2rac-402/18 — apărarea drepturilor exclusive asupra mărcilor

2rac-402/18 — apărarea drepturilor exclusive asupra mărcilor (Curtea Supremă de Justiție, 2018)

Dosarul nr. 2rac-402/18

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Râșcani (O. Țurcan)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (A. Panov, M. Anton, V. Cotorobai)

DECIZIE

12 decembrie 2018 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele ședinței, judecătorul Valeriu Doagă

judecătorii Svetlana Filincova

Nina Vascan

Victor Burduh

Tamara Chișca-Doneva

examinând recursul declarat de The Lois Vuitton Malletier company și

Tommy Hilfiger Licensing BV,

în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de The Lois Vuitton

Malletier company și Tommy Hilfiger Licensing BV împotriva Societății cu

Răspundere Limitată ,,Ev-Kon” cu privire la apărarea drepturilor exclusive asupra

mărcilor,

împotriva deciziei din 7 iunie 2018 a Curții de Apel Chișinău prin care a fost

respins apelul declarat de The Lois Vuitton Malletier company și Tommy Hilfiger

Licensing BV și a fost menținută hotărârea din 26 iunie 2017 a Judecătoriei

Chișinău, sediul Râșcani,

c o n s t a t ă :

La 3 august 2016 The Lois Vuitton Malletier company și Tommy Hilfiger

Licensing BV au depus cerere de chemare în judecată împotriva SRL ,,Ev-Kon” cu

privire la apărarea drepturilor exclusive asupra mărcilor.

În motivarea acțiunii reclamanții au indicat că, dispun de câteva mărci

înregistrare pe teritoriul Republicii Moldova și prin multitudinea de produse de

bună calitate, destinate unor categorii diverse ale publicului consumator, ocupă

printre primele locuri pe piața mondială a produselor de îmbrăcăminte,

încălțăminte, produse din piele și altele, iar volumul lor de activitate este în

continuă creștere.

Au menționat că pârâtul SRL ,,Ev-Kon” desfășoară activitatea de

antreprenoriat în incinta unui spațiu comercial cu denumirea ,,Yeșim Stores”,

amplasat pe str. Constantin Tănase 9, mun. Chișinău, precum și în alte localități

din țară, cum ar fi mun. Comrat și or. Ceadîr-Lunga.

Astfel, în incinta magazinului nominalizat, pârâtul a organizat comerțul cu

amănuntul a articolelor de îmbrăcăminte pentru bărbați și femei, printre care și

1

blugi ce poartă mărcile cu renume mondial, în pofida faptului că companiile nu au

avut careva relații comerciale realizate prin contracte de distribuție cu pârâtul.

La solicitarea de a se deplasa la fața locului, executorul judecătoresc Catan

Tatiana, a întocmit actul 129-4C/16 de constatare a faptelor și stărilor de fapt, în

care a stabilit că în încăperea unde activează pârâtul se comercializează

îmbrăcăminte pentru bărbați și femei (blugi) ce poartă mărcile Louis Vuitton,

Tommy Hilfiger, Hugo Boss, Calvin Klein și altele, astfel încât, fiind în incinta

magazinului Yeșim Stores, executorul judecătoresc a efectuat o cumpărătură de

control și anume o pereche de blugi cu marca Louis Vuitton, ce a fost sigilat

corespunzător și atașat la actul de constatare, împreună cu bonul de plată.

În rezultatul examinării de către experții companiei The Louis Vuitton

Malletier a blugilor procurați, s-a constatat că produsul este contrafăcut.

La fel, și compania Tommy Hilfiger Licensing BV în urma examinării

pozelor cu produsul său au constatat că produsele ce poartă marca Tommy Hilfiger

sunt contrafăcute.

Astfel, pentru a evita un litigiu de drept, au făcut o solicitare scrisă către

administrația pârâtului de a semna un acord, prin care pârâtul ar recunoaște

drepturile companiilor asupra mărcilor sale, precum și să furnizeze informații cu

privire la originea mărfii ce poartă mărcile Louis Vuitton, cu predarea mărfurilor

pentru ca acestea să fie distruse.

În acest sens, au relatat că pârâtul a transmis un acord semnat de către acesta,

prin care a recunoscut drepturile companiilor asupra mărcilor, însă în acordul

respectiv, la inițiativa unilaterală a acestuia, au fost eliminate mai multe prevederi

incluse inițial, printre care obligația de a preda marfa cu mărcile companiilor ce se

află în stoc, precum și informația cu privire la originea produselor cu mărcile

companiilor, modificări unilaterale pe care reclamanții au menționat că nu le-au

acceptat.

Reclamanții au susținut că, prin acțiunile pârâtului se aduce o gravă atingere

drepturilor de proprietate intelectuală, deoarece potrivit art. 9 alin. (1) din Legea

privind protecția mărcilor nr. 38-XVI din 29 februarie 2008, în principal, este

folosit un semn identic cu marca protejată pentru produse identice cu cele pentru

care marca a fost înregistrată, iar în subsidiar, este folosit un semn care, dat fiind

identitatea ori similitudinea cu marca protejată ori identitatea sau similitudinea

produselor cărora li se aplică semnul cu produsele pentru care marca a fost

înregistrată, produce în percepția publicului un risc de confuzie care include și

riscul de asociere.

Au mai specificat că, deoarece mărcile companiilor au dobândit un renume în

Republica Moldova, prin folosirea unor semne identice și fără motive întemeiate,

se profită de caracterul distinctiv și de renumele mărcii, iar folosirea semnului

cauzează titularului mărcii un prejudiciu, ceia ce în opinia reclamanților se

încadrează și în ipoteza prevăzută de art. 9 alin. (1) lit c) al Legii privind protecția

mărcilor.

În ceea ce privește cuantumul despăgubirilor, reieșind din prevederile art.72

al Legii privind protecția mărcilor, reclamanții au indicat că urmează de luat în

considerație volumul total al vânzărilor pârâtului în toată perioada de

comercializare și până la data înaintării prezentei acțiuni.

2

În această privință, au solicitat de la Biroul Național de Statistică bilanțul

contabil al pârâtului, din care reiese că unicul domeniu de activitate al acestuia este

comercializarea mărfurilor de vestimentație și astfel, în coroborare cu art. 72 alin.

(1) lit. b) al Legii privind protecția mărcilor, au considerat că urmează de acoperit

pagubele ce constituie procentul simbolic de 1% din încasările companiei pârâte

obținute anual, pentru perioada în care a desfășurat actele de contrafacere.

Reclamanții au precizat că în corespundere cu informația din bilanțul contabil

al SRL ,,Ev-Kon”, venitul din vânzări pentru anul 2011 constituia 4799042 lei (1%

= 47990 lei), pentru anul 2012 constituia 4825489 lei (1% = 48254 lei), pentru

anul 2013 constituia 5990374 lei (1% = 59903 lei), pentru anul 2014 constituia

5529402 lei (1% = 55294 lei) și pentru anul 2015 constituia 4902365 lei (1% =

49023 lei).

Astfel, au considerat oportună stabilirea unor daune morale în mărimea

despăgubirilor materiale în sumă de 211490 lei pentru fiecare.

Reclamanții și-au întemeiat acțiunea pe prevederile art. 9, 61, 67, 69, 72, 73,

83 ale Legii privind protecția mărcilor nr. 38-XVI din 29 februarie 2008, art. 16

alin. (1) din Acordul privind aspectele drepturilor de proprietate intelectuală legate

de comerț și art. 1398 Cod civil.

Au solicitat admiterea acțiunii;

- constatarea faptului că produsele inscripționate cu marca Louis Vuitton și

Tommy Hilfiger comercializate de pârât în diverse magazine din Republica

Moldova ce poartă denumirea de Yeșim Stores, inclusiv cel amplasat pe str.

Constantin Tănase 9, mun. Chișinău, încalcă drepturile exclusive asupra mărcilor

companiilor, fiind contrafăcute;

- interzicerea folosirii neautorizate de către pârât prin acte de comerț și anume

import, export, distribuție și orice alt act comercial a mărfurilor cu mărcile

companiilor;

- obligarea pârâtului să furnizeze toată informația cu privire la originea și

rețelele de distribuție a produselor ce încalcă drepturile asupra mărcilor

companiilor, adică numele și adresa producătorului, distribuitorului, furnizorului,

deținătorilor anteriori ai mărfurilor, precum și ale vânzătorilor angro și cu

amănuntul predestinați și datele despre cantitățile de produse fabricate, livrate,

primite sau comandate, precum și despre prețul acestora;

- obligarea pârâtului să transmită toată marfa ce poartă marca Louis Vuitton și

Tommy Hilfiger pentru a fi distrusă;

- punerea tuturor cheltuielilor pentru organizarea și distrugerea produselor ce

poartă marca Louis Vuitton și Tommy Hilfiger pe seama pârâtului;

- repararea prejudiciului suportat de titularii de drepturi sub formă de

despăgubiri materiale în sumă de 211 490 de lei pentru fiecare;

- repararea prejudiciului suportat de titularii de drepturi sub formă de

despăgubiri morale în sumă de 211 490 de lei pentru fiecare;

- obligarea pârâtului de a publica în presă dispozitivul hotărârii judecătorești,

în două publicații de circulație națională;

- obligarea pârâtului la semnarea acordului prezentat de The Louis Vuitton

Malletier și Tommy Hilfiger Licensing B.V prin care sunt recunoscute drepturile

acestora asupra mărcilor înregistrate pe teritoriul Republicii Moldova;

3

- încasarea cheltuielilor în sumă de 11000 lei pentru întocmirea scrisorii de

preîntâmpinare și a actului de constatare a faptelor și stărilor de fapt;

- încasarea cheltuielilor de asistență juridică în mărime de 25000 lei.

Prin hotărârea din 26 iunie 2017 a Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani

cererea de chemare în judecată a fost admisă parțial. S-a interzis SRL ,,Ev-Kon”

folosirea neautorizată prin acte de comerț, import, export, distribuție și orice alt

act comercial a mărfurilor cu mărcile companiilor The Lois Vuitton Malletier

company și Tommy Hilfiger Licensing BV. S-a încasat din contul SRL ,,Ev-Kon”

în beneficiul The Lois Vuitton Malletier company și Tommy Hilfiger Licensing

BV cheltuielile de judecată formate din onorariul avocatului în sumă de 2 500 lei.

În rest, cerințele au fost respinse ca neîntemeiate.

La 7 iulie 2017 The Lois Vuitton Malletier company și Tommy Hilfiger

Licensing BV au declarat apel împotriva hotărârii din 26 iunie 2017 a Judecătoriei

Chișinău, sediul Râșcani.

Prin decizia din 7 iunie 2018 a Curții de Apel Chișinău, s-a respins apelul

declarat de The Lois Vuitton Malletier company și Tommy Hilfiger Licensing BV

și s-a menținut hotărârea din 26 iunie 2017 a Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani.

La 1 august 2018, The Lois Vuitton Malletier company și Tommy Hilfiger

Licensing BV a declarat recurs împotriva deciziei din 7 iunie 2018 a Curții de Apel

Chișinău.

În susținerea recursului s-a invocat dezacordul cu decizia instanței de apel și

hotărârea primei instanțe, prin faptul că au fost emise cu încălcarea și aplicarea

eronată a normelor de drept material.

Recurenții au invocat aspectul contradictoriu al deciziei contestate în sensul

că, instanța de apel deși a constatat că la materialele dosarului lipsesc probe ce ar

dovedi că intimatul a realizat comercializarea produselor cu semne identice celor

ale companiilor reclamante și a obținut un profit, totuși într-un alt context, a stabilit

că a avut loc doar două cazuri de comercializare a produselor.

Prin urmare, având în vedere că însăși instanța de judecată a constatat faptul

comercilizării unor produse contrafăcute, neîntemeiat a respins pretențiile de

reparare a prejudiciului material și moral.

La fel, au considerat că este neîntemeiat argumentul instanței de apel precum

că nu a fost probată comercializarea în masă a produselor cu mărcile companiilor

recurate, deoarece răspunderea civilă survine din momentul constatării delictului

civil indiferent de cantitatea articolelor vândute.

Au relatat că este neîntemeiată și interpretarea făcută de instanța de apel

precum că pentru aplicarea față de compania intimată a metodei de calculare a

prejudiciului propus de comapaniile reclamante este necesară existența subiectului

contravențional, întrucât art. 72 alin. (1) lit. b) al Legii privind protecția mărcilor,

nu prevede o atare condiție pentru repararea prejudiciilor suportate de către titularii

de drept a mărcilor.

De asemenea, au evidențiat că metoda de calcul pe care și-au întemeiat

pretențiile, este apreciată și aplicată în practica judiciară națională.

În consecință, au menționat că intimatul nu a avut autorizația de a folosi

mărcile companiilor, iar la dosar nu există nicio probă care ar demonstra existența

acordului la comercializarea mărfurilor cu utilizarea mărcilor corespunzătoare.

4

Totodată, au indicat că instanțele de judecată au greșit, interzicând

comercializarea mărfurilor litigioase, fără a constata faptul că produsele cu mărcile

companiilor încalcă drepturile acestora.

Recurenții au solicitat admiterea recursului, casarea deciziei instanței de apel

și hotărârii primei instanțe în partea respingerii cerințelor, cu emiterea unei noi

hotărâri prin care cererea de chemare în judecată să fie admisă integral.

În conformitate cu art. 434 Cod de procedură civilă, recursul se declară în

termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă legea

nu prevede altfel. Termenul de 2 luni este termen de decădere și nu poate fi

restabilit.

Curtea de Apel Chișinău a pronunțat decizia contestată la 7 iunie 2018.

Astfel, recursul declarat la 1 august 2018, este în termen.

Prin referința din 31 octombrie 2018, SRL ,,Ev-Kon” a solicitat declararea

recursului ca fiind inadmisibil.

Prin încheierea Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție din 7 noiembrie 2018, recursul declarat de The Lois

Vuitton Malletier company și Tommy Hilfiger Licensing BV, a fost considerat

admisibil și transmis Colegiului lărgit pentru a fi examinat în fond.

În conformitate cu art. 444 Cod de procedură civilă, recursul se examinează

fără înștiințarea participanților la proces.

Studiind materialele dosarului, Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a admite

recursul, a casa decizia instanței de apel și hotărârea primei instanțe în partea în

care au fost respinse cerințele cu privire la repararea prejudiciului moral și

obligarea de a publica în presă dispozitivul hotărârii judecătorești, precum și în

partea încasării cheltuielilor de judecată cu titlu de asistență juridică, și a emite în

această parte o nouă hotărâre de admitere a acestor cerințe, din următoarele

considerente.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. b) Cod de procedură civilă, instanța,

după ce judecă recursul, este în drept să admită recursul și să caseze integral sau

parțial decizia instanței de apel și hotărârea primei instanțe, pronunțând o nouă

hotărâre.

În conformitate cu prevederile art. 61 alin. (1) din Legea privind protecția

mărcilor nr. 38-XVI din 29 februarie 2008, orice persoană fizică sau juridică, alte

entități interesate care au pretenții față de utilizarea unei mărci înregistrate ori

solicitate spre înregistrare sînt în drept să inițieze acțiune în instanța judecătorească

pentru a-și apăra drepturile și interesele legitime.

Din materialele cauzei s-a constatat că, la 3 august 2016 The Lois Vuitton

Malletier company și Tommy Hilfiger Licensing BV au înaintat prezenta acțiune în

judecată împotriva SRL ,,Ev-Kon” cu privire la apărarea drepturilor exclusive

asupra mărcilor.

Fiind învestită cu judecarea cauzei, prima instanță a ajuns la concluzia de a

admite parțial cererea de chemare în judecată, interzicând SRL ,,Ev-Kon” folosirea

neautorizată prin acte de comerț, import, export, distribuție și orice alt act

comercial a mărfurilor cu mărcile companiilor The Lois Vuitton Malletier

company și Tommy Hilfiger Licensing BV. Totodată, instanța a încasat din contul

5

SRL ,,Ev-Kon” în beneficiul The Lois Vuitton Malletier company și Tommy

Hilfiger Licensing BV cheltuielile de judecată formate din onorariul avocatului în

sumă de 2 500 lei, respingând în rest acțiunea înaintată.

Soluția și concluziile primei instanțe au fost apreciate ca fiind juste și de către

instanța de apel.

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții

Supreme de Justiție consideră greșită concluzia primei instanțe și a instanței de

apel în partea respingerii cerințelor cu privire la repararea prejudiciului moral,

obligarea de a publica în presă dispozitivul hotărârii judecătorești și în partea

încasării cheltuielilor de judecată cu titlu de asistență juridică, în această parte

hotărârile judecătorești fiind rezultate din aplicarea și interpretarea eronată a

normele de drept material, ceea ce în conformitate cu prevederile art. 432 alin. (2)

lit. c) Cod de procedură civilă, constituie temei de declarare a recursului și în

consecință, de casare a hotărârii judecătorești.

În susținerea opiniei enunțate instanța de recurs reiterează prevederile art. 2

din Legea privind protecția mărcilor nr. 38-XVI din 29 februarie 2008, în sensul

căruia marca semnifică orice semn (vizual, sonor, olfactiv, tactil) care servește la

individualizarea și deosebirea produselor și/sau serviciilor unei persoane fizice sau

juridice de cele ale altor persoane fizice sau juridice.

Conform art. 6 al legii menționate, titular al mărcii este persoana fizică sau

juridică ori grupul de persoane fizice și/sau juridice în numele căreia/căruia marca

este protejată în conformitate cu prezenta lege.

Iar în cazul dispozițiilor art. 9 alin. (1) din aceiași lege, înregistrarea mărcii

conferă titularului dreptul exclusiv asupra acesteia. Titularul mărcii este în drept să

interzică terților să utilizeze în activitatea lor comercială, fără consimțămîntul său:

un semn identic cu marca pentru produse și/sau servicii identice cu cele pentru care

marca este înregistrată; un semn care, din cauza identității ori similitudinii cu

marca înregistrată și identității ori similitudinii produselor sau serviciilor acoperite

de semn și de marcă, generează riscul de confuzie în percepția consumatorului;

riscul de confuzie include și riscul de asociere între semn și marcă; un semn identic

ori similar cu marca pentru produse și/sau servicii diferite de cele pentru care

marca este înregistrată cînd aceasta din urmă a dobîndit un renume în Republica

Moldova, iar persoana terță, în urma folosirii semnului, fără motive justificate,

profită de caracterul distinctiv ori de renumele mărcii sau le aduce atingere

acestora.

În aplicarea alin. (1), titularul mărcii poate cere să fie interzise următoarele

acțiuni ale terților: oferirea produselor spre comercializare sau comercializarea ori

stocarea lor în aceste scopuri sau, după caz, oferirea ori prestarea serviciilor sub

acest semn; importul sau exportul produselor sub acest semn.

Astfel, materialele cauzei atestă că The Lois Vuitton Malletier company și

Tommy Hilfiger Licensing BV dispun de mărci înregistrate pe teritoriul Republicii

Moldova și anume, mărcile verbale internaționale Louis Vuiton cu numărul

1127685 și Tommy Hilfiger cu numărul 17145.

Potrivit actului privind constatarea faptelor și a stărilor de fapt nr. 129-4C/16

din 26 mai 2016, întocmit de executorul judecătoresc, s-a constatat că în cadrul

magazinului Yeșim Stores din mun. Chișinău, str. Cosmonauților 9, se

6

comercializează blugi cu inscripția Louis Vuitton, Hugo Boss, Tommy Hilfinger,

Calvin Klein și altele, în acest sens fiind procurat o pereche de blugi pentru dame

cu inscripția Louis Vuitton, la prețul de 711 lei, pentru care SRL ,,Ev-Kon” a

eliberat bonul fiscal nr. 0018 din 26 mai 2016.

La notificările cu nr. 186 din 27 mai 2016, f/n din 01 iunie 2016 și nr. 1878

din 21 iunie 2016 adresate către SRL ,,Ev-Kon”, ultimul a întocmit Acordul prin

care a recunoscut drepturile exclusive ale proprietarului The Lois Vuitton Malletier

company asupra mărcii vizate, acceptând faptul că a încălcat drepturile statutare

ale mărcilor și admițând că a prezentat în mod fals produse ca fiind ale

proprietarului Lois Vuitton Malleter company, încălcând drepturile comune ale

acestuia, prezentând scuze pentru aceste încălcări.

Totodată, SRL ,,Ev-Kon” și-a asumat obligația de a nu importa, produce,

vinde și/sau oferi spre vânzare, a face publicitate, a avea de a face direct sau

indirect cu bunurile inscripționate cu aceste mărci sau oricare altă marcă similară

până la confuzie ce încalcă drepturile mărcilor înregistrate de proprietar, ori să

întocmească orice alt act de prezentare în mod fals a bunurilor ca fiind ale

proprietarului.

Prin același acord s-a indicat că SRL ,,Ev-Kon” nu deține la moment în

posesia sa bunuri inscripționate cu mărcile sau orice altă marcă similară pentru a fi

predate proprietarului în scopul de a fi distruse, fiind în imposibilitate de a divulga

numele și adresele persoanelor/companiilor/entităților implicate în procesul de

import neautorizat/producere/vânzare de produse contrafăcute/produse

prejudicioase vândute cu referință la mărci, specificând că produsul procurat la 26

mai 2016 - blugii de marca Tommy Hilfinger din imaginea anexată la actul de

constatare s-a aflat în containerul de 1611 kg de îmbrăcăminte în asortiment,

expediat din Germania, care a fost primit la 07 mai 2016.

La fel, SRL ,,Ev-Kon” a declarat că nu a importat și nu a oferit spre vânzare

mărfuri inscripționate cu mărcile indicate.

În acest context, instanța de recurs reține că SRL ,,Ev-Kon” a recunoscut

drepturile exclusive ale The Lois Vuitton Malletier company și Tommy Hilfiger

Licensing BV asupra mărcilor deținute, acceptând faptul că a încălcat drepturile

statutare ale mărcilor și că a prezentat în mod fals produsele dispuse spre

comercializare ca fiind ale titularilor de drept.

Prin urmare, instanța de recurs conchide că prin folosirea de către SRL ,,Ev-

Kon”, fără acordul proprietarilor mărcilor, a unor însemne identice cu mărcile

înregistrate ce aparțin acestora, se aduce atingere drepturilor de proprietate

intelectuală, consumatorul fiind indus în eroare cu privire la originea produselor, în

consecință fiind prejudiciată reputația unor mărci de notorietate mondială, acțiuni

ce se resimt atât prin pierderi de ordin material, cât și moral, care nu pot fi

compensate decât prin plata unor despăgubiri.

În conformitate cu art. 14 alin. (1) Cod civil, persoana lezată într-un drept al

ei poate cere repararea integrală a prejudiciului cauzat astfel.

În speță, prezintă relevanță prevederile art. 72 din Legea privind protecția

mărcilor nr. 38-XVI din 29 februarie 2008, potrivit cărora la cererea părții lezate,

pârâtul care a încălcat drepturile asupra unei mărci cu bună știință sau având

7

motive rezonabile de a ști acest lucru va repara titularului de drepturi pagubele pe

care acesta le-a suportat în mod real din cauza încălcării drepturilor sale.

La stabilirea despăgubirilor se va ține cont de toate aspectele relevante, cum

ar fi consecințele economice negative, inclusiv beneficiul ratat, suferite de partea

lezată, beneficiile realizate pe nedrept de pârât și, după caz, de alte aspecte, cum ar

fi dauna morală cauzată titularului de drept prin încălcarea drepturilor sale; sau

poate fi fixată, ca alternativă, o sumă unică pe baza unor elemente, cum ar fi, cel

puțin, valoarea royalty sau încasările care ar fi fost datorate în cazul în care pârâtul

ar fi cerut autorizația de a utiliza marca respectivă.

În cazul când a comis o încălcare din neștiință sau fără a avea motive

rezonabile de a ști acest lucru, contravenientul se obligă să recupereze beneficiile

ratate sau pagubele aduse titularului de drepturi, stabilite conform legii.

Prin prisma art. 118 Cod de procedură civilă, fiecare parte trebuie să

dovedească circumstanțele pe care le invocă drept temei al pretențiilor și obiecțiilor

sale dacă legea nu dispune altfel.

În acest sens, instanța de recurs în contextul normelor de drept citate, reține că

din probele administrate pe parcursul examinării cauzei, nu s-a constatat cu

certitudine venitul obținut de către SRL ,,Ev-Kon” în urma comercializării

produselor cu mărcile nominalizate.

Astfel, în privința reparării pagubelor suportate de către titularii de drepturi

sub formă de despăgubiri materiale în sumă de 211490 lei, The Lois Vuitton

Malletier company și Tommy Hilfiger Licensing BV și-au întemeiat pretențiile

corespunzătoare pe informațiile contabile pretins a fi eliberate de către Biroul

Național de Statistică, ce atestă veniturile încasate de SRL ,,Ev-Kon” în perioada

anilor 2011-2015.

În corespundere cu informația prezentată, rezultă că venitul din vânzări al

SRL ,,Ev-Kon” pentru anul 2011 a constituit suma de 4799042 de lei, pentru anul

2012 suma de 4825489 de lei, pentru anul 2013 suma de 5990374 de lei, pentru

anul 2014 suma de 5529402 lei și pentru anul 2015 venitul obținut a constituit

suma de 4902365 de lei, în consecință prejudiciul material calculat de reclamanți

coroborat cu prevederile art. 72 alin. (1) lit. b) din Legea privind protecția mărcilor,

fiind constituit din 1% din încasările SRL ,,Ev-Kon” obținute anual în sumă de

211490 de lei.

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții

Supreme de Justiție menționează că aceste informații nu au putere probatorie și nu

dovedesc circumstanțele invocate, reprezentând doar simple tabele care nu

confirmă proveniența acestora și faptul că au fost eliberate de deținătorul

informațiilor respective și prin urmare, nu pot fi puse la baza unei hotărâri

judecătorești, or, în conformitate cu art. 139 alin. (2) Cod de procedură civilă, la

evaluarea documentelor și altor înscrisuri, instanța judecătorească trebuie să se

încredințeze, în raport cu alte probe, că documentul ori un alt înscris este emis de

autoritatea autorizată, că este semnat de persoana împuternicită, că documentul

conține toate elementele prescriptibile unor astfel de documente.

În același timp, reclamanții-recurenți au calculat suma prejudiciului material

pentru o perioadă de 5 ani (2011-2015), pe când la materialele dosarului lipsesc

probe ce ar dovedi că SRL ,,Ev-Kon” a realizat comercializarea mărfurilor în

8

perioada de până la 26 mai 2016, fapt pentru care instanțele de judecată corect au

stabilit că nu există temei legal pentru adjudecarea sumelor pretinse.

Totuși, instanța de recurs reține că deși The Lois Vuitton Malletier company

și Tommy Hilfiger Licensing BV nu au probat întinderea prejudiciului material,

aceștia nu pot fi lipsiți de o satisfacție echitabilă sub aspect moral, având în vedere

că la caz s-a constatat încălcarea unui drept asupra mărcilor deținute de către

aceștia prin atingerea directă adusă imaginii titularilor de drepturi, exprimată prin

folosirea neautorizată a semnului identic cu marca lor.

În temeiul art. 16 alin. (1) și (2) Cod civil, instanța de judecată stabilește felul

despăgubirii în funcție de circumstanțe. Ea va lua hotărâre diferită de cererea

păgubitului numai din motive întemeiate.

Instanța de judecată, adoptând hotărâre cu privire la reparația prejudiciului,

obligă autorul prejudiciului să pună la dispoziție un bun de același gen și de

aceeași calitate, să repare bunul pe care l-a deteriorat ori să compenseze integral

prin echivalent bănesc prejudiciul cauzat.

În concordanță cu prevederile art. 1422 alin. (1) și (2) Cod civil, în cazul în

care persoanei i s-a cauzat un prejudiciu moral (suferințe psihice sau fizice) prin

fapte ce atentează la drepturile ei personale nepatrimoniale, precum și în alte cazuri

prevăzute de legislație, instanța de judecată are dreptul să oblige persoana

responsabilă la reparația prejudiciului prin echivalent bănesc. Prejudiciul moral se

repară indiferent de existența și întinderea prejudiciului patrimonial.

Potrivit art. 1423 alin. (1) Cod civil, mărimea compensației pentru prejudiciu

moral se determină de către instanța de judecată în funcție de caracterul și

gravitatea suferințelor psihice sau fizice cauzate persoanei vătămate, de gradul de

vinovăție al autorului prejudiciului, dacă vinovăția este o condiție a răspunderii, și

de măsura în care această compensare poate aduce satisfacție persoanei vătămate.

În acest sens, prevederile art. 72 alin. (1) lit. a) din Legea privind protecția

mărcilor, conțin o enumerare cu caracter exemplificativ a aspectelor, pe care

instanța urmează să le ia în considerare, la stabilirea despăgubirilor, printre acestea

fiind și prejudiciul moral cauzat.

Din interpretarea coroborată a acestor prevederi legale aplicate la

particularitățile speței, instanța de recurs consideră că concluzia instanțelor

judecătorești inferioare referitoare la respingerea cerinței de reparare a

prejudiciului moral, nu este una legală și întemeiată, întrucât la caz, există

suficiente criterii care asigură caracterul prejudiciului moral suportat de către

titularii drepturilor exclusive asupra mărcilor.

Astfel, nu poate fi reținută concluzia primei instanțe și a instanței de apel

precum că comercializarea a două unități de vestimentație cu mărcile reclamanților

ar avea efecte atât de grave încât ar necesita compensarea pecuniară a unui

prejudiciu în mărimea solicitată de 211490 lei, care este una considerabilă, or,

instanța de recurs reține că solicitarea unui prejudiciu moral exagerat, nu conduce

automat la respingerea totală a daunelor morale.

Prin urmare, apreciind în ansamblu circumstanțele speței și având în vedere

principiile compensării echitabile și rezonabile a prejudiciului moral, natura

dreptului lezat, gradul de cunoaștere a mărcii, eforturile titularului pentru

asigurarea și menținerea calității deosebite a produselor astfel marcate, diluarea

9

prestigiului în urma încălcării dreptului, precum și durata încălcării acestui drept,

instanța de recurs constată existența motivelor întemeiate de a acorda The Lois

Vuitton Malletier company și Tommy Hilfiger Licensing BV prejudiciul moral în

sumă de 50 000 lei, pentru fiecare, sumă care, în opinia instanței de recurs poate fi

considerată ca o compensare ce ar aduce satisfacție echitabilă prin atingerea

drepturilor încălcate.

De altfel, instanța de recurs prin prisma art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea

privind protecția mărcilor nr. 38-XVI din 29 februarie 2008, menționează că

mărcile din litigiu au dobândit un renume pe teritoriul Republicii Moldova și prin

folosirea unor semne identice cu mărcile titularilor de drept, fără motive

întemeiate, se profită de caracterul distinsctiv sau de renumele mărcii, fapt ce

cauzează titlularului un prejudiciu moral.

Totodată, instanța de recurs observă că mărimea compensației solicitate spre

încasare de către The Lois Vuitton Malletier company și Tommy Hilfiger

Licensing BV cu titlu de reparare a prejudiciului moral în sumă de 211490 lei, este

una excesivă, motiv din care nu poate fi satisfăcută integral.

În această ordine de idei, existența încălcărilor de către SRL ,,Ev-Kon”

constituie temei pentru a interzice acestuia folosirea neautorizată, prin acte de

comerț, import, export, distribuție și orice alt act comercial a mărfurilor cu mărcile

companiilor The Lois Vuitton Malletier company și Tommy Hilfiger Licensing

BV, cerință care în corespundere cu prevederile sus-enunțate, întemeiat a fost

admisă de către instanțele de judecată și care, de altfel nu a fost contestată.

Într-un alt context, cu toate că produsele comercializate de SRL ,,Ev-Kon”

inscripționate cu marca Louis Vuitton și Tommy Hilfiger, încalcă drepturile

exclusive asupra mărcilor companiilor, instanța de recurs consideră că nu poate fi

admisă cerința acestora privind constatarea faptului că produsele sunt contrafăcute,

deoarece din materialele dosarului rezultă că însuși experții companiilor au

constatat faptul contrafacerii produselor și prin urmare, nu se necesită constatarea

suplimentară a acestui fapt.

În conformitate cu art. 67 alin. (1) și (2) al Legii privind protecția mărcilor nr.

38-XVI din 29 februarie 2008, dacă în procesul examinării unui litigiu se constată

că sunt încălcate drepturile asupra unei mărci, instanța de judecată poate cere ca

informațiile privind originea și rețelele de distribuție a produselor care încalcă un

drept asupra mărcii să fie furnizate de contravenient și/sau de orice altă persoană

care: a) a fost găsită în posesia produselor contrafăcute destinate comercializării; b)

a fost găsită beneficiind, în scop comercial, de servicii cu produse contrafăcute; c)

a fost găsită prestând, în scop comercial, servicii utilizate în activități de

contrafacere; sau d) a fost indicată, de către persoana menționată la lit.a), b) sau c),

ca fiind implicată în acțiunile de fabricare, producere sau distribuire a produselor

ori de prestare a serviciilor.

Informațiile menționate la alin.(1) cuprind, după caz: numele și adresa

producătorului, distribuitorului, furnizorului, deținătorilor anteriori ai mărfurilor,

precum și ale vânzătorilor angro și cu amănuntul predestinați; date despre

cantitățile de produse fabricate, livrate, primite sau comandate, precum și despre

prețul acestora.

10

Sub acest aspect, cerințele The Lois Vuitton Malletier company și Tommy

Hilfiger Licensing BV cu privire la obligarea SRL ,,Ev-Kon” să furnizeze toată

informația cu privire la originea și rețelele de distribuție a produselor ce încalcă

drepturile asupra mărcilor, adică numele și adresa producătorului, distribuitorului,

furnizorului, deținătorilor anteriori ai mărfurilor, precum și ale vânzătorilor angro

și cu amănuntul predestinați și date despre cantitățile de produse fabricate, livrate,

primite sau comandate, precum și despre prețul acestora, corect au fost respinse de

către instanțele de judecată, dat fiind că informațiile corespunzătoare, în măsura

posibilităților, au fost deja oferite de către SRL ,,Ev-Kon” prin acordul semnat de

către acesta, iar la materialele dosarului lipsesc probe ce ar dovedi că SRL ,,Ev-

Kon” dipune și de alte date decât cele menționate.

Totodată, instanțele de judecată cu certitudine au stabilit că SRL ,,Ev-Kon” nu

deține altă marfă ce poartă marca Lois Vuitton și Tommy Hilfiger, motiv din care

nu există temei legal nici pentru obligarea acestuia de a transmite marfa inexistentă

pentru a fi distrusă.

Cu referire la solicitarea recurenților privind obligarea SRL ,,Ev-Kon” la

semnarea acordului prezentat de The Lois Vuitton Malletier company și Tommy

Hilfiger Licensing BV prin care sunt recunoscute drepturile acestora asupra

mărcilor înregistrate pe teritoriul Republicii Moldova, instanțele de judecată corect

au respins această pretenție, având în vedere că acordul respectiv reprezintă un act

juridic bilateral, iar instanța de judecată nu poate substitui consimțământul părții

decât în cazurile expres prevăzute de Lege.

În corespundere cu reglementările art. 73 alin. (1) al Legii privind protecția

mărcilor nr. 38-XVI din 29 februarie 2008, în cadrul acțiunilor privind încălcarea

drepturilor protejate asupra mărcii, instanța judecătorească competentă poate să

ordone, la cererea reclamantului și pe cheltuiala persoanei care a încălcat dreptul

protejat, măsuri corespunzătoare, în scopul difuzării informației privind hotărârea

judecătorească, inclusiv afișarea acesteia, precum și publicarea integrală sau

parțială a hotărârii.

Din analiza dispoziției citate, instanța de recurs constată necesitatea admiterii

cerinței cu privire la obligarea SRL ,,Ev-Kon” de a publica în presă dispozitivul

hotărârii judecătorești, întrucât această măsură întrunește temeiurile stabilite de

norma dată, fiind rezultată din acțiunile de încălcare a drepturilor protejate asupra

mărcilor, respectiv hotărârea primei instanțe și decizia instanței de apel în această

parte urmează a fi casate.

În conformitate cu art. 96 alin. (1) și (11) Cod de procedură civilă, instanța

judecătorească obligă partea care a pierdut procesul să compenseze părții care a

avut câștig de cauză cheltuielile ei de asistență juridică, în măsura în care acestea

au fost reale, necesare și rezonabile. Cheltuielile menționate la alin.(1) se

compensează părții care a avut câștig de cauză dacă aceasta a fost reprezentată în

judecată de un avocat.

Pornind de la jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, pentru ca

costurile și cheltuielile să fie incluse în suma acordată, trebuie să se stabilească

dacă acestea au fost cu adevărat suportate, au fost necesare și că au o valoare

rezonabilă (Nilsen și Johnsen împotriva Norvegiei [GC] nr. 23.118/93, paragraful

62, CEDO 1999-VIII).

11

La determinarea cuantumului compensației acordate, instanța de judecată,

pentru a face o apreciere corectă, va ține cont de: complexitatea cauzei; noutatea și

dificultatea întrebărilor juridice ridicate de speță; aportul avocatului și soluționarea

cauzei; timpul și munca depusă de către avocat; rezultatul obținut; restricțiile de

timp impuse de client și de circumstanțele cauzei; justificarea și ponderea

mijloacelor de apărare utilizate în cauză; suma despăgubirilor pretinse/obținute în

cauză; precum și alți factori, la discreția instanței.

Pentru dovada cheltuielilor suportate, prin prisma practicii CEDO, se

evidențiază necesitatea prezentării de către partea care pretinde compensarea

cheltuielilor a următoarelor documente: dovada achitării onorariilor avocaților

(copii de pe dispozițiile de plată prin virament sau bonurile de plată); copia de pe

facturile de strictă evidență, emisă pentru clienți-persoane juridice și în alte cazuri

stabilite de legislație; listă detaliată a actelor/acțiunilor efectuate de avocat și orarul

timpului aferent acestora (cu tariful și orarul).

Astfel, din materialele cauzei rezultă că The Lois Vuitton Malletier company

și Tommy Hilfiger Licensing BV au suportat cheltuieli pentru asistența juridică

acordată în prezenta cauză în sumă de 25 000 lei, potrivit extrasului de cont din 24

noiembrie 2016 (f.d.89).

În acest sens, la materialele dosarului a fost anexat și raportul privind

activitatea avocatului în cauza dată, din care rezultă numărul de ore și descrierea

activităților efectuate (f.d.88).

Prin urmare, raportând dispozițiile normelor legale și principiile CEDO la

circumstanțele descrise, instanța de recurs consideră că cheltuielile de judecată

pentru acordarea asistenței juridice în prezenta cauză, au fost reale, necesare și

rezonabile pentru efectuarea actelor procesuale efectuate, din care considerente

urmează a fi încasate în mărimea solicitată de 25 000 lei.

În rest, cerința recurenților cu privire la încasarea cheltuielilor în sumă de

11000 lei pentru întocmirea scrisorii de preîntâmpinare și a actului de constatare a

faptelor și stărilor de fapt, corect a fost respinsă deoarece acestea nu fac parte din

cheltuieli de judecare a cauzei cuprinse în art. 90 Cod de procedură civilă.

Reieșind din considerentele menționate, Colegiul civil, comercial și de

contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de

a admite recursul declarat de The Lois Vuitton Malletier company și Tommy

Hilfiger Licensing BV, a casa decizia instanței de apel și hotărârea primei instanțe

în partea în care au fost respinse cerințele cu privire la repararea prejudiciului

moral și obligarea de a publica în presă dispozitivul hotărârii judecătorești, precum

și în partea încasării cheltuielilor de judecată cu titlu de asistență juridică, și a

emite în această parte o nouă hotărâre de admitere a acestor cerințe, cu menținerea

în rest a hotărârilor contestate.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. b), art. 445 alin. (3) Cod de procedură

civilă, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții

Supreme de Justiție

d e c i d e:

Se admite recursul declarat de The Lois Vuitton Malletier company și

Tommy Hilfiger Licensing BV.

12

Se casează decizia din 7 iunie 2018 a Curții de Apel Chișinău și hotărârea

din 26 iunie 2017 a Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani, în cauza civilă la cererea

de chemare în judecată depusă de The Lois Vuitton Malletier company și Tommy

Hilfiger Licensing BV împotriva Societății cu Răspundere Limitată ,,Ev-Kon” cu

privire la apărarea drepturilor exclusive asupra mărcilor, în partea respingerii

cerințelor cu privire la repararea prejudiciului moral și obligarea de a publica în

presă dispozitivul hotărârii judecătorești, precum și în partea încasării cheltuielilor

de judecată cu titlu de asistență juridică, și în această parte se emite o hotărâre nouă

prin care:

Se admite parțial cerința The Lois Vuitton Malletier company și Tommy

Hilfiger Licensing BV cu privire la repararea prejudiciului suportat de titularii de

drepturi a mărcilor sub formă de despăgubiri morale.

Se încasează din contul Societății cu Răspundere Limitată ,,Ev-Kon” în

beneficiul The Lois Vuitton Malletier company și Tommy Hilfiger Licensing BV

prejudiciul moral în sumă de 50 000 (cincizeci mii) lei, pentru fiecare.

Se obligă Societatea cu Răspundere Limitată ,,Ev-Kon” să publice în presă

pe cheltuiala sa dispozitivul hotărârii judecătorești.

Se încasează din contul Societății cu Răspundere Limitată ,,Ev-Kon” în

beneficiul The Lois Vuitton Malletier company și Tommy Hilfiger Licensing BV

cheltuielile de judecată pentru acordarea asistenței juridice în sumă de 25 000

(douăzeci și cinci mii) lei.

În rest, decizia din 7 iunie 2018 a Curții de Apel Chișinău și hotărârea din 26

iunie 2017 a Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani, se mențin.

Decizia este irevocabilă.

Președintele ședinței, judecătorul Valeriu Doagă

judecătorii Svetlana Filincova

Nina Vascan

Victor Burduh

Tamara Chișca-Doneva

13