3ra-1535/18 — Contestarea actului administrativ

Dosarul nr. 3ra-1535/18

Prima instanță: Judecătoria Orhei, sediul Central, judecător – I. Movilă

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău, judecători – A. Pahopol, V. Negru, A. Bostan

Î N C H E I E R E

05 decembrie 2018 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

președintele completului, judecătorul Oleg Sternioală

judecătorii Iurie Bejenaru

Svetlana Filincova

examinând admisibilitatea recursului declarat de Consiliul mun. Orhei, prin

intermediul avocatului Maxim Sidorenco,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Oficiul teritorial

Orhei al Cancelariei de Stat către Consiliul mun. Orhei, intervenient accesoriu ÎM

„Orhei Transport” cu privire la anularea deciziei nr. 6.10.4 din 16 iunie 2017 „Cu

privire la aprobarea statelor de personal ale ÎM „Orhei Transport”,

împotriva deciziei din 29 mai 2018 a Curții de Apel Chișinău, prin care a fost

respins apelul declarat de Consiliul mun. Orhei, fiind menținută hotărârea din 13

decembrie 2017 a Judecătoriei Orhei, sediul Central,

c o n s t a t ă:

La 01 septembrie 2017, Oficiul teritorial Orhei al Cancelariei de Stat s-a

adresat cu cerere de chemare în judecată împotriva Consiliului mun. Orhei,

intervenient accesoriu ÎM „Orhei Transport”, solicitând anularea deciziei nr. 6.10.4

din 16 iunie 2017 „Cu privire la aprobarea statelor de personal ale ÎM „Orhei

Transport”.

În motivarea acțiunii a indicat că, prin decizia nr. 6.10.4 din 16 iunie 2017 „Cu

privire la aprobarea statelor de personal ale ÎM „Orhei Transport”, în temeiul art.

14, 73 ale Legii privind administrația publică locală nr. 436- XVI din 28 decembrie

2006, art. 14, 16 din Legea serviciilor publice de gospodărie comunală nr. 1042 din

24 octombrie 2002, Consiliul mun. Orhei a aprobat statele de personal, schema de

salarizare și organigrama ale ÎM „Orhei Transport” conform anexelor nr. 1, nr. 2 și

nr. 3 la prezenta decizie.

La 21 iunie 2017, actul adoptat de Consiliul mun. Orhei a fost prezentat spre

control Oficiului teritorial Orhei al Cancelariei de Stat, iar la 27 iulie 2017, Oficiul

teritorial Orhei al Cancelariei de Stat, examinând legalitatea deciziei, a contestat

adoptarea acesteia prin Notificarea nr. 1304/OT -223 din 19 iulie 2017, deoarece

8

Hotărârea Guvernului nr. 387 din 06 iulie 1994 „Cu privire la aprobarea

Regulamentului-model al întreprinderii municipale”, în pct. 10 stabilește datele

care urmează a fi incluse în Statutul întreprinderii municipale, iar suplimentar la

1

cele menționate, în statut pot fi incluse, de asemenea, și alte prevederi care să

specifice particularitățile activității întreprinderii și care nu vor contraveni

legislației, altor acte normative și guvernamentale. În așa mod, aprobarea

organigramei, a statelor de personal și a schemei de salarizare, nu cade sub

incidența acelor prevederi.

Invocând prevederile art. 14 alin. (2) lit. i) al Legii privind administrația

publică locală, art. 4 alin. (2) al Legii nr. 845 din 03 ianuarie 1992 cu privire la

antreprenoriat și întreprinderi, art. 10 al. 2 lit. c) al Codului muncii, reclamantul a

specificat că organizarea activității întreprinderii municipale este efectuată de către

managerul-șef în condiții generale, fără implicarea în activitatea acesteia a

consiliului local.

Reieșind din cele expuse, Oficiul teritorial Orhei al Cancelariei de Stat a

solicitat anularea deciziei nr. 6.10.4 din 16 iunie 2017 „Cu privire la aprobarea

statelor de personal ale ÎM „Orhei Transport”.

Prin hotărârea din 13 decembrie 2017 a Judecătoriei Orhei, sediul Central,

cererea de chemare în judecată a Oficiului teritorial Orhei al Cancelariei de Stat a

fost admisă integral, fiind anulată decizia Consiliului mun. Orhei nr. 6.10.4 din 16

iunie 2017 „Cu privire la aprobarea statelor de personal ale ÎM „Orhei Transport”.

Prin decizia din 29 mai 2018 a Curții de Apel Chișinău, a fost respins apelul

declarat de Consiliul mun. Orhei, fiind menținută hotărârea din 13 decembrie 2017

a Judecătoriei Orhei, sediul Central.

Pentru a decide astfel, instanța de apel a conchis că, Decizia nr. 6.10.4 din 16

iunie 2017 „Cu privire la aprobarea statelor de personal ale ÎM „Orhei Transport”,

a fost emisă de către Consiliului mun. Orhei cu încălcarea competenței, or, potrivit

pct. 2 al statutului ÎM „Orhei Transport”, aceasta este agent economic cu

personalitate juridică, constituit de către unitatea administrativ-teritorială de nivelul

I - orașul Orhei (f.d. 42), iar conform pct. 24 al statutului ÎM „Orhei Transport”,

administrarea întreprinderii este efectuată, în conformitate cu Statutul ei, de către

conducătorul (managerul) acesteia (f.d. 44). Prin urmare, atribuția de aprobare a

statelor de personal ale ÎM „Orhei Transport” îi revine conducătorului

(managerului) acesteia. În acest context, instanța de apel a ținut să menționeze că,

Consiliul local este fondatorul ÎM „Orhei Transport”, însă aprobarea organigramei

și a statelor de personal are loc în condiții generale, fără implicarea în activitatea

acesteia a consiliului local, chiar și în situația în care acesta este fondatorul

întreprinderii.

La 25 septembrie 2018, Consiliul mun. Orhei, prin intermediul avocatului

Maxim Sidorenco, a contestat cu recurs decizia din 29 mai 2018 a Curții de Apel

Chișinău, solicitând casarea acesteia și a hotărârii din 13 decembrie 2017 a

Judecătoriei Orhei, sediul Central, cu pronunțarea unei noi hotărâri de respingere a

acțiunii.

În motivarea recursului a invocat faptul că instanța de apel a aplicat eronat

normele de drept material, nu a constatat și elucidat pe deplin circumstanțele

importante pentru soluționarea pricinii, a apreciat arbitrar probele prezentate de

către participanții la proces, iar concluziile instanței sunt în contradicție cu

circumstanțele pricinii.

La 20 noiembrie 2018, Consiliul mun. Orhei, prin intermediul avocatului

Maxim Sidorenco, a depus un supliment la cererea de recurs.

2

La 03 decembrie 2018, Oficiul teritorial Orhei al Cancelariei de Stat a depus

referința la cererea de recurs a Consiliului mun. Orhei, solicitând respingerea

acestuia ca fiind neîntemeiat.

Analizând temeiurile invocate în cererea de recurs în raport cu materialele

pricinii și prevederile legale, Completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul

declarat de Consiliul mun. Orhei, prin intermediul avocatului Maxim Sidorenco,

este neîntemeiat și urmează a fi declarat inadmisibil, din considerentele ce

urmează.

În conformitate cu art. 434 din Codul de procedură civilă, termenul de

declarare a recursului este de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei

integrale. Alineatul (2) al aceluiași articol prevede că termenul de 2 luni este

termen de decădere și nu poate fi restabilit.

Potrivit materialelor cauzei, decizia Curții de Apel Chișinău a fost pronunțată

la 29 mai 2018, fiind expediată participanților la proces la 09 iulie 2018 (f.d. 95),

însă la materialele cauzei nu se regăsesc înscrisuri care să demonstreze momentul

recepționării acesteia de către participanții la proces. Astfel, având în vedere faptul

că recursul declarat împotriva deciziei din 29 mai 2018 a Curții de Apel Chișinău a

fost înregistrat la 25 septembrie 2018, în conformitate cu art. 434 din Codul de

procedură civilă, acesta se consideră declarat în termen.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) din Codul de procedură civilă, părțile și

alți participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a

normelor de drept procedural prevăzute de art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de

procedură civilă.

În conformitate cu art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă, cererea de

recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă.

În conformitate cu art. 440 alin. (1) din Codul de procedură civilă, în cazul în

care se constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din

3 judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra

inadmisibilității recursului. Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 și nu

conține nici o referire cu privire la fondul recursului.

Dat fiind faptul că temeiurile de declarare a recursului împotriva deciziei

curții de apel, prin prisma prevederilor secțiunii a 2-a a capitolului XXXVIII al din

Codul de procedură civilă, sunt strict delimitate de art. 432, Completul reține că

reieșind din prevederile art. 437 alin. (1) lit. f) din Codul de procedură civilă, în

sarcina recurentului este impusă obligația delimitării esenței, temeiului și

argumentării acelei/acelor încălcări esențiale și/sau a acelor circumstanțe ce indică

la aplicarea eronată a normelor de drept material sau procedural, și care ar dicta

necesitatea declarării recursului ca fiind admisibil.

În speță, însă criticile invocate de recurent nu pot duce la admisibilitatea

recursului, or, acestea nu pot fi reținute prin prisma art. 432 din Codul de

procedură civilă, în condițiile în care se insistă în mod exclusiv asupra reaprecierii

circumstanțelor cauzei, în detrimentul evidențierii ilegalității soluției instanței de

apel. În acest context este de menționat faptul că recursul exercitat conform

secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și

3

procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.

Acest fapt denotă caracterul declarativ al recursului, fiind lipsit de esență, care

evidențiază simplul fapt al dezacordului recurentului cu soluția dată de instanța de

apel, precum și lipsa temeiurilor legale de declarare a recursului, având în vedere

faptul că, rolul exclusiv al recursului este de a asigura efectuarea unui control de

legalitate a deciziei atacate în baza temeiurilor legale de declarare a recursului

strict prevăzute de art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă.

Abordarea recurentului, în speță, însă evidențiază în mod clar dezacordul

acestuia cu soluția dată de instanța de apel, iar argumentele recursului nu permit

identificarea omisiunilor sau erorilor care ar impune declararea acestuia ca fiind

admisibil.

Prin prisma jurisprudenței CtEDO, recursul trebuie să fie efectiv, adică să fie

capabil să ofere îndreptarea situației prezentate în cerere, să posede puterea de a

îndrepta în mod direct starea de lucruri, trăsătură distinctivă care nu este

evidențiată în cererea de recurs declarată de Consiliul mun. Orhei, prin intermediul

avocatului Maxim Sidorenco.

Astfel, Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție constată lipsa temeiurilor care ar dicta necesitatea

declarării recursului ca fiind admisibil.

În conformitate cu art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a) și art. 440 alin. (1) din

Codul de procedură civilă, Completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e:

Se consideră inadmisibil recursul declarat de Consiliul mun. Orhei, prin

intermediul avocatului Maxim Sidorenco.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

Judecătorul Oleg Sternioală,

Judecătorii Iurie Bejenaru,

Svetlana Filincova

4