2ra-2509/18 — incasarea datoriei, penalitatii si dobinzii de intirziere

2ra-2509/18 — incasarea datoriei, penalitatii si dobinzii de intirziere (Curtea Supremă de Justiție, 2018)

Dosarul nr. 2ra-2509/18

Prima instanță: (Judecătoria Chișinău, sediul Rîșcani) N. Arabadji

Instanța de apel: (Curtea de Apel Chișinău) A. Panov, V. Cotorobai, M. Anton

Î N C H E I E R E

12 decembrie 2018 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele completului, judecătorul Ala Cobăneanu

judecătorii Galina Stratulat

Dumitru Mardari

examinând admisibilitatea recursului declarat de către Cara Roman, reprezentat

de avocatul Cernolev Ion,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Organizația de

Microfinanțare ”Creditplus” împotriva lui Cara Roman cu privire la încasarea

datoriei, dobânzii, penalității de întârziere și cererea reconvențională depusă de Cara

Roman împotriva Organizației de Microfinanțare ”Creditplus” cu privire la declararea

nulității clauzelor contractului de credit,

împotriva deciziei din 07 iunie 2018 a Curții de Apel Chișinău, prin care s-a

admis apelul declarat de Organizația de Microfinanțare ”Creditplus”, s-a casat parțial

hotărârea din 14 iulie 2017 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani și s-a pronunțat în

această parte o nouă hotărâre,

c o n s t a t ă :

La 20 august 2015 Organizația de Microfinanțare ”Creditplus” a depus cerere de

chemare în judecată împotriva lui Cara Roman cu privire la încasarea datoriei,

dobânzii, penalității de întârziere.

În motivarea acțiunii, reclamantul a menționat că la 07 mai 2014 între

Organizația de Microfinanțare ”Creditplus” și Cara Roman a fost încheiat contractul

de credit nr. 400048/1, conform căruia ultimului i-a fost acordat împrumutul în sumă

de 20 000 lei și urma să restituie conform contractului pînă la data de 07 mai 2016

suma de 32 816 lei, care include suma împrumutului și dobânda.

De asemenea reclamantul a specificat că pentru nerespectarea termenului de

rambursare a împrumutului, Cara Roman s-a angajat să achite penalitate contractuală

raportată la durata de întârziere pentru restituirea împrumutului.

1

A susținut reclamantul că Cara Roman nu și-a onorat obligațiunea de restituire a

creditului și astfel la data de 17 iunie 2015, 29 iunie 2015 și 09 iulie 2015, pârâtul a

fost înștiințat despre faptul nerespectării clauzelor contractuale și acordarea

termenului pentru conformarea cerințelor, însă aceste notificări nu au fost executate

de Cara Roman.

La fel reclamantul a invocat că la 22 iulie 2015 pârâtului i-a fost transmisă

notificarea, prin care a fost informat repetat despre nerespectarea clauzelor

contractuale și despre rezilierea anticipată unilaterală a contractului și obligațiunea

returnării creditului, dobânzii calculate, penalităților și penalităților calculate.

Reclamantul a solicitat, incluziv prin cererile de concretizare, încasarea de la

Cara Roman a sumei de 12 387 de lei cu titlu de împrumut nerestituit, încasarea

sumei de 3 621 de lei cu titlu de dobândă, încasarea sumei de 2 250 de lei cu titlu de

penalitate, încasarea sumei de 5 000 lei cu titlu de penalitate contractuală, încasarea

sumei de 3 062,82 de lei cu titlu de dobândă de întârziere, încasarea sumei de 786,67

de lei cu titlu de inflației, încasarea sumei de 2 500 de lei cu titlu de cheltuieli de

asistență juridică, încasarea sumei de 56,20 de lei cu titlu de cheltuieli poștale,

încasarea sumei de 13,50 de lei cu titlu de comision bancar și încasarea sumei de

890,30 de lei cu titlu de taxă de stat, iar în total suma de 30 567,51 de lei (f.d. 106-

107).

La 27 iunie 2017 Cara Roman a depus cerere reconvențională împotriva

Organizației de Microfinanțare ”Creditplus” cu privire la declararea nulității clauzelor

contractului de credit (f.d. 85-90).

În motivarea cererii reconvenționale, Cara Roman a menționat că în contractul

de credit pentru consumatori nr. 400048/1 din 07 mai 2014 în pct. 3.1 este stabilită

rata dobânzii în mărime de 30,04% anual.

A relatat că această dobândă nu se află într-o relație rezonabilă cu rata de bază a

Băncii Naționale a Moldovei.

De asemenea a specificat că potrivit pct. 6.3 din contractul de credit, în cazul în

care consumatorul nu rambursează creditul, parțial sau total în termenul de

rambursare a creditului, Creditorul are dreptul să aplice o penalitate contractuală de

întârziere în sumă de 50 de lei pentru fiecare zi de întârziere, dar nu mai mult de 6

luni.

Totodată a invocat că fiind abuzive clauzele contractuale prevăzute în pct. 6.8

din contractul de credit, care prevede că în cazul în care consumatorul nu achită

plățile restante în mărimea și termenul indicat în somația expediată prin a treia

notificare și consumatorul întârzie să achite plățile datorate conform termenelor și

condițiilor din graficul de plăți, creditorul declară scadente și plătibile imediat toate

plățile conform contractului de credit și reziliază în mod unilateral contractul de

credit, aplicând suplimentar consumatorului o penalitate în mărime de 25 % din

valoarea creditului acordat.

La fel consideră ilegale prevederile pct. 6.5, 6.6 și 6.7 din contractul de credit,

care prevăd încasarea comisioanelor de recuperare a creditului pentru notificare în

valoare de 100, 200 și 300 de lei.

A reiterat, conform art. 4 alin. (1) din Legea privind clauzele abuzive în

contractele încheiate cu consumatorii nr. 256 din 09 noiembrie 2011, se interzice

2

comercianților să includă clauze abuzive în contractele încheiate cu consumatorii.

Orice clauză abuzivă introdusă în astfel de contracte este considerată nulă din

momentul încheierii lor.

Cara Roman a solicitat declararea nulă și fără efecte juridice a punctelor 6.3, 6.5,

6.6, 6.7 și 6.8 din contractul de credit pentru consumatori din 07 mai 2014 încheiat cu

Organizația de Microfinanțare ”Creditplus”; declararea parțial nulă și fără efecte

juridice a pct. 3.1 din contractul de credit în partea în care stabilește o dobândă în

mărime de 30,04% anual, urmând a fi redusă la 10,25% anual.

Prin hotărârea din 14 iulie 2017 a Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani, s-a

respins cererea de chemare în judecată depusă de Organizația de Microfinanțare

”Creditplus”.

S-a admis parțial cererea reconvențională depusă de Cara Roman.

S-a constatat nulitatea pct. 6.3, 6.5, 6.6, 6.7 și 6.8 din contractul de credit pentru

consumatori nr. 400048/1 din 07 mai 2014.

S-a constatat nulitatea parțială a pct. 3.1 al contractului de credit pentru

consumatori nr. 400048/1 din 07 mai 2014 în partea stabilirii dobânzii de 30,04% cu

reducerea acesteia la 21,98%.

În rest, cererea reconvențională depusă de Cara Roman s-a respins.

Prin decizia din 07 iunie 2018 a Curții de Apel Chișinău, s-a admis apelul

declarat de Organizația de Microfinanțare ”Creditplus”, s-a casat parțial hotărârea din

14 iulie 2017 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani și s-a pronunțat în această parte

o nouă hotărâre.

Pentru a decide astfel, instanța de apel cu referire la circumstanțele cauzei a

reținut că clauza contractuală ce instituie o dobândă anuală aferentă împrumutului

acordat în mărime de 30,04% este parțial lovită de nulitate.

Astfel instanța de apel a concluzionat că rata anuală a dobânzii contractuale ce ar

corespunde exigențelor legale constituie 21,98% (11,32%+16,98% +5%).

La fel instanța de apel a stabilit ca fiind lovite de nulitate clauzele contractului

expuse la pct. 6.5, 6.6 și 6.7, prin care se instituie plăți suplimentare cu titlu de

comision de recuperare a creditului suportat de către creditor în legătură cu

expedierea somațiilor, acestea fiind apreciate de instanța de apel ca fiind penalități

ascunse, suplimentare celor deja instituite de contract.

De asemenea, instanța de apel a specificat că prin clauzele prevăzute de pct. 6.3

și 6.8 ale contractului de credit, debitorului i se impune plata unei penalități duble,

atât aferentă neachitării în termen a ratelor contractate de restituire a împrumutului și

sumelor aferente, cât și pentru rezilierea din această cauză a contractului, condiție ce

este contrară cerințelor legislației pertinente, deoarece instituie pentru debitor plăți

duble pentru aceiași neexecutare.

Mai mult ca atât, instanța de apel a respins argumentul Organizației de

Microfinanțare ”Creditplus” precum că datoria lui Cara Roman constituie suma de

12 387 de lei, deoarece apelanta a atribuit eronat sumele achitate de intimat la

stingerea datoriilor formate în baza contractului de credit, acestea urmând a fi

atribuite la stingerea doar a obligațiilor pecuniar ce corespund exigențelor legale.

Deci instanța de apel a stabilit că datoria lui Cara Roman la contractul de credit

constituie suma de 3 450,40 de lei.

3

La 23 octombrie 2018, Cara Roman, reprezentat de avocatul Cernolev Ion a

declarat recurs împotriva deciziei instanței de apel, prin care a solicita admiterea

recursului, casarea deciziei instanței de apel și menținerea hotărârii primei instanțe.

Recurentul Cara Roman, în motivarea recursului a menționat că instanța de apel

nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată și a interpretat în mod eronat legea care

urmează a fi aplicată.

De asemenea, recurentul a invocat că instanța de apel, contrar dispozițiilor

art. 369 alin. (1) lit. d) din Codul de procedură civilă, urma să restituie cererea de apel

depusă de avocatul stagiar Rotari Alla în interesele Organizației de Microfinanțare

”Creditplus”, pe motiv că este depusă de o persoană care nu este în drept să declare

apel.

În acest sens a reiterat că atât în contractul de asistență juridică din 01 decembrie

2015, încheiat între Organizația de Microfinanțare ”Creditplus” și Societatea cu

Răspundere Limitată ”Lex Plus”, cât și în contractul de mandat din 25 noiembrie

2016, încheiat între Organizația de Microfinanțare ”Creditplus” și Societatea cu

Răspundere Limitată ”Lex Plus”, nu este prevăzut dreptul ultimei de a semna, în

interesele Organizației de Microfinanțare ”Creditplus” un contract de asistență

juridică cu un avocat sau avocat stagiar.

Totodată, recurentul a specificat că deși în partea de motivare a deciziei, instanța

de apel a indicat că urmează să fie încasată suma de 3 450,40 de lei cu titlu de datorie

la împrumut și dobânzi contractuale aferente, suma de 56,20 de lei cu titlu de

cheltuieli poștale, iar în total suma de 5 756 de lei.

Deci recurentul a relatat că nu este clară proveniența sumei de 5 756,70 de lei, or

dacă urmează să fie adunată suma de 3 450,40 de lei cu suma de 56,20 de lei, rezultă

suma de 3 506,60 de lei.

La 27 noiembrie 2018, Organizația de Microfinanțare ”Creditplus” a depus

referință la recursul declarat de Cara Roman, prin care a solicitat să fie considerat

inadmisibil.

Cu referire la termenul de declarare a recursului, instanța de recurs

menționează că, Curtea de Apel Chișinău a emis dispozitivul deciziei la 07 iunie

2018, însă date referitor la recepționarea de către părți a deciziei motivate, la

materialele cauzei lipsesc.

În conformitate cu art. 434 Codul de procedură civilă, recursul se declară în

termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă legea nu

prevede altfel. Termenul de 2 luni este termen de decădere și nu poate fi restabilit.

Recursul a fost declarat la 23 octombrie 2018, respectiv se consideră depus în

termenul prevăzut de art.434 din Codul de procedură civilă.

În conformitate cu art. 439 alin. (2) și (3) Codul de procedură civilă, după

parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilității

recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înștiințarea despre

necesitatea depunerii obligatorii a referinței timp de o lună de la data primirii

acesteia. Judecătorul raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor

invocate în recurs și face un raport verbal în fața completului de judecată instituit în

conformitate cu alin. (2).

4

Examinînd temeiurile recursului completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție reține următoarele.

Temeiurile de declarare a recursului sunt prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4)

Codul de procedură civilă.

În conformitate cu art. 433 lit. a) Codul de procedură civilă, cererea de recurs se

consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile

prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4).

Instanța de recurs reține, că examinarea admisibilității recursului presupune

verificarea conformității temeiurilor invocate în cererea de recurs cu temeiurile

prevăzute în art. 432 din Codul de procedură civilă.

La caz, Colegiul constată că argumentele invocate în cererea de recurs nu se

încadrează în limitele stabilite de norma indicată, respectiv nu constituie temei de

casare a deciziei recurate, or, motivele recursului sunt similare celor invocate în

cadrul judecării pricinii, asupra căror instanța de apel s-a pronunțat.

Dezacordul recurentului cu decizia instanței de apel, relatarea situației nu

constituie un temei de casare a deciziei recurate, or, recursul exercitat conform

secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și

procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.

Totodată, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție reține că, potrivit regulilor din Secțiunea a II-a din

Capitolul XXXVIII Codul de procedură civilă, instanța de recurs nu verifică modul

de apreciere a probelor de către instanțele de fond și de apel. Forța atribuită unei

probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficiența probelor și concluziile făcute în

urma probațiunii sunt în afara controlului instanței de recurs.

Prin prisma art. 432 alin. (4) Codul de procedură civilă, instanța de recurs poate

interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se invocă

că instanța de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod flagrant

regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 Codul de procedură civilă.

Din recursul declarat nu rezultă că instanța a apreciat arbitrar probele.

În acest sens Curtea Europeană a Drepturilor Omului în jurisprudența sa

constantă statuează că, dreptul de acces la instanțe nu este absolut. Există limitări

implicit admise (Golder împotriva Regatului Unit, pct. 38; Stanev împotriva

Bulgariei (MC), pct. 230). Acesta este în special cazul condițiilor de admisibilitate a

unui recurs, întrucât prin însăși natura sa necesită o reglementare din partea statului,

care se bucură în această privință de o anumită marjă de apreciere (Luordo împotriva

Italiei, pct. 85). Condițiile de admisibilitate ale unui recurs pot fi mai stricte decât

pentru un apel (Levages Prestations Services împotriva Franței, pct. 45).

Curtea a mai reiterat că, modul de aplicare a articolului 6 procedurilor în fața

instanțelor ierarhic superioare depinde de caracteristicile speciale ale procedurilor

respective; trebuie ținut cont de totalitatea procedurilor în sistemul de drept național

și de rolul instanțelor ierarhic superioare în acest sistem (a se vedea Botten v.

Norway, hotărâre din 19 februarie 1996, Reports 1996-I, p. 141, § 39).

La fel, conform jurisprudenței Curții, procedurile cu privire la admisibilitatea

căii de atac și procedurile care implică doar chestiuni de drept, și nu chestiuni de fapt

5

pot fi conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (a se vedea Helmers c. Suediei 9

octombrie 1991, § 31, Seria A, nr. 212-A).

În conformitate cu art. 440 alin. (1) Codul de procedură civilă, în cazul în care se

constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din 3

judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra

inadmisibilității recursului. Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 și nu

conține nici o referire cu privire la fondul recursului.

Referitor la argumentul recurentului că în decizia contestată, instanța de apel a

indicat că se încasează suma de 3 450,40 de lei cu titlu de datorie la împrumut și

dobânzi contractuale aferente și suma de 56,20 de lei cu titlu de cheltuieli poștale, iar

în total suma de 5 756 de lei (calculată greșit de instanța de apel), completul

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție menționează că Cara Roman este în drept să depună în instanța de apel cerere

cu privire la corectarea greșelii din decizie în temeiul art. 249 alin. (2) din Codul de

procedură civilă.

Avînd în vedere cele expuse mai sus, recursul declarat de Cara Roman,

reprezentat de avocatul Cernolev Ion, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.

432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă și, drept urmare, este

inadmisibil.

În conformitate cu art. 270, art. 433 lit. a) și art. 440 alin. (1) Codul de procedură

civilă, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție

d i s p u n e :

Se declară inadmisibil recursul înaintat de Cara Roman, reprezentat de avocatul

Cernolev Ion.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului, judecătorul Ala Cobăneanu

judecătorii Galina Stratulat

Dumitru Mardari

6