2rac-498/18 — Încasarea sumei

Dosarul nr.2rac-498/18

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Rîșcani, judecător: A. Ciubotaru

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău, judecători: V. Sîrbu, V. Mihaila, A. Minciuna

ÎNCHEIERE

05 decembrie 2018 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție

în componența:

Președintele completului, judecătorul Oleg Sternioală

Judecătorii Iurie Bejenaru

Svetlana Filincova

examinând admisibilitatea recursului declarat de avocatul Adrian Crețu, în

interesele SRL „Alienad” și a recursului avocatului Adrian Berezovschi, în

interesele SRL „Alienad”,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată a SRL „Alienad” către SRL

„Siluma” cu privire la încasarea datoriei și a cheltuielilor de judecată,

împotriva deciziei din 27 iunie 2018 a Curții de Apel Chișinău, prin care a

fost respins apelul declarat de SRL „Alienad” și menținută hotărârea din 04 august

2017 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani de admitere parțială a acțiunii,

constată:

La 21.10.2016, ÎCS „Aleinad” SRL a depus cerere de chemare în judecată

către SRL „Siluma” cu privire la încasarea datoriei și a cheltuielilor de judecată.

În motivarea acțiunii a indicat că, la 14 martie 2014, între SRL „Siluma” și

ÎCS „Aleinad” SRL a fost încheiat contractul de avans în temeiul căruia ultimul a

transmis, iar primul a primit un avans (arvună) în mărime de XXXX de Euro în

contul achitării prețului pentru bunul imobil format din două construcții

nefinalizate cu teren aferent, amplasate pe adresa mun. XXXX, identificate prin

numerele cadastrale XXXXX.

Prețul de vânzare-cumpărare a bunului imobil enunțat a fost stabilit în mărime

de XXXX de lei. Contractul de vânzare-cumpărare a bunului imobil urma a fi

semnat de către părți până la 15 iunie 2014.

La 14 martie 2014, suma avansului în mărime de XXXX de Euro, conform

contractului nr. 1 din 14.03.2014, i-a fost înmânată de către ÎCS „Aleinad” SRL

dlui Chirica Vasile, director-adjunct al SRL „Siluma”, fapt confirmat prin recipisa

semnată personal de acesta.

ÎCS „Aleinad” SRL și-a onorat integral obligațiunile contractuale asumate în

temeiul contractului de avans nr. 1 din 14.03.2014, a achitat avansul părții opuse în

scopul achiziționării bunului imobil, iar pârâtul SRL „Siluma”, contrar prevederilor

contractuale, la expirarea a 2 ani și 4 luni de la data stabilită în contractul de avans,

nu-și onorează obligațiunile contractuale și se eschivează de la semnarea

contractului de vânzare-cumpărare a bunului imobil în privința a două construcții

nefinalizate cu teren aferent, amplasate pe adresa mun. XXXX, identificate prin

numerele cadastrale XXXX, inclusiv refuză restituirea benevolă a avansului.

Somația privind executarea benevolă a clauzelor contractului de avans din

14.03.2014 și soluționarea amiabilă a litigiului, recepționată de către SRL

„Siluma” la 13.02.2016, a fost lăsată fără soluționare.

SRL „Siluma” neîntemeiat refuză să execute obligațiunile contractuale, motiv

din care, prin prezenta acțiune, societatea-reclamantă este nevoită să solicite

perceperea forțată din contul pârâtului a sumei avansului în sumă de 60 000 de

Euro, în valută națională, conform ratei de schimb a Băncii Naționale a Moldovei

la momentul executării hotărârii.

În opinia reclamantului, prestația este datorată de către doi debitori SRL

„Siluma” și Chirica Vasile care a semnat recipisa, din care considerente, prin

prisma art. 530, 531 Cod civil, a solicitat încasarea în mod solidar de la SRL

„Siluma” și Chirica Vasile, în contul ÎCS „Aleinad” SRL, suma de XXXX de Euro

cu titlu de datorie, încasarea sumei de XXXX de lei cu titlu de taxă de stat și

XXXX de lei pentru cheltuieli de asistență juridică.

Prin hotărârea din 04 august 2017 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani, s-a

admis parțial acțiunea înaintată de ÎCS „Aleinad” SRL către SRL „Siluma” privind

încasarea datoriei și a cheltuielilor de judecată. S-a dispus încasarea din contul

SRL „Siluma” în contul ÎCS „Aleinad” SRL suma de XXXX de Euro, XXXX de

lei și 50 de bani cu titlu de taxă de stat și XXX de lei cu titlu de cheltuieli de

asistență juridică. În rest, acțiunea a fost respinsă ca fiind neîntemeiată.

ÎCS „Aleinad” SRL, nefiind de acord cu soluția primei instanțe, a depus apel

împotriva hotărârii instanței de fond, solicitând admiterea apelului și casarea

hotărârii instanței de fond, cu pronunțarea unei hotărâri noi prin care cerințele

reclamantului să fie admise integral.

Prin decizia din 27 iunie 2018 a Curții de Apel Chișinău a fost respins apelul

declarat și s-a menținut hotărârea primei instanțe.

La 01.10.2018, avocatul Adrian Crețu, în interesele SRL „Alienad”, a depus

recurs împotriva deciziei instanței de apel.

În motivarea recursului a indicat că instanțele de judecată la examinarea

litigiului urmau să interpreteze prin ce se deosebește arvuna de avans și să

individualizeze intențiile în speță separat, însă instanțele le-a dat o apreciere

eronată și nu s-au referit la clauzele contractului litigios.

Astfel, a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei instanței de apel și în

parte a hotărârii primei instanțe, cu pronunțarea unei hotărâri noi de admitere

integrală a acțiunii.

La 05.10.2018, avocatul Adrian Berezovschi, în interesele SRL „Alienad”, a

declarat recurs împotriva deciziei instanței de apel din 27 iunie 2018.

În motivarea recursului a indicat că instanțele de judecată la examinarea

cauzei nu au aplicat legea care trebuia să fie aplicată și au interpretat în mod eronat

legea, totodată, în mod eronat au apreciat declarațiile și probele anexate la dosar.

Astfel, a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei instanței de apel și a

hotărârii primei instanțe, cu pronunțarea unei hotărâri noi de admitere integrală a

acțiunii.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) Cod de procedură civilă, recursul se

declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale.

Din materialele dosarului rezultă că decizia recurată a fost pronunțată la 27

iunie 2018 și expediată pentru comunicare participanților la proces la 30 iulie 2018

(f. d. 169). Date despre recepționarea deciziei contestate la materialele cauzei

lipsesc. Astfel, se constată că societatea-recurentă s-a conformat prevederilor

legale și a declarat recursul împotriva deciziei din 27 iunie 2018 a Curții de Apel

Chișinău, în termen.

Examinând temeiurile invocate în cererile de recurs în raport cu materialele

cauzei și prevederile legale, Completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră recursul declarat de către

avocatul Adrian Crețu, în interesele SRL „Alienad” și recursul avocatului Adrian

Berezovschi, în interesele SRL „Alienad”, neîntemeiate și care urmează a fi

declarate inadmisibile, din considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) al Codului de procedură civilă, părțile și

alți participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a

normelor de drept procedural prevăzute de art. 432 alin. (2), (3) și (4) al Codului de

procedură civilă.

În conformitate cu art. 433 lit. a) al Codului de procedură civilă, cererea de

recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) al Codului de procedură civilă.

În conformitate cu art. 440 alin. (1) al Codului de procedură civilă, în cazul în

care se constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din

3 judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra

inadmisibilității recursului. Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 și nu

conține nici o referire cu privire la fondul recursului.

Dat fiind faptul că temeiurile de declarare a recursului împotriva deciziei

curții de apel, prin prisma prevederilor secțiunii a 2-a a capitolului XXXVIII al

Codului de procedură civilă, sunt strict delimitate de art. 432, Completul reține că

reieșind din prevederile art. 437 alin.(1) lit. f) al Codului de procedură civilă, în

sarcina recurentului este impusă obligația delimitării esenței, temeiului și

argumentării acelei/acelor încălcări esențiale și/sau a acelor circumstanțe ce indică

la aplicarea eronată a normelor de drept material sau procedural, și care ar dicta

necesitatea declarării recursului ca fiind admisibil.

În speță, însă criticile invocate de avocatul Adrian Crețu, în interesele SRL

„Alienad” și de avocatul Adrian Berezovschi, în interesele SRL „Alienad”, nu pot

duce la admisibilitatea recursurilor, ori acestea nu pot fi reținute prin prisma art.

432 al Codului de procedură civilă, în condițiile în care se insistă în mod exclusiv

asupra reaprecierii circumstanțelor cauzei, în detrimentul evidențierii ilegalității

soluției instanței de apel.

Acest fapt denotă caracterul declarativ al recursurilor, fiind lipsite de esență,

care evidențiază simplul fapt al dezacordului societății-recurente cu soluția dată de

instanța de apel, precum și lipsa temeiurilor legale de declarare a recursului, având

în vedere faptul că, rolul exclusiv al recursului este de a asigura efectuarea unui

control de legalitate a deciziei atacate în baza temeiurilor legale de declarare a

recursului strict prevăzute de art. 432 alin. (2), (3) și (4) al Codului de procedură

civilă.

Or, nu este suficientă simpla expunere a circumstanțelor faptice ale cauzei,

fiind necesară motivarea recursului cu indicarea amănunțită a motivelor de

nelegalitate pe care se întemeiază, precum și dezvoltarea lor. Motivarea recursului

înseamnă nu doar exprimarea nemulțumirii față de actul de dispoziție pronunțat în

apel, ci expunerea tuturor motivelor pentru care, din punctul de vedere al părții,

instanța a pronunțat o hotărâre neîntemeiată. Aderent, recursul nu se poate limita la

o simplă indicare a textelor de lege, condiția legală a dezvoltării motivelor de

recurs implicând determinarea greșelilor anume imputate instanței de apel, o

minimă argumentare a criticii în fapt și în drept, precum și indicarea probelor pe

care se bazează.

Abordarea societății-recurente, în speță, însă evidențiază în mod clar

dezacordul acesteia cu soluția dată de instanța de apel, iar argumentele recursurilor

nu permit identificarea omisiunilor sau erorilor care ar impune declararea

recursurilor ca fiind admisibile.

Prin prisma jurisprudenței CtEDO, recursul trebuie să fie efectiv, adică să fie

capabil să ofere îndreptarea situației prezentate în cerere, să posede puterea de a

îndrepta în mod direct starea de lucruri, trăsătură distinctivă care nu este

evidențiată în cererea de recurs depusă de către avocatul Adrian Crețu, în interesele

SRL „Alienad” și în recursul declarat de avocatul Adrian Berezovschi, în interesele

SRL „Alienad”.

Astfel, Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție constată lipsa temeiurilor care ar dicta necesitatea

declarării recursurilor ca fiind admisibile.

În conformitate cu art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a) și art. 440 alin. (1) ale

Codului de procedură civilă, Completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e:

Se consideră inadmisibile recursul declarat de către avocatul Adrian Crețu, în

interesele SRL „Alienad” și recursul declarat de avocatul Adrian Berezovschi, în

interesele SRL „Alienad”.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului, judecătorul Oleg Sternioală

Judecătorii Iurie Bejenaru

Svetlana Filincova