și moral cauzat în urma accidentului rutier (f.d.238-251 vol. I). Colegiul indică că în motivarea deciziei din 06 februarie 2018 a Curții de Apel Cahul instanța de apel nu a examinat temeinicia acțiunii reconvenționale depuse de Alexandra Crasilinicova și Iuri Crasilnicov, deși în cererea de apel aceștia au solicitat admiterea acțiunii reconvenționale. Ori, în cazul respingerii pretențiilor enunțate supra, instanța de apel urma să se expună cu privire la toate argumentele invocate de apelanți, să menționeze motivele în legătură cu care argumentele lor din cererea de apel au fost recunoscute ca neîntemeiate. Mai mult, din dispozitivul deciziei din 06 februarie 2018 a Curții de Apel Cahul rezultă că temeinicia acțiunii reconvenționale înaintate de Iuri Crasilnicov nici nu a fost examinată de instanța de apel, nefiind indicată în soluția oferită de instanța de apel pentru această acțiune reconvențională.

11 Conform jurisprudenței CtEDO, principiul egalității armelor semnifică tratarea egală a părților pe toată durata desfășurării procedurii în fața unui tribunal, fără ca una din ele să fie avantajată în raport cu cealaltă parte din proces.

Acest principiu este unul din elementele noțiunii mai largi de ”proces echitabil”, ce impune fiecărei părți să i se ofere posibilitatea rezonabilă de a-și susține cauza sa, în condiții care să nu o plaseze într-o situație de net dezavantaj în raport cu adversarul ei (cauza Ankerl contra Suediei, hotărârea din 18 februarie 1997; cauza Niderost -Huler contra Suediei, hotărârea 1997-1/24 noiembrie 1997). În contextul dat, instanța de recurs reține că, cele descrise supra indică la o examinare superficială a cauzei de către instanța de apel, fără a fi supusă controlului temeinicia și corectitudinea soluției date de prima instanță, prin prisma prevederilor legale și fără a intra în esența litigiului dedus judecății, precum și fără examinarea temeiniciei acțiunii reconvenționale înaintate de Iuri Crasilnicov și Alexandra Crasilnicova.

Colegiul menționează că art. 20 din Constituția Republicii Moldova prevede că, orice persoană are dreptul la satisfacție efectivă din partea instanțelor judecătorești competente împotriva actelor care violează drepturile, libertățile și interesele sale legitime. Motivarea hotărârilor este o garanție pentru părți că, cererile lor au fost analizate cu atenție, și oferă posibilitatea exercitării controlului judiciar. Analiza pe care judecătorul o face în legătură cu motivele de fapt și de drept, care i-au format convingerea, în sensul unei anumite soluții trebuie să fie clară, simplă, precisă, concisă și fermă, să aibă putere de convingere. Nemotivarea hotărârii sau o motivare necorespunzătoare atrage casarea ei.

Distinct justificărilor expuse supra, instanța de recurs învederează jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, care statuează că, întinderea motivării depinde de diversitatea mijloacelor pe care o parte le poate ridica în instanță, precum și de prevederile legale, de obiceiuri, de principiile doctrinale și de practicile diferite privind prezentarea și redactarea sentințelor și hotărârilor în diferite state (Boldea împotriva României din 15 februarie 2007, paragraful 29; Van den Hurk împotriva Olandei din 19 aprilie 1994, paragraful 61), iar pentru a răspunde cerințelor procesului echitabil, motivarea ar trebui să evidențieze că judecătorul a examinat cu adevărat chestiunile esențiale ce i-au fost prezentate (Boldea împotriva României din 15 februarie 2007, paragraful 29; Helle împotriva Finlandei din 19 februarie 1997, paragraful 60). La capitolul legalității hotărârilor instanței de judecată, jurisprudența CtEDO în repetate rânduri a statuat necesitatea motivării hotărârilor instanței, unde funcția unei decizii motivate este să demonstreze părților că ele au fost auzite.

Dreptul de a fi auzit include nu doar posibilitatea de a aduce argumente instanței, dar de asemenea o obligație corespunzătoare a instanței de a arăta, în motivarea sa, motivele pentru care anumite argumente au fost acceptate sau respinse. CtEDO a menționat că, este motivată în mod corespunzător o decizie care permite părților să facă uz efectiv de dreptul lor de a face apel (Hirvisaari împotriva Finlandei). Astfel, instanța de recurs conchide că, decizia instanței de apel nu conține nici o apreciere, ce ar determina definitiv și incontestabil certitudinea adoptării soluției 12 la care s-a ajuns. Respectiv, instanța de recurs este în imposibilitatea de a exercita controlul judiciar asupra unei asemenea hotărâri.

Ca urmare a celor reținute supra, în sensul art. 6 alin. (1) al CEDO, instanța de recurs ține să menționeze că, instanțele de judecată, trebuie, să indice cu suficientă claritate motivele pe care-și întemeiază hotărârile, iar având în vedere caracterul determinant al concluziilor sale, să prezinte noțiunile, ce implică o apreciere a faptelor supuse aprecierii. De asemenea, noțiunea de proces echitabil impune ca instanța de judecată să nu-și motiveze doar sumar hotărârea sa, ci să examineze efectiv problemele esențiale care-i sunt supuse aprecierii și să nu să se rezume doar la probarea concluziilor unei părți.

Reiterând, motivele de fapt și de drept, expuse mai sus, statuând că, instanța de apel a soluționat eronat litigiul în cauză, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție, concluzionează de a admite recursurile declarate de CIA „Asito” SA și Iuri Crasilnicov și Alexandra Crasilnicova, se casează decizia din 06 februarie 2018 a Curții de Apel Cahul în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de Eugeniu Grosu împotriva lui Iuri Crasilinicov, Alexandra Crasilinicova și Compania Internațională de Asigurări „Asito” Societate pe Acțiuni, intervenient accesoriu Compania de Asigurare „Moldasig” SA cu privire la repararea prejudiciului material și moral cauzat în urma accidentului rutier și acțiunea reconvențională depusă de Iuri Crasilinicov și Alexandra Crasilinicova împotriva lui Eugeniu Grosu intervenient accesoriu Compania Internațională de Asigurări „Asito” Societate pe Acțiuni, Compania de Asigurare „Moldasig” SA cu privire la repararea prejudiciului material și moral cauzat în urma accidentului rutier, cu trimiterea cauzei spre rejudecare, la Curtea de Apel Cahul, în alt complet de judecată.

La judecarea cauzei, instanța de apel urmează să țină cont de cele menționate supra, creând condiții obiective și reale participanților la proces și judecând cauza, să emită o hotărâre legală și întemeiată, reieșind din circumstanțele esențiale ale litigiului dedus judecății. În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. c), art. 445 alin. (2)-(3) din Codul de procedură civilă, Colegiul civil comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție d e c i d e: Se admit recursurile declarate de Compania Internațională de Asigurări „Asito” Societate pe Acțiuni și Iuri Crasilinicov și Alexandra Crasilinicova.

Se casează decizia din 06 februarie 2018 a Curții de Apel Cahul în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de Eugeniu Grosu împotriva lui Iuri Crasilinicov, Alexandra Crasilinicova și Compania Internațională de Asigurări „Asito” Societate pe Acțiuni, intervenient accesoriu Compania de Asigurare „Moldasig” SA cu privire la repararea prejudiciului material și moral cauzat în urma accidentului rutier și acțiunea reconvențională depusă de Iuri Crasilinicov și Alexandra Crasilinicova împotriva lui Eugeniu Grosu intervenient accesoriu Compania Internațională de Asigurări „Asito” Societate pe Acțiuni, Compania de Asigurare „Moldasig” SA cu privire la repararea prejudiciului material și moral 13 cauzat în urma accidentului rutier, cu trimiterea cauzei spre rejudecare, la Curtea de Apel Cahul, în alt complet de judecată.

Decizia nu se supune niciunei căi de atac. Președintele ședinței, judecătorul Valeriu Doagă judecătorii Svetlana Filincova Tamara Chișca-Doneva Victor Burduh Nina Vascan 14