2ra-2142/18 — anularea ordinului

2ra-2142/18 — anularea ordinului (Curtea Supremă de Justiție, 2018)

Dosarul nr. 2ra-2142/18

Prima instanță: Jud. Chișinău, sediul Centru ( I. Chirtoaca)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău ( M. Anton, V. Cotorobai, A. Panov )

Î N C H E I E R E

5 decembrie 2018 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului, judecătorul: Valeriu Doagă

judecătorii: Tamara Chișca-Doneva

Nicolae Craiu

examinând admisibilitatea recursului declarat de către Serviciul Vamal al Republicii

Moldova,

în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de Simion Panteleiciuc

împotriva Serviciului Vamal al Republicii Moldova cu privire la anularea ordinului,

restabilirea în funcția anterior deținută și încasarea salariului pentru perioada absenței

forțate de la serviciu,

împotriva deciziei din 25 ianuarie 2018 a Curții de Apel Chișinău, prin care a fost

respins apelul declarat de Serviciul Vamal al Republicii Moldova și s-a menținut hotărârea

din 25 iulie 2017 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru,

c o n s t a t ă :

La 12 aprilie 2016 Simion Panteleiciuc, a depus cerere de chemare în judecată

împotriva Serviciului Vamal al Republicii Moldova cu privire la anularea ordinului,

restabilirea în funcția anterior deținută și încasarea salariului pentru perioada absenței

forțate de la serviciu.

În motivarea acțiunii reclamantul a indicat că, la data de 25 martie 2016 Serviciul

Vamal a emis ordinul de sancționare disciplinară nr. 318-p în privința sa, cu sancțiunea –

eliberare din serviciu.

A menționat că, la baza anchetei de serviciu a stat acțiunile sale, care în procesul de

efectuare a controlului fizic a mijlocului de transport de model „Ford Tranzit” cu numărul

de înmatriculare RZAI 168, nu a utilizat metodele și tehnicile disponibile în cadrul

postului vamal, nu a depus efortul maxim și nu a aplicat pe deplin mecanismele de analiza

de risc, nu a dat dovadă de implicare deplină și suficientă în efectuarea controlului, nu a

îndeplinit sarcinile de serviciu cu conștiinciozitate și responsabilitate.

Simion Panteleiciuc a specificat că, de fapt la momentul trecerii mijlocului de transport

„Ford Tranzit” nu era el responsabil de tură ci Andronic, la indicația căruia și a dat liberul

în vamă.

1

În continuare a explicat că, ordinul de eliberare din funcție a fost emis cu grave

încălcări și acesta nu reflectă o analiză corectă a faptului și a legislației în vigoare. Mai

mult, Serviciul Vamal al Republicii Moldova nu a argumentat motivul aplicării sancțiunii

disciplinare – eliberare din serviciu, fiind posibilă aplicarea altor sancțiuni disciplinare în

privința reclamantului.

A mai adăugat că, ordinul de sancționare nu reflectă nici termenul și nici organul în

care sancțiunea administrativă poate fi contestată.

Simion Panteleiciuc a solicitat anularea ordinului Serviciului Vamal al Republicii

Moldova nr. 318-p din 25 martie 2016, restabilirea în funcția anterior deținută și încasarea

salariului mediu/lunar pentru perioada absenței forțate de la serviciu.

Prin hotărârea din 25 iulie 2017 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, acțiunea

depusă de către Simion Panteleiciuc a fost admisă. S-a anulat ordinul Serviciului Vamal al

Republicii Moldova nr. 318-p din 25 martie 2016, cu privire la sancționarea lui Simion

Panteleiciuc. S-a obligat Serviciul Vamal al Republicii Moldova să-l restabilească pe

Simion Panteleiciuc, în funcția anterior deținută. S-a încasat de la Serviciul Vamal al

Republicii Moldova, salariul mediu lunar pentru perioada lipsei forțare de la serviciu, de la

25 martie 2016 până la 25 iulie 2017.

Prin decizia din 25 ianuarie 2018 a Curții de Apel Chișinău a fost respins apelul

declarat de Serviciul Vamal al Republicii Moldova și s-a menținut hotărârea din 25 iulie

2017 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru.

La data de 10 august 2018, Serviciul Vamal al Republici Moldova a declarat recurs

împotriva deciziei din 25 ianuarie 2018 a Curții de Apel Chișinău.

În motivarea recursului a indicat că, întrucât nu a recepționat decizia contestată, la 26

iunie 2018 s-a adresat Curții de Apel Chișinău cu o solicitare în acest sens. Însă, prin

răspunsul instanței de apel parvenit la data de 5 iulie 2018 i s-a comunicat despre faptul că,

materialele cauzei civile au fost remise în prima instanță. Astfel, în urma adresării în

instanța de fond a luat cunoștință cu decizia instanței de apel la data de 16 iulie 2018,

motiv din care consideră prezentul recurs declarat în termen.

A mai menționat că, decizia instanței de apel este ilegală, neîntemeiată și pasibilă de a

fi casată din următoarele considerente. La adoptarea soluției, instanțele ierarhic inferioare

au interpretat eronat normele de drept material. Concluziile expuse în hotărâri sunt în

contradicție cu circumstanțele cauzei. De asemenea, instanțele de judecată nu s-au expus

asupra tuturor argumentelor invocate de către Serviciul Vamal al Republicii Moldova în

susținerea poziției sale. Astfel, fiind apreciate arbitrar probele prezentate și fără a fi

efectuată o cercetare multiaspectuală a acestora.

În drept, recurentul și-a întemeiat cererea de recurs în baza dispozițiilor art. 277-278,

429-434 și art. 445 alin.(1) lit. b) din Codul de procedură civilă.

A solicitat admiterea recursului, casarea deciziei instanței de apel și a hotărârii

instanței de fond cu pronunțarea unei noi hotărâri prin care acțiunea să fie respinsă

integral.

La 19 septembrie 2018, în conformitate cu art. 439 alin. (2) din Codul de procedură

civilă, Curtea Supremă de Justiție a comunicat cererea de recurs Serviciului Vamal al

Republicii Moldova, informând că referința se depune în termen de o lună de la data

primirii scrisorii. În mod corespunzător, dacă referința nu este prezentată în termenul

stabilit, admisibilitatea recursului se decide în lipsa acesteia.

2

Prin referința depusă la data de 2 noiembrie 2018 Simion Panteleiciuc reprezentat de

avocatul Vadim Nazarciuc a solicitat respingerea recursului declarat de către Serviciul

Vamal al Republici Moldova.

Examinând admisibilitatea recursului, fără prezența participanților la proces, în acord

cu procedura specificată la articolul 440 din Codul de procedură civilă, completul

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

consideră că cererea de recurs formulată de către Serviciul Vamal al Republici Moldova,

este inadmisibilă, din considerentele ce urmează.

Art. 440 alin.(1) din Codul de procedură civilă, statuează că, în cazul în care se

constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din 3 judecători

decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra inadmisibilității

recursului.

Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 și nu conține nici o referire cu

privire la fondul recursului.

Completul notează că, un stat care dispune de instanțe de recurs are obligația să se

asigure că justițiabilii săi se bucură de principiile unui proces echitabil prevăzute la

articolul 6 parag. (1) din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților

Fundamentale (a se vedea Lebedinschi vs Republica Moldova, 16 septembrie 2015, parag.

32, Sultan vs Republica Moldova, 5 iunie 2018, parag. 24).

În condițiile date, procedura de admisibilitate a cererii de recurs va fi efectuată și

analizată prin prisma articolului sus - citat, care cuprinde, în mod particular, dreptul de

acces la justiție și dreptul de a fi auzit.

Referitor la primul aspect, instanța de recurs subliniază că, dreptul de acces la un

tribunal poate fi limitat, inclusiv în cazul admisibilității contestațiilor înaintate prin

intermediul căilor de atac, pentru că prin însăși natura sa, recursul trebuie reglementat de

către stat, care se bucură în această privință de o anumită marjă de apreciere.

În acest sens, criteriile pentru autorizarea unei cereri introduse pe o cale de atac

extraordinară pot fi mai stricte decât condițiile instituite pentru o cale de atac ordinară (a

se vedea, inter alia, Marc Brauer vs Germania, 1 septembrie 2016, parag. 34; Miessen vs

Belgia, 16 octombrie 2016, parag. 64; Samardžić vs Croația, 20 iulie 2017, parag. 28;

Zubac vs Croația (Marea Cameră), 5 aprilie 2018, parag. 82).

Ab initio, judecătorul raportor a verificat dacă actul de dispoziție poate fi atacat cu

recurs, dacă cererea dedusă judecății este formulată de persoana îndreptățită, dacă aceasta

este depusă în termen și dacă nu a fost examinată anterior. La fel, s-a făcut un raport

verbal în fața completului de judecată instituit în mod legal.

Conform art. 433 lit. b) din Codul de procedură civilă, cererea de recurs se consideră

inadmisibilă în cazul în care recursul este depus cu omiterea termenului de declarare

prevăzut la art.434.

În conformitate cu art. 434 din Codul de procedură civilă, recursul se declară în termen

de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă legea nu prevede

altfel. Termenul respectiv este de decădere și nu poate fi restabilit.

Obiectul prezentei cereri se referă la decizia din 25 ianuarie 2018 a Curții de Apel

Chișinău, care intră în categoria de acte specificate în art. 429 alin. (1) din Codul de

procedură civilă. Din materialele cauzei rezultă că, cererea dată anterior nu a fost

examinată.

3

Completul de judecată notează că, în cazul în care, dreptul de acces la justiție este

limitat fie de lege, fie de fapte, instanțele naționale trebuie să verifice dacă aceste restricții

au redus esența dreptului și, în special, dacă ele urmăresc un scop legitim și dacă există o

legătură rezonabilă de proporționalitate între mijloacele utilizate și scopul care trebuie

îndeplinit (a se vedea Levages Prestations Servicii vs Franța, 23 octombrie 1996, parag.

40, Tricard vs Franta, 10 iulie 2001, parag. 29, 33, Freitag vs Germania, 19 iulie 2007,

parag. 37, Marc Brauer, citată mai sus, parag. 34).

Normele procedurale referitoare la termenele pentru căile de atac sunt, fără îndoială,

menite să asigure buna administrare a justiției și respectarea, în special, a principiului

securității juridice. Persoanele vizate trebuie să se aștepte ca aceste reguli să fie aplicate (a

se vedea Tricard, ibidem, parag. 29, Nicolae Popa vs România, 9 decembrie 2014, parag.

16, Tence vs Slovenia, 31 mai 2016, parag. 31).

Astfel, după cum denotă actele cauzei, decizia Curții de Apel Chișinău contestată cu

recurs de către Serviciul Vamal al Republicii Moldova, a fost emisă și pronunțată la 25

ianuarie 2018, în prezența reprezentantului recurentului, fapt confirmat prin procesul-

verbal al ședinței instanței de apel (f.d.206-207).

Iar, decizia integrală a instanței de apel a fost expediată în adresa participanților,

inclusiv și pe poșta electronică a recurentului (vama@customs.gov.md) la data de 16

februarie 2018, fapt confirmat prin scrisoarea de însoțire anexată la materialele dosarului

(f.d.214).

Totodată, conform art. 100 alin. (1), coroborat cu prevederile art. 389 alin. (4) din

Codul de procedură civilă, se menționează că, comunicarea eficientă a hotărârii

judecătorești, prin alte mijloace care să asigure transmiterea textului cuprins în act, poate fi

considerată publicarea acesteia pe pagina web a instanței judecătorești.

La acest segment, Colegiul precizează că, la 12 martie 2018, documentul cu decizia

din 25 ianuarie 2018 a fost publicat pe pagina web „Portalul instanțelor naționale de

judecată” (a se vedea pagina web a Curții de Apel Chișinău, la rubrica hotărâri -

https://cac.instante.justice.md/ro/hot?solr_document=&solr_document_2=&DenumireDos

ar=panteleiciuc&Tematica=&solr_document_3=All, accesată la 29 noiembrie 2018, ora

14.53min.).

Cât privește plasarea hotărârilor judecătorești pe pagina web sus - menționată, instanța

de recurs reține că, această modalitate este prevăzută expres în punctele 7 – 8 din

Regulamentul privind modul de publicare a hotărârilor judecătorești pe portalul național al

instanțelor de judecată și pe pagina web a Curții Supreme de Justiție, aprobat prin

hotărârea nr. 658/30 din 10 octombrie 2017 a Consiliului Superior al Magistraturii.

Conform acestor puncte, scopul existenței portalului național al instanțelor de judecată

îl constituie susținerea unui mediu informațional virtual și accesibil pentru cetățeni.

Informațiile publicate pe portalul național al instanțelor de judecată și pe pagina web a

Curții Supreme de Justiție includ lista cauzelor fixate pentru judecare, hotărârile instanței

de judecată, citațiile în fața instanței și alte informații relevante pentru justițiabili.

Regulamentul respectiv a intrat în vigoare la 24 noiembrie 2017 și a fost mediatizat pe

larg, din motivul reintroducerii posibilității justițiabililor căutării hotărârii judecătorești

după numele părților pe dosar.

În plus, conform punctului 17 din același Regulament, hotărârile judecătorești,

pronunțate de judecătorii și de curțile de apel, sunt transferate din Programul Integrat de

Gestionare a Dosarelor pe portalul unic al instanțelor de judecată, în regim real.

4

Totuși instanța de recurs evidențiază că, orice risc de eșec tehnic în transmiterea

documentelor prin această metodă, care este demonstrată, ar trebui să fie suportat de

autoritatea care a efectuat acțiuni de acest gen.

Sub acest aspect, completul de judecată constată că, nu există dubii cu privire la

momentul plasării deciziei din 25 ianuarie 2018 pe pagina web sus – citată și veridicității

informației prezentate mai sus.

În continuare, din lecturarea cererii de recurs, rezultă că recurentul a luat cunoștință cu

decizia instanței de apel în rezultatul adresării în instanța de fond abia la data de 16 iulie

2018, fiind anexată cererea nr. 28/11-10766 din 12 iulie 2018 (f.d.225).

Alegație ce de fapt nu poate fi reținută de către completul de judecată, or, cele invocate

de către recurent au fost făcute „pro causa”, în scopul motivării omiterii termenului de

prescripție.

Mai mult, materialele cauzei atestă cu certitudine că, la 27 martie 2018(după

recepționarea dosarului civil) Judecătoria Chișinău, sediul Centru a expediat Serviciului

Vamal al Republicii Moldova copia hotărârii și a deciziei întru executarea acestora, fiind

recepționate de către ultimul conform avizului de recepție/livrare la data de 13 aprilie 2018

(f.d.216-217).

În condițiile date, completul precizează că, termenul de declarare a recursului a început

să curgă din 14 aprilie 2018 și a expirat la 14 iunie 2018.

Contrar celor enunțate, recursul Serviciului Vamal al Republicii Moldova a fost

înregistrat în grefa Curții Supreme de Justiție la 10 august 2018, adică cu depășirea

termenului stabilit și fără o solicitare de a fi repus în termen.

În conformitate cu art. 10 alin. (1) din Codul de procedură civilă, sancțiunile

procedurale sunt urmările nefavorabile, stabilite de normele de drept procedural civil, care

survin pentru subiectul obligat în raport procedural în caz de neîndeplinire sau de

îndeplinire defectuoasă a unui act de procedură, precum și în caz de exercitare abuzivă a

unui drept procedural.

Exercitarea unui drept de către titularul său nu poate avea loc decât într-un anumit

cadru, prestabilit de legiuitor, cu respectarea anumitor exigențe, cărora li se subsumează și

instituirea unor termene, după a căror expirare valorificarea respectivului drept nu mai este

posibilă.

Dat fiind că, recursul declarat de către Serviciul Vamal al Republicii Moldova este

depus cu omiterea termenului de declarare prevăzut la art.434 din Codul de procedură

civilă, care este de decădere și nu poate fi restabilit, acesta în temeiul art. 433 lit. b) din

Codul de procedură civilă se consideră inadmisibil.

În conformitate cu art. 56 alin. (3) din Codul de procedură civilă, participanții la proces

sunt obligați să se folosească cu bună-credință de drepturile lor procedurale. În cazul

abuzului de aceste drepturi sau al nerespectării obligațiunilor procedurale, se aplică

sancțiunile prevăzute de legislația procedurală civilă. Instanța judecătorească pune capăt

oricărui abuz de aceste drepturi dacă prin abuz se urmărește tergiversarea procesului sau

inducerea sa în eroare.

Contrar acestor prevederi legale, Serviciul Vamal al Republicii Moldova nu a depus

diligența necesară în vederea exercitării căii de atac în termen.

În hotărârea Ponomaryov vs. Ucraina 3236/03 din 3 aprilie 2008, Curtea Europeană a

Drepturilor Omului a statuat că dacă termenul pentru introducerea unei căi ordinare de

atac este reînnoit după un interval considerabil și pentru motive care nu par să fie foarte

5

convingătoare, o asemenea decizie ar putea înfrânge principiul securității raporturilor

juridice într-un mod similar cu o cale extraordinară de atac.

În conformitate cu art. 10 alin. (3) Codul de procedură civilă, sancțiunile procedurale

vizează atât actele de procedură ale instanței judecătorești, ale participanților la proces, cât

și ale persoanelor legate de activitatea acestora și, în dependență de prevederile legii,

constau în anularea actului procedural defectuos, în decăderea din drepturi pentru

neîndeplinire în termen a actului de procedură, în obligația de a completa sau a reface actul

îndeplinit cu nerespectarea legii, în restabilirea în drepturile încălcate, în aplicarea amenzii

judecătorești, în alte măsuri prevăzute de lege.

În favoarea concluziei enunțate se invocă jurisprudența Curții Europene a Drepturilor

Omului, care consacră unul din principiile fundamentale ale preeminenței dreptului,

securitatea raporturilor juridice (a se vedea hotărârea Pîrnău și alții vs. Moldova din 31

ianuarie 2012).

Astfel, din motivele menționate și având în vedere că Serviciul Vamal al Republicii

Moldova a declarat recurs în afara termenului de 2 luni care este de decădere și nu poate fi

restabilit, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a considera recursul inadmisibil.

În conformitate cu articolul 270, 433 lit. b), 440 alin. (1) din Codul de procedură

civilă, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție

d i s p u n e :

Se consideră inadmisibil recursul declarat de către Serviciul Vamal al Republicii

Moldova.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului, judecătorul Valeriu Doagă

judecătorii Tamara Chișca-Doneva

Nicolae Craiu

6