2r-933/18 — repararea prejudiciului material și moral

2r-933/18 — repararea prejudiciului material și moral (Curtea Supremă de Justiție, 2018)

Dosarul nr. 2r-933/2018

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Rîșcani (jud: Iu. Potînga)

Instanța de recurs: Curtea de Apel Chișinău (jud: A. Panov, V. Cotorobai, M. Anton)

D E C I Z I E

05 decembrie 2018 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele ședinței, judecătorul Ala Cobăneanu

judecătorii Dumitru Mardari

Galina Stratulat

examinând recursul declarat de către Alexandr Bogoev, reprezentat de

avocatul Alexandru Iachimciuc,

în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de Andrei Moșneaga

împotriva lui Alexandr Bogoev, Vladislav Bogoev, Antoninei Bogoeva, Tatianei

Bogoeva cu privire la repararea prejudiciului material cauzat și încasarea

cheltuielilor de judecată,

împotriva încheierii din 04 octombrie 2018 a Curții de Apel Chișinău, prin

care a fost restituit apelul declarat de Alexandr Bogoev

c o n s t a t a t ă :

La 28 septembrie 2016, Andrei Moșneaga a depus cerere de chemare în

judecată împotriva lui Alexandr Bogoev, Vladislav Bogoev, Antoninei Bogoeva,

Tatianei Bogoeva cu privire la repararea prejudiciului material cauzat și încasarea

cheltuielilor de judecată.

Prin hotărârea din 20 aprilie 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani a

fost admisă acțiunea; a fost încasat în mod solidar din contul lui Alexandr Bogoev,

Vladislav Bogoev, Antoninei Bogoeva, Tatianei Bogoeva în beneficiul lui Andrei

Moșneaga prejudiciul material în sumă de 45015,68 lei; a fost încasat în mod

solidar din contul lui Alexandr Bogoev, Vladislav Bogoev, Antoninei Bogoeva,

Tatianei Bogoeva în beneficiul lui Andrei Moșneaga cheltuieli legate de judecarea

cauzei formate din taxa de stat achitată la depunerea acțiunii în sumă de 1454,50 de

lei și servicii prestate de asistența juridică profesională în mărime de 4000,00 de

Iei, iar în total în sumă de 5454,50 de lei.

La 04 mai 2018, Alexandr Bogoev, reprezentat de avocatul Alexandru

Iachimciuc, a depus cerere de apel împotriva hotărârea primei instanțe și a solicitat

casarea acesteia cu emiterea unei noi hotărâri de respingere a acțiunii.

Prin încheierea din 10 iulie 2018 a Curții de Apel Chișinău nu s-a dat curs

cererii de apel și s-a acordat apelantului un termen de 7 zile, din momentul

recepționării încheierii, pentru prezentarea cererii de apel întocmită în conformitate

cu exigențele Legii și a dovezii de plată a taxei de stat în mărime de 1012,85 lei.

Totodată, s-a explicat apelantului că în caz dacă nu va lichida neajunsurile

menționate, cererea de apel nu va fi considerată depusă și împreună cu actele

anexate va fi restituită.

La 21 septembrie 2018, prin intermediul poștei electronice, Alexandr Bogoev,

reprezentat de avocatul Alexandru Iachimciuc a expediat cererea de apel motivată

cu anexarea copiei bonului de plată a taxei de stat.

Prin încheierea din 04 octombrie 2018 a Curții de Apel Chișinău a fost

restituită cererea de apel depusă de Alexandr Bogoev și remisă în adresa acestuia

cu toate documentele anexate.

La 01 noiembrie 2018, Alexandr Bogoev, reprezentat de avocatul Alexandru

Iachimciuc, a declarat recurs împotriva încheierii din 04 octombrie 2018 a Curții

de Apel Chișinău și a solicitat casarea acesteia cu remiterea cauzei instanței de apel

pentru judecarea apelului.

În motivarea recursului a indicat că încheierea instanței de apel este

neîntemeiată și ilegală, deoarece avocatul Alexandru Iachimciuc în conformitate cu

art. 5, alin. (1) al Legii privind semnătura electronică și documentul electronic nr.

91 din 29 mai 2014 deține semnătură electronică la poșta respectivă.

În conformitate cu art. 425 Cod de procedură civilă, termenul de declarare a

recursului împotriva încheierii este de 15 zile de la comunicarea încheierii.

Curtea de Apel Chișinău a pronunțat încheierea contestată la 04 octombrie

2018 și a expediat-o apelantului prin poșta electronică la data de 15 octombrie

2018.

Astfel, recursul declarat la 01 noiembrie 2018, este în termen.

În conformitate cu art. 426 alin. (3) Cod de procedură civilă, recursul

împotriva încheierii se examinează în termen de 2 luni într-un complet din 3

judecători, pe baza dosarului și a materialelor anexate la recurs, fără examinarea

admisibilității și fără participarea părților.

Examinând recursul declarat, Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul urmează a fi

respins cu menținerea încheierii instanței de apel din următoarele motive.

În conformitate cu art. 427 lit. a) Cod de procedură civilă, instanța de recurs,

după ce examinează recursul împotriva încheierii, este în drept să respingă recursul

și să mențină încheierea.

Articolul 368, alin. (1) Cod de procedură civilă, stabilește că dacă cererea de

apel nu întrunește condițiile prevăzute la art. 364 și 365 și dacă cererea este depusă

fără plata taxei de stat, instanța de apel dispune printr-o încheiere să nu se dea curs

cererii, acordând apelantului un termen pentru lichidarea neajunsurilor.

În corespundere cu art. 369, alin. (1), lit. a) Cod de procedură civilă, instanța

de apel restituie, printr-o încheiere, cererea dacă apelantul nu a îndeplinit în termen

indicațiile instanței de apel din încheierea emisă în conformitate cu art. 368, alin.

(1) Cod de procedură civilă.

Pornind de la prevederile normelor de drept menționate, Colegiul conchide că

instanța de apel corect a restituit cererea de apel, or, apelantul nu s-a conformat

dispozițiilor încheierii din 10 iulie 2018 a Curții de Apel Chișinău și nu a prezentat

apelul motivat și dovada de achitare a taxei de stat în termenul stabilit.

În această ordine de idei urmează a menționa că la 28 septembrie 2016,

Andrei Moșneaga a depus cerere de chemare în judecată împotriva lui Alexandr

Bogoev, Vladislav Bogoev, Antoninei Bogoeva, Tatianei Bogoeva cu privire la

repararea prejudiciului material cauzat și încasarea cheltuielilor de judecată.

2

Prin hotărârea din 20 aprilie 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani a

fost admisă acțiunea; a fost încasat în mod solidar din contul lui Alexandr Bogoev,

Vladislav Bogoev, Antoninei Bogoeva, Tatianei Bogoeva în beneficiul lui Andrei

Moșneaga prejudiciul material în sumă de 45015,68 lei; a fost încasat în mod

solidar din contul lui Alexandr Bogoev, Vladislav Bogoev, Antoninei Bogoeva,

Tatianei Bogoeva în beneficiul lui Andrei Moșneaga cheltuieli legate de judecarea

cauzei formate din taxa de stat achitată la depunerea acțiunii în sumă de 1454,50 de

lei și servicii prestate de asistența juridică profesională în mărime de 4000,00 de

Iei, iar în total în sumă de 5454,50 de lei.

La 04 mai 2018, Alexandr Bogoev, reprezentat de avocatul Alexandru

Iachimciuc, a depus cerere de apel împotriva hotărârea primei instanțe și a solicitat

casarea acesteia cu emiterea unei noi hotărâri de respingere a acțiunii.

Prin încheierea din 10 iulie 2018 a Curții de Apel Chișinău nu s-a dat curs

cererii de apel și s-a acordat apelantului un termen de 7 zile, din momentul

recepționării încheierii, pentru prezentarea cererii de apel întocmită în conformitate

cu exigențele Legii și a dovezii de plată a taxei de stat în mărime de 1012,85 lei.

Totodată, s-a explicat apelantului că în caz dacă nu va lichida neajunsurile

menționate, cererea de apel nu va fi considerată depusă și împreună cu actele

anexate va fi restituită.

Tot actele cauzei atestă că încheierea din 10 iulie 2018 a Curții de Apel

Chișinău a fost recepționată de reprezentantul apelantului la data de 14 septembrie

2018, fapt confirmat prin extrasul din poșta electronică anexat la materialele cauzei

(f.d. 68).

La 24 septembrie 2018 Alexandr Bogoev, reprezentat de avocatul Alexandru

Iachimciuc, a expediat în adresa Curții de Apel Chișinău copia unei cereri de apel,

act întocmit de către avocatul nominalizat, care nu a fost semnat nici olograf și nici

prin semnătură electronică și o copie a unei taxe de stat, fără a respecta cerințele

instituite prin încheierea din 10 iulie 2018 a Curții de Apel Chișinău, pentru

prezentarea cererii de apel întocmită în conformitate cu exigențele Legii și a

dovezii de plată a taxei de stat în mărime de 1012,85 lei.

Conform art. 1, alin. (1) al Legii privind semnătura electronică și documentul

electronic nr. 91 din 29 mai 2014, prezenta lege stabilește regimul juridic al

semnăturii electronice și al documentului electronic, inclusiv cerințele principale

față de valabilitatea acestora și cerințele principale față de serviciile de certificare.

În sensul art. 2 al Legii nominalizate, prin autenticitate a documentului

electronic se înțelege calitate a documentului electronic care constă în faptul că

acesta este semnat de persoana care deține o semnătură electronică autentică și este

abilitată cu drept de semnătură; cheie privată - consecutivitate digitală unică,

formată prin intermediul dispozitivului de creare a semnăturii electronice și

destinată a fi utilizată pentru crearea semnăturii electronice; destinatar al

documentului electronic - persoană fizică sau juridică căreia îi este adresat

documentul electronic sau altă persoană care, în condițiile legii sau ale

contractului, recepționează documentul electronic; document electronic -

informație în formă electronică, creată, structurată, prelucrată, păstrată și/ sau

transmisă prin intermediul computerului sau al altor dispozitive electronice,

semnată cu semnătură electronică în conformitate cu prezenta lege; produs asociat

semnăturii electronice - mijloace tehnice sau de program ori componente specifice

ale acestora, destinate a fi utilizate de către un prestator de servicii de certificare la

3

prestarea serviciilor de certificare sau destinate a fi utilizate pentru crearea ori

verificarea semnăturilor electronice; Registrul împuternicirilor de reprezentare în

baza semnăturii electronice - registru ținut în formă electronică în care sânt

consemnate împuternicirile de reprezentare în baza semnăturii electronice acordate

de către persoane fizice sau juridice unei alte persoane; semnatar - persoană care

deține un dispozitiv de creare a semnăturii electronice și care acționează fie în

nume propriu, fie în numele persoanei fizice, al persoanei juridice sau al entității pe

care o reprezintă; semnătură electronică - date în formă electronică, care sânt

atașate la sau logic asociate cu alte date în formă electronică și care sânt utilizate ca

metodă de autentificare.

Conform art. 4 alin. (1) al Legii privind semnătura electronică și documentul

electronic nr. 91 din 29 mai 2014, tipurile de semnături electronice, ale căror

principii și mecanisme de utilizare sunt reglementate de prezenta lege, sânt

următoarele: semnătura electronică simplă; semnătura electronică avansată

necalificată; semnătura electronică avansată calificată.

Alin. (2) stabilește că semnătura electronică simplă este semnătura electronică

utilizată ca metodă de autentificare, fără a face trimitere exclusiv la semnatar.

Totodată, conform art. 5 alin. (1) al Legii privind semnătura electronică și

documentul electronic nr. 91 din 29 mai 2014, semnătura electronică, indiferent

de gradul de protecție de care dispune, produce efecte juridice și este acceptată ca

probă, inclusiv în cadrul procedurilor judiciare, chiar dacă: a) se prezintă în formă

electronică; sau b) nu se bazează pe un certificat eliberat de un prestator acreditat

de servicii de certificare; sau c) nu se bazează pe un certificat calificat al cheii

publice; sau d) nu este creată prin intermediul dispozitivului securizat de creare a

semnăturii electronice.

Conform alin. (2) ale aceluiași articol, semnătura electronică avansată

calificată are aceeași valoare juridică ca și semnătura olografă.

În temeiul art. 8 alin. (1) al Legii privind semnătura electronică și documentul

electronic nr. 91 din 29 mai 2014, crearea semnăturii electronice se efectuează

prin intermediul dispozitivului de creare a semnăturii electronice și/ sau al

produsului asociat semnăturii electronice, cu utilizarea datelor de creare a

semnăturii electronice.

Articolul 13 alin. (1) al aceleiași legi, stabilește că documentul electronic

semnat cu semnătură electronică avansată calificată este asimilat, după efectele

sale, cu documentul analog pe suport de hârtie, semnat cu semnătură olografă.

În temeiul alin. (2), documentul electronic semnat cu semnătură electronică

simplă sau cu semnătură electronică avansată necalificată este asimilat, după

efectele sale, cu documentul analog pe suport de hârtie, semnat cu semnătură

olografă, doar în cazurile stabilite expres de actele normative sau de acordul

părților privind aplicarea semnăturilor electronice, cu respectarea condițiilor

stipulate la art. 16 alin. (1).

Alin. (7) stabilește că modul de utilizare a documentelor electronice în cadrul

procedurilor judiciare este reglementat de legislația procesuală.

Mai mult, documentul electronic trebuie să corespundă următoarelor cerințe

principale: să fie creat, prelucrat, expediat, recepționat, păstrat, modificat și/sau

nimicit cu ajutorul mijloacelor tehnice și/sau de program; să conțină, pentru

confirmarea autenticității acestuia, una sau mai multe semnături electronice, ce

corespund condițiilor și cerințelor stabilite de prezenta lege; să fie creat și utilizat

4

prin metode și într-o formă ce ar permite identificarea semnatarului; să fie afișat

într-o formă perceptibilă; să permită utilizarea sa repetată, în conformitate cu art.

15 al Legii privind semnătura electronică și documentul electronic nr. 91 din 29

mai 2014.

Totodată, în temeiul art. 16 alin. (1) al Legii enunțate, documentul electronic

este considerat autentic dacă întrunește cumulativ următoarele condiții: este semnat

de persoana abilitată, în modul stabilit, să semneze cu semnătură olografă

documentul echivalent pe suport de hârtie; este semnat cu semnătura electronică

autentică a semnatarului indicat în document.

În conformitate cu art. 19 alin. (1) al aceleiași legi, documentul electronic este

creat de semnatar și conține informația ce constituie conținutul documentului

electronic și semnătura electronică a semnatarului.

Alin. (2) indică că crearea documentului electronic se finalizează prin

aplicarea semnăturii electronice de către semnatar și, după caz, prin aplicarea

mărcii temporale.

Conform art. 20 alin. (1) al Legii privind semnătura electronică și documentul

electronic nr. 91 din 29 mai 2014, documentul electronic poate fi expediat și

recepționat cu ajutorul sistemelor informaționale și de comunicații electronice

și/sau al purtătorilor materiali.

Alin. (2) al aceluiași articol stabilește că documentul electronic se expediază

într-o formă ce permite păstrarea și utilizarea lui de către destinatar.

În cazul în care semnatarul și destinatarul documentului electronic nu au

convenit altfel, documentul electronic se consideră expediat dacă: este expediat de

către semnatar ori de către un intermediar în circulația electronică a documentelor,

care acționează în numele semnatarului, sau prin sistemul informațional utilizat de

către semnatar; este adresat în mod corespunzător sau este direcționat în sistemul

informațional indicat de destinatar; este redat într-o formă ce permite prelucrarea

lui în sistemul informațional indicat de destinatar; intră într-un sistem

informațional ce nu este controlat de către semnatar sau de către intermediarul în

circulația electronică a documentelor care expediază documentul electronic în

numele semnatarului.

De asemenea, conform alin. (4) în cazul în care semnatarul și destinatarul

documentului electronic nu au convenit altfel, documentul electronic se consideră

recepționat de către destinatar dacă acesta: intră în sistemul informațional din care

destinatarul poate să extragă documentele electronice; intră în sistemul

informațional indicat de destinatar într-o formă accesibilă pentru utilizare în

sistemul respectiv.

În conformitate cu art. 21 alin. (1) al Legii privind semnătura electronică și

documentul electronic nr. 91 din 29 mai 2014, dacă semnatarul și destinatarul

documentului electronic nu au convenit altfel, moment al expedierii documentului

electronic se consideră momentul intrării acestuia în sistemul informațional, ce nu

este controlat de către semnatar sau de către intermediarul în circulația electronică

a documentelor, care expediază documentul electronic în numele semnatarului.

Prevederile alin. (2) indică că dacă semnatarul și destinatarul documentului

electronic nu au convenit altfel, moment al recepționării documentului electronic

se consideră momentul intrării acestuia în sistemul informațional indicat de

destinatar. În cazul în care destinatarul documentului electronic nu a indicat

sistemul informațional respectiv, documentul electronic se consideră recepționat

5

din momentul intrării acestuia în sistemul informațional al destinatarului, iar în

cazul în care destinatarul nu dispune de un asemenea sistem - din momentul

extragerii de către destinatar a documentului electronic din sistemul informațional

prin care a fost transmis.

Așadar, prin prisma normelor precitate se denotă cert că documentul expediat

de apelant nu conținea nici semnătura olograf și nici semnătură electronică, iar

dovada de plată a taxei de stat urma a fi prezentată nemijlocit în original, care și se

atașează la materialele cauzei.

Astfel, instanța de apel întemeiat a contestat că apelantul nu a înlăturat în

termen neajunsurile stabilite de instanță circumstanța, ceea ce a constituit temei de

restituire a apelului prin prisma art. 369 alin. (1) lit. a) Cod de procedură civilă.

La caz, Colegiul consideră neîntemeiate argumentele avocatului prin care a

indicat că cererea depusă a fost semnată electronic, în cazul în care actele cauzei

atestă contrariul.

În conformitate cu art. 61 Cod de procedură civilă, părțile sânt obligate să se

folosească cu bună-credință de drepturile lor procedurale. Instanța judecătorească

pune capăt oricărui abuz de aceste drepturi dacă prin abuz se urmărește

tergiversarea procesului sau inducerea sa în eroare.

În speță, instanța de recurs menționează că de către apelantul-recurent nu au

fost luate măsurile necesare, după cum sugerează jurisprudența CEDO, de a proteja

drepturile sale de acces la instanță (Van Harn versus Germany, nr. 7557/03 din 11

septembrie 2007).

Mai mult ca atât, instanța de apel este obligată de a crea condiții obiective și

reale pentru ca participanții să-și exercite în volum deplin drepturile sale

procedurale, curmând în mod legal orice abuz din partea lor, și înlăturând pe

măsură posibilităților omisiunile la acest capitol, depistate în orice fază a

procesului.

Instanța de recurs remarcă și practica CtEDO, care, în cauza SRL „Tudor-

Comerț” vs. Moldova, a reiterat că articolul 6 §1 nu garantează dreptul la apel

asupra unei hotărâri de primă instanță. Cu toate acestea, atunci când dreptul intern

prevede un drept la apel, atunci procedura respectivă va fi examinată ca o

extensiune a procesului de judecată și, prin urmare, va constitui un drept garantat

de articolul 6 din Convenție. Curtea a constatat că, în situația în care legislația

procesuală permite declararea apelului împotriva hotărârilor instanțelor de fond,

instanța de apel este în drept să limiteze dreptul la apel doar dacă constată că apelul

respectiv nu corespunde legislației în vigoare. Afirmația recurentului precum că,

prin încheierea recurată i se îngrădește accesul la justiție, este neîntemeiat, or în

cazul în care solicitantul nu a prezentat bonul de plată a taxei de stat în

conformitate cu prevederile legii, lăsarea cererii fără examinare și restituirea ei, din

motiv, că reclamantul nu a înlăturat neajunsurile indicate în termeni stabiliți (plata

taxei de stat) nu va fi considerată, conform art. 6 CEDO ca îngrădirea accesului

liber la justiție (cauza Romany Caz Grup vs. Moldova, cererea nr. 11662,

10.06.2010).

Astfel, Colegiul consideră că instanța de apel întemeiat a emis încheierea din

04 octombrie 2018, deoarece apelantul nu și-a exercitat în volum deplin drepturile

sale procedurale, iar ca consecință Curtea de Apel Chișinău a curmat în mod legal

orice abuz din partea acestuia.

În susținerea celor relatate, Colegiul consideră necesar a releva și prevederile

6

art. 10 Cod de procedură civilă, care statuează că, sancțiunile procedurale sunt

urmările nefavorabile, stabilite de normele de drept procedural civil, care survin

pentru subiectul obligat în raport procedural în caz de neîndeplinire sau de

îndeplinire defectuoasă a unui act de procedură, precum și în caz de exercitare

abuzivă a unui drept procedural. Efectuarea necorespunzătoare a actelor de

procedură va fi invocată, în fiecare caz de comitere a încălcării legii, de către

judecător sau de participantul care are interes să o invoce. Sancțiunile procedurale

vizează atât actele de procedură ale instanței judecătorești, ale participanților la

proces, cât și ale persoanelor legate de activitatea acestora și, în dependență de

prevederile legii, constau în anularea actului procedural defectuos, în decăderea din

drepturi pentru neîndeplinire în termen a actului de procedură, în obligația de a

completa sau a reface actul îndeplinit cu nerespectarea legii, în restabilirea în

drepturile încălcate, în aplicarea amenzii judecătorești, în alte măsuri prevăzute de

lege.

Reieșind din considerentele menționate și având în vedere faptul că încheierea

instanței de apel este întemeiată și legală, iar argumentele invocate de recurent sunt

neîntemeiate, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a respinge recursul și de a menține

încheierea Curții de Apel Chișinău.

În conformitate cu art. 427 lit. a), art. 428 Cod de procedură civilă, Colegiul

civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

d e c i d e :

Se respinge recursul declarat de către Alexandr Bogoev, reprezentat de

avocatul Alexandru Iachimciuc.

Se menține încheierea din 04 octombrie 2018 a Curții de Apel Chișinău, în

cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de Andrei Moșneaga

împotriva lui Alexandr Bogoev, Vladislav Bogoev, Antoninei Bogoeva, Tatianei

Bogoeva cu privire la repararea prejudiciului material cauzat și încasarea

cheltuielilor de judecată.

Decizia este irevocabilă.

Președintele ședinței,

judecătorul Ala Cobăneanu

judecătorii Dumitru Mardari

Galina Stratulat

7