3ra-1629/18 — Obligarea emiterii actului administrativ

Dosarul nr. 3ra-1629/18

Prima instanță: Judecătoria Hîncești, sediul Ialoveni (C. Albu)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (A. Minciuna, V. Sîrbu și V. Mihaila)

ÎNCHEIERE

5 decembrie 2018 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului, judecătorul Valeriu Doagă

judecătorii Tamara Chișca-Doneva

Nicolae Craiu

examinînd admisibilitatea recursului declarat de către Golovataia Tamara,

reprezentată de către avocatul Conoval Igor,

în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de către Golovataia

Tamara împotriva Primăriei Sociteni și Consiliului sătesc Sociteni, r-nul Ialoveni

cu privire la obligarea emiterii actului administrativ,

împotriva deciziei din 30 mai 2018 a Curții de Apel Chișinău, prin care a fost

respins apelul declarat de către Golovataia Tamara, reprezentată de către avocatul

Conoval Igor, fiind menținută hotărârea din 14 decembrie 2017 a Judecătoriei

Hîncești, sediul Ialoveni,

c o n s t a t ă:

La 22 octombrie 2016, Golovataia Tamara a depus cerere de chemare în

judecată împotriva Primăriei Sociteni și Consiliului sătesc Sociteni, r-nul Ialoveni

cu privire la obligarea emiterii actului administrativ.

În motivarea pretențiilor reclamanta a indicat că a înregistrat căsătoria cu

Golovatîi Leonid la 1 martie 1986, iar ulterior la 28 aprilie 2007 raporturile de

căsătorie dintre soții Golovatîi au încetat.

În perioada aflării în relații de căsătorie, ambii soți au activat în cadrul

Asociației de producție și comerț „Apicultura” din cadrul Ministerului Agriculturii.

La 5 august 1998, Departamentul Privatizării și Administrării Proprietății de

Stat a schimbat destinația caselor de locuit ce aparțineau asociației date.

Golovataia Tamara a specificat că din fondurile Ministerului Agriculturii,

soților Golovatîi în anul 1998 le-a fost repartizat spațiu locativ situat pe teritoriul

Asociației de producție și comerț „Apicultura” și teren aferent cu suprafața de

0.1265 ha.

S-a indicat că soții Golovatîi în anul 1998 au privatizat spațiul locativ fără a

iniția procedura de privatizare și a terenului aferent.

În anul 2001, în urma lichidării Asociației de producție și comerț

„Apicultura”, terenul aferent spațiului locativ privatizat, cu suprafața de 0.1265 ha

a trecut în gestiunea Primăriei Sociteni, r-nul Ialoveni, cu atribuirea numărului

cadastral 5529201.717.

Ulterior, prin decizia Consiliului sătesc Sociteni nr. 03/12 din 21 mai 2008 cu

privire la atribuirea terenului în proprietate privată, lui Golovatîi Leonid i-a fost

1

atribuit în proprietate privată lotul de teren cu suprafața de 0.06 ha din terenul cu

nr. cadastral 5529201.717.

Reclamanta a precizat că datorită faptului că după desfacerea căsătoriei, ambii

soți și-au întemeiat alte familii, ea are aceleași drepturi ca și fostul soț, cu privire la

atribuirea lotului de teren aferent spațiului locativ deținut în proprietate privată.

La 23 august 2016, Golovataia Tamara s-a adresat cu o cerere prealabilă către

Primăria Sociteni, r-nul Ialoveni, solicitând atribuirea lotului de teren cu suprafața

de 0,06 ha din terenul rămas cu numărul cadastral 5529200.717.

S-a menționat că prin răspunsul nr. 144 din 22 septembrie 2016, Primăria

Sociteni, r-nul Ialoveni a specificat că la 21 mai 2008, prin decizia Consiliului

sătesc Sociteni nr. 03/12, i-a fost deja atribuită o parte din terenul aferent spațiului

locativ cu suprafața de 0,06 ha cu titlu de proprietate familiei Golovatîi, din acest

motiv cererea prealabilă a fost respinsă.

Consideră reclamanta răspunsul Primăriei Sociteni ilegal și neîntemeiat,

deoarece pârâtul nu a ținut cont de faptul că, prin decizia nr. 03/12 din 21 mai 2008

Consiliul sătesc Sociteni a atribuit lotul de teren în proprietate privată lui Golovatîi

Leonid, dar nu Tamarei Golovataia, care la acel moment nu mai era în raporturi de

căsătorie cu Golovatîi Leonid, prin urmare, decizia menționată nu se referă la fosta

familie Golovatîi.

Solicită reclamanta obligarea Consiliului sătesc Sociteni, r-nul Ialoveni de a

atribui în proprietate privată Tamarei Golovataia lotul de teren, nr. cadastral

5529200.717 cu suprafața de 0.06 ha, aferent spațiului locativ aflat în proprietate

privată.

Prin hotărârea din 14 decembrie 2017 a Judecătoriei Hîncești, sediul Ialoveni,

cererea de chemare în judecată depusă de către Golovataia Tamara împotriva

Primăriei Sociteni și Consiliului sătesc Sociteni, r-nul Ialoveni cu privire la

obligarea emiterii actului administrativ a fost respinsă, ca nefondată (f.d. 47, 51-

56).

Prin decizia din 30 mai 2018 a Curții de Apel Chișinău, a fost respins apelul

declarat de către Golovataia Tamara, reprezentată de către avocatul Conoval Igor,

fiind menținută hotărârea din 14 decembrie 2017 a Judecătoriei Hîncești, sediul

Ialoveni (f.d. 80, 81-89).

Pentru a hotărî astfel, instanța de apel a concluzionat că în mod gratuit deja a

fost atribuit un lot de teren cu suprafața de 0,06 ha, aferent bunului imobil casa de

locuit, nr. cadastral 5529201717.01.002, situat în satul Sociteni, r-nul Ialoveni, cu

suprafața de 29.3 m2.

Totodată, s-a indicat că reclamanta-apelantă este în drept să se adreseze cu

cerere pentru atribuirea în proprietate privată a terenului potrivit regulilor generale

prin vînzare la licitație, organizată de autoritatea administrației publice locale.

Invocînd ilegalitatea deciziei instanței de apel, la 3 septembrie 2018,

Golovataia Tamara, reprezentată de către avocatul Conoval Igor, fiind împuternicit

prin mandatul nr. 1049062 din 23 august 2016 (f.d. 14) a contestat-o cu recurs,

solicitînd admiterea acestuia, casarea deciziei instanței de apel și hotărârea primei

instanțe, cu emiterea unei noi hotărâri prin care acțiunea să fie admisă integaral.

În motivarea recursului s-a invocat că atît prima instanță cît și instanța de

apel, nu au indicat care sunt impedimentele legale ale Tamarei Golovataia cu

privire la obținerea gratuită a terenului rămas în proprietate privată cu suprafața de

0.06 ha al spațiului locativ, din suprafața totală de 0.1265 ha.

2

Or, conform Codului finciar, autoritățile administrației publice locale atribuie

cetățenilor terenuri fără plată, eliberîndu-le titluri de proprietate: cetățenilor

sectoarele de teren ocupate de case, anexe gospodărești și grădini care li s-au

atribuit în conformitate cu legislația.

Consideră recurenta că instanța de apel nu s-a expus asupra tuturor motivelor

indicate în cererea de apel și nu a luat în considerație că solictarea Tamarei

Golovataia privind obligarea autorității locale de a atribui lotul aferent, nu este o

atribuire repetată a terenului aferent spațiului locativ, deoarece este o familie nou-

formată, dispune de spațiu locativ și are aceleași drepturi ca și fostul sot.

Potrivit art. 434 Cod de procedură civilă, recursul se declară în termen de 2

luni de la data comunicării hotărîrii sau a deciziei integrale. Termenul de 2 luni

este termen de decădere și nu poate fi restabilit.

Instanța de recurs constată că la dosar este atașată scrisoarea Curții de Apel

Chișinău din 31 mai 2018, prin care a fost expediată în adresa părților copia

deciziei instanței de apel (f.d. 90), fiind recepționată de către reprezentantul

recurentei la 26 iunie 2018 (f.d. 97).

Colegiul menționează că data 26 august 2018 zi de duminică, a fost data

limită de declarare a recursului, iar potrivit art. 112 alin. (1) și (2) Cod de

procedură civilă, termenul stabilit în ani expiră în luna și ziua respectivă a

ultimului an al termenului. Termenul stabilit în luni expiră pe data respectivă a

ultimei luni a termenului. Dacă ultima lună nu are data respectivă, termenul expiră

în ultima zi a lunii. Dacă ultima zi a termenului este nelucrătoare, acesta expiră în

următoarea zi lucrătoare.

Totodată, ziua de 27 august 2018 este zi nelucrătoare, iar potrivit hotărârii

Guvernului nr. 844 din 20 august 2018, zilele de 28, 29 și 30 august 2018 au fost

declarate zile de odihnă, astfel, în asemenea circumstanțe ultima zi de declarare a

recursului este 3 septembrie 2018.

Prin urmare, Colegiul constată că recursul a fost declarat în termen.

În conformitate cu art. 439 alin. (2) Cod de procedură civilă, după parvenirea

dosarului un complet din 3 judecători decide asupra admisibilității recursului,

dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înștiințarea despre

necesitatea depunerii obligatorii a referinței timp de o lună de la data primirii

acestuia.

La 5 noiembrie 2018, în adresa intimatului a fost expediată copia recursului,

însă pînă la data stabilită pentru examinarea admisibilității recursului, în adresa

Curții Supreme de Justiție nu a parvenit referința prin care Consiliul sătesc

Sociteni, r-nul Ialoveni să-și expună poziția față de temeiurile invocate în recurs.

Examinând temeiurile de admisibilitate ale recursului în raport cu materialele

cauzei civile, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursul este inadmisibil.

În favoarea concluziei enunțate se invocă următoarele argumente.

În conformitate cu art. 439 alin. (3) Codul de procedură civilă, judecătorul

raportor a verificat dacă recursul este formulat de persoana în drept să-l declare,

dacă este depus în termen și dacă nu a fost examinat anterior, și a făcut un raport

verbal în fața completului de judecată instituit în mod legal.

Materialele cauzei certifică faptul că recursul nu a fost examinat anterior,

fiind respectate, totodată, dispozițiile art. 430 din Codul de procedură civilă.

3

Audiind raportul verbal al judecătorului-raportor și verificând încadrarea în

dispozițiile art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă a temeiurilor

invocate în recurs, precum și având în vedere poziția formulată în referință,

completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție constată existența temeiului prevăzut la art. 433 lit. a) Cod de

procedură civilă, din următoarele considerente.

Ab initio, în conformitate cu art. 432 alin. (1) din Codul de procedură civilă,

părțile și alți participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se

invocă încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a

normelor de drept procedural. În cazul respectiv, judecarea recursului exercitat

conform Secțiunii a II-a, Capitolul XXXVIII din Codul de procedură civilă, are un

caracter devolutiv și privește doar problemele de drept material și procedural,

verificându-se doar legalitatea deciziei, nu și temeinicia ei în fapt.

În același context, instanța de judecată subliniază că un stat care dispune de

instanțe de recurs are obligația să se asigure că justițiabilii săi se bucură de

principiile unui proces echitabil garantate de articolul 6 parag. (1) din Convenția

pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, în special, de

dreptul de acces la o instanță și de dreptul de a fi auzit (a se vedea, de exemplu,

Erfar – Avef v. Grecia, 27 martie 2014, parag. 39 – 40; Lebedinschi v. Republica

Moldova, 16 septembrie 2015, parag. 32).

Cu privire la primul aspect, instanța de recurs observă că dreptul de acces la

un tribunal al unei persoane poate fi limitat, inclusiv în cazul admisibilității

contestațiilor înaintate prin intermediul căilor de atac, pentru că prin însăși natura

sa, recursul trebuie reglementat de către stat, care se bucură în această privință de o

anumită marjă de apreciere. În acest sens, condițiile pentru autorizarea unei cereri

introduse pe o cale de atac extraordinară pot fi mai stricte decât condițiile instituite

pentru o cale de atac ordinară (a se vedea, inter alia, Marc Brauer v. Germania, 1

septembrie 2016, parag. 34; Miessen v. Belgia, 16 octombrie 2016, parag. 64;

Samardžić v. Croația, 20 iulie 2017, parag. 28).

Astfel, în conformitate cu art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă,

cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se

încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) și (4).

În aceeași ordine de idei, alin. (2) și (3) ale art. 432 din Codul de procedură

civilă prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material

sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alineatul (4)

stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la alin.(3) constituie temei

de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au condus sau ar

fi putut conduce la soluționarea greșită a pricinii, în cazul în care instanța de recurs

consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară

sau în cazul în care erorile comise au condus la încălcarea drepturilor și libertăților

fundamentale ale omului.

Prin urmare, reglementările referitoare la formalitățile și termenele impuse de

articolele 433 și 432 alin. (2)-(4) din Codul de procedură civilă sunt formulate

suficient de clar și urmăresc protejarea interesului părții, dar și competența

asigurării interpretării unitare a legii de către Curtea Supremă de Justiție. Aceste

limitări urmăresc un scop legitim, îndeplinind cerințele securității juridice și bunei-

administrări a justiției (a se vedea, mutatis mutandis, Beniamin Nersesyan v.

Armenia, 19 ianuarie 2010, parag. 22; Erfar – Avef, ibidem, parag. 41, Marc

4

Brauer, ibidem, parag. 35; Miessen, ibidem, parag. 67; Trevisanato v. Italia, 16

decembrie 2016, parag. 36 – 37, Sturm v. Luxemburg, 27 iunie 2017, parag. 36).

Din perspectiva acestor drepturi garantate de Convenția Europeană, completul

Colegiului de control judiciar își propune să verifice esența și temeiurile recursului,

inclusiv dacă argumentele recurentei referitoare la ilegalitatea deciziei atacate, în

limitele în care au fost formulate, întrunesc condițiile necesare pentru a declara

admisibilă cererea acestuia.

În speță, instanța observă că recurenta Golovataia Tamara, reprezentată de

către avocatul Conoval Igor a criticat decizia Curții de Apel Chișinău din 30 mai

2018 în baza articolului 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă, așa

cum este prevăzut, în mod obligatoriu, la articolul 437 alin. (1), lit. f) din același

cod.

Din analiza minuțioasă a conținutului cererii de recurs în raport cu decizia

contestată/procedura în ansamblu, reiese în mod cert că recurentul a reluat criticile

formulate în faza procesuală anterioară și asupra cărora instanța de apel s-a

pronunțat detaliat.

Pe baza celor prezentate, completul Colegiului constată că observațiile

recurentei Golovataia Tamara, reprezentată de către avocatul Conoval Igor nu

dezvăluie nici o aparență a încălcării normelor de drept material sau procedural,

dar nici a încălcării drepturilor și libertăților fundamentale ale omului. Prin urmare,

temeiurile inserate în recurs nu pot fi calificate ca esențiale și nu ar putea obliga

instanța de recurs să primească cererea acestuia spre examinarea în fond și

eventual, să caseze/modifice hotărârea judecătorească contestată. În mod

corespunzător, punctele de vedere ale recurentului nu sunt compatibile cu cerințele

prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) sau (4) din Codul de procedură civilă, iar, în

consecință, recursul dedus judecății nu corespunde condiției de a fi „efectiv” (a se

vedea, de exemplu, Petrovic v. Luxemburg, 17 februarie 2011, parag. 31 – 33,

Sturm v. Luxemburg, ibidem, parag. 32).

Din aceste raționamente, instanța de judecată reține existența temeiului

prevăzut la art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă. În atare situație,

conjunctura stabilită mai sus confirmă lipsa unui formalism excesiv și respectarea

unui raport rezonabil de proporționalitate dintre scopul urmărit și mijloacele

folosite, iar, în opinia instanței, însăși substanța dreptului de acces la instanță nu a

fost afectată.

Cât privește dreptul justițiabilului „de a fi audiat”, garantat de art. 6 parag. 1

din Convenție, instanța notează că obligația de a motiva o hotărâre judecătorească

poate varia în funcție de natura deciziei în cauză (a se vedea, inter alia, Helle v.

Finlanda, 19 decembrie 1997, parag. 55; Latourniere v. Franța, 10 decembrie 2002,

parag. 2; Hansen v. Norvegia, 2 octombrie 2014, parag. 71 – 74). De fapt, în

concepția instanței europene, art. 6 parag. (1) nu impune motivarea detaliată a

deciziei unei instanțe de recurs care, întemeindu-se pe dispoziții legale specifice,

respinge un recurs ca fiind „lipsit de șanse de succes”, ceea ce s-a constatat în

prezenta cauză (a se vedea, mutatis mutandis, Kukkonen v. Finlanda (nr. 2), 13

ianuarie 2009, parag. 24; Beniamin Nersesyan, ibidem, parag. 23 – 24; Akaki

Tchaghiashvili, ibidem, parag. 34 sau Papaioannou v. Grecia, 2 iunie 2016, parag.

45).

În conformitate cu art. 440 alin.(1) din Codul de procedură civilă, în cazul în

care se constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din

5

3 judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra

inadmisibilității recursului. Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 și nu

conține nici o referire cu privire la fondul recursului.

Astfel, având în vedere circumstanțele stabilite supra, completul Colegiului

civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție decide

în mod unanim că recursul declarat de către Golovataia Tamara, reprezentată de

către avocatul Conoval Igor nu ridică probleme de drept și nu poate fi acceptat spre

examinarea în fond, urmând a fi considerat inadmisibil.

În conformitate cu art. 269-270, 432, 433 lit. a), 440 alin. (1) Cod de

procedură civilă al RM, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție

dispune

Recursul declarat de către Golovataia Tamara, reprezentată de către avocatul

Conoval Igor se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului, judecătorul Valeriu Doagă

Judecătorii Tamara Chișca-Doneva

Nicolae Craiu

6