2ra-2158/18 — anularea recipisei si incasarea dobinzii de intirziere

2ra-2158/18 — anularea recipisei si incasarea dobinzii de intirziere (Curtea Supremă de Justiție, 2018)

dosarul nr. 2ra-2158/18

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Central (judecător: A.Braga)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (judecători: A.Bostan, A.Pahopol, V.Negru)

DECIZIE

12 decembrie 2018 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit

al Curții Supreme de Justiție,

având în componența sa:

Președintele ședinței, judecătorul Valeriu Doagă

judecătorii Svetlana Filincova

Victor Burduh

Nina Vascan

Tamara Chișca-Doneva

examinând recursul declarat de către Lolita Rotari,

în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de Lolita Rotari

împotriva Tatianei Gherasimenco cu privire la anularea recipisei, și

la acțiunea reconvențională depusă de Tatiana Gherasimenco împotriva

Lolitei Rotari cu privire la încasarea dobânzii de întârziere,

împotriva deciziei din 13 februarie 2018 a Curții de Apel Chișinău, prin

care a fost respins apelul declarat de Lolita Rotari și menținută hotărârea din 27

ianuarie 2017 a Judecătoriei Chișinău, sediul Central,

c o n s t a t ă :

La 13 mai 2015, Lolita Rotari a depus cerere de chemare în judecată

împotriva Tatianei Gherasimenco cu privire la anularea recipisei.

În motivarea acestei acțiuni, reclamanta a invocat că la 16 martie 2012 a

eliberat pârâtei Tatiana Gherasimenco o recipisă, potrivit căreia la aceeași dată a

primit de la ultima cu titlu de împrumut suma de 3 830 Euro, cu termenul de

rambursare până la 31 decembrie 2012.

Potrivit reclamantei, realmente acest împrumut însă nu a avut loc, dar nici

nu era planificat, fiind simulat un acord convenit între părțile din litigiu,

conform căruia pârâta urma să-i transmită reclamantei administrarea ÎI

„Gherasimenco Tatiana” care îi aparținea cu drept de proprietate, ulterior în

acest sens, urmând a fi perfectate și actele de transmitere în proprietate.

În continuare, Lolita Rotari a susținut că ținând cont de relațiile de

încredere și prietenie existente la momentul întocmirii recipisei, pârâta Tatiana

Gherasimenco a convins-o să preia gestiunea întreprinderii sus-enunțate care

1

avea datorii și mărfuri destinate vânzării în sumă de 59 309 lei, sumă care la 15

martie 2012 convertită în valută Euro, a constituit 3 829,28, iar ulterior la

insistența pârâtei pentru asigurarea achitării sumei respective, dânsa a eliberat

recipisa din 16 martie 2012, fiind indicată suma împumutului de 3 830 Euro.

La rândul ei, pârâta Tatiana Gherasimenco a promis în schimb că la

întoarcere din Germania, va perfecta toate actele pentru înregistrarea afacerii pe

numele său.

Reclamanta a pretins că la revenirea în Republica Moldova, înțelegerea cu

privire la transmiterea afacerii nu a fost realizată și recipisa nu a fost restituită,

iar încercând să clarifice situație ivită, a primit amenințări că dacă nu va

demisiona din funcția deținută în cadrul întreprinderii, atunci recipisa fictivă va

fi folosită în scopul perceperii sumei indicate în aceasta, sumă care de fapt

reclamanta n-ar fi primit-o.

În opinia reclamantei, sensul recipisei respective se poate proba prin

declarațiile martorilor Margarita Iavorscaia și Natalia Volcova, or, martorii

respectivi au auzit discuțiile dintre părțile din litigiu, la caz existând și

înregistrări audio însoțite de stenogramă cu privire la discuțiile dintre părți.

Lolita Rotari a subliniat că, ulterior prin hotărârea din 25 iunie 2014 a

Judecătoriei Botanica, mun. Chișinău menținută prin decizia din 2 decembrie

2014 Curții de Apel Chișinău și devenită irevocabilă prin încheierea din 22

aprilie 2015 a Curții Supreme de Justiție a fost dispusă încasarea din contul

Lolitei Rotari în beneficiul Tatianei Gherasimenco a datoriei în sumă de 3830

Euro sau echivalentul în valută națională la momentul executării hotărârii.

Din considerentul că după cum a invocat reclamanta, recipisa din 16 martie

2012 este un act juridic simulat, iar suma indicată în recipisa vizată cu titlu de

împrumut n-ar fi primit-o, a depus prezenta cerere de chemare în judecată,

solicitând declararea nulității recipisei din 16 martie 2012 încheiată între părțile

din litigiu și semnată de dânsa cu încasarea din contul Tatianei Gherasimenco în

beneficiul său a cheltuielilor de judecată efectiv suportate pe marginea

prezentului litigiu.

Până la începerea dezbaterilor judiciare, la 20 iulie 2015, Tatiana

Gherasimenco a depus acțiune reconvențională împotriva Lolitei Rotari cu

privire la încasarea dobânzii de întârziere, invocând că ea și acțiunea inițială

sunt în conexiune, iar judecarea lor simultană ar duce la soluționarea rapidă și

justă a litigiului, care prin încheierea din 6 aprilie 2016 a Judecătoriei Botanica,

mun. Chișinău acțiunea reconvențională enunțată a fost primită în procedură

contencioasă (vol.I,f.d.139).

În motivarea acțiunii reconvenționale, Tatiana Gherasimenco a indicat că,

la 16 martie 2012 a încheiat cu Lolita Rotari un contract de împrumut, având ca

obiect transmiterea către ultima a sumei de 3830 Euro, cu termenul definitiv de

rambursare până la 31 decembrie 2012.

Din considerentul că la scadență pârâta nu a executat obligațiunea asumată,

nu a restituit împrumutul, iar multiplele solicitări adresate acesteia de a restitui

în mod extrajudiciar suma menționată nu s-au soldat cu succes, a fost nevoită să

depună într-un alt litigiu cerere de chemare în judecată cu privire la încasarea

datoriei, care prin hotărârea irevocabilă din 25 iunie 2014 a Judecătoriei

2

Botanica, mun. Chișinău a fost admisă și dispusă încasarea din contul Lolitei

Rotari în beneficiul său a datoriei în sumă de 3830 Euro sau echivalentul în

valută națională la momentul executării hotărârii.

Deoarece pârâta Lolita Rotari nu a restituit datoria (împrumutul) în

termenul și în modul stabilit în recipisă, iar obligațiilor pecuniare li se aplică

dobânzi pe perioada întârzierii, Tatiana Gherasimenco a depus prezenta acțiune

reconvențională, solicitând inclusiv în urma concretizării pretențiilor încasarea

din contul Lolitei Rotari în beneficiul său a dobânzii de întârziere calculată

pentru perioada 1 ianuarie 2013 – 2 decembrie 2014 în sumă de 929 Euro, a

cheltuielilor pentru acordarea asistenței juridice în sumă de 2 000 lei și a taxei

de stat achitată pentru depunerea acțiunii reconvenționale în sumă de 500 lei.

Prin hotărârea din 27 ianuarie 2017 a Judecătoriei Chișinău, sediul Central,

cererea de chemare în judecată depusă de către Lolita Rotari a fost respinsă ca

fiind neîntemeiată, iar acțiunea reconvențională depusă de Tatiana

Gherasimenco a fost admisă, fiind dispusă încasarea din contul Lolitei Rotari în

beneficiul Tatianei Gherasimenco a dobânzii de întârziere a executării

obligațiilor conform recipisei din 16 martie 2012 pentru perioada 1 ianuarie

2013 - 2 decembrie 2014 în sumă de 929 Euro, în lei conform cursului valutar

stabilit de Banca Națională a Moldovei la data executării hotărârii și a

cheltuielilor de judecată în sumă de 2 500 lei, compuse din suma de 500 lei cu

titlu de taxă de stat achitată pentru depunerea acțiunii reconvenționale și suma

de 2 000 lei cu titlu de cheltuieli pentru acordarea asistenței juridice în instanța

de fond. S-a scutit Lolita Rotari de plata taxei de stat în sumă de 101,43 lei.

Prin decizia din 13 februarie 2018 a Curții de Apel Chișinău, a fost respins

apelul declarat de Lolita Rotari și menținută hotărârea din 27 ianuarie 2017 a

Judecătoriei Chișinău, sediul Central. S-a încasat din contul Lolitei Rotari în

beneficiul Tatianei Gherasimenco a cheltuielilor pentru acordarea asistenței

juridice în instanța de apel în sumă de 2000 lei.

Invocând ilegalitatea și netemeinicia deciziei și hotărârii sus-enunțate, la 9

iunie 2018, Lolita Rotari le-a contestat cu recurs, solicitând admiterea acestuia,

casarea deciziei instanței de apel și a hotărârii primei instanțe cu pronunțarea

unei hotărâri noi, prin care cererea de chemare în judecată inițială cu privire la

anularea recipisei să fie admisă integral, iar acțiunea reconvențională depusă de

către Tatiana Gherasimenco cu privire la încasarea dobânzii de întârziere să fie

respinsă ca fiind neîntemeiată.

În susținerea recursului s-au indicat motivele de drept și de fapt invocate în

acțiunea inițială și în cererea de apel motivată anexate la dosar, suplimentar

invocându-se că, la examinarea cauzei atât instanța de apel cât și prima instanță

au interpretat eronat normele de drept material, nefiind constatate și elucidate pe

deplin circumstanțele care au importanță pentru soluționarea cauzei și anume

instanțele de judecată contrar art. 6 din Convenția Europeană pentru Drepturilor

omului nu și-au motivat actele judecătorești ce constituie obiectul recursului și

care se solicită a fi casate și nu s-au pronunțat asupra problemelor cele mai

importante ridicate în speță, ceea ce este inadmisibil.

La fel s-a mai indicat că, într-adevăr, recurenta a recunoscut că a semnat

recipisa în baza căreia prin hotărârea irevocabilă din 25 iunie 2014 a

3

Judecătoriei Botanica, mun. Chișinău a fost dispusă încasarea din contul ei în

beneficiul intimatei Tatiana Gherasimenco a sumei de 3830 Euro, însă aceste

fapte nu pot constitui drept temei absolut pentru excluderea veridicitățiii

explicațiilor recurentei referitor la circumstanțele întocmirii acestei recipise, or,

recipisa din 16 martie 2012 în baza căreia Tatiana Gherasimenco și-a întemeiat

pretențiile, este una simulată, deoarece părțile la momentul semnării acesteia,

prin simulație au manifestat intenția de a ascunde un alt act juridic, cu atât mai

mult că, caracterul simulat al recpisei din 16 martie 2012 l-au confirmat și

martorii audiați în primă instanță: Victoria Capitanciuc și Vladimir Baltean, pe

când instanțele de judecată greșit nu au atribuit o forță probantă circumstanțelor

prezentate de martorii respectivi.

Prin urmare, cele relatate mai sus indică asupra faptului că, tranzacția

rezultată din recipisa din 16 martie 2012 nu a avut loc în realitate, aceasta fiind

doar una aparentă, fără intenția de a produce efecte juridice, fapt ce contravine

normelor imperative și respectiv, este lovită de nulitate absolută în virtutea legii,

or, nu este clar modul de executare a obligațiilor.

Plus la aceasta, soluționarea cauzei anterioare privind încasarea datoriei în

baza recipisei din 16 martie 2012 a avut loc în absența sa, care nu s-a prezentat

în ședința de judecată din motive ce nu-i pot fi imputate și anume pentru că nu a

fost legal citată despre data, ora și locul ședințelor de judecată.

În atare împrejurări, instanțele de judecată nu au asigurat respectarea

principiului disponibilității în drepturi a părților la process, deoarece recurenta

Lolita Rotari a fost privată de posibilitatea de a-și formula, argumenta și dovedi

poziția procesuală în cadrul procesului de judecată, fiind în imposibilitate de a

prezenta argumentele referitor la circumstanțele întocmirii recipisei enunțate și

de a depune acțiune reconvențională cu privire la anularea recipisei.

Cât privește acțiunea reconvențională din prezentul litigiu depusă de

Tatiana Gherasimenco cu privire la încasarea dobânzii de întârziere aceasta este

neîntemeiată și urmează a fi respinsă, or, la caz s-a probat cert că datoria de

bază a fost achitată, iar dacă obligația este stinsă, debitorul nu este obligat să

plătească dobânda de întîrziere, în apel fiind invocate prevederile art. 586 și 642

Cod civil, însă instanța de apel nu s-a expus nici într-un fel asupra aplicabilității

acestor norme.

Ca urmare, instanțele de judecată s-au eschivat de la exercitarea obligației

impusă prin lege, de înfăptuire a actului de justiție, au examinat superficial

circumstanțele cauzei, nu au intrat în esența litigiului și nu au apreciat toate

circumstanțele și probele existente ale cauzei, pronunțând hotărâri neîntemeiate

de respingere a acțiunii inițiale și de admitere a acțiunii reconvenționale, astfel

fiindu-i încălcat în mod direct dreptul la judecarea în mod echitabil a cauzei

(vol.II,f.d.37-39).

La 24 septembrie 2018, în adresa intimatei Tatiana Gherasimenco a fost

expediată copia recursului declarat de Lolita Rotari, totodată intimata fiind

înștiințată despre necesitatea depunerii referinței (vol.II,f.d.47).

Prin referința depusă la 19 octombrie 2018, Tatiana Gherasimenco a

solcitat declararea recursului declarat de Lolita Rotari ca inadmisibil, deoarece

acesta nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) și (4) Cod

4

de procedură civilă, or, argumentele invocate în recursul enunțat se referă la

dezacordul recurentei cu soluția pronunțată de către instanța de apel, însă nu

relevă încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material,

respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) Cod de procedură civilă, recursul se

declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărîrii sau a deciziei

integrale, dacă legea nu prevede altfel.

Curtea de Apel Chișinău a pronunțat decizia recurată ce constituie obiectul

prezentului recurs și ce se solicită a fi anulată la 13 februarie 2018

(vol.II,f.d.24), însă date care ar confirma recepționarea acesteia de către

recurentă la dosar lipsesc.

Astfel, recursul declarat de Lolita Rotari la 9 iunie 2018, este în termen

(vol.II,f.d.40).

Prin încheierea din 7 noiembrie 2018 a Curții Supreme de Justiție, recursul

declarat de Lolita Rotari a fost considerat admisibil și fără a prejudicia fondul a

fost dispusă judecarea acestuia de către completul din 5 judecători

(vol.II,f.d.49).

În conformitate cu art. 441 Codul de procedură civilă, în cazul în care

recursul este considerat admisibil, un complet din 5 judecători examinează

fondul recursului.

În conformitate cu art. 442 alin. (1) Cod de procedură civilă, judecând

recursul declarat împotriva deciziei date în apel, instanța verifică, în limitele

invocate în recurs și în baza referinței depuse de către intimat, legalitatea

hotărîrii atacate, fără a administra noi dovezi.

În conformitate cu art. 444 Cod de procedură civilă, recursul se

examinează fără înștiințarea participanților la proces. Completul din 5 judecători

decide asupra oportunității invitării tuturor participanților sau a reprezentanților

acestora pentru a se pronunța cu privire la problemele de legalitate invocate în

cererea de recurs.

Studiind materialele dosarului în raport cu argumentele invocate în cererea

de recurs, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții

Supreme de Justiție consideră necesar de a admite recursul declarat de Lolita

Rotari din alte motive decât cele invocate în cererea de recurs, de a casa parțial

decizia instanței de apel și hotărârea primei instanțe în partea admiterii integrale

a pretenției din acțiunea reconvențională cu privire la încasarea dobânzii de

întârziere cu pronunțarea în această parte a unei hotărâri noi, prin care pretenția

enunțată să fie admisă parțial. În rest, pretenția respectivă urmează a fi respinsă,

iar decizia instanței de apel și hotărârea urmează a fi menținute.

În motivarea concluziei enunțate se rețin următoarele argumente.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. b) Cod de procedură civilă,

instanța, după ce judecă recursul, este în drept să admită recursul și să caseze

integral sau parțial decizia instanței de apel și hotărîrea primei instanțe,

pronunțînd o nouă hotărâre.

După cum denotă actele cauzei, într-un alt litigiu vizând aceleași părți, prin

hotărârea din 25 iunie 2014 a Judecătoriei Botanica, mun. Chișinău menținută

prin decizia din 2 decembrie 2014 Curții de Apel Chișinău și devenită

5

irevocabilă prin încheierea din 22 aprilie 2015 a Curții Supreme de Justiție, a

fost admisă cererea de chemare în judecată depusă de către Tatiana

Gherasimenco împotriva Lolitei Rotari cu privire la încasarea datoriei în baza

recipisei din 16 martie 2012 care se solicită a fi anulată în prezenta speță, fiind

dispusă încasarea din contul Lolitei Rotari în beneficiul Tatianei Gherasimenco

a datoriei în sumă de 3830 Euro sau echivalentul în valută națională la

momentul executării hotărârii (vol.I,f.d.32-39).

În corespundere cu prevederile art. 123 alin. (2) Cod de procedură civilă,

faptele stabilite printr-o hotărîre judecătorească irevocabilă într-o cauză civilă

soluționată anterior în instanță de drept comun sau în instanță specializată sînt

obligatorii pentru instanța care judecă cauza și nu se cer a fi dovedite din nou și

nici nu pot fi contestate la judecarea unei alte cauze civile la care participă

aceleași persoane.

Sub acest aspect, instanța de recurs reține că din conținutul hotărârilor

menționate s-a constatat cu putere de lucru judecat că potrivit recipisei din 16

martie 2012 întocmită de către Lolita Rotari, se atestă faptul că ultima îi

datorează Tatianei Gherasimenco suma de 3830 Euro, obligîndu-se restituirea

sumei datorate împrumutătorului până la 31 decembrie 2012.

La fel, s-a constatat că recipisa din 16 martie 2012 încheiată între Tatiana

Gherasimenco și Lolita Rotari, semnată de ultima corespunde condițiilor de

valabilitate ale actului juridic, totodată întrunesc cele trei elemente esențiale și

anume: părțile – subiectul activ Tatiana Gherasimenco, iar cel pasiv Lolita

Rotari; conținutul raportului obligațional care constă în dreptul de creanță și

obligațiile corelative ale subiecților, precum și obiectul raportului juridic, ce

reprezintă obligația creditorului Tatiana Gherasimenco de a acorda debitorului

Lolita Rotari un împrumut în sumă de 3830 Euro și a debitorului Lolita Rotari

de a restitui împrumutul până la 31 decembrie 2012.

Totodată, faptul întocmirii și semnării recipisei de către Lolita Rotari a fost

confirmat nemijlocit de aceasta, iar actul de împrumut manifestat prin

întocmirea recipisei corespunde exigențelor legislației civile referitoare la forma

și conținutul actului juridic și temeiuri de nulitate a acestui act de împrumut nu

au fost stabilite.

Reieșind din cele menționate și având în vedere că circumstanțele

constatate printr-o hotărârea judecătorească irevocabilă, au puterea de lucru

judecat (res judicata), ceia ce presupune că actul final al înfăptuirii justiției

beneficiază de o prezumție indiscutabilă, că exprimă adevărul și că, nu trebuie

contrazisă de o altă hotărâre, este cert constatat faptul că între Tatiana

Gherasimenco și Lolita Rotari s-a stabilit un raport juridic în baza actului în

temeiul căreia o parte a acordat un împrumut, iar cealaltă parte s-a obligat (prin

recipisă) să restituie suma primită.

Din considerentul că după cum a invocat reclamanta, recipisa din 16 martie

2012 în baza căreia pârâta Tatiana Gherasimenco și-a întemeiat pretențiile în

litigiul anterior, este un act juridic simulat, pe motiv că părțile la momentul

semnării acesteia, prin simulație au manifestat intenția de a ascunde un alt act

juridic, iar suma indicată în recipisa vizată cu titlu de împrumut n-ar fi primit-o,

a depus prezenta cerere de chemare în judecată, solicitând declararea nulității

6

recipisei din 16 martie 2012 încheiată între părțile din litigiu și semnată de

dânsa cu încasarea din contul Tatianei Gherasimenco în beneficiul său a

cheltuielilor de judecată efectiv suportate pe marginea prezentului litigiu

(vol.I,f.d.4-5).

La rândul său, deoarece Lolita Rotari nu a restituit datoria (împrumutul) în

termenul și în modul stabilit în recipisă, iar obligațiilor pecuniare li se aplică

dobânzi pe perioada întârzierii, la 20 iulie 2015 reclamanta-pârâtă Tatiana

Gherasimenco a depus împotriva Lolitei Rotari acțiune reconvențională,

solicitând inclusiv în urma concretizării pretențiilor, încasarea din contul Lolitei

Rotari în beneficiul său a dobânzii de întârziere calculată pentru perioada 1

ianuarie 2013 – 2 decembrie 2014 în sumă de 929 Euro, a cheltuielilor pentru

acordarea asistenței juridice în sumă de 2 000 lei și a taxei de stat achitată

pentru depunerea acțiunii reconvenționale în sumă de 500 lei, acțiunea

reconvențională fiind întemeiată pe faptul că (vol.I,f.d.45-48,98-103,160,177-

179).

Judecând cauza în fond, prima instanță având ca obiect anularea recipisei și

încasarea dobânzii de întârziere, prin hotărârea din 27 ianuarie 2017 s-a

pronunțat în favoarea netemeiniciei acțiunii inițiale cu respingerea acesteia ca

fiind neîntemeiată și temeiniciei acțiunii reconvenționale, pe care a admis-o

integral.

Întru susținerea poziției sale, prima instanță a concluzionat că actul de

împrumut manifestat prin întocmirea recipisei care se solicită a fi anulată

corespunde exigențelor legislației civile referitoare la forma și conținutul actului

juridic și temeiuri de nulitate a acestui act de împrumut nu au fost stabilite,

motiv pentru care acțiunea inițială cu privire la anularea recipisei a fost respinsă

ca fiind neîntemeiată.

Referitor la acțiunea reconvențională, instanța de fond a considerat-o

întemeiată, motiv pentru care prin prisma art. 619 alin. (2) Cod civil a admis-o

integral, motivându-și soluția prin faptul că contractul de împrumut (recipisa)

din 16 martie 2012 este cu titlu oneros, fiind purtător de dobândă și Lolita

Rotari nu și-a executat obligațiunile și nu a restituit datoria (împrumutul) în

termenul și în modul stabilit în recipisa vizată, iar obligațiilor pecuniare li se

aplică dobânzi pe perioada întârzierii.

Subsecvent, instanța de fond a reținut că dobânda de întîrziere prevăzută de

art. 619 Cod civil, reprezintă o modalitate de despăgubire pentru întîrzierea

executării obligațiilor pecuniare, considerîndu-se că are loc folosirea

mijloacelor financiare străine. La rândul său, folosirea mijloacelor financiare

străine are loc în cazurile în care cumpărătorul reține plata pentru bunurile

procurate, clientul reține plata pentru lucrările executate și serviciile prestate,

locatarul întîrzie să achite chiria (vol.I,f.d.192-200).

Soluția instanței de fond a fost menținută de către instanța de apel.

În consolidarea soluției adoptate, instanța de apel prin decizia din 13

februarie 2018 a concluzionat că prima instanță a examinat cauza sub toate

aspectele, stabilind cu certitudine raportul juridic litigios, circumstanțele de fapt,

caracteristice raportului juridic litigios, legea materială ce guvernează raportul

juridic. De asemenea, în cadrul judecării cauzei, instanța de judecată a creat

7

participanților la proces, condiții obiective și echitabile, pentru exercitarea

drepturilor și obligațiunilor procedurale, fapt ce se încadrează în asigurarea

părților dreptul la un proces echitabil, garantat și asigurat prin art. 6 al

Convenției Europene pentru Apărarea a Drepturilor Omului (vol.II,f.d.25-32).

Instanța de recurs analizând materialele dosarului în coraport cu normele

juridice ce guvernează raportul juridic litigios, ajunge la concluzia că deși, la

soluționarea cauzei au fost stabilite pe deplin circumstanțele care au importanță

pentru judecarea cauzei în fond, concluziile instanțelor de judecată ierarhic

inferioare în privința admiterii integrale a pretenției invocată în acțiunea

reconvențională depusă de către Tatiana Gherasimenco cu privire la încasarea

dobânzii de întârziere și soluția dată în sensul menționat sunt greșite. În rest,

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme

de Justiție consideră că, concluzia instanțelor de judecată despre necesitatea

respingerii acțiunii inițiale cu privire la anularea recipisei și admiterii pretenției

invocată în acțiunea reconvențională cu privire la încasarea cheltuieliulor de

judecată sunt juste, ele având la bază cumulul dovezilor administrate în cadrul

dezbaterilor judiciare, cărora le-a fost dată aprecierea juridică cuvenită, conform

cerințelor art. 130 Cod de procedură civilă.

Cu referire la acțiunea inițială depusă de către Lolita Rotari împotriva

Tatianei Gherasimenco cu privire la anularea recipisei din 16 martie 2012,

instanța de recurs consideră oportun de a reitera în prezenta speță prevederile

art. 666 alin. (1) Cod civil, care statuează expres că, contractul este acordul de

voință realizat între două sau mai multe persoane prin care se stabilesc, se

modifică sau se sting raporturi juridice.

În conformitate cu art 667 alin. (1) Cod civil, părțile contractante pot

încheia în mod liber, în limitele normelor imperative de drept, contracte și pot

stabili conținutul lor.

În temeiul art. 8 alin. (2) lit. a) Cod civil, drepturile și obligațiile civile apar

din contracte și din alte acte juridice, care conform art. 10 Cod civil se

realizează pe cale judiciară, inclusiv prin metodele statuate la art. 11 Cod civil,

care reglementează operarea apărării inclusiv prin recunoașterea dreptului,

restabilirea acestuia, dar și alte căi prevăzute de Lege.

Conform art. 9 alin. (1) Cod civil, persoanele fizice și juridice participante

la raporturile juridice civile trebuie să își exercite drepturile și să își execute

obligațiile cu bună-credință, în acord cu legea, cu contractul, cu ordinea publică

și cu bunele moravuri.

În conformitate cu art. 210 alin. (1) Cod civil, trebuie să fie încheiate în

scris actele juridice dintre persoanele juridice, dintre persoanele juridice și

persoanele fizice și dintre persoanele fizice dacă valoarea obiectului actului

juridic depășește 1000 de lei, iar în cazurile prevăzute de lege, indiferent de

valoarea obiectului.

În corespundere cu art. 512 alin. (1) Cod civil, în virtutea raportului

obligațional, creditorul este în drept să pretindă de la debitor executarea unei

prestații, iar debitorul este ținut să o execute. Prestația poate consta în a da, a

face sau a nu face.

8

Dispoziția art. 572 alin. (2) Cod civil, statuează expres că, obligația trebuie

executată în modul corespunzător, cu bună-credință, la locul și în momentul

stabilit.

În accepțiunea art. 514 Cod civil, obligațiile se nasc din contract, fapt ilicit

(delict) și din orice alt act sau fapt susceptibil de a le produce în condițiile legii.

Prin urmare, efectul general al oricărei obligații este de a da creditorului

dreptul de a obține de la debitor îndeplinirea exactă a prestației la care s-a

obligat. De esența acestui principiu este faptul că obligațiile se consideră

executate în mod corespunzător, dacă sunt respectate toate condițiile prevăzute

în actul din care au luat naștere, precum ar fi cele privitoare la obiectul,

subiectele, locul, timpul și modul de executare. Condițiile, cărora trebuie să

corespundă executarea obligațiilor sunt determinate de lege sau contract.

Buna-credință este o cerință legală, potrivit căreia părțile contractante

trebuie să-și execute obligațiile asumate astfel încît efectele contractului să

corespundă, în cel mai înalt grad, voinței lor reale.

În temeiul art. 221 alin. (2) Cod civil, actul juridic încheiat cu intenția de a

ascunde un alt act juridic (actul juridic simulat) este nul. Referitor la actul

juridic avut în vedere de părți se aplică regulile respective.

În sensul normei enunțate este de înțeles că simulația presupune, deci,

existența concomitentă, între aceleași părți, a doua contracte: unul public

(aparent) prin care se creează o anumita aparență juridică ce nu corespunde

realității și altul secret (contra înscris) care corespunde voinței reale a părților și

prin care acestea anihilează, în tot sau în parte, aparența juridică creată prin

actul public, simulat.

Raportând la caz cadrul legal enunțat și reieșind din constatările sus-

menționate, instanța de recurs reține că instanțele de judecată inferioare

întemeiat au concluzionat despre necesitatea respingerii acestei acțiuni, or,

recurenta-reclamantă Lolita Rotari, având obligația probațiunii în judecată, nu a

prezentat, în sensul art. 118 alin. (1) Cod de procedură civilă, probe concludente

și admisibile, ce ar confirma că, recipisa din 16 martie 2012 anularea căreia se

solicită este simulată, cu atât mai mult că, instanțelor de judecată le-a fost

prezentată doar recipisa care confirmă faptul împrumutului, iar actul juridic

secret care ar corespunde voinței reale a părților, după cum invocă reclamanta în

acțiunea inițială (de înstrăinare a unei întreprinderi), nu a fost prezentat și nici

nu s-a invocat existența unui asemenea înscris.

Mai mult decât atât, actul juridic urmează a fi recunoscut ca simulat, în

temeiul art. 221 alin. (2) Cod civil (temei în baza căruia reclamanta și-a

întemeiat acțiunea cu privire la anularea recipisei), numai în cazul în care

ambele părți nu au intenția să-l execute. În cazul executării actului juridic doar

de către o parte, aceasta nu va putea invoca nulitatea actului juridic

considerîndu-l simulat, pe când la caz, Tatiana Gherasimenco nu recunoaște

simularea actului juridic.

Prin urmare, argumentele Lolitei Rotari referitor la circumstanțele semnării

recipisei de acordare a împrumutului în scopul ascunderii actului juridic de

înstrăinare a ÎI „Gherasimenco Tatiana” sunt neîntemeiate și urmează a fi

respinse, or, simularea actului este exclusiv o percepție subiectivă a Lolitei

9

Rotari, iar aceasta nu constituie un temei de nulitate absolută a actului juridic,

cu atât mai mult că după cum s-a menționat supra, cealaltă parte a actului

juridic, Tatiana Gherasimenco nu recunoaște simularea actului juridic, motiv ce

impune să se ajungă la concluzia că la caz nu s-au stabilit temeiuri de nulitate în

sensul normei prevăzute la art. 220 alin. (2) Cod civil.

În susținerea opiniei enunțate, instanța de recurs reiterează prevederile art.

195 Cod civil, care indică expres că, actul juridic civil este manifestarea de către

persoane fizice și juridice a voinței îndreptate spre nașterea, modificarea sau

stingerea drepturilor și obligațiilor civile. Plus la aceasta, conform art. 199 Cod

civil, consimțământul este manifestarea, exteriorizată, de voință a persoanei de a

încheia un act juridic. Consimțământul este valabil dacă provine de la o

persoană cu discernământ, este exprimat cu intenția de a produce efecte juridice

și nu este viciat. La fel, conform art. 679 alin. (1) Cod civil, contractul se

consideră încheiat dacă părțile au ajuns la un acord privind toate clauzele lui

esențiale.

În această ordine de idei, Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție reține că la încheierea recipisei

din 16 martie 2012, părțile Lolita Rotari și Tatiana Gherasimenco și-au exprimat

acordul, nefiind întrunite condițiile vicierii consimțământului acestora asupra

actului care a fost încheiat.

Or, părțile sunt libere să încheie orice contracte și să determine conținutul

acestora, în limitele impuse de lege, de ordinea publică și de bunele moravuri.

Libertatea contractuală este corolarul juridic al libertății înțeles ca produs al

voinței conștiente și libere.

La rândul său, libertatea contractuală, consecință primară a autonomiei de

voință se exprimă prin posibilitatea individului de a încheia sau nu un contract.

Nimeni nu poate fi forțat să intre în raporturi contractuale, nimeni nu poate forța

pe celălalt să încheie un contract, dar și invers - nimeni nu poate fi împiedicat să

încheie un anumit contract. Libertatea contractuală se exprimă și prin libertatea

părților de a-și alege forma contractului și de a stabili conținutul. Dacă orice

contract este just prin sine și obligația se naște din voințele părților, este normal

ca acestea să poată să își stabilească conținutul și forma de manifestare a voinței

lor juridice.

În acest context, nu pot constitui temei de admitere a recursului, casarea

actelor judecătorești ce constituie obiectul prezentului recurs cu emiterea unei

hotărâri noi, de admitere a acțiunii inițiale și de respingere a acțiunii

reconvenționale nici argumentele Lolitei Rotari precum că, circumstanțele

semnării recipisei de acordare a împrumutului în scopul ascunderii actului

juridic de înstrăinare a ÎI „Gherasimenco Tatiana” se confirmă prin înscrisul din

15 martie 2012 anexat la dosar și semnat de către pârâta Tatiana Gherasimenco

din care rezultă că, în total valoarea mărfurilor rămase și transmise reclamantei

de către pârâtă a constituit suma de 59309 lei, care fiind convertiți în euro în

aceeași zi a constituit suma de 3829,28 Euro, sumă pentru care la 16 martie

2012 reclamanta a fost nevoită să întocmească recipisa care se solicită a fi

anulată.

10

Or, înscrisul enunțat nu denotă că recipisa de acordare a împrumutului a

fost semnată în scopul ascunderii actului juridic de înstrăinare a ÎI

„Gherasimenco Tatiana”, dar stabilește creanțele existente a întreprinderii

respective acordată în gestiunea recurentei Lolita Rotari, în perioada când

Tatiana Gherasimenco a fost plecată peste hotare, iar cunoașterea despre

datoriile respective era necesară pentru Lolita Rotari care din 29 februarie 2012

a fost angajată în funcția de director financiar, pentru gestionarea eficientă a ÎI

„Gherasimenco Tatiana”, cu atât mai mult că înscrisul respectiv nu poate fi

imputat creditorului Tatiana Gherasimenco și nu poate constitui temei legal

pentru declinarea responsabilităților debitoriale certe.

Realmente, Tatiana Gherasimenco i-a acordat debitorului Lolita Rotari un

împrumut în sumă de 3830 Euro, ultima beneficiind de această sumă, fiind

obligată legal să o restituie până la 31 decembrie 2012, ceia ce se confirmă prin

hotărârea irevocabilă din 25 iunie 2014 a Judecătoriei Botanica, mun. Chișinău.

Nu pot fi reținute nici argumentele Lolitei Rotari precum că, caracterul

simulat al recipisei din 16 martie 2012 a fost confirmat inclusiv de martorii

audiați în primă instanță, or, o astfel de tranzacție, nu poate fi confirmată prin

declarațiile martorilor, deoarece conform art. 210 alin. (1) Cod civil, trebuie să

fie încheiate în scris actele juridice dintre persoanele juridice, dintre persoanele

juridice și persoanele fizice și dintre persoanele fizice dacă valoarea obiectului

actului juridic depășește 1000 de lei, iar în cazurile prevăzute de lege, indiferent

de valoarea obiectului, iar prin prisma art. 211 alin. (1) Cod civil, nerespectarea

formei scrise a actului juridic face să decadă părțile din dreptul de a cere, în caz

de litigiu, proba cu martori pentru dovedirea actului juridic.

La fel, neîntemeiate sunt și argumentele recursului precum că, soluționarea

cauzei anterioare privind încasarea datoriei în baza recipisei din 16 martie 2012

a avut loc în absența recurentei Lolitei Rotari, care nu s-a prezentat în ședințele

de judecată din motive ce nu-i pot fi imputate și anume pentru că nu a fost legal

citată despre data, ora și locul ședințelor de judecată, iar în atare împrejurări,

instanțele de judecată nu au asigurat respectarea principiului disponibilității în

drepturi a părților la proces, deoarece recurenta Lolita Rotari a fost privată de

posibilitatea de a-și formula, argumenta și dovedi poziția procesuală în cadrul

procesului de judecată, fiind în imposibilitate de a prezenta argumentele

referitor la circumstanțele întocmirii recipisei sus-indicate și de a depune

acțiune reconvențională cu privire la anularea recipisei.

Or, modul în care s-a examinat cauza în litigiul anterior nu este obiect al

recursului, ci doar legalitatea și temeinicia deciziei din 13 februarie 2018 a

Curții de Apel Chișinău și a hotărârii din 27 ianuarie 2017 a Judecătoriei

Chișinău, sediul Central.

În atare circumstanțe, Colegiul judiciar apreciază că poziția Lolitei Rotari

este una de rea credință îndreptată spre eschivarea de la executarea obligațiilor

asumate prin actul juridic. Or, în speță nu au fost prezentate probe veridice care

combat sau pun la îndoială faptul că, Lolita Rotari a împrumutat de la Tatiana

Gherasimenco suma de 3830 Euro, iar recipisa în baza căreia Tatiana

Gherasimenco și-a întemeiat pretențiile în litigiul anterior a dat naștere la

drepturi și obligații civile și a produs efecte juridice.

11

Nu pot constitui temei de admitere a recursului, casarea actelor

judecătorești ce constituie obiectul prezentului recurs cu emiterea unei noi

hotărâri, de admitere a acțiunii inițiale și de respingere a acțiunii

reconvenționale nici argumentele Lolitei Rotari precum că obligația în baza

recipisei din 16 martie 2012 a fost stinsă, iar dacă obligația este stinsă debitorul

nu este obligat să plătească dobânda de întârziere, or, până la data depunerii

acțiunii reconvenționale, pârâta Lolita Rotari nu a restituit suma împrumutată,

adică cînd datoria debitorului a ajuns la scadență, aceasta nu a fost executată,

împrumutul fiind restituit de recurenta Lolita Rotari doar după depunerea

acțiunii reconvenționale cu privire la încasarea dobânzii de întârziere.

Prin urmare, Lolita Rotari având obligația restituirii datoriei la data limită

indicată în recipisa sus-indicată, nu și-a executat această obligație în termenul

stabilit, iar întârzierea în executarea obligațiilor pecuniare are drept consecință

plata dobânzii de întârziere, motiv ce impune să se ajungă la concluzia că în

speță, încasarea dobînzii de întîrziere poate avea loc pentru perioada anterioară

stingerii obligației, adică de la data când urma a fi restituit împrumutul și până

la data solicitată în acțiunea reconvențională.

Cu referire la pretinsa solicitare a reclamantei Lolita Rotari invocată în

cererea de chemare în judecată cu privire la încasarea cheltuielilor de judecată,

aceasta corect a fost respinsă de către instanțele de judecată ca neîntemeiată, or,

respingerea pretenției principale cu privire la anularea recipisei dictează

necesitatea respingerii solicitării subsidiare privind compensarea cheltuielilor de

judecată suportate pe marginea prezentului litigiu, iar pretenția secundară

urmează soarta pretenției principale care a fost respinsă ca fiind neîntemeiată.

Referitor la acțiunea reconvențională depusă de Tatiana Gherasimenco

împotriva Lolitei Rotari cu privire la încasarea dobânzii de întârziere, instanța

de recurs consideră oportun de a reitera prevederile art. 668 alin. (1) Cod civil,

potrivit căruia contractul încheiat legal obligă părțile nu numai la ceea ce au

stipulat expres, dar și la tot ceea ce rezultă din natura lui în conformitate cu

legea, cu uzanțele sau cu principiile echității, iar alin. (3) al aceluiași articol

indică expres că, contractul poate fi modificat sau rezolvit numai în

conformitate cu clauzele sale ori prin acordul părților dacă legea nu prevede

altfel.

De altfel, materialele cauzei, atestă cu certitudine că în speță, contractul de

împrumut este cu titlu oneros, fiind purtător de dobândă.

Iar, în corespundere cu art. 872 alin. (1) Cod civil, în cazul în care

împrumutatul nu restituie în termen împrumutul, împrumutătorul poate cere

pentru întreaga sumă datorată o dobîndă în mărimea prevăzută la art. 619 dacă

legea sau contractul nu prevede altfel.

Aici se va remarca că dobândă poate fi solicitată de împrumutător în cazul

neexecutării de către împrumutat a obligației de restituire a împrumutului,

indiferent de faptul dacă dobânda a fost sau nu stipulată în contract, or, prin

lipsa de folosință a unei sume de bani, creditorului i se provoacă un prejudiciu,

în cazul nerambursării împrumutului în termen.

La caz, urmează a fi reținute și prevederile art. 619 alin. (1) și (2) Cod

civil, conform căruia obligațiilor pecuniare li se aplică dobînzi pe perioada

12

întîrzierii. Dobânda de întîrziere reprezintă 5% peste rata dobînzii prevăzută la

art. 585 dacă legea sau contractul nu prevede altfel. Este admisă proba unui

prejudiciu mai redus. În cazul actelor juridice la care nu participă consumatorul,

dobânda este de 9% peste rata dobânzii prevăzută la art. 585 dacă legea sau

contractul nu prevede altfel. Nu este admisă proba unui prejudiciu mai redus.

Aici este de menționat că dobânda de întârziere prevăzută de art. 619 Cod

civil, reprezintă o modalitate de despăgubire pentru întîrzierea executării

obligațiilor pecuniare, considerîndu-se că are loc folosirea mijloacelor

financiare străine. La rândul său, folosirea mijloacelor financiare străine are loc

în cazurile în care cumpărătorul reține plata pentru bunurile procurate, clientul

reține plata pentru lucrările executate și serviciile prestate, locatarul întîrzie să

achite chiria.

În cazul în care dobânda de întîrziere pentru neexecutarea obligațiilor

pecuniare nu a fost stabilită prin contract scris între părți, creditorul este

îndreptăți la plata sumei de bani și a dobînzilor de întîrziere numai atunci cînd

datoria debitorului a ajuns la scadență și nu a fost executată, condiție prezentă în

speță.

Totodată, norma de blanchetă sus-enunțată la care se face referire și anume

art. 585 Cod civil, reglementeză expres că, în cazul în care, conform legii sau

contractului, obligația este purtătoare de dobîndă, se plătește o dobîndă egală cu

rata de bază a Băncii Naționale a Moldovei dacă legea sau contractul nu prevede

o altă rată.

Iar prin rata de bază a Băncii Naționale a Moldovei se subînțelege acea

rată, care este aplicată la principalele operațiuni de politică monetară pe termen

scurt. Caracterul rezonabil se determină în fiecare caz aparte, inclusiv este

necesar să se țină cont de clauzele contractuale, de tipul contractului, de faptul

dacă a fost stipulată vreo garanție a debitorului, de termenul contractului, de

condițiile de creditare ale băncii. Este rezonabilă, de asemenea, acea dobîndă,

care este mai aproape de mărimea ratei de bază a Băncii Naționale a Moldovei.

Instanța de recurs reține că în interpretarea corectă a prevederilor art. 619

Cod civil, este de înțeles că dobânda de întîrziere în mărime de 5% peste rata

dobânzii prevăzută la art. 585 Cod civil se aplică în privința persoanelor fizice

care, la încheierea contractului dețineau calitatea de consumator, iar dobânda de

întîrziere în mărime de 9% se calculează pentru contractele încheiate între

peroanele juridice, persoane fizice și între persoane fizice și juridice care nu

dețineau calitatea de consumator.

Potrivit art. 1 din Legea privind protecția consumatorilor nr. 105 din 13

martie 2003, consumator este orice persoană fizică ce intenționează să comande

sau să procure ori care comandă, procură sau folosește produse, servicii pentru

necesități nelegate de activitatea de întreprinzător sau profesională.

Instanțele de judecată nu au ținut cont de aceste prevederi legale și

neîntemeiat au admis integral pretenția din acțiunea reconvențională cu privire

la încasarea dobânzii de întârziere, dispunând în acest sens încasarea din contul

Lolitei Rotari în beneficiul Tatianei Gherasimenco a dobânzii de întârziere în

temeiul art. 619 alin. (2) Cod civil, în sumă de 929 Euro, pentru neexecutarea în

termen a obligațiunilor asumate prin recipisa din 16 martie 2012.

13

Or, în situația în care Lolita Rotari nu a restituit datoria (împrumutul) în

termenul și în modul stabilit în recipisa din 16 martie 2012, iar întârzierea în

executarea obligațiilor pecuniare are drept consecință plata dobânzii de

întârziere, în cazul Lolitei Rotari survin efectele prevederilor art. 619 alin. (1)

Cod civil, în conformitate cu care obligațiilor pecuniare li se aplică dobânzi pe

perioada întârzierii în mărime de 5% peste rata dobânzii prevăzută la art. 585

dacă legea sau contractul nu prevede altfel, deoarece la caz, s-a stabilit

incontestabil că în recipisa care a dat naștere raportului juridic, Lolita Rotari

figurează ca persoană fizică, deținând calitatea de consumator, cu atât mai mult

că din conținutul recipisei respective nu rezultă că Lolita Rotari a împrumutat

suma de 3830 Euro cu scopul de a desfășura o anumită activitate de

întreprinzător sau profesională pentru a obține un oricare venit.

Pe când, prevederea art. 619 alin. (2) în temeiul cărora Tatiana

Gherasimenco și-a întemeiat cerințele din acțiunea reconvențională este

aplicabilă doar situaților în care nu participă consumatorul, iar serviciile sunt

procurate, comandate sau folosite pentru necesități legale de activitatea de

întreprinzător sau profesională, pentru a obține un careva profit, condiții însă ce

nu se atestă la caz, or, contrar prevederilor art. 118 alin. (1) Cod de procedură

civilă, care indică că fiecare parte trebuie să dovedească circumstanțele pe care

le invocă drept temei al pretențiilor și obiecțiilor sale dacă legea nu dispune

altfel, Tatiana Gherasimenco nu a prezentat probe incontestabile ce ar conforma

că Lolita Rotari a primit cu împrumut suma de 3830 Euro cu scopul de a

desfășura o anumită activitate de întreprinzător sau profesională și a obține un

oarecare venit în acest sens.

În această ordine de idei, instanța de recurs reține că prevederea art. 619

alin. (2) Cod civil, la care a făcut greșit trimitere Tatiana Gherasimenco și care a

fost neîntemeiat reținută de către instanțele de judecată ierarhic inferioare nu

este aplicabilă speței date, or, în situația în care în contractul de împrumut în

calitate de împrumutat figurează o persoană fizică și nu este indicată clauza că

suma împrumutului este destinată pentru a obține anumite beneficii în rezultatul

desfășurării unei activități comerciale sau profesionale, se aplică prevederile art.

619 alin. (1) Cod civil, unde dobânda de întârziere reprezintă 5% peste rata

dobânzii prevăzută la art. 585, dacă legea sau contractul nu prevede altfel.

Ca urmare, instanța de recurs conchide că pretenția Tatianei Gherasimenco

invocată în acțiunea reconvențională cu privire la încasarea dobânzii de

întîrziere urmează a fi admisă în parte.

În condițiile în care, până la data depunerii acțiunii reconvenționale, pârâta

Lolita Rotari nu a restituit suma împrumutată și nici dobânda de întârziere,

instanța de recurs constată că Tatiana Gherasimenco este în drept de a pretinde

la încasarea dobânzii de întârziere pentru perioada 31 decembrie 2012 (termenul

limită de rambursare a împrumutului) – 2 decembrie 2014 (data devenirii

definitive a deciziei instanței de apel prin care a fost încasată suma datoriei în

temeiul recipisei din 16 martie 2012 și dată până la care Tatianei Gherasimenco

solicită încasarea dobînzii de întîrziere), cum este de fapt indicat și în acțiunea

reconvențională cu concretizările ulterioare.

14

Reieșind din prevederile enunțate și efectuând calculul cu descifrare pe zile

și în coraport cu suma datoriei, cu aplicarea corectă a ratei de bază a Băncii

Naționale a Moldovei, instanța de recurs constată că pentru perioada 31

decembrie 2012 – 2 decembrie 2014, suma dobânzii de întârziere este de 637,60

Euro, conform calculului cu descifrare pe zile anexat la materialele cauzei după

următoarea formulă: 3830 Euro (suma datorată ) x (5%, dobânda conform art.

619 alin.(1) Cod civil) + rata de refinanțare a BNM (pentru fiecare perioadă în

parte) ÷ 365 (zile din an) x 701 (zile aflate în întîrziere).

Or, Lolita Rotari având obligația restituirii datoriei la data limită indicată,

nu și-a executat această obligație în termenul stabilit, iar întârzierea în

executarea obligațiilor pecuniare are drept consecință plata dobânzii de

întârziere.

Sub acest aspect, urmează a fi respinsă pretenția Tatianei Gherasimenco de

încasare a dobânzii de întârziere în partea în care depășește suma calculată mai

sus cu aplicarea corectă a ratei de bază a Băncii Naționale a Moldovei și,

respectiv hotărârile instanțelor de judecată în acest sens urmează a fi casate.

În corespundere cu art. 82 Cod de procedură civilă, cheltuielile de judecată

se compun din taxa de stat și din cheltuieli de judecare a cauzei.

Astfel, din materialele cauzei se constată cu certitudine că, pe parcursul

judecării cauzei respective în instanța de fond, pârâta / reclamantă Tatiana

Gherasimenco a suportat cheltuieli de judecată în sumă de 500 lei – cu titlu de

taxă de stat achitată la depunerea acțiunii reconvenționale, ceea ce se confirmă

prin ordinele de încasare a numerarului din 9 iunie 2015 și17 noiembrie 2105

(vol.I,f.d.123-124), sumă ce prin prisma art. 94 alin. (1) Cod de procedură

civilă, care statuează expres că, instanța judecătorească obligă partea care a

pierdut procesul să plătească, la cerere, părții care a avut cîștig de cauză

cheltuielile de judecată. Dacă acțiunea reclamantului a fost admisă parțial,

acestuia i se compensează cheltuielile de judecată proporțional părții admise din

pretenții, iar pîrîtului – proporțional părții respinse din pretențiile reclamantului,

corect a fost încasată de către instanțele de judecată din contul Lolitei Rotari în

beneficiul Tatianei Gherasimenco.

La fel, actele speței atestă că, pe parcursul examinării cauzei civile în

instanțele de judecată, pârâta-reclamantă Tatiana Gherasimenco a fost

reprezentată în instanța de judecată de către avocatul Ana Beriozchin, iar pentru

serviciile acestuia, pârâta i-a achitat suma de 2000 lei pentru acordarea

asistenței juridice în instanța de fond și suma de 2000 lei, pentru acordarea

asistenței juridice în instanța de apel, ceea ce se confirmă prin ordinile de plată

anexate la dosar (vol.I,f.d.180, vol.II,f.d.7).

Sub acest aspect, prin prisma prevederilor art. 96 alin. (1)-(11) Cod de

procedură civilă, care reglementează expres că, instanța judecătorească obligă

partea care a pierdut procesul să compenseze părții care a avut cîștig de cauză

cheltuielile ei de asistență juridică, în măsura în care acestea au fost reale,

necesare și rezonabile, iar cheltuielile menționate la alin.(1) se compensează

părții care a avut cîștig de cauză dacă aceasta a fost reprezentată în judecată de

un avocat, instanța de recurs reține ca fiind întemeiată solicitarea Tatianei

Gherasimenco invocată în acțiunea reconvențională privind încasarea

15

cheltuielilor pentru asistență juridică, motiv pentru care corect a fost admisă de

către instanțele de judecată ierarhic inferioare.

Or, onorariul dispus spre încasare în sumă de 4000 lei pentru acordarea

asistenței juridice în instanța de fond și în cea de apel, nu poate fi apreciat ca

fiind exagerat, deoarece corespunde criteriului rezonabilității și din aceste

considerente corect a fost compensat integral de către Lolita Rotari, cu atât mai

mult că, avocatul Ana Beriozchin a reprezentat interesele Tatianei

Gherasimenco începând cu data de 27 mai 2016 (vol.I,f.d.147), întocmind un șir

de acțiuni procesuale necesare pentru soluționarea cauzei (vol.I,f.d.181,

vol.II,f.d.8), prin urmare, costurile și cheltuielile suportate au fost necesare,

realmente angajate și rezonabile ca mărime.

Totodată, se menționează că, la determinarea cuantumului cheltuielilor

pentru asistență juridică, au fost luate în calcul și Recomandările privind

cuantumul onorariilor și compensarea de către instanțele de judecată a

cheltuielilor de asistență juridică, aprobate prin decizia Consiliului Uniunii

Avocaților din 30 martie 2012.

Din cele menționate supra, Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a admite

recursul declarat de Lolita Rotari din alte motive decât cele indicate în cererea

de recurs, de a casa parțial decizia instanței de apel și hotărârea primei instanțe

în partea admiterii integrale a pretenției din acțiunea reconvențională cu privire

la încasarea dobânzii de întârziere și în partea dată a pronunța o hotărâre nouă

cu privire la admiterea parțială a cerinței sub aspectele sus enunțate. În rest,

pretenția urmează a fi respinsă, iar decizia instanței de apel și hotărârea urmează

a fi menținute.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. b), art. 445 alin. (3) Cod de

procedură civilă, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit

al Curții Supreme de Justiție

d e c i d e :

Se admite recursul declarat de Lolita Rotari.

Se casează parțial decizia din 13 februarie 2018 a Curții de Apel Chișinău

și hotărârea din 27 ianuarie 2017 a Judecătoriei Chișinău, sediul Central, în

cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de Lolita Rotari

împotriva Tatianei Gherasimenco cu privire la anularea recipisei, și la acțiunea

reconvențională depusă de Tatiana Gherasimenco împotriva Lolitei Rotari cu

privire la încasarea dobânzii de întârziere, în partea admiterii integrale a

pretenției din acțiunea reconvențională cu privire la încasarea dobânzii de

întârziere, cu pronunțarea în această parte a unei hotărâri noi, prin care:

Se admite parțial pretenția Tatianei Gherasimenco din acțiunea

reconvențională împotriva Lolitei Rotari cu privire la încasarea dobânzii de

întârziere.

Se încasează din contul Lolitei Rotari în beneficiul Tatianei Gherasimenco

dobânda de întârziere a executării obligațiilor conform recipisei din 16 martie

2012 pentru perioada: 1 ianuarie 2013 – 2 decembrie 2014 în sumă de 637 (șase

16

sute treizeci și șapte), 60 Euro sau echivalentul în lei conform cursului oficial al

Băncii Naționale a Moldovei la momentul executării hotărârii, în rest, pretenția

se respinge ca fiind neîntemeiată.

În rest, decizia din 13 februarie 2018 a Curții de Apel Chișinău și hotărârea

din 27 ianuarie 2017 a Judecătoriei Chișinău, sediul Central, se mențin.

Decizia este irevocabilă.

Președintele ședinței,

judecătorul Valeriu Doagă

judecătorii Svetlana Filincova

Victor Burduh

Nina Vascan

Tamara Chișca-Doneva

17