2ra-1893/18 — încasarea datoriei ș.a.

dosarul nr.2ra-1893/18

prima instanță: Judecătoria Ciocana, mun. Chișinău (V. Burduh)

instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (L. Bulgac, S. Gîrbu, G. Dașchevici)

ÎNCHEIERE

05 decembrie 2018 mun. Chișinău

Colegiul civil comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președintele completului, judecătorul Valeriu Doagă

Judecătorii Tamara Chișca-Doneva

Nina Vascan

examinând admisibilitatea recursului declarat de Fala Ion,

în cauza civilă intentată la cererea de chemare în judecată depusă de Fala Ion

împotriva lui Camerzan Marin cu privire la încasarea datoriei și dobânzii de întârziere,

împotriva deciziei din 05 aprilie 2018 a Curții de Apel Chișinău prin care s-a

admis apelul declarat Fala Ion, s-a casat integral hotărârea din 24 noiembrie 2016 a

Judecătoriei Ciocana, mun. Chișinău și s-a emis o hotărâre nouă prin care cererea de

chemare în judecată depusă de Fala Ion, s-a respins ca neîntemeiată,

c o n s t a t ă:

La 10 noiembrie 2015, Fala Ion a depus cerere de chemare în judecată împotriva lui

Camerzan Marin cu privire la încasarea datoriei, dobânzii de întârziere și a cheltuielilor

de judecată.

În motivarea cererii de chemare în judecată Fala Ion a indicat că la sfârșitul anului

2011 a decis împreună cu Camerzan Marin să procure de la Miron Serghei, microbuzul

de modelXXXXX, pentru al utiliza în scopul obținerii unui profit.

A indicat că pentru procurarea microbuzului menționat, a achitat suma de 5000 de

euro, iar Camerzan Marin a achitat suma de 3500 de euro, ulterior, pentru reparația

salonului mijlocului de transport, ultimul a mai achitat suma de 900 de euro.

Reclamantul a notat că în perioada ianuarie 2012 - mai 2012, împreună cu

Camerzan Marin au efectuat cu microbuzul procurat 20 de curse, iar venitul obținut a fost

reținut de către pârât. Reclamantul din veniturile obținute i-a transmis pârâtului suma de

3500 de euro.

Ulterior, Camerzan Marin a depus cerere de chemare în judecată, prin care a

solicitat încasarea din contul reclamantului a sumei de 3500 de euro cu titlu de cheltuieli

pentru cumpărarea automobilului și suma de 900 de euro cu titlu de bani investiți în

amenajarea salonului microbuzului.

Astfel, prin hotărârea din 04 iulie 2014 a Judecătoriei Glodeni, rămasă irevocabilă a

fost admisă cererea de chemare în judecată depusă de Camerzan Marin, fiind dispusă

încasarea din contul lui Fala Ion în beneficiul lui Camerzan Marin a sumei de 81592, 28

de lei, ce constituie echivalentul a sumei de 4400 de euro și a cheltuielilor legate de

1

judecarea cauzei în sumă totală de 8 842 de lei.

Ținând cont de cele relatate, reclamantul a menționat că pentru efectuarea activității

în comun cu pârâtul, a investit suma de 5000 de euro iar pârâtul suma de 4400 de euro,

respectiv rezultă că cotele din societatea civilă au fost de 53% la 47% în perioada

activității comune (20 curse), obținând un venit total de aproximativ 10 000 de euro.

Deci, din activitatea comună urma să aibă un venit de 5300 de euro, iar pârâtul de 4700

de euro.

A mai notat că, în urma activității comune a obținut un venit de 1500 de euro, iar

pârâtul 8500 de euro, ceea ce este inadmisibil, or, reieșind din cotele din activitatea

comună, urma să aibă un venit de 5300 de euro, iar pârâtul de 4700 de euro.

În opinia reclamantului, pârâtul nejustificat s-a îmbogățit cu suma de 3800 de euro.

Prin urmare a solicitat reclamantul încasarea din contul lui Camerzan Marin în

beneficiul său a datoriei în sumă de 3800 de euro, a dobânzii de întârziere în sumă de

2050,38 de euro și a cheltuielilor de judecată cu titlu de taxă de stat achitată la depunerea

acțiunii în sumă de 3772,31 de lei.

Prin hotărârea din 24 noiembrie 2016 a Judecătoriei Ciocana mun. Chișinău, cererea

de chemare în judecată depusă de către Fala Ion a fost respinsă ca fiind tardivă.

Suplimentar, s-a dispus încasarea din contul lui Fala Ion în beneficiul lui Camerzan

Marin a cheltuielilor de judecată suportate pentru acordarea asistenței juridice în sumă de

6042 de lei. S-a încasat din contul lui Fala Ion cheltuielile de înștiințare și chemare a

părților în judecată în sumă de 101,25 de lei.

Prin decizia din 05 aprilie 2018 a Curții de Apel Chișinău s-a admis apelul declarat

de Fala Ion, s-a casat integral hotărârea din 24 noiembrie 2016 a Judecătoriei Ciocana,

mun. Chișinău și s-a adoptat o hotărâre nouă prin care cererea de chemare în judecată

depusă de Fala Ion s-a respins ca neîntemeiată.

În susținerea soluției sale, instanța de apel a menționat că, în motivarea hotărârii,

prima instanță inițial a considerat că cererea de chemare în judecată depusă de Fala Ion

urmează a fi respinsă ca fiind neîntemeiată (f.d. 156) iar ulterior, contrar celor expuse în

dispozitivul hotărârii a concluzionat că cererea de chemare în judecată înaintată de către

Fala Ion urmează a fi respinsă ca fiind tardivă (f.d. 157). Prin urmare, concluziile primei

instanțe sunt contradictorii, motiv pentru care se impune admiterea apelului din alte

motive decât cele indicate în cererea de apel.

Cu referire la art. 267 alin. (1) din Codul civil, instanța de apel a conchis că Fala Ion

nu a omis termenul de depunere a cererii de chemare în judecată. Or, în speță, termenul

de prescripție pentru apărarea dreptului încălcat a început să curgă din data de 22 iulie

2015 - dată când hotărârea din 04 iulie 2014 a Judecătoriei Glodeni a devenit irevocabilă

și i-a devenit cunoscută apelantului.

Referitor la argumentele apelantului precum că după devenirea irevocabilă a

hotărârii din 04 iulie 2014 a Judecătoriei Glodeni, din activitatea comună cu intimatul

urma să aibă un venit de 5300 de euro, iar intimatul 4700 de euro, instanța de apel a

conchis că sunt neîntemeiate, deoarece la materialele cauzei nu există vre-o dovadă

referitor la faptul că din fiecare cursă efectuată, părțile obțineau câte 500 de euro, or,

condiția ce ar demonstra existența unei obligații valabile este transmiterea de către Fala

Ion și primirea de Camerzan Marin a sumei menționate, fapt ce însă, nu rezultă din

conținutul materialelor cauzei. Prin urmare, doar sintagmele ce se regăsesc în cuprinsul

hotărârii din 04 iulie 2014 a Judecătoriei Glodeni cu privire la caracterul relațiilor dintre

părți, fără a exista dovada transmiterii mijloacelor bănești, nu demonstrează și existența

2

raporturilor juridice între Fala Ion și Camerzan Marin.

La 26 iulie 2018, Fala Ion a declarat recurs prin care a menționat că decizia

instanței de apel este neîntemeiată și urmează a fi casată.

Astfel, a notat că instanța de apel eronat a concluzionat că apelantul-recurentul nu a

prezentat probe în susținerea cerințelor invocate. Or, instanței de judecată i s-a prezentat

hotărârea din 04 iulie 2014 a Judecătoriei Glodeni, procesul-verbal al ședinței de

judecată cât și alte înscrisuri, care confirmă temeinicia argumentelor sale.

Mai mult decât atât, în opinia recurentului, la judecarea apelului Curtea de Apel

Chișinău a ignorat prevederile art. 373 alin. (6) din Codul de procedură civilă, și în

propria cale de atac i-a creat o situație mai dificilă decât acea din hotărârea atacată cu

apel.

Prin urmare, a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei din 05 aprilie 2018 a

Curții de Apel Chișinău și a hotărârii primei instanțe, cu pronunțarea unei hotărâri noi

prin care acțiunea înaintată să fie admisă integral. Totodată, a solicitat încasarea

cheltuielilor de judecată.

Prin referința depusă la 02 noiembrie 2018, Camerzan Marin a menționat că

recursul înaintat de Fala Ion, conține obiecțiile de fapt și de drept care deja au constituit

obiect de studiere și verificare de către instanțele ierarhic inferioare, primind o apreciere

corespunzătoare, temei din care a solicitat a fi considerat inadmisibil.

Instanța de recurs constată că, decizia din data de 05 aprilie 2018 a Curții de Apel

Chișinău a fost expediată participanților la proces în data de 06 iunie 2018 (f.d.214).

Astfel, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție, prin prisma art. 434 din Codul de procedură civilă , consideră

recursul depus la data de 26 iulie 2018, în termen.

Examinând temeiurile recursului în raport cu materialele cauzei civile, completul de

admisibilitate al Colegiului civil comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că, recursul este inadmisibil, din motivele ce succed.

Articolul 431 din Codul de procedură civilă consemnează în alineatul (2) că, asupra

admisibilității recursului decide un complet din 3 judecători.

În conformitate cu art. 432 din Codul de procedură civilă, părțile și alți participanți

la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau

aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

(2) Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în

cazul în care instanța judecătorească:

a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată;

b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată;

b1) a aplicat o lege care a fost declarată neconstituțională;

c) a interpretat în mod eronat legea;

d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

(3) Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat

în cazul în care:

a) cauza a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la

judecarea ei;

b) cauza a fost judecată în absența unui participant la proces căruia nu i s-a

comunicat locul, data și ora ședinței de judecată;

c) în judecarea cauzei au fost încălcate regulile privind limba de desfășurare a

procesului;

3

d) instanța a soluționat problema drepturilor unor persoane care nu au fost implicate

în proces;

e) în dosar lipsește procesul-verbal al ședinței de judecată;

f) hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea competenței jurisdicționale.

4) Săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la alin.(3) constituie temei de

declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce

la soluționarea greșită a cauzei sau în cazul în care instanța de recurs consideră că

aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care

erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

(5) Temeiurile prevăzute la alin.(3) se iau în considerare de către instanță din oficiu.

Argumentele recurentului precum că, instanțele de judecată eronat au aplicat

normele de drept material se resping, deoarece circumstanțele cauzei au fost determinate

de prima instanță și de instanța de apel și apreciate corect de instanța de apel cu

argumentări adecvate bazate pe normele de drept ce reglementează raportul juridic în

litigiu.

Astfel, instanța de recurs notează că, recurentul nu a invocat nici un argument

plauzibil în vederea ilegalității deciziei instanței de apel.

În acest sens, completul reamintește că în jurisprudența sa, Curtea Europeană a

precizat că dreptul de a fi auzit în combinație cu dreptul la un recurs efectiv sunt în

primul rând chestiuni de reglementare în dreptul intern și este în principiu, competența

instanțelor să evalueze motivele de admisibilitate a unei cereri de acest tip (Doorson

împotriva Olandei, 26 martie 1996, §67). La acest capitol completul reține că, recursul

declarat nu s-a bazat exclusiv pe chestiuni de drept, ce ar cuprinde încălcări esențiale sau

aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural, iar ca

urmare nu corespunde cerinței de a fi „efectiv”, fiind lipsit de șanse de succes și nu este

capabil să ofere îndreptarea situației din decizia recurată.

Completul de admisibilitate relevă că, prezenta cerere de recurs a fost depusă după

ce recurentul a avut posibilitatea de a fi auzit de prima instanță și de instanța de apel,

fiecare dintre care a avut deplină jurisdicție (a se vedea mutatis mutandis „Levages

Prestations Services” împotriva Franței, cererea nr.21920/93 din 23 octombrie 1996, §48-

50).

Prin urmare, instanța de recurs apreciază că, recurentului i-a fost asigurat dreptul de

acces la o instanță și dreptul de a fi auzit combinat cu dreptul la un recurs efectiv. De

fapt, în cazul când nu există suspiciuni privind încălcarea echității procedurii din

perspectiva art. 6 §1 din CEDO, rezultă că participanții au reușit să pună în discuție în

fața instanțelor toate observațiile și raționamentele pe care le considerau necesare în

vederea apărării punctului său de vedere (Blücher împotriva Cehiei, cererea nr.58580/00

din 11 aprilie 2005, §65-67)

Din considerentele menționate și având în vedere faptul că, instanța de apel a

examinat cauza sub toate aspectele, a verificat și a apreciat corect probele prezentate,a

aplicat și a interpretat elocvent normele de drept material și procedural, iar argumentele

invocate în recurs nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin.(2), (3) și (4)

din Codul de procedură civilă, completul de admisibilitate al Colegiului civil, comercial

și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a

considera recursul ca fiind inadmisibil.

În conformitate cu art. 431 alin. (2), art. 433 lit. a) și art. 440 din Codul de procedură

civilă,completul Colegiului civil comercial și de contencios administrativ al Curții

4

Supreme de Justiție

d i s p u n e:

Se consideră inadmisibil recursul declarat de Fala Ion, în cauza civilă intentată la

cererea de chemare în judecată depusă de Fala Ion împotriva lui Camerzan Marin cu

privire la încasarea datoriei și dobânzii de întârziere, împotriva deciziei din 05 aprilie

2018 a Curții de Apel Chișinău.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Valeriu Doagă

Judecătorii Tamara Chișca-Doneva

Nina Vascan

5