2ra-2293/18 — incasarea sumei
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- incasarea sumei
- Temei legal
- temeiurile inadmisibilitatii recursului
2ra-2293/18 — incasarea sumei (Curtea Supremă de Justiție, 2018)
Dosarul nr.2ra-2293/18
prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Rîșcani (A.Miron)
instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (E.Palanciuc, I.Țurcan, N.Vascan)
Î N C H E I E R E
21 noiembrie 2018 mun. Chișinău
Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al
Curții Supreme de Justiție,
în componență:
Președintele completului, judecătorul Oleg Sternioală
Judecătorii Ala Cobăneanu
Iurie Bejenaru
examinând chestiunea admisibilității recursului declarat de Organizația de
Microfinanțare ”CreditPlus” Societate cu Răspundere Limitată,
în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de Organizația de
Microfinanțare ”CreditPlus” Societate cu Răspundere Limitată împotriva Silviei
Trofim cu privire la încasarea datoriei, a dobânzii, a penalității, a cheltuielilor de
judecată și cererea reconvențională depusă de Silvia Trofim, reprezentată de avocatul
Cernolev Ion împotriva Organizației de Microfinanțare ”CreditPlus” Societate cu
Răspundere Limitată cu privire la declararea ca fiind nulă și parțial nulă a clauzelor
contractului de credit pentru consumatori,
împotriva deciziei din 13 decembrie 2017 a Curții de Apel Chișinău prin care a
fost respins apelul declarat de Organizația de Microfinanțare ”CreditPlus” Societate
cu Răspundere Limitată și a fost menținută hotărârea din 27 aprilie 2017 a
Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani,
c o n s t a t ă:
La data de 23 noiembrie 2015, reclamanta Societatea cu Răspundere Limitată
,,CreditPlus” a depus cerere de chemare în judecată împotriva Silviei Trofim
solicitând încasarea împrumutului nestins în sumă de 10715 lei, dobânda restantă în
sumă de 2625 de lei, penalitatea contractuală pentru întârziere de 135 de zile în sumă
de 2 150 de lei, penalitatea contractuală pentru notificări în sumă de 5600 de lei,
cheltuieli poștale în sumă de 43,80 de lei, onorariu companiei de colectare în sumă de
1779,38 de lei, rata inflației în sumă de 188,75 de lei, dobânda de întârziere în sumă
de 1220,95 de lei, taxa de stat în sumă de 766,45 de lei, comision bancar în sumă de
4,50 lei, iar în total suma de 25 093,83 de lei.
În motivarea acțiunii reclamanta a indicat că, la data de 02 mai 2014 a fost
încheiat contractul de împrumut nr.400029/1 cu Trofim Silvia, care a fost executat la
1
sediul OM ,,CreditPlus” SRL.
A menționat că, conform contractului de împrumut nr.400029/1, Trofim Silvia
a împrumutat de la OM ,,CreditPlus” SRL suma de 20000 de lei și urma să restituie
conform condițiilor contractuale suma de 32 816 lei, la data de 02 mai 2016, în rate
conform graficului de plăți anexat la cererea de credit și acceptat de către debitor, fapt
ce se prevede în pct.5.1 din contractul de credit pentru consumatori. Această sumă
include valoarea împrumutului principal și dobînda.
A declarat că pentru nerespectarea termenului de rambursare a împrumutului,
Trofim Silvia s-a angajat să achite penalitate contractuală, care se raportează duratei
de întîrziere pentru returnarea împrumutului stabilit conform contractului de
împrumut nr.400029/1, precum și numărului de notificări ignorate de către
împrumutat.
A explicat că la data de 02 mai 2014 împrumutătorul și-a onorat obligațiunea sa,
acordînd împrumutatului Trofim Silvia, împrumutul în sumă de 20 000 lei. Însă,
necătând la respectarea obligațiunilor sale de către împrumutător, împrumutatul pînă
la ziua de azi nu și-a onorat obligațiunile, pe care urma să le onoreze conform
contractului menționat supra.
A confirmat că la data de 14 august 2015, 25 august 2015 și 03 septembrie 2015,
pîrîta Trofim Silvia a fost înștiințată conform pct. 6.5.,6.6., 6.7. din contractul sus
menționat, despre faptul nerespectării clauzelor contractuale, prin intermediul
notificărilor recomandate expediate conform procedurii stabilite de către părți în
contract cu acordarea termenului pentru conformarea cerințelor. Aceste notificări
fiind, expediate de către împrumutat, nu au fost executate de ultimul.
A relatat că dobânda este diferită de natura juridică a actualizării obligației cu
rata inflației, prima reprezentând o sancțiune (daune moratorii pentru neexecutarea
obligației de plată), iar a doua reprezintă valoarea reală a obligației bănești la data
efectuării plății (daune compensatorii), rezultă că este admisibil cumulul acestora și,
deci nu se ajunge la o dublă reparație.
A indicat că prin acordarea/calcularea dobânzii se urmărește sancționarea
debitorului pentru executarea cu întârziere a obligației care îi revine, pe când prin
actualizarea debitului se urmărește acoperirea unui prejudiciu efectiv cauzat de
fluctuațiile monetare în intervalul de timp scurs de la data scadenței până la plata
efectivă a sumei datorate. Actualizarea se constituie într-o modalitate de reparare a
pierderii suferite de creditor, în timp ce dobânda urmărește acoperirea beneficiului
nerealizat.
A specificat că în conformitate cu pct.6.5 – 6.7 ale contractului de împrumut
nr.400029/1, în cazul în care împrumutatul întîrzie în realizarea rambursării stipulate,
împrumutătorul este în drept să-i aplice penalitatea stabilită prin contractul în cauză,
ulterior, în conformitate cu pct.6.8 al prezentului contract, în cazul în care
împrumutatul întîrzie în realizarea rambursării stipulate cu 40 zile, împrumutătorul
este în drept să aplice penalitatea și să rezilieze contractul de împrumut unilateral cu
încasarea sumelor, penalizărilor inclusiv penalităților, stipulate în prezentul contract.
La data de 22 martie 2016, reclamanta OM ,,CreditPlus” SRL a depus o cerere
2
suplimentară de majorare și concretizare a pretențiilor cu motivele de fapt și de drept
invocate în cererea inițială solicitând de a încasa de la Trofim Silvia împrumutul
nestins în sumă de 10715 lei, dobânda restantă în sumă de 2 625 de lei, penalitatea
contractuală pentru întîrziere de 135 de zile în sumă de 2 150 de lei, penalitatea
contractuală pentru notificări în sumă de 5283 de lei, cheltuieli poștale în sumă de
43,80 de lei, cheltuieli de asistență juridică în sumă de 2500 de lei, rata inflației în
sumă de 526,95 de lei; dobânda de întîrziere în sumă de 1 075,12 lei, taxa de stat în
sumă de 766,45 de lei, comision bancar în sumă de 9,00 lei, iar în total suma de 25
694,52 de lei.
La 16 mai 2016 Silvia Trofim, reprezentată de avocatul Cernolev Ion a depus
cerere reconvențională împotriva OM ,,CreditPlus” SRL solicitând declararea nulă și
fără efecte juridice a punctelor 6.3, 6.5, 6.6, 6.7, 6.8, din contractul de credit pentru
consumatori nr.400029/1 din 02 mai 2014 semnat între Trofim Silvia și OM
,,CreditPlus” SRL, declararea parțial nulă și fără efecte juridice a punctului nr.3.1 din
contractul credit pentru consumatori nr.400029/1 din 02 mai 2014 semnat între
Trofim Silvia și OM ,,CreditPlus” SRL, în partea în care stabilește o dobândă în
mărime de 30,04 %, anual urmând a fi redusă la suma 10,25% anual.
În susținerea cererii reconvenționale s-a indicat că conform contractului de credit
pentru consumatori nr. 400029/1 din 02 mai 2014 în punctul 3.1 al contractului este
stabilită rata dobânzii în mărime de 30,04% anual.
A menționat că în luna mai 2014, o dobândă în mărime de 10,25 % înglobează
elementele unei dobânzi contractuale rezonabile pentru contractual nr.400029/1 din
02 mai 2014 încheiat cu Trofim Silvia și ca urmare diminuarea dobânzii contractuale
fiind în corespundere cu spiritul și litera normei prevăzute la art.869 din Codul Civil.
La fel, s-a relatat că, reieșind din prevederile art. 869 alin.(2), art. 219 alin.l, art.
220 alin.l Codul Civil urmează ca instanța de judecată să declare parțial nul și fără
efecte juridice punctul 3.1 din contractul de credit pentru consumatori nr.400029/1 din
02 mai 2014, în partea în care este stabilită o dobândă în mărime de 30,04% anual,
reducând-o la 10,25 % anuale, ca fiind rezonabilă.
A declarat că conform dispozițiilor punctului 6.3 din contractul de credit pentru
consumatori nr. 400029/1 din 02 mai 2014, se prevede că în cazul în care
consumatorul nu rambursează creditul, parțial sau total, în termenul de rambursare a
creditului, creditorul are dreptul să aplice o penalitate contractual de întârziere în
sumă de 50 (cincizeci) de lei pentru fiecare zi calendaristică de întârziere. Penalitatea
se calculează până la data stingerii complete a datoriei de către consumator, dar nu
mai mult de 6 luni.
A invocat că consideră ca fiind abuzive prevederile punctului 6.3 din contractul
credit pentru consumatori nr.400029/1 din 02 mai 2014 care contravin art.5 alin.5
lit.e) din Legea privind clauzele abuzive în contractele încheiate cu consumatorii
nr.256 din 09.12.2011, care prevede că sînt considerate abuzive clauzele care au ca
obiect sau efect: solicitarea de la orice consumator care nu și-a îndeplinit obligația să
plătească drept compensate o sumă disproporționată în raport cu prejudiciul cauzat de
neonorarea obligațiilor contractuale.
3
A specificat că, conform dispozițiilor punctului 6.8 din contractul de credit
pentru consumatori nr.400029/1 din 02 mai 2014, în cazul în care consumatorii nu
achită plățile restante în mărimea și termenul indicat în somația expediată prin a treia
notificare de mai sus, și consumatorii întârzie să achite plățile datorate conform
termenelor și condițiilor din graficul de plăți anexat la prezentul, o perioada mai mare
de 40 de zile calendaristice, calculându-se la data plății. Creditorul declară scadente și
plătibile imediat toate plățile conform contractului de credit și reziliază în mod
unilateral contractul de credit aplicînd suplimentar consumatorului o penalitate în
marime de 25 % din valoarea creditului acordat.
A explicat că OM ,,CreditPlus”SRL prin contractul de credit pentru consumatori
nr. 400029/1 din 02 mai 2014 a instituit clauze abuzive la punctul 6.3 și punctul 6.8,
prin care se încasează o dublă penalitate de 50 lei pe zi și 25 % din valoarea creditului
acordat și care este disproporțională în raport cu prejudiciul cauzat, ceea ce contravine
dispozițiilor art.5 alin.5 lit.e) din Legea privind clauzele abuzive in contractele
incheiate cu consumatorii nr. 265 din 09.12.2011și dispozițiilor art.624 alin.(3) Codul
Civil.
De asemenea, a menționat că, conform punctului 6.5, 6.6, 6.7 din contractul
respectiv prevede încasarea comisioanelor de recuperare a creditului pentru notificare.
Pentru expedierea primei, a doua și celei de a treia notificări, consumatorul urmează
să plătească un comision de recuperare a creditului în valoare de 100 de lei, 200 de lei
și 300 de lei. Astfel, a considerat că aceste prevederi ale contractului sunt abuzive, ori
sumele de bani indicate sunt disproporționat de mari față de cheltuielile de expediere
a unei scrisori recomandate și contravin legislației în vigoare.
La fel, a relatat că sunt nule și fără efecte juridice punctele 6.3, 6.8 din
contractul de credit pentru consumatori nr. 400029/1 din 02 mai 2014, privind plata
penalității.
Prin hotărârea din 27 aprilie 2017 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani s-a
respins cererea de chemare în judecată înaintată de OM ”CreditPlus” SRL ca fiind
neîntemeiată. S-a admis parțial cererea reconvențională înaintată de Trofim Silvia,
reprezentată de avocatul Cernolev Ion. S-au declarat nule punctele 6.5, 6.6, 6.7, 6.8
din contractul de credit pentru consumatori nr. 400029/1 din 02 mai 2014 semnat între
SRL,,CreditPlus” și Trofim Silvia; s-a declarat parțial nul punctul 3.1 din contractul
de credit pentru consumatori nr. 400029/1 din 02 mai 2014 semnat între
SRL,,CreditPlus” și Trofim Silvia, cu reducerea dobânzii contractuale în mărime de la
30,04 % până la 10,25% anual, în sumă de 4 100 de lei pentru 24 luni. S-a încasat de
la OM ,,CreditPlus” SRL în beneficiul Silviei Trofim taxa de stat în mărime de 100 de
lei (una sută) lei. În rest, solicitările din cererea reconvențională au fost respinse, ca
fiind neîntemeiate.
Prin decizia din 13 decembrie 2017 a Curții de Apel Chișinău a fost respins apelul
declarat de Organizația de Microfinanțare ”CreditPlus” Societate cu Răspundere
Limitată și a fost menținută hotărârea din 27 aprilie 2017 a Judecătoriei Chișinău,
sediul Rîșcani.
La adoptarea soluției instanța de apel a invocat că la baza pretențiilor invocate de
4
OM ,,CreditPlus” SRL împotriva Silviei Trofim este contractul de credit pentru
consumatori nr. 400029/1 din 02 mai 2014, care conform naturii juridice și clauzelor
contractuale înserate este unul de adeziune, de asemenea acesta întrunește elementele
unui contract de împrumut, prin urmare la caz vor fi incidente și prevederile legale din
Codul Civil ce reglementează relațiile juridice de împrumut menționate supra. Forța
obligatorie a contractului este incontestabilă, însă contractul nu are putere de lege
dacă contravine normelor imperative, bunelor moravuri și Legii privind clauzele
abuzive în contractele încheiate cu consumatorii.
Instanța de apel a menționat că creditorul (organizația de microfinanțare) poate
prevedea încasarea unor comisioane, taxe și orice alt tip de costuri, pe care trebuie să
le suporte consumatorul, în legătură cu încheierea contractului de împrumut. Nu se
poate admite argumentul că, odată semnat/acceptat un contract, acesta îi este opozabil
consumatorului, indiferent dacă este legal, nul sau abuziv. Pentru a reține existența
unei clauze abuzive, instanța trebuie să verifice îndeplinirea următoarelor condiții
generale: clauza contractuală în litigiu să nu fi fost negociată; prin ea însăși creează un
dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților; dezechilibrul creat este
în detrimentul consumatorului, nefiind respectată cerința bunei-credințe.
Instanța de apel a remarcat că, OM ,,CreditPlus” SRL a solicitat încasarea
penalității de întîrziere pentru 43 zile conform pct.6,3 din contract care constituie
suma de 2150 de lei, pentru perioada 03 august 2015 – 14 septembrie 2015, toate
aceste plăți sunt reflectate în extrasul de cont, contractul fiind reziliat și penalitățile
fiind stopate.
În conformitate cu prevederile art.264 Cod Civil, clauza penală (penalitatea) este
o prevedere contractuală prin care părțile evaluează anticipat prejudiciul, stipulînd că
debitorul, în cazul neexecutării obligației, urmează să remită creditorului o sumă de
bani sau un alt bun.
Conform art.268 lit.a) Cod Civil, clauza penală urmează a fi încasată pentru
perioada anterioară acțiunii, dar nu mai mult de 6 luni.
În conformitate cu pct.6.3 din contract, în cazul în care consumatorul nu
rambursează creditul parțial sau total, în termenul de rambursare a creditului,
creditorul are dreptul să aplice o penalitate contractuală de întîrziere în sumă de 50 de
lei pe zi pentru fiecare zi calendaristică de întîrziere.
Astfel, instanța de apel a considerat corectă concluzia instanței de fond precum că,
pct.6.3 contravine art.5 alin.5, lit.e) din Legea privind clauzele abuzive în contractele
cu consumatorii, sunt neîntemeiate, deoarece reclamanta OM ,,CreditPlus” SRL
solicită penalitatea de întîrziere pentru perioada de 43 de zile.
Totodată, instanța de apel a invocat că, instanța de fond justificat a respins și
cerința privind încasarea dobînzii contractuale, a penalității contractuale potrivit
pct.6.5, 6.6, 6.7, penalitatea contractuală potrivit pct 6.8 din contract în sumă de 2150
de lei, cheltuieli poștale 43,80 de lei, cheltuieli de asistență juridică în sumă de 2 500
de lei, dobânda de întârziere în sumă de 2 321,85 de lei.
Or, OM ,,CreditPlus” SRL solicită încasarea unei dobînzi restante inițial în sumă
de 2625 de lei, fără a indica temeiul juridic și natura juridică a acestei sume, motiv
5
pentru care acest capăt de cerere a fost respins.
Coroborând prevederile art.869 alin.(2), art.219 alin.(l) art.220 alin.(l) Codul
Civil, instanța de apel a menționat că consideră parțial nul și fără efecte juridice
punctul 3.1 din contractul de credit pentru consumatori nr. 400029/1 din 02 mai 2014,
în partea în care este stabilită o dobândă în mărime de 30,04% anual, reducând-o la
10,25 % anuale, în sumă de 4100 de lei pentru 24 luni.
La 28 martie 2018, Organizația de Microfinanțare ”CreditPlus” Societate cu
Răspundere Limitată a declarat recurs împotriva deciziei instanței de apel, solicitând
casarea deciziei instanței de apel și a hotărârii primei instanțe, cu emiterea unei noi
hotărâri de admitere integrală a acțiunii inițiale și de respingere a acțiunii
reconvenționale.
În motivarea recursului s-a indicat că instanța de apel nu a constatat și elucidat
toate circumstanțele necesare pentru examinarea obiectivă a cauzei, fiind aplicate
eronat normele de drept material și procedural și nu a fost aplicată legea care trebuia
să fie aplicată.
Recurenta a invocat că instanțele inferioare au aplicat eronat prevederile art.217,
art.624 alin.3, art.719 lit f), art.869 alin.(1) și alin.(2) Cod civil, art.2, art.3, art.5, art.7
din Legea nr.256 din 09.12.2011 privind clauzele abuzive în contractile încheiate cu
consumatorii, considerând că pct.6.5-6.8 din contractual încheiat între părți sunt
clause abuzive și nule.
În conformitate cu art. 434 Codul de procedură civilă, recursul se declară în
termen de 2 luni de la data comunicării hotărîrii sau a deciziei integrale, dacă legea nu
prevede altfel.
Curtea de Apel Chișinău a pronunțat decizia instanței de apel la 13 decembrie
2017, dar date care ar confirma recepționarea acesteia de către recurentă la dosar
lipsesc.
Astfel, recursul declarat la data de 28 martie 2018 este în termen.
Examinând temeiurile recursului în raport cu materialele pricinii civile, completul
Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție
consideră că recursul declarat de Organizația de Microfinanțare ”CreditPlus”
Societate cu Răspundere Limitată este inadmisibil, din următoarele considerente.
În conformitate cu art. 432 alin. (1) Cod de procedură civilă, părțile și alți
participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă
încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor
de drept procedural.
Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se
consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau
aplicate eronat, iar alin. (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la
alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care
acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul în care
instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a
fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și
libertăților fundamentale ale omului.
6
Conform prevederilor art. 433 lit. a) Cod de procedură civilă, cererea de recurs
se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile
prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.
Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții
Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de Organizația de Microfinanțare
”CreditPlus” Societate cu Răspundere Limitată, nu se încadrează în temeiurile
prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.
Astfel, argumentele invocate în recursul declarat se referă la dezacordul
recurentei cu soluția pronunțată de către instanța de apel, însă nu relevă încălcarea
esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material, respectiv nu constituie
temei de casare a deciziei recurate.
Totodată, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al
Curții Supreme de Justiție reține că recursul exercitat conform secțiunii II-a are
caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și procedural,
verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia ei în fapt.
În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios
administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează și faptul că procedura
admisibilității constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se
încadrează în cele prevăzute în art. 432. alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.
În această ordine de idei, completul Colegiului precizează că, în contextul
normelor procedurale din Secțiunea a II-a, Capitolul XXXVIII Cod de procedură
civilă, instanța de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanțele
de fond și de apel. Forța atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe,
suficiența probelor și concluziile făcute în urma probațiunii sunt în afara controlului
instanței de recurs.
Prin prisma art. 432 alin.(4) Cod de procedură civilă, instanța de recurs poate
interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se invocă că
instanța de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod flagrant regulile
de apreciere a probelor stabilite în art. 130 Cod de procedură civilă, însă, din recursul
declarat nu rezultă argumentul privind încălcarea flagrantă a regulilor de apreciere a
probelor.
În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a relevat în jurisprudența
sa constantă, rezultînd din prevederile art. 6 § 1 al Convenției Europene pentru
Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, că nu se impune
motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanță de recurs, întemeindu-se pe
dispoziții legale specifice, respinge recursul declarat împotriva sentinței pronunțate de
o instanță inferioară, ca fiind lipsit de șanse de succes (cauza Rebai și alții contra
Franței, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25 februarie 1995, nr.26561/1995).
În circumstanțele menționate, completul Colegiului civil, comercial și de
contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a
recunoaște recursul declarat de Organizația de Microfinanțare ”CreditPlus” Societate
cu Răspundere Limitată, ca fiind inadmisibil.
În conformitate cu art. art. 433 lit. a), 440 alin. (1) Cod de procedură civilă,
7
completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme
de Justiție
d i s p u n e:
Se consideră inadmisibil recursul declarat de Organizația de Microfinanțare
”CreditPlus” Societate cu Răspundere Limitată.
Încheierea este irevocabilă.
Președintele completului,
judecătorul Oleg Sternioală
Judecătorii Ala Cobăneanu
Iurie Bejenaru
8