2ra-2380/18 — incasarea restantei la salariu si compensarea pierderilor de neachitare la timp a salariului si a cheltuielilor de judecata

2ra-2380/18 — incasarea restantei la salariu si compensarea pierderilor de neachitare la timp a salariului si a cheltuielilor de judecata (Curtea Supremă de Justiție, 2018)

dosarul nr. 2ra-2380/18

Prima instanță: Judecătoria Bălți, sediul Central (jud: Sv. Ghercavii)

Instanța de apel: Curtea de Apel Bălți (jud: A.Albu, O.Moraru, A.Toderaș)

Î N C H E I E R E

5 decembrie 2018 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

având în componență sa:

Președintele completului,

judecător: Valeriu Doagă

judecători: Nina Vascan și Tamara Chișca-Doneva

examinând admisibilitatea recursului declarat de către Societatea pe

Acțiuni ,,Răut”,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de către Olga

Tarița, Emilia Dicova, Dilea Davletbaeva și Maria Tambur împotriva Societății

pe Acțiuni ,,Răut” cu privire la încasarea restanței la salariu, compensarea

pierderilor de neachitare la timp a salariului și a cheltuielilor de judecată,

împotriva deciziei din 7 august 2018 a Curții de Apel Bălți, prin care a

fost admis apelul declarat de către Olga Tarița, Emilia Dicova, Dilea

Davletbaeva și Maria Tambur, casată parțial hotărârea din 14 martie 2018 a

Judecătoriei Bălți, sediul Central în partea admiteriii parțiale a pretenției cu

privire la încasarea cheltuielilor de judecată și în această parte a fost pronunțată

o hotărâre nouă, de admitere integrală a pretenției,

c o n s t a t ă :

La 7 decembrie 2017, reclamantele Olga Tarița, Emilia Dicova, Dilea

Davletbaeva și Maria Tambur au depus cerere de chemare în judecată împotriva

Societății pe Acțiuni ,,Răut” (în continuare SA ,,Răut”) cu privire la încasarea

restanței la salariu, compensarea pierderilor de neachitare la timp a salariului și

a cheltuielilor de judecată.

În motivarea acestei acțiuni, reclamantele au indicat că, Olga Tarița a fost

angajată în cadrul SA ,,Răut”, în perioada 25 octombrie 2001 – 10 octombrie

2017, iar din 1 decembrie 2016 și până la data concedierii, angajatorul SA

,,Răut” nu i-a achitat salariul, astfel formând o restanță la salariu în sumă de

26485 lei, sumă ce urmează a fi încasată din contul pârâtei SA ,,Răut” în

beneficiul său.

1

La fel, în acțiune s-a mai indicat că Emilia Dicova este angajată în cadrul

SA ,,Răut” de la 11 noiembrie 1980, unde activează până în prezent, iar din 1

decembrie 2016 și până la depunerea acțiunii, angajatorul nu i-a achitat salariul,

astfel formând o restanță la salariu în sumă de 21704,63 lei, sumă ce urmează a

fi încasată din contul pârâtei SA ,,Răut” în beneficiul său.

Cu referire la Dilea Davletbaeva, în acțiune s-a invocat că dânsa a fost

angajată în cadrul SA ,,Răut”, în perioada 11 iunie 1999 – 8 septembrie 2017,

iar din 1 ianuarie 2017 și până la data concedierii, angajatorul SA ,,Răut” nu i-a

achitat salariul, astfel formând o restanță la salariu în sumă de 30333,91 lei,

sumă ce urmează a fi încasată din contul pârâtei SA ,,Răut” în beneficiul său.

Cât privește Maria Tambur, aceasta este angajată în cadrul SA ,,Răut” din

1976 unde activează până în prezent, iar din 1 decembrie 2016 și până la

depunerea acțiunii, angajatorul nu i-a achitat salariul, astfel formând o restanță

la salariu în sumă de 23306,96 lei, sumă ce urmează a fi încasată din contul

pârâtei SA ,,Răut” în beneficiul său.

Potrivit reclamantelor, din contul pârâtei SA ,,Răut” urmează a fi încasate

și pierderile de neachitare la timp a salariului, conform certificatului eliberat de

Direcția pentru Statistică a mun. Bălți, care a stabilit că pentru perioada 1

decembrie 2016 – 31 octombrie 2017, rata inflației a fost de 6,55%.

Din consdierentul că după cum au invocat reclamantele în acțiune, contrar

art. 142 Codul muncii, angajatorul SA ,,Răut” nu le-a plătit salariul pentru

munca efectuată, iar multiplele solicitări adresate acestuia de a restitui în mod

extrajudiciar sumele menționate nu s-au soldat cu succes, a fost depusă prezenta

acțiune.

Reclamantele Olga Tarița, Emilia Dicova, Dilea Davletbaeva și Maria

Tambur au solicitat încasarea din contul pârâtei SA ,,Răut” în beneficiul Olgăi

Tarița a restanței la salariu în sumă de 26485,66 lei, a pierderii cauzată de

neachitare la timp a salariului în sumă de 1734,81 lei și a cheltuielilor de

asistență juridică în sumă de 2000 lei; încasarea din contul pârâtei SA ,,Răut” în

beneficiul Emiliei Dicova a restanței la salariu în sumă de 21704,63 lei, a

pierderii cauzate de neachitarea la timp a salariului în sumă de 1421,65 lei și a

cheltuielilor de asistență juridică în sumă de 2500 lei; încasarea din contul

pârâtei SA ,,Răut” în beneficiul Diliei Davletbaeva a restanței la salariu în sumă

de 30333,91 lei, a pierderii cauzate de neachitarea la timp a salariului în sumă

de 1986,87 lei și a cheltuielilor de asistență juridică în sumă de 2500 lei;

încasarea din contul pârâtei SA ,,Răut” în beneficiul Mariei Tambur a restanței

la salariu în sumă de 23306,96 lei, a pierderii cauzate de neachitarea la timp a

salariului în sumă de 1526,60 lei și a cheltuielilor de asistență juridică în sumă

de 2500 lei.

Prin hotărârea din 14 martie 2018 a Judecătoriei Bălți, sediul Central,

cererea de chemare în judecată depusă de către Olga Tarița, Emilia Dicova,

Dilea Davletbaeva și Maria Tambur a fost admisă parțial, fiind dispusă

încasarea din contul SA ,,Răut” în beneficiul Olgăi Tarița a restanței la salariu

2

în sumă de 26485,66 lei, a pierderii cauzată de neachitare la timp a salariului în

sumă de 1734,81 lei și a cheltuielilor de asistență juridică în sumă de 1000 lei.

S-a încasat din contul SA ,,Răut” în beneficiul Emiliei Dicova a restanței la

salariu în sumă de 21704,63 lei, a pierderii cauzate de neachitarea la timp a

salariului în sumă de 1421,65 lei și a cheltuielilor de asistență juridică în sumă

de 1000 lei. S-a încasat din contul SA ,,Răut” în beneficiul Diliei Davletbaeva a

restanței la salariu în sumă de 30333,91 lei, a pierderii cauzate de neachitarea la

timp a salariului în sumă de 1986,87 lei și a cheltuielilor de asistență juridică în

sumă de 1000 lei. S-a încasat din contul SA ,,Răut” în beneficiul Mariei Tambur

a restanței la salariu în sumă de 23306,96 lei, a pierderii cauzate de neachitarea

la timp a salariului în sumă de 1526,60 lei și a cheltuielilor de asistență juridică

în sumă de 1000 lei. În rest, acțiunea a fost respinsă.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a constatat că reclamantele Olga

Tarița, Emilia Dicova, Dilea Davletbaeva și Maria Tambur au activat în cadrul

SA ,,Răut”, iar angajatorul SA ,,Răut” nu și-ar fi onorat obligațiunea de a achita

reclamantelor salariul pentru muncă prestată, motiv pentru care pretenția

acestora privind încasarea restanței la salariu a fost considerată întemeiată și

admisă integral.

Totodată, instanța de fond a relevat că în speță deoarece pârâta SA ,,Răut”

nu a achitat salariul reclamantelor în termenul și în modul stabilit de legislația în

vigoare, compensarea pierderilor de neachitare la timp a salariului poate avea

loc, motiv ce a impus prin prisma art. 145 alin. (1) Codul muncii să se ajungă la

concluzia admiterii integrale a cerinței respective, or, angajatorul este obligat să

efectueze indexarea deplină a sumei salariului calculat și neachitat la timp.

Referitor la pretenția reclamantelor Olga Tarița, Emilia Dicova, Dilea

Davletbaeva și Maria Tambur invocată în cererea de chemare în judecată

privind încasarea din contul pârâtei SA ,,Răut” în beneficiul lor a cheltuielilor

de judecată pentru acordarea asistenței juridice: în sumă de 2000 lei pentru

reclamanta Olga Tarița și în sumă a câte 2500 lei pentru restul reclamantelor,

prima instanță a considerat ca fiind reală, necesară și rezonabilă suma de 1000

lei, care și urmează a fi încasată în beneficiul fiecărei reclamante, or, sumele

solicitate prin prezenta cerere de chemare în judecată cu titlu de cheltuieli

pentru acordarea asistenței juridice ce exced 1000 de lei nu sunt necesare, reale,

rezonabile, fiind exagerate în comparație cu volumul de lucru realizat de către

reprezentantul reclamantelor, avocatul Diana Sanduleac, care a întocmit o

singură cerere de chemare în judecată pentru toate reclamantele și a participat

doar la o singură sedință de judecată.

Pe cale de consecință, instanța de fond a conchis că cererea de chemare în

judecată urmează a fi admisă partial, sub aspectele sus-indicate (f.d.76-79).

Prin decizia din 7 august 2018 a Curții de Apel Bălți, a fost admis apelul

declarat de către Olga Tarița, Emilia Dicova, Dilea Davletbaeva și Maria

Tambur, casată parțial hotărârea din 14 martie 2018 a Judecătoriei Bălți, sediul

Central în partea admiteriii parțiale a pretenției cu privire la încasarea

3

cheltuielilor de judecată cu pronunțarea în această parte a unei hotărâri noi, prin

care pretenția reclamantelor Olga Tarița, Emilia Dicova, Dilea Davletbaeva și

Maria Tambur cu privire la încasarea cheltuielilor de judecată a fost admisă

integral. S-a încasat din contul SA ,,Răut” în beneficiul Olgăi Tarița cheltuielile

de asistență juridică în sumă de 2000 lei. S-a încasat din contul SA ,,Răut” în

beneficiul Emiliei Dicova cheltuielile de asistență juridică în sumă de 2500 lei.

S-a încasat din contul SA ,,Răut” în beneficiul Diliei Davletbaeva cheltuielile de

asistență juridică în sumă de 2500 lei. S-a încasat din contul SA ,,Răut” în

beneficiul Mariei Tambur cheltuielile de asistență juridică în sumă de 2500 lei.

În rest, hotărârea a fost menținută.

În consolidarea soluției adoptate, instanța de apel a constatat că prima

instanță greșit a admis parțial pretenția reclamantelor cu privire la încasarea

cheltuielilor de judecată, în situația în care actele speței atestă că, pe parcursul

examinării cauzei civile, reclamantele-apelante Olga Tarița, Emilia Dicova,

Dilea Davletbaeva și Maria Tambur au fost reprezentate în instanța de judecată

de către avocatul Diana Sanduleac, iar pentru serviciile acestuia, apelantele

Olga Tarița Emilia Dicova, Dilea Davletbaeva și Maria Tambur i-au achitat

suma de 2000 lei, 2500 lei, 2500 lei și, respectiv 2500 lei pentru acordarea

asistenței juridice, ceea ce se confirmă prin ordinile de plată anexate la dosar

(f.d.19,27,31,37).

Sub acest aspect, prin prisma prevederilor art. 96 alin. (1) Cod de

procedură civilă, care reglementează expres că, instanța judecătorească obligă

partea care a pierdut procesul să compenseze părții care a avut cîștig de cauză

cheltuielile ei de asistență juridică, în măsura în care acestea au fost reale,

necesare și rezonabile, instanța de apel a reținut ca fiind întemeiată cerința

apelantelor privind încasarea cheltuielilor pentru asistență juridică, cu încasarea

sumei de 2000 lei pentru reclamanta Olga Tarița și a câte 2500 lei pentru restul

reclamantelor din contul intimatei.

Or, onorariul dispus spre încasare, nu poate fi apreciat ca fiind exagerat,

deoarece corespunde criteriului rezonabilității și din aceste considerente

urmează a fi compensat integral de către intimata SA ,,Răut”, cu atât mai mult

că, avocatul Diana Sanduleac a reprezentat interesele apelantelor începînd cu 23

noiembrie 2017, întocmind un șir de acțiuni procesuale necesare pentru

soluționarea cauzei, prin urmare, costurile și cheltuielile suportate au fost

necesare, realmente angajate și rezonabile ca mărime.

Totodată, s-a menționat faptul că la determinarea cuantumului cheltuielilor

pentru asistență juridică, au fost luate în calcul și Recomandările privind

cuantumul onorariilor și compensarea de către instanțele de judecată a

cheltuielilor de asistență juridică, aprobate prin decizia Consiliului Uniunii

Avocaților din 30 martie 2012 (f.d.97-103).

Invocând netemeinicia și ilegalitatea deciziei enunțate, la 26 septembrie

2018 SA ,,Răut” a contestat-o cu recurs, solicitând admiterea acestuia, casarea

4

actului judecătoresc contestat ce constituie obiectul prezentului recurs, cu

menținerea hotărârii primei instanțe.

În susținerea recursului s-au indicat motivele de drept și de fapt invocate în

în referința asupra cererii de chemare în judecată și în referința asupra cererii de

apel anexate la dosar, suplimentar invocându-se că, la examinarea cauzei

instanța de apel a interpretat eronat normele de drept procedural, nefiind

constatate și elucidate pe deplin circumstanțele care au importanță pentru

soluționarea cauzei și anume instanța de apel greșit a admis integral pretenția

reclamantelor cu privire la încasarea cheltuielilor de judecată în situația în care

sumele solicitate prin prezenta cerere de chemare în judecată cu titlu de

cheltuieli pentru acordarea asistenței juridice nu sunt necesare, reale, rezonabile,

fiind exagerate în comparație cu volumul de lucru realizat de către

reprezentantul reclamantelor, avocatul Diana Sanduleac, care a întocmit o

singură cerere de chemare în judecată pentru toate reclamantele și a participat

doar la o singură sedință de judecată.

Ca urmare, instanța de apel s-a eschivat de la exercitarea obligației impusă

prin lege, de înfăptuire a actului de justiție, a examinat superficial

circumstanțele cauzei, nu a intrat în esența litigiului și nu a apreciat toate

circumstanțele și probele existente ale cauzei, pronunțând hotărâre neîntemeiată

de admitere integrală a acțiunii, pe când concluzia primei instanțe despre

necesitatea admiterii parțiale a acțiunii este justă, ea având la bază cumulul

dovezilor administrate în cadrul dezbaterilor judiciare, cărora le-a fost dată

aprecierea juridică cuvenită, conform cerințelor art. 130 Cod de procedură civilă

(f.d.114-116).

La 19 octombrie 2018 în adresa participanților la proces a fost expediată

copia recursului declarat de SA ,,Răut”, cu înștiințarea despre necesitatea

depunerii referinței (f.d.121), iar la 14 noiembrie 2018 Olga Tarița, Emilia

Dicova, Dilea Davletbaeva și Maria Tambur reprezentate de către avocatul

Diana Sanduleac au depus referință, solicitând declararea recursului ca

inadmisibil, deoarece acesta nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432

alin. (2), (3) și (4) Cod de procedură civilă, or, argumentele invocate în recursul

enunțat se referă la dezacordul recurentei cu soluția pronunțată de către instanța

de apel, însă nu relevă încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de

drept material, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

Conform art. 434 alin. (1) Cod de procedură civilă, recursul se declară în

termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă

legea nu prevede altfel.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție consideră că recursul înaintat de către SA ,,Răut” la

26 septembrie 2018 (f.d.114) este declarat în termen, având în vedere faptul că

decizia integrală motivată din 7 august 2018 a Curții de Apel Bălți ce constituie

obiectul prezentului recurs și care se solicită a fi casată a fost comunicată

recurentei la 10 septembrie 2018 (f.d.109).

5

Examinând temeiurile recursului declarat de SA ,,Răut”, completul

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție consideră că recursul vizat urmează a fi declarat inadmisibil.

În motivarea concluziei enunțate se rețin următoarele argumente.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) Cod de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a

normelor de drept procedural.

Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care

se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost

încălcate sau aplicate eronat, iar alin. (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări

decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în

cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea

greșită a pricinii sau în cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea

probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care

erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale

omului.

În conformitate cu art. 433 lit. a) Cod de procedură civilă, cererea de recurs

se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile

prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de SA ,,Răut”, nu se

încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) Cod de

procedură civilă.

Astfel, argumentele invocate în recursul declarat se referă la dezacordul

recurentei cu soluția pronunțată de către instanța de apel, însă nu relevă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material, respectiv

nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

Totodată, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție reține că, recursul exercitat conform

secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept

material și procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și

temeinicia ei în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează și faptul că procedura

admisibilității constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se

încadrează în cele prevăzute în art. 432. alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură

civilă.

În această ordine de idei, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție precizează că, în

contextul normelor procedurale din Secțiunea a II-a, Capitolul XXXVIII Cod de

procedură civilă, instanța de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de

către instanțele de fond și de apel. Forța atribuită unei probe sau alteia,

6

coraportul dintre probe, suficiența probelor și concluziile făcute în urma

probațiunii sunt în afara controlului instanței de recurs.

În conformitate cu art. 432 alin.(4) Cod de procedură civilă, instanța de

recurs poate interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural și

anume dacă se invocă că instanța de apel a apreciat în mod arbitrar probele,

încălcând în mod flagrant regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130

Cod de procedură civilă, însă, din recursul declarat nu rezultă argumentul

privind încălcarea flagrantă a regulilor de apreciere a probelor.

În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a relevat în

jurisprudența sa constantă, rezultând din prevederile art. 6 § 1 al Convenției

Europene pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale,

că nu se impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanță de

recurs, întemeindu-se pe dispoziții legale specifice, respinge recursul declarat

împotriva sentinței pronunțate de o instanță inferioară, ca fiind lipsit de șanse de

succes (cauza Rebai și alții contra Franței, Comisia Europeană a Drepturilor

Omului, 25 februarie 1995, nr.26561/1995).

În circumstanțele menționate, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a

considera inadmisibil recursul declarat de SA ,,Răut”.

În conformitate cu art. 269-270, 431 alin. (2), 433 lit. a), 440 alin. (1) Cod

de procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e :

Recursul declarat de către Societatea pe Acțiuni ,,Răut”, se consideră

inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecător: Valeriu Doagă

judecători: Nina Vascan

Tamara Chișca-Doneva

7