2ra-2304/18 — incasarea datoriei si a cheltuielilor de judecata

2ra-2304/18 — incasarea datoriei si a cheltuielilor de judecata (Curtea Supremă de Justiție, 2018)

Dosar nr. 2ra-2304/18

prima instanță, Judecătoria Botanica, mun. Chișinău (V. Buhnaci)

instanța de apel, Curtea de Apel Chișinău (V. Pruteanu, L. Popova, A. Gavrilița)

D E C I Z I E

05 decembrie 2018 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit

al Curții Supreme de Justiție,

în componență:

Președintele ședinței, judecătorul Valeriu Doagă

judecătorii Svetlana Filincova

Tamara Chișca-Doneva

Galina Stratulat

Nina Vascan

examinând recursul declarat de Diana Surovțov și Vladimir Surovțov,

în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de Asociația

Proprietarilor de Locuințe Privatizate nr. 51/397 împotriva Dianei Suvorovțov și

Anei Suvorovțov, Vladimir Suvorovțev, intervenient accesoriu Societatea pe

Acțiuni „Termocom”, în procedura planului cu privire la încasarea datoriei și a

cheltuielilor de judecată

împotriva deciziei din 25 iunie 2016 a Curții de Apel Chișinău, prin care s-a

respins apelul declarat de Diana Surovțov și Vladimir Surovțov și s-a menținut

hotărîrea din 04 februarie 2014 a Judecătoriei Botanica, municipiul Chișinău,

c o n s t a t ă:

La 17 martie 2013, Asociația Proprietarilor de Locuințe Privatizate nr.

51/397 a depus cerere de chemare în judecată împotriva Dianei Suvorovțov și Anei

Suvorovțov, V. V. Suvorovțev, I. V. Suvorovțev, intervenient accesoriu Societatea

pe Acțiuni „Termocom”, în procedura planului cu privire la încasarea datoriei și a

cheltuielilor de judecată.

În motivarea acțiunii, reclamanta Asociația Proprietarilor de Locuințe

Privatizate nr. 51/397 a indicat că în baza contului personal deschis pe numele

pîrîților, la APLP-51/397, SA „Termocom”, în procedura planului, a livrat energie

termică.

Reclamanta a menționat că prin neachitarea bonurilor de plată pentru

serviciile prestate la data de 01 mai 2013, s-a acumulat pentru serviciile prestate de

SA „Termocom”, în procedura planului, o datorie în sumă de 40109, 64 lei, iar

pentru celelalte servicii locativ-comunale o datorie în mărime de 8 140,21 lei.

Astfel, suma totală a datoriei pentru serviciile locativ comunale constituie suma de

48 249,85 lei.

1

Reclamanta APLP nr. 51/397 a invocat că în temeiul art. 617 alin.2 lit. a)-g)

Cod civil este în drept să înainteze cerere de chemare în judecată fără respectarea

procedurii de soluționare prealabilă a cauzei pe calea extrajudiciară, deși pârâții au

fost informați prin intermediul facturii lunare și a reclamației că urmează să-și

execute obligația de achitare a datoriei.

În drept, reclamanta și-a întemeiat acțiunea în baza prevederilor art.512, 514,

530, 572, 602, 617 Cod civil și art. 59, 60 Cod locativ.

Prin urmare, reclamanta APLP nr. 51/397 a solicitat încasarea de la pârâți în

mod solidar în folosul APLP- 51/397 cu titlu de datorie suma de 48 249,85 lei, a

tuturor cheltuielilor de judecată și a taxei de stat achitate la depunerea acțiunii.

Prin hotărârea din 04 februarie 2014 a Judecătoriei Botanica, municipiul

Chișinău s-a admis cererea de chemare în judecată depusă de APLP 51/397

împotriva Dianei Suvorovțeva, Anei Suvorovțeva, Vladimir Suvorovțev cu privire

la încasarea datoriei. S-a încasat, în mod solidar din contul Dianei Suvorovțeva,

Anei Suvorovțeva, Vladimir Suvorovțev în beneficiul APLP 51/397, datoria în

sumă de 48 249,85 lei, taxa de stat în sumă de 1 447,49 lei, plata pentru citare

telegrafică în sumă de 50,30 lei și avizul publicitar în sumă de 103 lei, iar în total

49 850,64 lei.

Prin decizia din 25 iunie 2016 a Curții de Apel Chișinău s-a respins apelul

declarat de Diana Surovțov și Vladimir Surovțov și s-a menținut hotărârea din data

de 04 februarie 2014 a Judecătoriei Botanica, municipiul Chișinău.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) Cod de procedură civilă, recursul se

declară în termen de 2 luni, de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale,

dacă legea nu prevede altfel.

După cum denotă materialele cauzei, copia deciziei motivate din

25 iunie 2016 a Curții de Apel Chișinău, a fost expediată participanților la proces

la data de 14 iulie 2016, conform scrisorii de expediere nr. 21090-4 (f.d.138), însă

careva date despre recepționarea acesteia de către participanții la proces, la

materialele cauzei lipsesc.

În aceste circumstanțe, instanța de recurs precizează că recursul a fost depus

de Diana Surovțov și Vladimir Surovțov la data de 05 iulie 2018, cu respectarea

termenului prevăzut la art. 434 Cod de procedură civilă.

Prin cererea de recurs, recurenții Diana Surovțov și Vladimir Surovțov au

solicitat admiterea recursului, casarea deciziei instanței de apel și a hotărîrii primei

instanțe, cu pronunțarea unei noi hotărîri, prin care să fie respinsă acțiunea depusă

de APLP ca fiind neîntemeiată și tardivă.

În motivarea cererii de recurs, recurenții Diana Surovțov și Vladimir Surovțov

au indicat că împreună cu intimata Ana Surovțov sunt proprietarii bunului imobil

amplasat pe adresa: mun. Chișinău, xxxxxap.93.

Recurenții au invocat că reclamanta APLP-51/397 prin cererea de chemare în

judecată a solicitat încasarea de la pîrîți a sumei de 48 249,85 lei, cu titlu de datorie

fără a indica perioada pentru care se solicită încasarea acestei sume.

La fel, recurenții au menționat că în extrasul din fișa locuinței sunt indicate 4

persoane și nu este clar din ce motiv intimata APLP 51/397 a solicitat încasarea

solidară doar de la trei persoane.

2

Recurenții Diana Surovțov și Vladimir Surovțov au invocat că APLP 51/397

a prezentat o singură factură din 31 mai 2013, de unde nu rezultă cînd urmează să

fie achitată această datorie, precum și nu a prezentat probe care ar confirma că a

fost respectată procedura prealabilă.

Recurenții au indicat că nu recunosc suma solicitată de APLP 51/397, cu titlu

de datorie, ori nu există probe care ar confirma prestarea serviciilor, actele anexate

nu sunt anexate în original și nu reflectă situația reală, ori în tabelul prezentat

există datorii acumulate anterior anului 2001.

Recurenții au invocat că la 11 aprilie 2007, bunul imobil a fost privatizat, însă

anterior acestei date, APLP 51/397 nu a prezentat probe care ar confirma că

recurenții sunt obligați să achite serviciile comunale.

Recurenții Diana Surovțov și Vladimir Surovțov au subliniat că APLP 51/397

a solicitat încasarea sumei de 40 109,64 pentru perioada cuprinsă din noiembrie

2001 pînă în mai 2013, iar suma de 8140,21 lei din 20 octombrie 2001.

Respectiv, recurenții au menționat că instanțele ierarhic inferioare incorect au

stabilit perioada pentru care urmează a fi încasată datoria acumulată și eronat au

interpretat normele ce reglementează instituția prescripției extinctive. Astfel,

cererea de chemare în judecată a fost depusă la 17 septembrie 2013, prin urmare

APLP 51/397 are dreptul să încaseze datoria pentru perioada cuprinsă între

17 septembrie 2010 – 17 septembrie 2013, și urma a fi respinsă ca prescrisă

extinctiv suma de 18 645,02 lei, cu titlu de servicii prestate de SA „Termocom” și

suma de 5 665,21 lei, cu titlu de servicii comunal locative.

La 11 octombrie 2018, în adresa Anei Surovțev, APLP 51/397, SA

„Termocom” a fost expediată copia recursului declarat de Diana Surovțov și

Vladimir Surovțov, cu înștiințarea despre necesitatea depunerii referinței, însă

participanții la proces Ana Surovțev și APLP 51/397 nu și-au valorificat acest

drept și nu au depus referință la recursul declarat de Diana Surovțov și Vladimir

Surovțov.

La 13 noiembrie 2018, SA „Termoelectrica” a depus referință la recursul

declarat de Diana Surovțov și Vladimir Surovțov, prin care a solicitat declararea

prezentului recurs ca fiind inadmisibil.

Prin încheierea din 21 noiembrie 2018 a Curții Supreme de Justiție, recursul

declarat de Diana Surovțov și Vladimir Surovțov împotriva deciziei din data de

25 iunie 2016 a Curții de Apel Chișinău, a fost considerat admisibil.

Studiind materialele dosarului, Colegiul civil comercial și de contencios

administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de

Diana Surovțov și Vladimir Surovțov urmează a fi admis, se casează decizia din

data de 25 iunie 2016 a Curții de Apel Chișinău în cauza civilă, la cererea de

chemare în judecată depusă de Asociația Proprietarilor de Locuințe Privatizate nr.

51/397 împotriva Dianei Suvorovțov și Anei Suvorovțov, Vladimir Suvorovțev,

intervenient accesoriu Societatea pe Acțiuni „Termocom”, în procedura planului cu

privire la încasarea datoriei și a cheltuielilor de judecată, cu trimiterea cauzei spre

rejudecare la Curtea de Apel Chișinău, în alt complet de judecată, din următoarele

motivele.

În conformitate art. 442 alin. (1) din Codul de procedură civilă, judecând

recursul declarat împotriva deciziei date în apel, instanța verifică, în limitele

3

invocate în recurs și în baza referinței depuse de către intimat, legalitatea hotărârii

atacate, fără a administra noi dovezi.

Articolul 444 din Codul de procedură civilă consemnează că, recursul se

examinează fără înștiințarea participanților la proces.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. c) din Codul de procedură civilă,

instanța, după ce judecă recursul, este în drept să admită recursul, să caseze

integral decizia instanței de apel și să trimită cauza spre rejudecare în instanța de

apel o singură dată dacă eroarea judiciară nu poate fi corectată de către instanța de

recurs.

Din materialele cauzei, Colegiul reține că reclamanta APLP nr. 51/397 a

solicitat încasarea de la pârâți în mod solidar în folosul APLP- 51/397 cu titlu de

datorie suma de 48 249,85 lei, a tuturor cheltuielilor de judecată și a taxei de stat

achitate la depunerea acțiunii.

În conformitate cu art. 238 alin. (2) Cod de procedură civilă, completul de

judecată deliberează, sub conducerea președintelui ședinței, toate problemele

prevăzute de lege care urmează să fie soluționate, apreciază probele, determină

circumstanțele și caracterul raportului juridic dintre părți, legea aplicabilă

soluționării cauzei și admiterea acțiunii. Fiecare problemă urmează să fie pusă

astfel încît să se poată da un răspuns afirmativ sau negativ.

Art. 240 alin. (3) Cod de procedură civilă prevede că, instanța judecătorească

adoptă hotărârea în limitele pretențiilor înaintate de reclamant.

Astfel, Colegiul relevă că instanțele ierarhic inferioare nu au stabilit exact

care sunt părțile raportului juridic din litigiul dedus judecății și către cine sunt

înaintate pretențiile reclamantei APLP nr. 51/397.

Ori, la 17 martie 2013, Asociația Proprietarilor de Locuințe Privatizate nr.

51/397 a depus cerere de chemare în judecată împotriva Dianei Suvorovțov și Anei

Suvorovțov, V. V. Suvorovțev, I. V. Suvorovțev (f.d.3) cu privire la încasarea

datoriei pentru serviciile comunale, nefiind indicat numele deplin al pîrîților și nici

bunul imobil pentru care se solicită achitarea acestor servicii.

Iar, în cadrul examinării cauzei, reprezentantul APLP 51/397 a solicitat

încasarea datoriei de la Diana Suvorovțov, Ana Suvorovțov și Vladimir

Suvorovțev, la fel fără a indica bunul imobil pentru care se solicită achitarea

acestor servicii (f.d.43).

Astfel, instanța de recurs reține că deși inițial APLP 51/397 a înaintat acțiunea

împotriva a 4 pîrîți Dianei Suvorovțov și Anei Suvorovțov, V. V. Suvorovțev, I. V.

Suvorovțev, pe parcursul examinări cauzei a solicitat încasarea datoriei de la Diana

Suvorovțov, Ana Suvorovțov și Vladimir Suvorovțev.

Respectiv, Colegiul consideră oportun de a reitera prevederile art. 212 alin.

alin. (1), (4), (5) și (6) Cod de procedură civilă (în vigoare la data examinării

cauzei în prima instanță) care statuează expres că renunțarea reclamantului la

acțiune, recunoașterea acțiunii de către pîrît, condițiile tranzacției se consemnează

în procesul-verbal al ședinței de judecată și se semnează de reclamant, pîrît sau de

ambele părți. Înainte de a admite renunțarea reclamantului la acțiune,

recunoașterea acțiunii de către pîrît, înainte de a confirma tranzacția părților,

instanța judecătorească explică reclamantului, pîrîtului sau părților efectele acestor

acte de procedură. În cazul admiterii renunțării reclamantului la acțiune sau

4

confirmării tranzacției, instanța judecătorească pronunță o încheiere prin care

dispune încetarea procesului. Încheierea trebuie să conțină condițiile tranzacției,

confirmate de instanță. În cazul recunoașterii acțiunii de către pîrît și admiterii ei

de către instanță, se pronunță o hotărîre de admitere a pretențiilor reclamantului.

Dacă respinge renunțarea reclamantului la acțiune ori recunoașterea acțiunii de

către pîrît sau dacă nu confirmă tranzacția părților, instanța judecătorească

pronunță în acest sens o încheiere motivată și examinează pricina în fond.

Prin prisma normei de drept procesual precitate, Colegiul menționează că

prima instanță urma să consemneze în procesul-verbal renunțul la pretențiile

formulate de reclamanta Asociația Proprietarilor de Locuințe Privatizate nr. 51/397

împotriva I. V. Suvorovțev, să identifice acest participant la proces și în cazul

admiterii renunțului în privința acestuia, prima instanță urma să emită o încheiere

prin care să i se explice reclamantei efectele renunțului la pretențiile respective.

Mai mult, Colegiul menționează că Curtea de Apel Chișinău, menținînd

hotărîrea primei instanțe și lăsând fără tratarea respectivă a acestui renunț tacit, nu

a respectat prevederile articolului citat supra, fapt ce atrage o încălcare a normelor

de drept procedural.

În această ordine de idei, este cert că omiterea aspectelor menționate de către

prima instanță și instanța de apel, direct indică la examinarea superficială a cauzei

civile.

Conform punctului 3 al Regulamentului cu privire la modul de prestare și

achitare a serviciilor locative, comunale și necomunale pentru fondul locativ,

contorizarea apartamentelor și condițiile deconectării acestora de la/reconectării la

sistemele de încălzire și alimentare cu apă, aprobat prin Hotărîrea Guvernului nr.

191 din 19 februarie 2002, serviciile locative, comunale și necomunale se

prestează proprietarilor de apartamente și locatarilor din fondul locativ în baza

contractelor încheiate cu gestionarul fondului locativ sau cu furnizorul/operatorul,

în strictă corespundere cu legislația în vigoare.

Respectiv, instanțele ierarhic inferioare urmau să stabilească cui au fost

prestate serviciile comunale, pentru care reclamanta APLP-51/397 pretinde

încasarea datoriei și către cine și-a înaintat aceasta pretențiile.

Instanța de recurs reiterează că instanțele ierarhic inferioare nu au stabilit cu

certitudine cine sunt părțile raportului juridic din litigiul dedus judecății, ori la data

de 17 martie 2013, Asociația Proprietarilor de Locuințe Privatizate nr. 51/397 a

depus cerere de chemare în judecată împotriva Dianei Suvorovțov și Anei

Suvorovțov, V. V. Suvorovțev, I. V. Suvorovțev (f.d.3)

Iar, la materialele cauzei este anexată reclamația adresată lui N.V.

Artamonova (f.d.5), ordinul de încasare nr. 110979535 din aprilie 2013, eliberat pe

numele lui N.V. Artamonova (f.d.7), informația despre achitarea serviciilor

locativ-comunale de către N.V. Artamonova (f.d.8-13), lista calcului și achitarea

pentru energia termică din 01 ianuarie 2010 pînă la 01 noiembrie 2010, eliberată pe

numele N.V. Artamonova, pentru apartamentul 93 situat pe adresa mun. Chișinău,

xxxxx(f.d.14).

Conform extrasului din Registrul bunurilor imobile apartamentul 93 situat pe

adresa mun. Chișinău, xxxxxaparține cu drept de proprietate Dianei Suvorovțov,

Anei Suvorovțov și lui Ivan Suvorovțon, în temeiul contractului de vînzare-

5

cumpărare, transmitere-primire a locuinței în proprietate privată nr. 1992 din 16

martie 2007, dreptul de proprietate fiind înregistrat la 11 aprilie 2007 (f.d.19).

Instanța de recurs relevă că conform extrasului din fișa locuinței, locatari ai

apartamentului 93 situat pe adresa mun. Chișinău, xxxxxsunt D. Surovțeva, V.V.

Surovțev, A.V. Surovțev, I.V. Surovțev (f.d.6).

Mai mult decît atît, la materialele cauzei lipsește copia buletinului de

identitate a pîrîților pentru a putea identifica numele participanților la raportul

juridic supus judecării în prezenta cauză.

Or, conform art. 29 alin. (2) Cod civil, persoana fizică dobîndește și exercită

drepturile și execută obligațiile în numele său.

Iar, art. 28 alin. (2) Cod civil prevede că numele cuprinde numele de familie

și prenumele, iar în cazul prevăzut de lege, și patronimicul.

Colegiul menționează că, prezintă relevanță criteriile pentru determinarea

corectă a naturii juridice a litigiului dat, reieșind din specificul acestui, fapt ce

presupune prin sine lămurirea completă și pe bază de probe certe a situației de fapt

și de drept, care, este diferită de la caz la caz.

Totodată, instanța de recurs indică că instanțele judecătorești incorect au

stabilit perioada pentru care urmează a fi încasată datoria acumulată.

Conform art. 267 alin. (1) Cod civil, termenul general în interiorul căruia

persoana poate să-și apere, pe calea intentării unei acțiuni în instanță de judecată,

dreptul încălcat este de 3 ani.

Art. 271 Cod civil prevede că acțiunea privind apărarea dreptului încălcat se

respinge în temeiul expirării termenului de prescripție extinctivă numai la cererea

persoanei în a cărei favoare a curs prescripția, depusă pînă la încheierea

dezbaterilor în fond. În apel sau în recurs, prescripția poate fi opusă de îndreptățit

numai în cazul în care instanța se pronunță asupra fondului.

Conform art. 272 alin. (1) Cod civil termenul de prescripție extinctivă începe

să curgă de la data nașterii dreptului la acțiune. Dreptul la acțiune se naște la data

cînd persoana a aflat sau trebuia să afle despre încălcarea dreptului.

Iar, art. 272 alin. (9) Cod civil prevede că cînd este vorba de prestații

succesive, prescripția dreptului la acțiune începe să curgă de la data la care fiecare

prestație devine exigibilă, iar dacă prestațiile alcătuiesc un tot unitar, de la data

ultimei prestații neexecutate.

Prin urmare, instanța de recurs reține că termenul de prescripție pentru

prestațiile succesive începe să curgă de la data la care fiecare prestație devine

exigibilă, iar necontestarea bonurilor lunare de plată, eliberate de prestatorul de

servicii nu constituie temei de neaplicare a termenului de prescriptive.

Colegiul indică că instanțele de judecată urmau să stabilească dacă prestațiile

au fost acordate succesiv pentru fiecare lună în parte, devenind exigibile,

nealcătuind un tot unitar, precum și să verifice informația despre achitarea

serviciilor locativ-comunale pentru serviciul prestat în perioada pentru care se

solicită încasarea datoriei și în dependență de aceste constatări instanța poate stabili

perioada pentru care se poate încasa datoria pretinsă de reclamanta APLP nr.

51/397.

Ori, în informația anexată la materialele cauzei cu referire la apartamentul 93

situat pe adresa mun. Chișinău, xxxxxeste indicat că nu au fost efectuate careva

6

plăți, instanțele de judecată urmînd să stabilească dacă a fost sau nu întrerupt

termenul de prescripție.

Conform art. 277 alin. (1) lit. b) Cod civil, cursul prescripției extinctive se

întrerupe în cazul în care debitorul săvîrșește acțiuni din care rezultă că recunoaște

datoria.

În sensul art.6 CEDO, instanțele de judecată trebuie să indice, cu

suficientă claritate, motivele pe care se întemeiază hotărârile, având în vedere

caracterul determinant al concluziilor sale, noțiunile ce implică o apreciere a

faptelor supuse examinării.

Potrivit jurisprudenței constante a CtEDO, pronunțarea de către instanțele

judecătorești a unor hotărâri motivate constituie una dintre garanțiile dreptului

fundamental la un proces echitabil și acesta presupune obligațiunea instanței

judecătorești de a se expune în hotărâri asupra tuturor cerințelor acțiunii, precum

și argumentelor invocate de către părți întru admiterea sau respingerea

acestora (cauza Garcia Ruiz vs. Spania, hotărârea din 21 ianuarie 1999).

Actul judecătoresc trebuie să corespundă tuturor normelor de drept, să fie

clar, înțeles de părțile implicate în litigiu și să răspundă în mod sigur și expres la

toate cererile și obiecțiile formulate de către părți, ceea ce în litigiul dedus judecății

lipsește.

Așadar, instanțele judecătorești sunt obligate să motiveze soluțiile și

concluziile, să furnizeze toate răspunsurile la întrebările care sunt pertinente pentru

rezultatul procesului și necesită un răspuns special în hotărâre. În cazul în

care instanța de judecată se abține de a da un răspuns special și explicit în cele

mai importante întrebări, fără a acorda părții care a formulat-o posibilitatea de a ști

dacă acest mijloc de apărare a fost neglijat sau respins, acest fapt se va

considera o încălcare a art. 6§1 din CEDO (cauza Hiro Balani vs Spania, 1994).

Ca urmare a celor reținute supra, în sensul art. 6 alin. (1) al CEDO, instanța de

recurs ține să menționeze că, instanțele de judecată, trebuie, să indice cu suficientă

claritate motivele pe care-și întemeiază hotărârile, iar având în vedere caracterul

determinant al concluziilor sale, să prezinte noțiunile, ce implică o apreciere a

faptelor supuse aprecierii. De asemenea, noțiunea de proces echitabil impune ca

instanța de judecată să nu-și motiveze doar sumar hotărârea sa, ci să examineze

efectiv problemele esențiale care-i sunt supuse aprecierii și să nu să se rezume doar

la probarea concluziilor unei părți.

Reiterând, motivele de fapt și de drept, expuse mai sus, statuând că, instanța

de apel a soluționat eronat litigiul în cauză, iar instanța de recurs este în

imposibilitate de a corecta respectiva eroare judiciară, Colegiul civil, comercial

și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție, concluzionează

de a admite recursul declarat de Diana Surovțov și Vladimir Surovțov, se casează

decizia din 25 iunie 2016 a Curții de Apel Chișinău în cauza civilă, la cererea de

chemare în judecată depusă de Asociația Proprietarilor de Locuințe Privatizate nr.

51/397 împotriva Dianei Suvorovțov și Anei Suvorovțov, Vladimir Suvorovțev,

intervenient accesoriu Societatea pe Acțiuni „Termocom”, în procedura planului cu

privire la încasarea datoriei și a cheltuielilor de judecată, cu trimiterea cauzei spre

rejudecare la Curtea de Apel Chișinău, în alt complet de judecată.

7

La judecarea cauzei, instanța de apel urmează să țină cont de cele menționate

supra, creând condiții obiective și reale participanților la proces și judecând cauza,

să emită o hotărâre legală și întemeiată, reieșind din circumstanțele esențiale a

litigiului dedus judecății.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. c), art. 445 alin. (2)-(3) din Codul de

procedură civilă, Colegiul civil comercial și de contencios administrativ lărgit al

Curții Supreme de Justiție

d e c i d e:

Se admite recursul declarat de Diana Surovțov și Vladimir Surovțov.

Se casează decizia din 25 iunie 2016 a Curții de Apel Chișinău în cauza

civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de Asociația Proprietarilor de

Locuințe Privatizate nr. 51/397 împotriva Dianei Suvorovțov și Anei Suvorovțov,

Vladimir Suvorovțev, intervenient accesoriu Societatea pe Acțiuni „Termocom”, în

procedura planului cu privire la încasarea datoriei și a cheltuielilor de judecată, cu

trimiterea cauzei spre rejudecare la Curtea de Apel Chișinău, în alt complet de

judecată.

Decizia nu se supune niciunei căi de atac.

Președintele ședinței,

judecătorul Valeriu Doagă

judecătorii Svetlana Filincova

Tamara Chișca-Doneva

Galina Stratulat

Nina Vascan

8