2ra-1832/18 — declararea nulitatii testamentului

2ra-1832/18 — declararea nulitatii testamentului (Curtea Supremă de Justiție, 2018)

Dosarul nr.2ra-1832/18

prima instanță: Judecătoria Căușeni (I.Țonov)

instanța de apel: Curtea de Apel Comrat (G.Colev, Șt.Straciuc, A.Cudrov)

D E C I Z I E

05 decembrie 2018 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al

Curții Supreme de Justiție,

în componență:

Președintele ședinței, judecătorul Oleg Sternioală

Judecătorii Ala Cobăneanu

Dumitru Mardari

Nicolae Craiu

Iurie Bejenaru

examinând cererea de recurs declarată de Bucuci Nicolae,

în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de Bucuci Oxana

împotriva lui Bucuci Nicolae, intervenient accesoriu notarul public Culava Diana cu

privire la declararea nulității testamentului,

împotriva deciziei din 17 aprilie 2018 a Curții de Apel Comrat prin care a fost

admis apelul declarat de Bucuci Oxana, reprezentată de avocatul Furtună Viorel, a

fost casată hotărârea din 02 septembrie 2013 a Judecătoriei Căușeni și a fost emisă o

nouă hotărâre de admitere a acțiunii,

c o n s t a t ă:

La 17 mai 2012 Bucuci Oxana s-a adresat cu cerere de chemare în judecată

împotriva lui Bucuci Nicolae, intervenient accesoriu notarul public Culava Diana cu

privire la declararea nulității testamentului.

În motivarea acțiunii reclamanta a indicat că, tatăl ei - Bucuci Iacob la

19.05.2011 a întocmit un testament, înregistrat la notar cu nr. 2170, prin care i-a testat

toată averea ce-i va aparține în ziua încetării lui din viață, inclusiv apartamentul nr.

XXXXX și averea din apartament.

După decesul lui Bucuci Iacob, a aflat că la 07.10.2011 acesta a întocmit un alt

testament, înregistrat la notarul public Culava Diana sub nr. 6313 prin care a testat

apartamentul nr.XXXXX lui Bucuci Nicolae.

A indicat reclamanta că al doilea testament urmează a fi declarat nul, deoarece

Bucuci Iacob nefiind proprietar, a testat un bun care nu-i aparține cu drept de

proprietate, dreptul de proprietate asupra apartamentului nefiind înregistrat la Organul

1

Cadastral Teritorial. Astfel, dispoziția testamentară în a cărei bază are loc chemarea la

moștenire a unui bun care nu face parte din patrimoniul succesoral, este nulă. Prin

dispozițiile testamentului nr. 6313 a fost indicat doar apartamentul care nu a fost

înregistrat în Registrul bunurilor imobile, și astfel testatorul nu poate fi considerat ca

proprietar al apartamentului, iar întregul testament poate fi considerat nul.

A mai menționat reclamanta că testamentul sau dispoziția testamentară prin care

testatorul testează bunurile ce aparțin altei persoane este nul, deoarece în acest caz se

prezumă că testatorul a fost în eroare asupra obiectului actului juridic, crezînd că este

proprietarul bunului testat. Nulitatea dispoziției testamentare survine dacă la data

deschiderii moștenirii, testatorul nu are nici un drept actual sau viitor asupra bunului,

obiect al testamentului. Însă, apartamentul pe care-l deținea tatăl ei cu drept de

posesie și folosință nu este individualizat și reprezintă o cotă-parte de la o

cooperativă. O parte din banii achitați de către tatăl ei au fost puși la dispoziție de

către ea și mătușa ei, cu condiția că apartamentul va fi înregistrat la Oficiul Cadastral

Teritorial pe numele ei.

De asemenea a susținut că, la o examinare vizuală a ambelor testamente este

evidentă diferența între cele două semnături. Mai mult, tatăl ei scria în grafie chirilică,

iar în ultimul testament este efectuată inscripția în română, faptele date creând dubii

precum că semnătura ar putea fi falsificată.

A indicat că la momentul aplicării semnăturii, tatăl ei putea fi într-o stare de

profundă tulburare mintală, într-o stare de un real dezechilibru psiho-emoțional cauzat

de îndelungatul său tratament neurologic, suficient de grav pentru a-l priva de

facultățile sale de discernămînt, indicînd o anume labilitate psihologică și emoțională,

iar ca urmare putea fi manipulat și influențat să comită o asemenea eroare.

În perioada anilor 1997-2011, tatăl ei - Bucuci Iacob, a suferit un insult cerebral

și două infarcturi, drept consecință ajungînd invalid de gradul II, fiind supus unui

tratament neurologic și cardiologic continuu pe toată această perioadă de timp,

tratament care se efectuează cu substanțe chimice cu efect psihotrop, capabil să

influențeze negativ asupra psihicului.

A relatat că Bucuci Iacob era și insulino-dependent de gradul II, iar în ultima

perioadă îi spunea tot mai des că are stări depresive de paranoie, că îl urmărește

cineva, auzea voci, avea insomnie și insuportabile dureri de cap, stări de nervozitate,

halucinații, aceste efecte fiind una din consecințele substanțelor cu efect psihotropic.

A invocat că numirea unei expertize grafologice ar putea înlătura dubiile cu

privire la autenticitatea semnăturii, iar o expertiză psihiatrică post-mortem în baza

actelor existente, ar putea să stabilească dacă ca urmare a administrării acestor

medicamente, Bucuci Iacob ar fi putut avea stări de dezechilibru psiho-emoțional

capabile să-i influențeze discernămîntul, necesar în exprimarea voinței la momentul

semnării testamentului și dacă a avut capacitatea de a discerne în momentul semnării

testamentului.

A solicitat reclamanta recunoașterea și declararea nulității testamentului

înregistrat cu nr. 6313 la 07.10.2011 de către notarul public Culava Diana.

2

Prin hotărârea din 02 septembrie 2013 a Judecătoriei Căușeni acțiunea a fost

respinsă.

Prin decizia din 26 noiembrie 2013 a Curții de Apel Bender s-a respins apelul

declarat de Bucuci Oxana și s-a menținut hotărârea din 02 septembrie 2013 a

Judecătoriei Căușeni.

La 13 decembrie 2014 Bucuci Oxana, reprezentată de avocatul Furtună Viorel, a

declarat recurs, solicitînd admiterea recursului, casarea deciziei instanței de apel și

trimiterea cauzei spre rejudecare în instanța de apel.

Prin decizia din 14 mai 2014 a Curții Supreme de Justiție s-a admis recursul

declarat de către Bucuci Oxana, reprezentată de avocatul Furtună Viorel, s-a casat

decizia din 26 noiembrie 2013 a Curții de Apel Bender, cu restituirea pricinii spre

rejudecare la Curtea de Apel Bender, în alt complet de judecători.

Prin încheierea din 23 iulie 2014 a Curții Supreme de Justiție s-a admis cererea

de abținere a judecătorilor Curții de Apel Bender, pricina fiind remisă spre examinare

în ordine de apel la Curtea de Apel Comrat.

Prin încheierea din 05 noiembreie 2014 a Curții Supreme de Justiție s-a corectat

greșeala comisă din partea motivatoare a încheierii din 23 iulie 2014 a Curții Supreme

de Justiție cu înlocuirea sintagmei “pentru examinarea cererii de apel la Curtea de

Apel Chișinău” cu sintagma “pentru examinarea cererii de apel la Curtea de Apel

Comrat”.

Prin încheierea din 26 noiembrie 2014 a Curții Supreme de Justiție s-a corectat

greșeala materială din conținutul deciziei din 14 mai 2014 a Curții Supreme de Justiție

înlocuind data declarării recursului “13 decembrie 2014” cu “13 februarie 2014”. S-a

respins solicitarea notarului Culava Diana de a remarca când a fost comunicată

Oxanei Bucuci decizia integrală din 26 noiembrie 2013 a Curții de Apel Bender.

La 08 decembrie 2014 dosarul a parvenit în adresa Curții de Apel Comrat pentru

examinarea cauzei în ordine de apel.

Prin decizia din 17 aprilie 2018 a Curții de Apel Comrat a fost admis apelul

declarat de Bucuci Oxana, reprezentată de avocatul Furtună Viorel, a fost casată

hotărârea din 02 septembrie 2013 a Judecătoriei Căușeni și a fost emisă o nouă

hotărâre de admitere a acțiunii.

S-a declarat nul testamentul înregistrat la notarul public Culava Diana cu nr. 6313

din 07 octombrie 2011, prin care Bucuci Iacob a testat apartamentul nr. XXXXX lui

Bucuci Nicolae.

La 12 iulie 2018 Bucuci Nicolae a declarat recurs împotriva deciziei instanței de

apel, solicitând casarea deciziei instanței de apel și menținerea hotărârii primei

instanțe.

În motivarea recursului s-a indicat că instanța de apel nu a constatat și nu a

elucidat toate circumstanțele necesare pentru examinarea obiectivă a cauzei, fiind

aplicate eronat normele de drept material și procedural și nu a fost aplicată legea care

trebuia să fie aplicată.

Bucuci Nicolae a menționat că în baza certificatului de moștenitot testamentar din

04 ianuarie 2012, eliberat de notarul Culava Diana, certificatul de moștenitor

3

testamentar nr.427 din 06 februarie 2014, eliberat de notarul Culava Diana, a

înregistrat la Oficiul Cadastral Teritorial Chișinău la data de 28 mai 2014 dreptul de

proprietate asupra apartamentului nr.XXXXX, prin urmare și-a realizat dreptul cu

privire la succesiunea testamentară.

În conformitate cu art. 434 Codul de procedură civilă, recursul se declară în

termen de 2 luni de la data comunicării hotărîrii sau a deciziei integrale, dacă legea nu

prevede altfel.

Colegiul denotă că Curtea de Apel Comrat a expediat în adresa participanților la

proces copia deciziei integrale la 17 mai 2018 (f.d.148, vol.III) și a fost recepționată

de care recurentul Bucuci Nicolae la 24 mai 2018 (f.d.162, vol.III).

Astfel, recursul declarat la 12 iulie 2018 este în termen.

În conformitate cu art. 440 alin. (2) Codul de procedură civilă, completul din 3

judecători prin încheierea din 17 octombrie 2018 a considerat recursul admisibil și a

dispus examinarea fondului de un complet din 5 judecători.

În conformitate cu art. 444 Codul de procedură civilă, recursul se examinează

fără înștiințarea participanților la proces.

Examinând legalitatea actului de dispoziție contestat, prin prisma argumentelor

invocate și a materialelor din dosar, coroborat cu normele de drept material și

procedural aplicabile la soluționarea speței date, Colegiul civil, comercial și de

contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție va admite recursul

declarat de Bucuci Nicolae, va casa decizia instanței de apel și hotărârea instanței de

fond, și va emite o nouă hotărâre de respingere a acțiunii din următoarele

considerente.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. b) Cod de procedură civilă, instanța de

recurs este în drept, să admită recursul și să caseze integral sau parțial decizia

instanței de apel și hotărîrea primei instanțe, pronunțînd o nouă hotărîre.

În conformitate cu art. 432 alin. (4) Cod de procedură civilă, săvârșirea altor

încălcări decât cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar

în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită

a cauzei sau în cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de

către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus

la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Din materialele cauzei se atestă că la 19 mai 2011 Bucuci Iacob a întocmit un

testament, înregistrat la notar cu numărul 2710, prin care i-a testat toată averea fiicei

Bucuci Oxana, ce-i va aparține în ziua încetării lui din viață, inclusiv apartamentul nr.

XXXXX și averea din apartament (vol.I, f.d.12).

La data de 07 octombrie 2011 Bucuci Iacob a întocmit un alt testament,

înregistrat la notarul public Culava Diana, cu numărul 6313, prin care i-a testat lui

Bucuci Nicolae apartamentul nr. XXXXX și averea din apartament (vol.I, f.d.11).

La data de 25 decembrie 2011 testatorul Bucuci Iacob a decedat, ceea ce se

confirmă prin certificatul de deces (vol.I, f.d.9).

Înaintând prezenta acțiune în judecată împotriva lui Bucuci Nicolae, Bucuci

Oxana a solicitat recunoașterea și declararea nulității testamentului înregistrat cu nr.

4

6313 la 07.10.2011 de către notarul public Culava Diana.

Fiind învestită cu judecarea cauzei în fond, prima instanță a ajuns la concluzia

respingerii acțiunii.

Judecând pricina în ordine de apel, instanța de apel a ajuns la concluzia

admiterii apelului declarat de Bucuci Oxana, casării hotărârii primei instanțe și

emiterea unei noi hotărâri de admitere integrală a acțiunii.

În acest sens instanța de apel a invocat că conform raportului de expertiză

psihiatrico-legală postumă nr.121 f/f-2016 din 30 iunie 2016 s-a concluzionat că

Bucuci Iacob la momentul întocmirii testamentului din 19 mai 2011 și 07 octombrie

2011 a suferit de „XXXXX” și a fost lipsit de capacitate de conștientizare și dirijare

adecvată a acțiunilor sale, în special capacitatea de conștientizare a urmărilor

acțiunilor sale, inclusiv la întocmirea testamentului din 07 octombrie 2011 (vol.II,

f.d.246-251).

Instanța de apel a relatat că aceaste circumstanțe certifică despre ilegalitatatea

testamentului întocmit de Bucuci Iacob pe numele lui Bucuci Nicolae la 07 octombrie

2011, înregistrat la notarul public Culava Diana, cu numărul 6313, deoarece Bucuci

Iacob nu putea acționa cu discernământ.

În acest sens, Colegiul menționează că în speță, activul succesoral îl constituie

apartamentul nr. XXXXX.

În conformitate cu art.1449 alin.(1), (2) Cod civil, testamentul este un act juridic

solemn, unilateral, revocabil și personal prin care testatorul dispune cu titlu gratuit,

pentru momentul încetării sale din viață, de toate bunurile sale sau de o parte din ele.

Testator poate fi doar persoana cu capacitate de exercițiu.

Colegiul menționează că prin testamentul autentificat notarial de notarul public

Culava Diana cu nr. 6313, din 07 octombrie 2011 Bucuci Iacob i-a testat lui Bucuci

Nicolae apartamentul nr.XXXXX și averea din apartament (vol.I, f.d.11), iar Bucuci

Oxana a contestat legalitatatea acestui testasment, invocând necorespunderea

semnăturii testatorului în testament și lipsa de discernământ a testatorului la

momentul întocmirii actului notarial.

Colegiul decelează că prin raportul de expertiză medico-legală grafoscopică

nr.116-118,135 din 30 ianuarie 2018 s-a stabilit că semnătura a fost efectuată de către

Bucuci Iacob atât în testamentul din 19 mai 2011 cât și în testamentul din 07

octombrie 2011 (vol.III, f.d.54-62).

Mai mult, Colegiul indică că testamentul din 07 octombrie 2011, înregistrat cu

numărul 6313, a fost autentificat la sediul biroului notarial, unde Bucuci Iacob s-a

prezentat personal, a depus actele pentru întocmirea testamentului, a indicat datele

sale din buletinul de identitate, a semnat testamentul, acțiuni care se încadrează în

norma de drep prevăzută de art.199 Cod civil.

Colegiul consideră că aceste acțiuni denotă existența discernământului la

momentul semnării testamentului și capacitatatea de a aprecia conținutul și

consecințele faptelor sale.

Or, conform art. 199 alin. (1) și (2) Codul civil, consimțămînt este manifestarea,

exteriorizată, de voință a persoanei de a încheia un act juridic. Consimțămîntul este

5

valabil dacă provine de la o persoană cu discernămînt, este exprimat cu intenția de a

produce efecte juridice și nu este viciat.

În acest sens, Colegiul civil relatează că testamentul contestat, întrunește toate

condițiile de valabilitate a actului juridic-consimțămănt, obiect, cauză și formă.

Consimțămîntul trebuie să provină de la o persoană cu discernămînt, adică avînd

facultatea de a pătrunde, de a judeca și a aprecia lucrurile la justa valoare.

Prin urmare, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al

Curții Supreme de Justiție consideră că defunctul Bucuci Nicolae conștientiza

acțiunile sale, își dădea seama de urmările lor și le dorea în cunoștință de cauză.

Cu referire la pretinsa lipsă de discernământ a testatorului Bucuci Iacob la

momentul întocmirii actului notarial, invocat de către fiica acestuia Bucuci Oxana,

Colegiul invocă că instanța de apel eronat a ajuns la concluzia că testatorul Bucuci

Iacob la momentul întocmirii testamentului din 19 mai 2011 și 07 octombrie 2011 a

suferit de „XXXXX” și a fost lipsit de capacitate de conștientizare și dirijare adecvată

a acțiunilor sale din considerentele ce urmează.

Conform prevederilor art. 224 alin. (1) Cod civil al RM, actul juridic încheiat de

o persoană într-un moment în care nu putea să conștientizeze pe deplin acțiunile sale

ori să își exprime voința poate fi declarat nul de instanța de judecată.

În sensul prezentului articol, Colegiul menționează că nulitatea actului juridic

poate fi solicitată în cazul în care se va demonstra că o parte era lipsită de

discernământ, adică nu avea facultatea de a pătrunde, de a judeca și a aprecia lucrurile

la justa lor valoare, sau nu era în stare să înțeleagă sensul acțiunilor sale sau să le

dirijeze. Respectiv, cauzele care pot genera asemenea stare a persoanei pot fi de

diferită natură, acestea neavând importantă juridică, în situația în care legislatorul nu

le-a prevăzut expres.

Conform raportului de expertiză psihiatrico-legală postumă nr.121 f/f-2016 din

30 iunie 2016 s-a concluzionat că Bucuci Iacob la momentul întocmirii testamentului

din 19 mai 2011 și 07 octombrie 2011 a suferit de „XXXXX” și a fost lipsit de

capacitatea de conștientizare și dirijare adecvată a acțiunilor sale, în special de

capacitatea de prevedere a urmării acțiunilor sale, inclusiv la întocmirea

testamentului din 07 octombrie 2011 (vol.II, f.d.246-251).

Este de menționat că din raportul de expertiză indicat supra se distinge că Bucuci

Iacob a fost de mai multe ori internat pentru tratament în instituții medicale, a fost

supus examinării de medici, dar niciodată nu a fost diagnosticat cu diagnoza indicată

în raport “XXXXX”.

În această ordine de idei, Colegiul menționează că concluzia experților psihiatri,

vine în contradicție cu întreg materialul probator și anume conform informației

prezentate de Spitalul “Sfînta Treime” din Chișinău din 20.08.2012, în care se indică

că Bucuci Iacob a fost internat în staționar, a primit tratament, însă tratamentul aplicat

nu a putut influiența asupra discernământului defunctului (Vol.I,f.d.49-50).

La fel, prin declarația depusă instanței de apel, medicul neurolog, profesor,

conferențiar universitar Boris Scurtu, directorul clinicii de neurologie a USMF

“N.Testimițeanu”, a comunicat instanței de apel că îl cunoaște pe Bucuci Iacob de

6

aproximativ 15 ani. În anul 2011 luna august a trecut un curs de tratament în secția

neurologie, iar preparatele prescrise nu puteau influiența discernământul lui Bucuci

Iacob, schimbări în comportament, memorie, orientare nu s-au observat (f.d.148,

vol.II).

Mai mult ca atât, Colegiul menționează că, este relevant la caz și faptul că în

raportul de expertiză psihiatrico-legală postumă nr.121 f/f-2016 din 30 iunie 2016

experții nu au explicat cum s-a ajuns la concluzia că defunctul Bucuci Iacob în

momentul semnării testamentelor suferea de XXXXX sau nu era în stare să înțeleagă

sensul acțiunilor sale sau să le dirijeze.

În conformitate cu art. 3 din Legea nr. 1086 din 23.06.2000 activitatea în

domeniul expertizei judiciare se desfășoară în baza principiilor legalității,

independenței, obiectivității și plenitudinii cercetărilor efectuate.

Colegiul civil relevă că raportul de expertiză psihiatrico-legală postumă nr.121

f/f-2016 din 30 iunie 2016 a fost efectuat în baza documentelor, faptelor, psihicul

uman, însă, neconstituind obiect de cercetare a expertizei judiciare. Or, factorul

psihicului uman constituie una din circumstanțe, care de rând cu celelalte, contribuie

la descoperirea adevărului. Expertul judiciar își desfășoară activitatea în mod corect și

efectuează cercetări cu privire la obiectele expertizei în baza unor aprecieri obiective,

complete și sub toate aspectele, pentru soluționarea problemelor înaintate.

Conform Legii nr.68 din 14 aprilie 2016 cu privire la expertiza judiciară și

statutul expertului judiciar, prevede că în cazul efectuării expertizei judiciare

psihiatrice este necesar ca persoana să fie vie, cu obligația de a se prezenta în fața

expertului, iar după caz persoana va fi spitalizată în staționarele de psihiatrie, pentru a

fi examinată de expert și a fi prelevate mostre necesare pentru efectuarea cercetărilor.

Astfel, instanța de recurs concluzionează că expertiză psihiatrico-legală postumă

nr.121 f/f-2016 din 30 iunie 2016 nu are forță probantă, și eronat a fost pusă de

instanța de apel în temeiul hotărârii.

Totodată, Colegiul indică că Bucuci Iacob a fost cu discernământ, a avut o

memorie stabilă, conștientiza acțiunile sale, fapt ce se probează și prin nota

președintelui Asociației de Coproprietari în Condominiu-55/7 COOP din 19 aprilie

2016 (f.d.232,vol.II), însă instanța de apel a ignorat această probă și a dat o apreciere

unilaterală depozițiilor martorilor.

Deasemenea, Colegiul menționează că mai mulți martori audiați în cadrul

cercetării judecătorești au declarat despre comportamentul adecvat a lui Bucuci Iacob

și lipsa anumitor dereglări la acesta.

Tot aici, Colegiul reține ca fiind pertinente și cele mai consistente declarațiile

notarului Culava Diana care a autentificat testamentul din numele lui Bucuci Iacob și

anume că testatorul la ziua semnării actului notarial a avut un comportament adecvat,

nu a manifestat dereglări, și-a manifestat de sine stătător și expres voința sa, nefiind

influențat de careva persoane sau circumstanțe.

Colegiul nu neagă starea de slăbiciune, apatie, lipsă de concentrare a testatorului

despre care au declarat unii martori. Însă, aceste declarații nu sunt suficiente pentru a

7

constata lipsa de discernământ a lui Bucuci Iacob, or, este și firesc ca o persoană care

suferă de anumite maladii să retrăiască stările indicate supra.

În conformitate cu art. 118 alin. (1), (3) Cod de procedură civilă, fiecare parte

trebuie să dovedească circumstanțele pe care le invocă drept temei al pretențiilor și

obiecțiilor sale dacă legea nu dispune altfel. Circumstanțele care au importanță pentru

soluționarea justă a cauzei sunt determinate definitiv de instanța judecătorească

pornind de la pretențiile și obiecțiile părților și ale altor participanți la proces, precum

și de la normele de drept material și procedural ce urmează a fi aplicate.

În conformitate cu art. 130 alin. (1)-(3) Cod de procedură civilă, instanța

judecătorească apreciază probele după intima ei convingere, bazată pe cercetarea

multiaspectuală, completă, nepărtinitoare și nemijlocită a tuturor probelor din dosar în

ansamblul și interconexiunea lor, călăuzindu-se de lege. Niciun fel de probe nu au

pentru instanța judecătorească o forță probantă prestabilită fără aprecierea lor. Fiecare

probă se apreciază de instanță privitor la pertinența, admisibilitatea, veridicitatea ei,

iar toate probele în ansamblu, privitor la legătura lor reciprocă și suficientă pentru

soluționarea cauzei.

Capacitatea de exercițiu constituie o stare de drept, pe când discernământul este

o stare de fapt, astfel încât, persoana are capacitate de exercițiu deplină, însă în

rezultatul unor împrejurări (de obicei de ordin psihic sau mental) într-un moment nu

poate conștientiza acțiunile sale cât și a dirija cu aceasta.

Colegiul conchide că nu a fost demonstrat faptul că defunctul Bucuci Iacob s-a

aflat la evidență la psihiatru, s-a aflat în stare de inconștiență, hipnoză, a folosit

stupefiante care ar fi în stare sa-l lipsească de discernământ, să nu înțeleagă sensul

întocmirii unui testament pe numele unei persoane - Bucuci Nicolae care în perioada

de până la deces l-a întreținut, l-a îngrijit și s-a aflat în permanență în preajma sa.

În astfel de circumstanțe, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

lărgit al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a admite recursul, de a casa

decizia instanței de apel și hotărârea primei instanțe și de a emite o nouă hotărâre de

respingere a acțiunii.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. b) Cod de procedură civilă, Colegiul civil,

comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție

d e c i d e:

Se admite recursul declarat de către Bucuci Nicolae.

Se casează decizia din 17 aprilie 2018 a Curții de Apel Comrat și hotărârea

din 02 septembrie 2013 a Judecătoriei Căușeni, în cauza civilă, la cererea de chemare

în judecată depusă de Bucuci Oxana împotriva lui Bucuci Nicolae, intervenient

accesoriu notarul public Culava Diana cu privire la declararea nulității testamentului,

și se emite o nouă hotărâre prin care:

Se respinge cererea de chemare în judecată depusă de Bucuci Oxana împotriva

lui Bucuci Nicolae, intervenient accesoriu notarul public Culava Diana cu privire la

declararea nulității testamentului.

8

Decizia este irevocabilă.

Președintele ședinței,

judecătorul Oleg Sternioală

Judecătorii Ala Cobăneanu

Dumitru Mardari

Nicolae Craiu

Iurie Bejenaru

9