2ra-2520/18 — încasarea datoriei, dobânzii de întârziere și a cheltuielilor de judecată

Dosarul nr. 2ra-2520/2018

Prima instanță, Judecătoria Ungheni, sediul Nisporeni (M. Ulinici)

Instanța de apel, Curtea de Apel Chișinău (M. Guzun, V. Buhnaci, L.Pruteanu).

ÎNCHEIERE

12 decembrie 2018 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului, judecătorul Ala Cobăneanu

judecătorii Dumitru Mardari

Galina Stratulat

examinând admisibilitatea recursului declarat de către Nicolae Timofte,

în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de Nicolae Timofte

împotriva Societății cu Răspundere Limitată „Univers-Vin” cu privire la încasarea

datoriei, a dobânzii de întârziere și a cheltuielilor de judecată,

împotriva deciziei din 14 august 2018 a Curții de Apel Chișinău, prin care s-

a admis apelul declarat de Societatea cu Răspundere Limitată „Univers-Vin” s-a

casat hotărârea din 06 aprilie 2018 a Judecătoriei Ungheni, sediul Nisporeni și s-a

emis o hotărâre nouă de respingere a acțiunii,

c o n s t a t ă :

La 09 februarie 2016 Nicolae Timofte a depus cerere de chemare în judecată

împotriva SRL „Univers-Vin” cu privire la încasarea datoriei, a dobânzii de

întârziere și a cheltuielilor de judecată.

În motivarea acțiunii a menționat că, la 14 aprilie 2013 ca vânzător și SRL

„Univers - Vin ” ca cumpărător au semnat actul de achiziție a mărfurilor seria AH

539150, prin care pârâtul a primit marfă - vin roșu, sortul „Izabela” în cantitate de

47 960 de litri și s-a obligat să achite vânzătorului prețul mărfii în sumă de 311 740

de lei, însă obligația nu a fost executată, deși oferta a fost acceptată prin preluarea

mărfii.

A relatat că, la 26 noiembrie 2015 a expediat în adresa pârâtului o somație

prin care a solicitat achitarea benevolă a datoriei, însă, administratorul SRL „Univers

- Vin ” l-a anunțat telefonic că nu recunoaște datoria, deoarece marfa transmisă nu

corespunde calității, drept urmare a propus ca reclamantul să-și ia marfa înapoi.

A considerat că, amânarea și neexecutarea obligației de plată, omiterea

solicitărilor creditorului denotă o rea - credință din partea administrației SRL

„Univers - Vin ”.

1

Astfel, reieșind din faptul că pârâtul nu și-a onorat obligația de achitare a

prețului mărfii primite, recurentul consideră că este îndreptățit de a solicita și

dobânda de întârziere.

În acest sens a relevat că, actul de achiziție a mărfurilor, fiind reglementat de

normele de încheiere a contractului de vânzare-cumpărare, este pe deplin executat

atunci când cumpărătorul predă marfa, iar vânzătorul achită prețul.

Conform naturii tranzacției, având ca obiect un produs de consum, prețul

trebuia achitat imediat de către cumpărător, fapt ce nu a fost realizat până în prezent.

Drept urmare cumpărătorul se află în întârziere din momentul acceptării ofertei prin

preluarea mărfii de la cumpărător la data de 14 aprilie 2013.

Reclamantul a solicitat încasarea datoriei ce reprezintă prețul pentru achiziția

mărfii în baza actului de achiziție din 14 aprilie 2013, în sumă de 311 470 de lei, a

dobînzii de întârziere pentru perioada 14 aprilie 2013 – 08 februarie 2016, în sumă

de 152 462, 21 de lei, a cheltuielilor de judecată ce constau din plata pentru asistență

juridică în valoare de 3 500 de lei și taxa de stat în mărime de 9 344, 10 lei.

Prin hotărârea din 06 aprilie 2018 a Judecătoriei Ungheni, sediul Nisporeni,

s-a admis acțiunea; s-a încasat de la SRL „Univers-Vin” în beneficiul lui Timofte

Nicolae datoria conform contractului de vânzare - cumpărare în sumă de 311 470 de

lei, dobânda de întârziere în mărime de 152 462, 21 de lei, cheltuielile de asistență

juridică în sumă de 3 500 de lei și cheltuielile de judecată legate de achitarea taxei

de stat în mărime de 9 344, 10 lei; s-a încasat de la SRL „Univers-Vin” în beneficiul

statului taxa de stat în mărime de 4 573, 87 de lei.

La 18 aprilie 2018 SRL „Univers-Vin” a depus cerere de apel împotriva

hotărârii din 06 aprilie 2017 a Judecătoriei Ungheni, sediul Nisporeni, solicitând

admiterea acesteia, casarea hotărârii primei instanțe cu emiterea unei noi hotărâri de

respingere a acțiunii.

Prin decizia din 14 august 2018 a Curții de Apel Chișinău s-a admis apelul

declarat de SRL „Univers-Vin”, s-a casat hotărârea din 06 aprilie 2018 a Judecătoriei

Ungheni, sediul Nisporeni și s-a emis o hotărâre nouă prin care acțiunea s-a respins

ca neîntemeiată.

La 18 octombrie 2018 Nicolae Timofte a declarat recurs împotriva deciziei

din 14 august 2018 a Curții de Apel Chișinău, solicitând admiterea recursului,

casarea deciziei instanței de apel și menținerea hotărârii primei instanțe.

În motivarea recursului a indicat dezacordul cu decizia instanței de apel,

menționând că la emiterea deciziei nu au fost constatate și elucidate pe deplin

circumstanțele importante pentru soluționarea cauzei.

Totodată a relatat că nu poate fi menținută constatarea instanței de apel

precum că actul de achiziție seria AH 539150 nu poate fi eliberat de SRL „Univers-

Vin”, deoarece actul de achiziție dat este la evidența intimatului, fapt confirmat prin

factura fiscală seria TS 0122735 și certificatul ÎS Editura de Imprimare „Statistica”

din 12 ianuarie 2018.

A menționat că valabilitatea actului de achiziție se confirmă prin rezultatul

expertizei nr.446-467 din 03 august 2017, iar faptul că semnătura de la rubrica

„primit marfa” nu aparține lui Vasile Roșca nu este un factor esențial și nu neagă

existența tranzacției.

2

Consideră că instanța de apel nefondat a combătut veridicitatea actului de

achiziție, or, acesta respectă forma și conținutul prevăzut în normele legale, inclusiv

expuse în Instrucțiunea privind modul de completare a actului de achiziție a

mărfurilor aprobat prin Ordinul Ministrului Finanțelor nr.130 din 30 septembrie

2010.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) Codul de procedură civilă, recursul se

declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale,

dacă legea nu prevede altfel.

Curtea de Apel Chișinău a pronunțat decizia contestată la 14 august 2018.

Materialele cauzei atestă că decizia instanței de apel a fost expediată în adresa

părților la 13 septembrie 2018, însă la materialele cauzei lipsește dovada

recepționării acesteia de către recurent.

Astfel, recursul, declarat la 18 octombrie 2018, este în termen.

În conformitate cu art. 439 alin. (2) Codul de procedură civilă, după parvenirea

dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilității recursului,

dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înștiințarea despre necesitatea

depunerii obligatorii a referinței timp de o lună de la data primirii acesteia. În cazul

neprezentării referinței în termenul stabilit, admisibilitatea recursului se decide în

lipsa acesteia.

În conformitate cu art. 439 alin. (3) Codul de procedură civilă, judecătorul

raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor invocate în recurs și

face un raport verbal în fața completului de judecată instituit în conformitate cu alin.

(2).

Examinând temeiurile invocate în recurs în raport cu materialele cauzei,

completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursul este inadmisibil din următoarele motive.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) Cod de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a

normelor de drept procedural.

Alineatele (2) și (3) aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau

aplicate eronat, iar alin. (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate

la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care

acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a cauzei sau în cazul în care

instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească

a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și

libertăților fundamentale ale omului.

Completul Colegiului menționează că Nicolae Timofte în cererea de recurs nu

a invocat niciunul din temeiurile de declarare prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) sau

(4) din Codul de procedură civilă.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) Cod de procedură civilă, cererea de recurs

se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile

prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4).

În conformitate cu art. 440 alin. (1) Codul de procedură civilă, în cazul în care

se constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din 3

3

judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra

inadmisibilității recursului. Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 și nu

conține nicio referire cu privire la fondul recursului.

Completul judiciar indică că procedura admisibilității constă în verificarea

faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. 432

alin. (2) și (3) din Codul de procedură civilă, fără a se examina temeinicia lor.

În acest sens, completul reiterează prin prisma jurisprudenței CtEDO că „... art.

6 § 1 al Convenției, nu impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanță

de recurs, întemeindu-se pe dispoziții legale specifice, respinge recursul declarat

împotriva sentinței pronunțate de o instanță inferioară, ca fiind lipsit de șanse de

succes.” (cauza Rebai și alții contra Franței, Comisia Europeană a Drepturilor

Omului, 25 februarie 1995, nr.26561/1995).

Astfel, din considerentele menționate și având în vedere faptul că, instanța de

apel a examinat cauza sub toate aspectele, cu respectarea normelor de procedură și

aplicarea corectă a legii materiale, iar în esența lor argumentele recursului au fost

verificate minuțios la judecarea cauzei în ordine de apel, completul Colegiului civil,

comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la

concluzia de a considera recursul declarat de Nicolae Timofte, ca inadmisibil.

În conformitate cu art. 270, art. 433 lit. a) și art. 440 alin. (1) Cod de procedură

civilă, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție

d i s p u n e :

Se consideră inadmisibil recursul declarat de Nicolae Timofte.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Ala Cobăneanu

judecătorii Dumitru Mardari

Galina Stratulat

4