2ra-2327/18 — repunerea in termen, restabilirea in functie

2ra-2327/18 — repunerea in termen, restabilirea in functie (Curtea Supremă de Justiție, 2018)

Dosarul nr. 2ra-2327/18

Prima instanță: Judecătoria Cahul (jud. D. Bosîi)

Instanța de apel: Curtea de Apel Cahul (jud. G. Vavrin, T. Berdilă, I. Dănăilă)

DECIZIE

28 noiembrie 2018 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

lărgit al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele ședinței, judecătorul Oleg Sternioală

Judecătorii Galina Stratulat

Iurie Bejenaru

Mariana Pitic

Nicolae Craiu

examinând recursul declarat de Vasile Paladi,

în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de Vasile Paladi

împotriva Întreprinderii Municipale „Apeduct-Iujnoe”, Primăriei sat. Iujnoe, rl

Cahul cu privire la repunerea în termen, restabilirea în funcție, încasarea salariului

pentru absența forțată de la muncă și a compensațiilor, încasarea prejudiciului moral,

încasarea prejudiciului pentru reținerea carnetului de muncă, obligarea pârâtului de

a efectua înscrierile corespunzătoare în carnetul de muncă, încasarea penalităților

pentru neachitarea salariului în termen,

împotriva deciziei din 03 aprilie 2018 a Curții de Apel Cahul,

c o n s t a t ă:

La 28 noiembrie 2014, Vasile Paladi a depus cerere de chemare în judecată

împotriva ÎM „Apeduct-Iujnoe”, Primăriei sat. Iujnoe, rl Cahul, solicitând

restabilirea în funcție, încasarea datoriei la salariu și a indemnizației în mărime de

232002 lei, încasarea prejudiciului moral în mărime de 15000 de lei, încasarea

prejudiciului pentru reținerea carnetului de muncă în mărime de 40560 de lei,

obligarea pârâtului de a efectua înscrierile corespunzătoare în carnetul de muncă,

încasarea penalității pentru neachitarea salariului în termen în mărime de 83520 de

lei.

În motivarea acțiunii, reclamantul a invocat că a fost angajat la ÎM „Apeduct-

Iujnoe” în baza ordinului nr. 05-1 din 15 aprilie 2010, fiind încheiat contract de

muncă. Activând la întreprinderea respectivă, având un grafic de muncă de 8 ore, i

se calcula un salariu mai mic decât cel minimal stabilit pentru categoria respectivă

de muncitor, conducătorul întreprinderii municipale. Totodată, a efectuat și

atribuțiile contabilului, pentru care se achită 0,5 din salariul de funcție, mecanic al

stațiilor de pompare (fântânilor arteziene) de gradul I, pentru care se achită 1,8 din

salariul de funcție, lăcătuș revizor de gradul I, pentru care se achită 2 salarii de

funcții, fapt confirmat prin statele de personal, documentație și lucrările efectuate cu

1

privire la întreținerea întregului sistem de alimentare cu apă. Pentru funcțiile

enumerate nu a fost remunerat. Au fost situații în care a fost nevoit să activeze 24 de

ore zilnic pe parcursul întregului an.

Referitor la ordinul nr. 5 din 29 ianuarie 2013 privind pregătirea transmiterii

documentelor contabile Inspectoratului Fiscal de Stat Cahul, a menționat că l-a

primit la 05 februarie 2013. Tot atunci, s-a adresat la Primărie pentru a concretiza

lista actelor pe care urma să le prezinte Inspectoratului Fiscal Cahul pentru control

și i s-a comunicat în mod verbal de către primar că va fi reziliat contractul de muncă

cu el odată cu lichidarea întreprinderii.

Totodată, a indicat că la 05 februarie 2013 a scris o cerere prin care a solicitat

achitarea datoriilor salariale, recalculele, indemnizațiile etc. Ulterior a primit ordinul

Primăriei sat. Iujnoe nr. 4-1 din 08 februarie 2013 privind eliberarea din funcție,

urmând să fie concediat începând cu 17 februarie 2013. După care a mai parvenit un

ordin de la Primăria sat. Iujnoe nr. 6-1 din data de 18 februarie 2013 privind

concedierea sa începând cu 18 februarie 2013. La momentul concedierii se afla în

concediu medical, începând cu data de 13 februarie 2013 până la data de 16 martie

2013.

Reclamantul a afirmat că a fost concediat ilegal, deoarece la momentul

concedierii întreprinderea nu a fost lichidată și până în prezent se află în proces de

lichidare. Fiind eliberat din funcție, angajatorul a angajat alte 5 persoane noi care la

moment îndeplinesc munca pe care o efectua de unul singur. În contextul

prevederilor art. 90 alin.(1), alin. (2) lit. a), art.329, art. 330 Codul muncii,

angajatorul este obligat să-i achite datoriile salariale cu toate indemnizațiile în

mărime de 232002 lei, prejudiciul moral în mărime de 15000 de lei, pentru absența

forțată de la serviciu din cauza reținerii carnetului de muncă, suma de 40560 de lei

și penalitatea pentru neachitarea la timp a salariului în mărime de 83520 de lei. În

total suma de 371082 de lei.

La 13 mai 2015, reclamantul Vasile Paladi a depus o cerere în temeiul art. 60

Cod de procedură civilă, prin care a solicitat restabilirea termenului depunerii cererii

de chemare în judecată, motivând că anterior a depus o cerere similară care a fost

scoasă de pe rol, fiind contestată încheierea în instanța ierarhic superioară.

Prin hotărârea din 17 iunie 2015 a Judecătoriei Cahul a fost respinsă cererea cu

privire la repunerea în termen; a fost respinsă ca fiind depusă tardiv cererea de

chemare în judecată depusă de Vasile Paladi împotriva ÎM „Apeduct-Iujnoe”,

Primăriei sat. Iujnoe, rl Cahul cu privire la restabilirea în funcție, încasarea salariului

pentru absența forțată de la lucru și compensațiilor, încasarea prejudiciului moral,

încasarea prejudiciului pentru reținerea carnetului de muncă, încasarea penalităților

pentru neachitarea salariului în termen.

Prin decizia din 27 octombrie 2015 a Curții de Apel Cahul a fost admis apelul

declarat de Vasile Paladi; a fost casată hotărârea din 17 iunie 2015 a Judecătoriei

Cahul, cu restituirea cauzei în prima instanță, Judecătoria Cahul, pentru rejudecare,

în alt complet de judecată.

Prin hotărârea din 17 februarie 2017 a Judecătoriei Cahul s-a respins cererea cu

privire la repunerea în termen; s-a respins ca fiind depusă tardiv cererea de chemare

în judecată depusă de Vasile Paladi împotriva ÎM „Apeduct-Iujnoe”, Primăriei sat.

Iujnoe, rl Cahul cu privire la restabilirea în funcție, încasarea salariului pentru

2

absența forțată de la lucru și compensațiilor, încasarea prejudiciului moral, încasarea

prejudiciului pentru reținerea carnetului de muncă, obligarea pârâtului de a efectua

înscrierile corespunzătoare în carnetul de muncă, încasarea penalităților pentru

neachitarea salariului în termen.

Prin decizia din 03 aprilie 2018 a Curții de Apel Cahul s-a admis apelul declarat

de Vasile Paladi, reprezentat de avocatul Ion Stoian; s-a casat hotărîrea din 17

februarie 2017 a Judecătoriei în partea încasării restanțelor salariale, a prejudiciului

moral pentru reținerea carnetului de muncă, obligării efectuării înscrierii în carnetul

de muncă și încasării penalității pentru neachitarea salariului în termen, cu

pronunțarea în această parte a unei hotărâri noi prin care s-a respins ca neîntemeiată

cererea de chemare în judecată depusă de Vasile Paladi împotriva ÎM „Apeduct-

Iujnoe”, Primăriei sat. Iujnoe, rl Cahul cu privire la încasarea restanțelor salariale, a

prejudiciului moral, a prejudiciului pentru reținerea carnetului de muncă, obligării

înscrierii în carnetul de muncă și încasării penalității pentru neachitarea salariului în

termen; în rest a fost menținută hotărârea din 17 februarie 2017 a Judecătoriei Cahul.

La 19 iunie 2018, conform sigiliului oficiului poștal (Vol.II, f.d.42), Vasile

Paladi a declarat recurs împotriva deciziei din 03 aprilie 2018 a Curții de Apel Cahul,

solicitând casarea acesteia și a hotărârii primei instanțe și emiterea unei hotărâri noi

de admitere a cerințelor.

În motivarea recursului s-a invocat că instanța a interpretat în mod eronat legea,

făcând referire doar la termenul de prescripție de trei luni în cazul restabilirii în

funcție și nu a luat în considerare că cerințele invocate în litigiu au diferite termene

de prescripție.

Recurentul a indicat că la 08 februarie 2013 i-a fost înmânat ordinul nr. 4-1 din

08 februarie 2013 precum că este eliberat din serviciu începând cu 17 februarie 2013,

iar la 17 februarie 2013 i-a fost înmânat un alt ordin precum că este eliberat din

funcție începând cu 18 martie 2013. Nu i-a fost înmânat carnetul de muncă, fiind în

imposibilitate de a se angaja în funcție. Or, la încetarea contractului individual de

muncă se eliberează carnetul de muncă.

De asemenea, a precizat că în litigiile de muncă, obligația probațiunii este pusă

pe seama pârâtului, însă pârâtul nu a prezentat nici o probă. La fel, a menționat că

nu a fost prezentată probă că ar fi primit ordinul și că a primit carnetul de muncă și

astfel nu este clar de când urmează a fi calculat termenul. Or, lichidarea instituției

nu a avut loc, însă a fost înlăturat de la muncă, iar pârâtul nu a prezentat probe care

să confirme contrariul.

Recurentul a opinat că prin hotărârile adoptate i-a fost încălcat dreptul la

proprietate garantat de art. 1 al Protocolului nr. 1 la CEDO, fiind lipsit de proprietate.

În conformitate cu prevederile art. 434 alin.(1) Cod de procedură civilă,

recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei

integrale, dacă legea nu prevede altfel.

Decizia instanței de apel a fost adoptată la 03 aprilie 2018, iar Vasile Paladi a

declarat recurs la 19 iunie 2018, conform sigiliului oficiului poștal (Vol.II, f.d.42).

Materialele cauzei atestă expedierea deciziei contestate participanților la proces

la 14 mai 2018, conform scrisorii de însoțire (Vol.II, f.d. 38), însă lipsesc date despre

recepționarea acesteia de către recurent prin intermediul oficiului poștal. Din textul

recursului rezultă că recurentul a recepționat decizia la 16 mai 2018. Astfel, recursul

3

declarat la 19 iunie 2018, conform sigiliului oficiului poștal (Vol.II, f.d.42), este în

termen.

În conformitate cu art. 441 Cod de procedură civilă, în cazul în care recursul

este considerat admisibil, un complet din 5 judecători examinează fondul recursului.

Prin încheierea din 21 noiembrie 2018 a Curții Supreme de Justiție completul

din 3 judecători a considerat recursul admisibil și a decis examinarea acestuia în fond

de un complet din 5 judecători.

În conformitate cu art. 442 alin. (1) Cod de procedură civilă, judecând recursul

declarat împotriva deciziei date în apel, instanța verifică, în limitele invocate în

recurs și în baza referinței depuse de către intimat, legalitatea hotărîrii atacate, fără

a administra noi dovezi.

În conformitate cu art. 444 Cod de procedură civilă, recursul se examinează

fără înștiințarea participanților la proces.

Verificând legalitatea actului de dispoziție contestat, prin prisma argumentelor

invocate și a materialelor din dosar, coroborat cu normele de drept material și

procedural aplicabile la soluționarea speței date, Colegiul civil, comercial și de

contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție va admite recursul

declarat de Vasile Paladi și va casa decizia instanței de apel în partea casării hotărârii

primei instanțe cu trimiterea cauzei în această parte spre rejudecare în instanța de

apel și menținerea deciziei instanței de apel în partea menținerii hotărârii primei

instanțe, din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. a) Cod de procedură civilă, instanța,

după ce judecă recursul, este în drept să respingă recursul și să mențină decizia

instanței de apel și, după caz, hotărîrea primei instanțe, precum și încheierile atacate

cu recurs.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. c) Cod de procedură civilă, instanța,

după ce judecă recursul, este în drept să admită recursul, să caseze integral decizia

instanței de apel și să trimită cauza spre rejudecare în instanța de apel o singură dată

dacă eroarea judiciară nu poate fi corectată de către instanța de recurs.

În conformitate cu art. 432 alin. (2) Cod de procedură civilă, se consideră că

normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care

instanța judecătorească: c) a interpretat în mod eronat legea.

În conformitate cu art. 432 alin. (4) Cod de procedură civilă, săvârșirea altor

încălcări decât cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar

în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită

a cauzei sau în cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de

către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au

dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

În conformitate cu art. 118 alin. (3) Cod de procedură civilă, circumstanțele

care au importanță pentru soluționarea justă a cauzei sunt determinate definitiv de

instanța judecătorească pornind de la pretențiile și obiecțiile părților și ale altor

participanți la proces, precum și de la normele de drept material și procedural ce

urmează a fi aplicate.

În conformitate cu art. 130 alin. (3) Cod de procedură civilă, fiecare probă se

apreciază de instanță privitor la pertinența, admisibilitatea, veridicitatea ei, iar toate

4

probele în ansamblu, privitor la legătura lor reciprocă și suficiența pentru

soluționarea cauzei.

Conform art. 89 alin. (2) Codul muncii, la examinarea litigiului individual de

muncă de către instanța de judecată, angajatorul este obligat să dovedească

legalitatea și să indice temeiurile transferării sau eliberării din serviciu a salariatului.

Instanțele ierarhic inferioare, conform materialelor cauzei, au constatat că prin

dispoziția primarului în Primăria sat. Iujnoe, rl Cahul, nr. 05-I din 15 aprilie 2010

„Cu privire la angajarea în funcție”, Vasile Paladi a fost angajat în funcția de

conducător al ÎM „Apeduct-Iujnoe” (Vol.I, f.d.19).

Între Primăria sat. Iujnoe, rl Cahul, în persoana primarului și Vasile Paladi a

fost încheiat contractul individual de muncă nr. 40 din 15 aprilie 2010, pe o perioadă

nedeterminată începând cu 15 aprilie 2010 (Vol.I, f.d.20-23).

Colegiul precizează că fondatorul ÎM „Apeduct-Iujnoe” este Primăria sat.

Iujnoe, rl Cahul, conform Capitolului I, pct. 5 din statutul Întreprinderii (Vol.I, f.d.57

verso).

Prin decizia nr. 13/11 din 11 decembrie 2009 a Consiliului sătesc Iujnoe „Cu

privire la aprobarea planului-business și stabilirea tarifelor ce vor fi încasate la

prestarea serviciilor contra plată ÎM „Apeduct-Iujnoe” pentru anul 2010”, conform

Anexei nr. 1, pentru conducător a fost stabilit un salariu în mărime de 1100 de lei

(Vol.I, f.d.61-62).

Prin decizia nr. 8/10 din 13 decembrie 2010 a Consiliului sătesc Iujnoe „Cu

privire la aprobarea planului-business al ÎM „Apeduct-Iujnoe” pentru anul 2011”,

conform Anexei nr. 1, a fost stabilit fondul de salarizare de 40 % din venit (Vol.I,

f.d.63-63 verso).

Conform pct. 2 din decizia nr. 5/09 din 14 decembrie 2011 a Consiliului sătesc

Iujnoe „Cu privire la aprobarea planului-business al ÎM „Apeduct-Iujnoe” pentru

anul 2012”, s-a aprobat planul-business al ÎM „Apeduct-Iujnoe” pentru anul 2012

pe venituri și cheltuieli în sumă de 90000, 00 de lei (Vol.I, f.d.64).

Prin decizia nr. 10/16 din 10 decembrie 2012 a Consiliului sătesc Iujnoe

„Privind lichidarea ÎM „Apeduct-Iujnoe” s-a decis lichidarea ÎM „Apeduct-Iujnoe”

și s-a propus primarului sat. Iujnoe de a constitui comisia de lichidare (Vol.I. f.d.72).

Prin dispoziția primarului sat. Iujnoe nr. 39-N din 11 decembrie 2012 „Cu privire la

constituirea comisiei de lichidarea ÎM „Apeduct-Iujnoe”, s-a constituit comisia de

lichidare a ÎM „Apeduct-Iujnoe” (Vol.I, f.d.73).

Conform dispoziției Primarului sat. Iujnoe nr. 30-I din 17 decembrie 2012 „Cu

privire la preavizarea de concediere”, Vasile Paladi, conducătorul ÎM „Apeduct-

Iujnoe”, a fost preavizat despre desfacerea contractului individual de muncă

începând cu 17 februarie 2013 în legătură cu inițierea procedurii de lichidare a ÎM

„Apeduct-Iujnoe”. Conform aceleași dispoziții, Vasile Paladi s-a obligat să predea

toate actele de constituire a ÎM „Apeduct-Iujnoe”, bunurile materiale, întocmind

actul de primire-predare comisiei de lichidare (f.d.74).

Conform art. 86 alin. (1) lit.b) Codul muncii, concedierea – desfacerea din

inițiativa angajatorului a contractului individual de muncă pe durată nedeterminată,

precum și a celui pe durată determinată – se admite pentru lichidarea unității sau

încetarea activității angajatorului persoană fizică.

5

Astfel, prin dispoziția Primarului sat. Iujnoe nr. 4-I din 08 februarie 2013 „Cu

privire la concedierea din funcție”, în temeiul art. 29, art. 32 alin.(1) ale Legii privind

administrația publică locală nr. 436 din 28 decembrie 2006, art. 86 alin. (1) lit.b),

art. 88, art.184 alin.(1) lit.a), (2), art. 186 Codul muncii, a deciziei nr. 10/16 din 10

decembrie 2012 a Consiliului sătesc Iujnoe „Privind lichidarea ÎM „Apeduct-

Iujnoe”, a dispoziției Primarului sat. Iujnoe nr. 30-I din 17 decembrie 2012 „Cu

privire la preavizarea de concediere”, s-a dispus concedierea lui Vasile Paladi din

funcția de conducător al ÎM „Apeduct-Iujnoe”, începând cu 17 februarie 2013, iar

contabilitatea ÎM „Apeduct-Iujnoe” urmează să-i calculeze și să-i achite toate

drepturile salariale, inclusiv pentru concediile nefolosite, indemnizația de

concediere (Vol.I, f.d.77).

Prin dispoziția Primarului sat. Iujnoe nr. 6-I din 18 februarie 2013 „Cu privire

la modificarea dispoziției nr. 4-I din 08 februarie 2013 „Cu privire la concedierea

din funcție” s-a modificat pct. 1 din dispoziția nr. 4-I din 08 februarie 2013 și anume

sintagma „începând cu 17 februarie 2013” s-a înlocuit cu „începând cu 18 februarie

2013” (17 februarie, zi de odihnă). Pct. 4 din dispoziția nr. 4-I din 08 februarie 2013

s-a completat cu „Conform art. 86 alin. (2) Codul muncii se admite concedierea în

cazul lichidării întreprinderii în perioada aflării în concediu medical” (Vol.I, f.d.13).

Prin cererea de chemare în judecată depusă la 28 noiembrie 2014, împotriva

ÎM „Apeduct-Iujnoe”, Primăriei sat. Iujnoe, rl Cahul, Vasile Paladi a solicitat

restabilirea în funcție, încasarea datoriei la salariu și a indemnizației în mărime de

232002 lei, încasarea prejudiciului moral în mărime de 15000 de lei, încasarea

prejudiciului pentru reținerea carnetului de muncă în mărime de 40560 de lei,

obligarea pârâtului de a efectua înscrierile corespunzătoare în carnetul de muncă,

încasarea penalității pentru neachitarea salariului în termen în mărime de 83520 de

lei (Vol.I, f.d.2-4).

Prin cererea depusă la 13 mai 2015, în temeiul art. 60 Cod de procedură civilă,

Vasile Paladi a solicitat repunerea în termen a cererii de chemare în judecată (Vol.I,

f.d.127).

Colegiul relevă că instanța ierarhic inferioare cu încălcarea normelor de drept

material eronat și pripit, prin decizia din 03 aprilie 2018 a Curții de Apel Cahul a

respins ca neîntemeiată cererea de chemare în judecată depusă de Vasile Paladi în

partea încasării restanțelor salariale, a prejudiciului moral, a prejudiciului pentru

reținerea carnetului de muncă, obligării înscrierii în carnetul de muncă, încasarea

penalității pentru neachitarea salariului în termen (Vol.II, f.d.26-37).

Colegiul apreciază ca fiind corectă concluzia instanței de apel în partea

menținerii hotărârii primei instanțe din 17 februarie 2017 prin care a fost respinsă

cererea lui Vasile Paladi de repunere în termen și prin care a fost respinsă ca fiind

tardivă cererea de chemare în judecată depusă de Vasile Paladi împotriva ÎM

„Apeduct-Iujnoe”, Primăriei sat. Iujnoe, rl Cahul cu privire la restabilirea în funcție,

încasarea salariului pentru absență forțată de la muncă.

Conform art. 355 alin. (1) lit. a) Codul muncii, cererea privind soluționarea

litigiului individual de muncă se depune în instanța de judecată în termen de 3 luni

de la data când salariatul a aflat sau trebuia să afle despre încălcarea dreptului său.

Colegiul reiterează că prin dispoziția nr. 4-I din 08 februarie 2013, s-a dispus

concedierea lui Vasile Paladi din funcția de conducător al ÎM „Apeduct-Iujnoe”,

6

începând cu 17 februarie 2013 (Vol.I, f.d.77). Iar prin dispoziția nr. 6-I din 18

februarie 2013 s-a modificat pct. 1 din dispoziția nr. 4-I din 08 februarie 2013 și

anume sintagma „începând cu 17 februarie 2013” s-a înlocuit cu „începând cu 18

februarie 2013” (17 februarie, zi de odihnă). Pct. 4 din dispoziția nr. 4-I din 08

februarie 2013 s-a completat cu „Conform art. 86 alin. (2) Codul muncii se admite

concedierea în cazul lichidării întreprinderii în perioada aflării în concediu medical”

(Vol.I, f.d.13).

Raportând norma citată la speța dată, Colegiul relevă că dispoziția Primarului

sat. Iujnoe nr. 4-I din 08 februarie 2013 „Cu privire la concedierea din funcție”, i-a

fost expediată și recepționată de către Vasile Paladi la 09 februarie 2013, contra

semnătură (Vol.I, f.d.77 verso), însă cererea de chemare în judecată a fost depusă de

către Vasile Paladi la 28 noiembrie 2014 (Vol.I, f.d.2-4), completând-o la 13 mai

2015 (Vol.I, f.d. 127), adică cu omiterea termenului prevăzut de art. art. 355 alin. (1)

lit. a) Codul muncii.

La acest capitol, Colegiul reține ca fiind corecte concluziile instanțelor ierarhic

inferioare precum că sunt neîntemeiate motivele invocate de către Vasile Paladi în

susținerea repunerii în termenul de adresare în judecată, deoarece adresarea

anterioară cu cerere de chemare în judecată similară care ar fi fost scoasă de pe rol

și exercitarea căii de atac în privința acesteia, precum și adresarea Inspectoratului de

Stat al Muncii, nu generează suspendarea curgerii termenului de prescripție.

Conform art. 355 alin. (2) Codul muncii, cererile depuse cu omiterea, din

motive întemeiate, a termenelor prevăzute la alin.(1) pot fi repuse în termen de

instanța de judecată.

În conformitate cu art. 116 alin. (4) Cod de procedură civilă, repunerea în

termen nu poate fi dispusă decît în cazul în care partea și-a exercitat dreptul la

acțiune înainte de împlinirea termenului de 30 de zile, calculat din ziua în care a

cunoscut sau trebuia să cunoască încetarea motivelor care justifică depășirea

termenului de procedură.

La caz, Colegiul reiterează că reclamantul nu a prezentat anumite motive

întemeiate ce ar fi justificat adresarea în instanța de judecată cu omiterea termenului

de trei luni. De altfel, reclamantul s-a adresat și cu omiterea termenului de 30 de zile

în sensul art. 116 alin.(4) Cod de procedură civilă.

Conform art. 90 alin. (1) Codul muncii, în cazul restabilirii la locul de muncă a

salariatului transferat sau eliberat nelegitim din serviciu, angajatorul este obligat să

repare prejudiciul cauzat acestuia.

În condițiile în care cerința privind restabilirea în funcție a fost respinsă ca fiind

tardivă, instanțele ierarhic inferioare corect au concluzionat asupra respingerii

cerinței cu privire la încasarea salariului pentru absență forțată de la locul de muncă.

În partea concluziei instanței de apel privind respingerea ca fiind neîntemeiată

cererea de chemare în judecată depusă de Vasile Paladi în partea încasării restanțelor

salariale, a prejudiciului moral, a prejudiciului pentru reținerea carnetului de muncă,

obligării înscrierii în carnetul de muncă, încasarea penalității pentru neachitarea

salariului în termen, Colegiul va casa decizia instanței de apel, cu trimiterea spre

rejudecare în instanța de apel a cauzei în această parte, în circumstanțele expuse

infra.

7

Conform art. 355 alin. (1) lit. b) Codul muncii, cererea privind soluționarea

litigiului individual de muncă se depune în instanța de judecată în termen de 3 ani

de la data apariției dreptului respectiv al salariatului, în situația în care obiectul

litigiului constă în plata unor drepturi salariale sau de altă natură, ce i se cuvin

salariatului.

Conform art. 142 alin. (1) Codul muncii, salariul se plătește periodic, nemijlocit

salariatului sau persoanei împuternicite de acesta, în baza unei procuri autentificate,

la locul de muncă al salariatului, în zilele de lucru stabilite în contractul colectiv sau

individual de muncă, dar: a) nu mai rar decît de două ori pe lună pentru salariații

remunerați pe unitate de timp sau în acord; b) nu mai rar decît o dată pe lună pentru

salariații remunerați în baza salariilor lunare ale funcției.

Conform art. 143 alin. (1) lit. a) Codul muncii, dacă nu se contestă cuantumul

tuturor sumelor ce se cuvin salariatului de la unitate, efectuarea achitărilor se face în

caz de încetare a contractului individual de muncă cu un salariat care continuă să

lucreze până în ziua eliberării din serviciu – în ziua eliberării.

Conform alineatului (2) al aceluiași articol, dacă se contestă cuantumul sumelor

ce se cuvin salariatului la eliberare din serviciu, angajatorul este obligat, în orice caz,

să-i plătească, în termenele prevăzute la alin.(1), suma necontestată.

Conform art. 330 alin. (1) Codul muncii, angajatorul este obligat să

compenseze persoanei salariul pe care aceasta nu l-a primit, în toate cazurile privării

ilegale de posibilitatea de a munci. Această obligație survine, în particular, în caz

de: d) reținere a eliberării carnetului de muncă; e) reținere a plății salariului; f)

reținere a tuturor plăților sau a unora din ele în caz de eliberare din serviciu. (2) În

caz de reținere, din vina angajatorului, a salariului (art.142), a indemnizației de

concediu (art.117), a plăților în caz de eliberare (art.143) sau a altor plăți (art.123,

124, 127, 139, 186, art.225 alin.(8) etc.) cuvenite salariatului, acestuia i se plătesc

suplimentar, pentru fiecare zi de întârziere, 0,3 la sută din suma neplătită în termen.

Aici Colegiul remarcă că art. 330 alin.(2) Codul muncii, în redacția în vigoare

la data concedierii, prevedea că în caz de reținere, din vina angajatorului, a salariului

(art.142), a indemnizației de concediu (art.117), a plăților în caz de eliberare

(art.143) sau a altor plăți (art.123, 124, 127, 139, 186, 227 lit.j), 228 alin.(8) etc.)

cuvenite salariatului, acestuia i se plătesc suplimentar, pentru fiecare zi de întârziere,

0,1 la sută din suma neplătită în termen.

Conform art. 186 alin.(1) Codul muncii, în redacția în vigoare la data

concedierii reclamantului, salariaților concediați în legătură cu lichidarea unității sau

cu încetarea activității angajatorului persoană fizică (art.86 alin.(1) lit.b)), sau cu

reducerea numărului ori a statelor de personal la unitate (art.86 alin.(1) lit.c)) li se

garantează: a) pentru prima lună, plata unei indemnizații de concediere egală cu

mărimea sumată a unui salariu mediu săptămânal pentru fiecare an lucrat la unitatea

în cauză, dar nu mai mică decât un salariu mediu lunar. Dacă unitatea a fost

succesorul de drept al unei unități reorganizate anterior și contractul individual de

muncă cu salariații în cauză nu a încetat anterior (art.81), se vor lua în calcul toți anii

de activitate; b) pentru a doua lună, menținerea salariului mediu lunar dacă persoana

concediată nu a fost plasată în câmpul muncii; c) pentru a treia lună, menținerea

salariului mediu lunar dacă, după concediere, salariatul s-a înregistrat în decurs de

14 zile calendaristice la agenția teritorială de ocupare a forței de muncă în calitate

8

de șomer și nu a fost plasat în câmpul muncii, fapt confirmat prin certificatul

respectiv; d) la lichidarea unității, prin acordul scris al părților, achitarea integrală a

sumelor legate de concedierea salariatului pe toate 3 luni, la data concedierii. „Notă.

În cazul plasării persoanei concediate în câmpul muncii pe parcursul lunilor indicate

la lit.b) și c), salariul mediu se va achita pe perioada de până la data angajării

acesteia.”

Pornind de la normele citate, în condițiile în care la încetarea raporturilor de

muncă, salariatului urmează a-i fi achitate toate plățile salariale cuvenite, Colegiul

precizează că reclamantul pretinde că partea pârâtă nu i-a achitat salariul restant și

îndemnizația în mărime de 232002 de lei.

Sub acest aspect, Colegiul relevă că angajatorul a prezentat acte întocmite în

sensul stabilirii salariului și îndemnizațiilor pentru concediile medicale ale lui Vasile

Paladi, însă prin actele prezentate, la care face referire și instanța de apel, nicidecum

nu este confirmată primirea acestora de către reclamant.

De altfel, conform răspunsului Inspectoratului de Stat al Muncii nr. P-55 din

21 august 2013 se indică expres despre imposibilitatea constatării achitării salariului

din cauza lipsei listelor de plată ale salariilor salariațiilor ÎM „Apeduct-Iujnoe”.

În atare circumstanțe, la rejudecarea cauzei instanța de apel urmează să

stabilească care este suma plăților salariale care urma a-i fi achitată reclamantului

Vasile Paladi, dacă angajatorul a achitat anumite sume din care i se cuvin conform

legii. Or, în dependență de aceste constatări, urmează a fi determinată și temeinicia

cerinței privind plata penalității pentru reținerea neîntemeiată a salariului pretinsă de

reclamant. La fel, sunt relevante și determinante împrejurările ce urmează a fi

verificate la rejudecarea cauzei și în cazul stabilirii temeiniciei prejudiciului moral

aferent neachitării salariului.

De asemenea, Colegiul relevă că instanța de apel arbitrar și prin interpretarea

selectivă a prevederilor legale s-a expus asupra netemeinciei cerinței lui Vasile

Paladi privind încasarea plății pentru reținerea carnetului de muncă. De altfel,

instanța de apel a indicat greșit suma pretinsă de reclamant în acest sens indicând

suma de 83520 de lei (Vol.II, f.d.36), pe când reclamantul a pretins suma de 40560

de lei(Vol.I, f.d.4).

Conform art. 330 alin. (1) Codul muncii, angajatorul este obligat să

compenseze persoanei salariul pe care aceasta nu l-a primit, în toate cazurile privării

ilegale de posibilitatea de a munci. Această obligație survine, în particular, în caz

de: d) reținere a eliberării carnetului de muncă;

Conform art. 66 alin. (1) Codul muncii, carnete de muncă se țin pentru toți

salariații care lucrează în unitate mai mult de 5 zile lucrătoare.

Aici Colegiul consideră necesar a cita prevederile pct. 1 și pct. 2 ale

Regulamentului privind completarea, păstrarea și evidența carnetului de muncă,

anexa 1 la Hotărârea Guvernului privind carnetul de muncă nr. 1449 din 24

decembrie 2007, conform cărora carnetul de muncă constituie documentul de bază

privind activitatea de muncă a salariaților pe teritoriul Republicii Moldova.

Carnetele de muncă se întocmesc în mod obligatoriu pentru toți salariații care au

lucrat cel puțin 5 zile în cadrul unității, indiferent de tipul de proprietate și forma

organizatorico-juridică a acesteia, inclusiv pentru salariații nescriptici și salariații –

cetățeni străini și apatrizi.

9

Conform art. 66 alin. (5) Codul muncii, la încetarea contractului individual de

muncă, carnetul de muncă se restituie salariatului în ziua eliberării din serviciu.

Conform pct. 70 al aceluiași Regulament, la încetarea contractului individual

de muncă încheiat cu salariatul, unitatea este obligată să-i elibereze acestuia carnetul

de muncă în ziua eliberării, efectuând înscrierea de eliberare în modul stabilit.

Expedierea carnetului de muncă prin poștă se permite numai în cazul în care unitatea

are consimțămîntul în scris al salariatului sau reprezentantului său legal.

În condițiile în care prevederile legale citate stabilesc ca fiind de obligația

unității de a elibera carnetul de muncă salariatului la încetarea raporturilor de muncă,

instanța de apel urma a verifica cui se datorează reținerea carnetului de muncă și

dacă i-a fost eliberat carnetul de muncă lui Vasile Paladi. Or, salariatul nu era obligat

de a demonstra faptul solicitării carnetului de muncă, precum și faptul refuzului

angajatorului în acest sens.

De altfel, dispozițiile legale citate stabilesc exhaustiv obligația angajatorului de

a elibera salariatului carnetul de muncă în ziua eliberării. În dependență de aceste

împrejurări, urmează a fi determinată temeinicia cerinței privind achitarea sumei

pretinse de reclamantul Vasile Paladi pentru reținerea carnetului de muncă. Or,

imposibilitatea angajării la altă unitate după eliberarea din serviciu din motivul lipsei

carnetului de muncă nu ar putea fi calificată decât o condiție suplimentară la

stabilirea cuantumului prejudiciului ce urmează a fi achitată în acest sens în

condițiile legii.

Conform art. 151 Codul muncii, dacă eliberarea carnetului de muncă este

reținută din vina angajatorului, salariatului i se plătește salariul mediu pentru tot

timpul absenței forțate de la lucru, cauzate de imposibilitatea angajării la altă unitate

după eliberarea din serviciu din motivul lipsei carnetului de muncă. În acest caz,

salariul mediu se achită fostului salariat de către fostul lui angajator conform

acordului scris dintre părți, iar în caz de litigiu - în temeiul hotărîrii instanței de

judecată.

Prevederi similare dispoziției legale citate se conțin și în pct. 71 al

Regulamentului privind completarea, păstrarea și evidența carnetului de muncă,

conform căruia dacă eliberarea carnetului de muncă este reținută din vina

angajatorului, salariatului i se plătește salariul mediu pentru tot timpul absenței

forțate de la lucru, cauzate de imposibilitatea angajării la altă unitate după eliberarea

din serviciu din motivul lipsei carnetului de muncă.

În această ordine de idei, Colegiul punctează că necesitatea determinării

circumstanțelor invocate prezintă relevanță și pentru examinarea temeiniciei cerinței

lui Vasile Paladi privind efectuarea înscrierilor corespunzătoare în carnetul de

muncă.

Or, conform Capitolului II din Regulamentului privind completarea, păstrarea

și evidența carnetului de muncă, completarea carnetului de muncă este pusă pe

seama angajatorului. În special conform pct. 14, toate înscrierile referitoare la

angajare, transfer, stimulări și recompense se efectuează în corespundere cu ordinele

(dispozițiile, deciziile, hotărârile) angajatorului, în termen de cel mult șapte zile

calendaristice de la emiterea acestora. Înscrierile referitoare la încetarea contractului

individual de muncă se efectuează în ziua eliberării, în strictă conformitate cu

ordinul (dispoziția, decizia, hotărîrea) angajatorului.

10

În consecință, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al

Curții Supreme de Justiție conchide că instanța de apel nu a constatat și elucidat pe

deplin circumstanțele cauzei în raport cu normele de drept pertinente speței,

limitându-se doar la preluarea poziției părții pârâte și la unele aspecte invocate de

partea apelantă, ceea ce nu poate echivala cu argumentarea soluției adoptate ca

rezultat al elucidării complete a circumstanțelor cauzei. Or, la examinarea cauzelor,

instanțele urmează să se conducă nemijlocit de principiul adevărului obiectiv, care

se manifestă prin stabilirea multilaterală, completă și obiectivă a tuturor

circumstanțelor care au importanță pentru justa soluționare a cauzei. De altfel, o

hotărâre judecătorească motivată în sensul respectării cerințelor 6 § 1 CEDO,

presupune o examinare reală a problemelor esențiale relevate în speță, cel puțin

pentru a le aprecia pertinența.

Astfel la rejudecarea cauzei instanța de apel urmează a stabili și verifica

următoarele circumstanțe: dacă i-a fost sau nu achitat lui Vasile Paladi salariul și

plățile salariale aferente, dacă i-a fost sau nu eliberat carnetul de muncă lui Vasile

Paladi, dacă nu, cui se datorează reținerea carnetului de muncă.

Din considerentele menționate, pornind de la faptul că eroarea admisă la

judecarea cauzei în instanța ierarhic inferioară nu poate fi corectată de instanța de

recurs, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții

Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a admite recursul declarat de Vasile

Paladi și a casa decizia instanței de apel în partea casării hotărârii primei instanțe cu

trimiterea cauzei în această parte spre rejudecare în instanța de apel, cu trimiterea

cauzei spre rejudecare în aceasta parte în instanța de apel, în alt complet de judecată.

În rest, decizia instanței de apel în partea menținerii hotărârii primei instanțe,

se menține.

În conformitate cu prevederile art. 442, art. 444, art. 445 alin. (1) lit. a), c) Cod

de procedură civilă, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al

Curții Supreme de Justiție

d e c i d e:

Se admite recursul declarat de Vasile Paladi.

Se casează decizia din 03 aprilie 2018 a Curții de Apel Cahul, în cauza civilă,

la cererea de chemare în judecată depusă de Vasile Paladi împotriva Întreprinderii

Municipale „Apeduct-Iujnoe”, Primăriei sat. Iujnoe, rl Cahul cu privire la repunerea

în termen, restabilirea în funcție, încasarea salariului pentru absența forțată de la

muncă și a compensațiilor, încasarea prejudiciului moral, încasarea prejudiciului

pentru reținerea carnetului de muncă, obligarea pârâtului de a efectua înscrierile

corespunzătoare în carnetul de muncă, încasarea penalităților pentru neachitarea

salariului în termen, în partea casării hotărârii primei instanțe din 17 februarie 2017

a Judecătoriei Cahul și emiterii unei noi hotărâri în această parte de respingere ca

neîntemeiată a cererii de chemare în judecată cu privire la încasarea restanțelor

salariale, a prejudiciului moral, a prejudiciului pentru reținerea carnetului de muncă,

obligării înscrierii în carnetul de muncă, încasarea penalității pentru neachitarea

salariului în termen, cu trimiterea cauzei în această parte spre rejudecare în Curtea

de Apel Cahul, în alt complet de judecată.

11

În rest, decizia din 04 aprilie 2018 a Curții de Apel Cahul în partea menținerii

hotărârii din 17 februarie 2017 a Judecătoriei Cahul, se menține.

Decizia în partea trimiterii cauzei la rejudecare nu se supune niciunei căi de

atac, iar în partea menținerii deciziei instanței de apel prin care a fost menținută

hotărârea primei instanțe, decizia este irevocabilă.

Președintele ședinței,

judecătorul Oleg Sternioală

Judecătorii Galina Stratulat

Iurie Bejenaru

Mariana Pitic

Nicolae Craiu

12