2ra-2392/18 — cu privire la anularea ordinului de concediere, încasarea salariului pentru absența forțată de la serviciu, repararea prejudiciului material și prejudiciului moral și încasarea cheltuielilor de judecată

2ra-2392/18 — cu privire la anularea ordinului de concediere, încasarea salariului pentru absența forțată de la serviciu, repararea prejudiciului material și prejudiciului moral și încasarea cheltuielilor de judecată (Curtea Supremă de Justiție, 2018)

Dosarul nr. 2ra-2392/18

Prima instanță: Judecătoria Cahul (jud. D. Bosîi)

instanța de apel: Curtea de Apel Cahul (jud. G. Vavrin, T. Berdilă, I. Dănăilă)

ÎNCHEIERE

21 noiembrie 2018 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului, judecătorul Oleg Sternioală

Judecătorii Iurie Bejenaru

Ala Cobăneanu

examinând chestiunea privind admisibilitatea recursurilor declarate de Ion

Eremia, reprezentat de avocatul Maxim Todorov și Liceul Teoretic „Vasile

Alecsandri” din sat. Colibași r-nul Cahul, reprezentat de avocatul Zinaida Gîrneț

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată a lui Ion Eremia împotriva

Ministerului Educației, Culturii și Cercetării al Republicii Moldova (succesor în

drepturi al Ministerului Educației al Republicii Moldova) și Liceului Teoretic

„Vasile Alecsandri” din sat. Colibași r-nul Cahul cu privire la anularea ordinului de

concediere, încasarea salariului pentru absența forțată de la serviciu, repararea

prejudiciului material și prejudiciului moral și încasarea cheltuielilor de judecată

împotriva deciziei din 21 martie 2018 a Curții de Apel Cahul, prin care a fost

admis apelul declarat de Ion Eremia, reprezentat de avocatul Maxim Todorov,

casată integral hotărârea din 22 noiembrie 2016 a Judecătoriei Cahul și pronunțată

o nouă hotărâre, prin care a fost admisă acțiunea parțial

constată:

La 7 mai 2015, Ion Eremia a depus cerere de chemare în judecată împotriva

Ministerului Educației al Republicii Moldova și Liceului Teoretic „Vasile

Alecsandri” din sat. Colibași r-nul Cahul cu privire la anularea ordinului de

concediere, încasarea salariului pentru absența forțată de la serviciu, repararea

prejudiciului material și prejudiciului moral și încasarea cheltuielilor de judecată.

În motivarea acțiunii a invocat că a activat în calitate de director al Liceului

Teoretic „Vasile Alecsandri” din r-nul Cahul satul Colibași începând cu

1 septembrie 1997 și până la 19 iulie 2015.

La 17 februarie 2015, Ministrul Educației al RM a emis ordinul nr. 16-p,

prin care a dispus desfacerea contractului individual de muncă în temeiul art. 86

1

lit. z) Codul muncii și art. II alin. (2) din Legea nr. 67 din 23 aprilie 2010, fiind

indicat că contabilitatea îi va achita plățile salariale cuvenite, compensația pentru

concediul nefolosit și ajutorul material pentru timpul efectiv lucrat în anul curent.

Ordinul de concediere i-a fost adus la cunoștință la 19 februarie 2015 sub

semnătură, iar achitarea drepturilor salariale prevăzute în ordin a avut loc la

17 martie 2015, fiindu-i achitată suma de 6187,48 de lei cu titlu de concediu anual

nefolosit și 3590 de lei cu titlu de ajutor material pentru perioada

1 septembrie 2014 – 19 februarie 2015. Alte plăți salariale solicitate de el în

cererea prealabilă nu i-au fost achitate.

Considerând concedierea și neachitarea drepturilor salariale cuvenite ca fiind

ilegale, a expediat în adresa Ministerului Educației al RM și Liceului Teoretic

„Vasile Alecsandri” din sat. Colibași r-nul Cahul cereri prealabile prin care a

propus soluționarea pe cale amiabilă a litigiului, la care însă nu a primit niciun

răspuns.

A remarcat că la concedierea lui din funcția de director, Ministerul Educației

al RM în calitate de angajator a invocat drept temei juridic o lege abrogată la acel

moment.

Astfel, potrivit ordinul de concediere, încetarea contractului individual de

muncă a avut loc în conformitate cu prevederile art. 86 lit. z) Codul muncii, adică

în alte cazuri prevăzute de lege.

La categoria de alte cazuri prevăzute de lege, Ministerul a făcut trimitere la

art. II alin. (2) din Legea nr. 67 din 23 aprilie 2010 care a modificat Legea

învățământului nr. 547-XIII din 21 iulie 1995.

A remarcat că Legea nr. 67 din 23 aprilie 2010 a fost abrogată la

23 noiembrie 2014, adică concomitent cu abrogarea Legii învățământului nr. 547-

XIII din 21 iulie 1995.

Mai mult ca atât, prevederile legii indicate de Minister nu conțin motive de

concediere, astfel încât concedierea lui a avut loc fără a exista un temei legal în

acest sens.

Având în vedere că începând cu 23 noiembrie 2014, au intrat în vigoare

prevederile Codului educației care au înlocuit prevederile Legii învățământului și

dat fiind faptul că dânsul a fost numit în funcția de director la 1 septembrie 1997,

aplicabile erau prevederile art. 153 Codul educației, astfel, contractul individual de

muncă urma să înceteze la 23 martie 2015 și nu la 19 februarie 2015.

Ca urmare a acestui fapt, a fost înlăturat ilegal de la conducerea liceului fiind

privat de posibilitatea de a participa la concursul de ocupare a funcției de director.

Un alt aspect important legat de concedierea lui, este lipsa competenței

Ministrului Educației al RM de a concedia directorii de liceu, or, conform

prevederilor art. 21 alin. (1), 141 alin. (3) și 142 lit. j) Codul educației, competența

legală de concediere a directorilor de liceu a revenit Direcțiilor raionale de

învățământ.

Reieșind din prevederile art. 81 alin. (3) Codul muncii, a menționat că

ordinul de concediere este ilegal și pe motivul că a fost emis de o persoană care nu

are calitatea de angajator.

2

A precizat că însuși temeiul de încetare a contractului individual de muncă a

fost ales greșit, dat fiind faptul că la momentul concedierii lui erau aplicabile

prevederile Codului educației, contractul individual de muncă urma să înceteze nu

prin concediere (art. 86 lit. z) Codul muncii), dar prin încetarea de drept (din

motive independente de voința părților conform art. 153 Codul educației).

La fel, au fost încălcate și prevederile art. 264 Codul muncii, deoarece

dânsul nu a fost preavizat în scris despre încetarea raporturilor de muncă.

Astfel, prin concedierea ilegală înainte de termen dânsul a fost privat ilegal

și de posibilitatea de a participa la un nou concurs.

Ținând cont de faptul că a fost concediat ilegal din funcția onorabilă de

director de liceu, a considerat justificată încasarea anume a 6 salarii medii lunare în

locul restabilirii în funcție.

A accentuat că prin concedierea ilegală înainte de termen dânsul a fost

discriminat în comparație cu alți directori cu care contractele individuale de muncă

au încetat la 23 martie 2015, a fost privat de posibilitatea de a participa la

concursul de ocupare a funcției de director din cauza vârstei de pensionare, cu

toate că alți directori pensionari a căror contracte de muncă au încetat la

23 martie 2015 au avut posibilitatea să participe la concurs ca urmare a aprobării

Regulamentului cu privire la organizarea și desfășurarea concursului pentru

ocuparea funcției de director și director adjunct în instituțiile de învățământ

general, prin care a fost permisă participarea la concurs și a persoanelor în vârstă

de până la 65 de ani.

În toată această perioadă dânsul a simțit sentimente de frustrare și revoltă din

cauza încălcării drepturilor lui constituționale și anume, dreptul la muncă, prin

urmare, prejudiciul moral cauzat îl estimează la suma de 50000 de lei.

Și-a întemeiat pretențiile în baza dispozițiilor art. prevederile art. 81, 82, 86

lit. z), 90, 151, 258, 264, 330 alin. (2), 332 Codul muncii, art. 21, 141 alin. (3), 142

lit. j), 153, 156 Codul educației, art. 166, 167 CPC.

A solicitat admiterea acțiunii, anularea ordinului Ministrului Educației al

RM nr. 16-p din 17 februarie 2015, încasarea din contul pârâților în beneficiul său

a salariului mediu lunar pentru toată perioada de absență forțată de la serviciu, a 6

salarii medii lunare în locul restabilirii la locul de muncă conform art. 90 alin. (4)

Codul muncii, a prejudiciului moral pentru eliberarea nelegitimă din funcție în

mărime de 50000 de lei, a compensației în mărime de 3 salarii medii lunare

conform art. 264 Codul muncii, a prejudiciului moral în mărime de 5000 de lei

pentru neachitarea compensației la încetarea contractului individual de muncă

conform art. 264 Codul muncii, a penalităților în mărime de 0,1 % pentru fiecare zi

de întârziere a plaților compensației la încetarea contractului individual de muncă

conform art. 264 Codul muncii, a premiului anual proporțional timpului de muncă

lucrat în anul curent, a prejudiciul moral pentru neachitarea la termen a premiului

în mărime de 3000 de lei, a penalităților conform art. 330 alin. (2) Codul muncii

pentru achitarea cu întârziere a indemnizației pentru concediu de odihnă anual și

ajutorului material în mărime de 263,79 de lei, a prejudiciului moral cauzat prin

reținerea ilegală a carnetului de muncă în mărime de 1000 de lei, modificarea

3

înscrierii în carnetul de muncă și anume, în loc de concediere în temeiul art. 86

lit. z) Codul muncii încetarea de drept a contractului individual de muncă conform

art. 153 Codul educației, precum și a cheltuielilor de judecată.

Prin încheierea din 11 februarie 2016 a Judecătoriei Cahul, a fost atrasă în

proces Direcția Învățământ a Consiliului raional Cahul în calitate de intervenient

accesoriu de partea pârâtului.

La 6 octombrie 2016, Ion Eremia de pus cerere de concretizare a pretențiilor,

prin care a solicitat admiterea acesteia, anularea ordinului de concediere din

17 februarie 2015 emis de Ministerul Educației al RM, încasarea din contul

Ministerului Educației al RM și Liceului Teoretic „Vasile Alecsandri” din

sat. Colibași r-nul Cahul a salariului mediu lunar pentru toată perioada de absență

forțată de la serviciu în mărime de 7389,49 de lei, a 6 salarii medii lunare în locul

restabilirii la locul de muncă în mărime de 39120 de lei, a prejudiciului moral

pentru eliberarea nelegitimă din funcție în mărime de 50000 de lei, a compensației

în mărime de 3 salarii medii lunare în mărime de 19560,42 de lei, a prejudiciului

moral în mărime de 5000 de lei pentru neachitarea compensației la încetarea

contractului individual de muncă, a penalităților în mărime de 0,1 % pentru fiecare

zi de întârziere a plaților compensației la încetarea contractului individual de

muncă în cuantum de 8586,84 de lei, a premiului anual proporțional timpului de

muncă lucrat în anul curent în mărime de 3104,64 de lei, a prejudiciul moral pentru

neachitarea în termen a premiului în mărime de 3000 de lei, a penalităților pentru

neachitarea cu întârziere a indemnizației pentru concediu de odihnă anual și

ajutorului material în mărime de 263,79 lei, a prejudiciul material cauzat prin

reținerea ilegală a carnetului de muncă pentru 2 luni și 20 de zile (19 februarie

2015 – 29 aprilie 2015) în mărime de 8850,65 de lei, a prejudiciului moral cauzat

prin reținerea ilegală a carnetului de muncă în mărime de 1000 de lei, indexarea la

compensația în mărime de 3 salarii medii lunare, datorate conform art. 264 Codul

muncii, în mărime de 946,72 de lei, modificarea înscrierii în carnetul de muncă și

anume, în locul de concediere în temeiul art. 86 lit. z) încetarea de drept a

contractului individual de muncă conform art. 153 Codul educației, precum și

încasarea cheltuielilor de judecată.

Prin hotărârea din 22 noiembrie 2016 a Judecătoriei Cahul, a fost respinsă

acțiunea integral ca neîntemeiată.

Prin decizia din 21 martie 2018 a Curții de Apel Cahul, a fost admis apelul

declarat de Ion Eremia, reprezentat de avocatul Maxim Todorov, casată integral

hotărârea primei instanțe și pronunțată o nouă hotărâre, prin care a fost admisă

acțiunea parțial.

A fost modificat pct. 1 din ordinul nr. 16-p din 16 februarie 2015 emis de

Ministerul Educației al RM cu privire la desfacerea contractului individual de

muncă cu Ion Eremia ca director al Liceului Teoretic „Vasile Alecsandri” din

sat. Colibași r-nul Cahul în partea ce ține de data desfacerii contractului individual

de muncă, considerând data desfacerii contractului 24 martie 2015.

A fost încasat de la Liceul Teoretic „Vasile Alecsandri” din sat. Colibași

r-nul Cahul în beneficiul lui Ion Eremia suma de 4727 de lei salariu neachitat

4

pentru perioada de 18 februarie 2015 – 23 martie 2015, suma de 19560 de lei cu

titlu de compensație în temeiul art. 264 Codul muncii, suma de 3000 de lei cu titlu

de prejudiciu moral pentru neachitarea compensației conform art. 264 Codul

muncii, suma de 8586 de lei cu titlu de penalitate pentru întârzierea achitării

compensației conform art. 264 Codul muncii, suma de 263,79 de lei cu titlu de

penalitate conform art. 330 alin. (2) Codul muncii și suma de 3000 de lei cu titlu de

cheltuieli de judecată pentru asistența juridică.

În rest, pretențiile au fost respinse ca neîntemeiate.

La 6 iunie 2018, prin intermediul Oficiului Poștal, Ion Eremia, reprezentat

de avocatul Maxim Todorov a declarat recurs împotriva deciziei instanței de apel,

solicitând admiterea acestuia, casarea parțială a deciziei instanței de apel în partea

ce ține de pretențiile respinse și emiterea unei noi hotărâri de admitere integrală a

pretențiilor.

În motivarea recursului a invocat că instanța de apel a interpretat eronat

legea din care rezultă că ordinul de concediere nr. 16-p din 16 februarie 2015 emis

de Ministerul Educației al RM este ilegal, deoarece a avut ca temei Legea

învățământului care era abrogată la data emiterii acestuia.

Totodată, instanța de apel nu a luat în considerație că drept temei pentru

încetarea raporturilor de muncă din motive independente de voința părților (și nu

concediere) cu directorul liceului, servesc prevederile art. 153 Codul educației.

Dat fiind faptul că contractul individual de muncă a încetat la 19 februarie

2015, în loc de 23 martie 2015, Ministerul l-a privat de dreptul de a participa la un

nou concurs pentru ocuparea funcției de director al liceului.

Persoanele care au împlinit vârsta necesară pentru obținerea dreptului la

pensie nu puteau participa la concurs potrivit pct. 12 lit. d) din Ordinul

Ministerului Educației al RM nr. 762 din 12 octombrie 2010 prin care a fost

aprobat Regulamentul cu privire la organizarea și desfășurarea concursului pentru

ocuparea funcției de director în instituțiile de învățământ preșcolar, primar,

secundar, special, complementar, secundar profesional și mediu de specialitate.

A remarcat că pentru toți directorii de licee din țară a căror contractele

individuale de muncă au încetat conform prevederilor art. 153 Codul educației,

adică la 23 martie 2015 și care erau pensionari la acel moment, interdicția cu

privire la participarea la concurs nu era aplicabilă, deoarece a fost aprobat un nou

Regulament care nu prevedea vârsta de pensionare ca impediment de participare la

concurs.

Astfel, prin Ordinul nr. 163 din 23 martie 2015 pentru aprobarea

Regulamentului cu privire la organizarea și desfășurarea concursului pentru

ocuparea funcției de director și director adjunct în instituțiile învățământ general a

fost permisă participarea la concurs și a persoanelor în vârstă de până la 65 ani.

A mai notat că instanța de apel nefondat a apreciat că calitate de angajator la

data concedierii lui, nu o avea Direcția raională învățământ Cahul, ci Ministerul

Educației al RM, or, după intrarea în vigoare a prevederilor Codului educației,

competența legală de concediere a directorilor de liceu, conform art. 21 alin. (1),

5

141 alin. (3) și 142 lit. j) Codul educației, a revenit Direcțiilor raionale de

învățământ.

Instanța de apel nefondat a redus din salariul pentru funcția de director,

salariul pentru funcția de profesor de fizică pe care dânsul o cumula înainte de

concediere, iar ulterior concedierii a devenit funcție de bază, deoarece salariul de

6520 de lei pe care instanța de apel l-a luat în considerație ca salariu mediu lunar se

referea strict la funcția de director și nu cumula în sine și salariul pentru funcția de

profesor de fizică.

Instanțele de judecată ierarhic inferioare neîntemeiat au respins pretenția cu

privire la repararea prejudiciului moral pentru concediere ilegală.

Având în vedere prevederile Hotărârii Guvernului nr. 180 din 11 martie

2013 cu privire la plata premiului anual personalului din unitățile bugetare, a

accentuat că instanța de apel neîntemeiat nu a încasat premiul anual.

Contrar prevederilor art. 67 alin. (5) Codul muncii, instanța de apel

neîntemeiat nu a încasat prejudiciul pentru reținerea ilegală a carnetului de muncă.

La 21 iunie 2018, prin intermediul Oficiului Poștal, Liceul Teoretic „Vasile

Alecsandri” din sat. Colibași r-nul Cahul, reprezentat de avocatul Zinaida Gîrneț a

declarat recurs împotriva deciziei instanței de apel, solicitând admiterea acestuia,

casarea deciziei instanței de apel cu menținerea hotărârii primei instanțe.

În motivarea recursului a invocat dezacordul cu decizia instanței de apel,

considerând-o neîntemeiată și ilegală.

Instanța de apel eronat a interpretat și aplicat legea, legalitatea și temeinicia

hotărârii primei instanțe este evidentă, deoarece se întemeiază numai pe

circumstanțele constate nemijlocit în instanța de judecată și pe probele cercetate în

cadrul ședințelor de judecată în strictă conformitate cu legea, ceea ce corespunde

prevederilor art. 239 CPC.

A remarcat că pretențiile înaintate de către Ion Eremia față de Liceul

Teoretic „Vasile Alecsandri” din sat. Colibași r-nul Cahul sunt neîntemeiate,

deoarece părți ale contractului individual de muncă au fost salariatul Ion Eremia și

angajatorul Ministerul Educațieal RM, Liceul Teoretic „Vasile Alecsandri” din

sat. Colibași r-nul Cahul, nu este parte a contractului individual de muncă, nu a

emis ordinul de concediere și față de acesta nu pot fi înaintate careva pretenții.

Instanța de apel eronat a aplicat prevederile art. 153 Codul educației și nu a

aplicat legea care urma a fi aplicată în speță și anume, Legea nr. 67 din 23 aprilie

2010 și art. 4 din Legea învățământului din 21 iulie 1995.

A relatat că pentru funcția de director al Liceului Teoretic „Vasile

Alecsandri” din sat. Colibași r-nul Cahul organizarea concursului a fost o

circumstanță specifică, obligativitatea desfășurării concursului a fost specificată în

art. 47 din Legea învățământului, care era în vigoare la data concursului.

Astfel, concursul pentru funcția de director al Liceului Teoretic „Vasile

Alecsandri” din sat. Colibași r-nul Cahul, a fost organizat și desfășurat în

conformitate cu prevederile Regulamentului cu privire la organizarea și

desfășurarea concursului pentru ocuparea funcției de director în instituțiile de

învățământ preuniversitar, primar, secundar, special, complementar, secundar

6

profesional și mediu de specialitate, aprobat prin Ordinul Ministrului Educației al

RM nr. 762 din 12 octombrie 2010, care era în vigoare la data desfășurării

concursului.

Prin urmare, instanța de apel eronat a aplicat prevederile art. 153 Codul

educației, deoarece acestea au devenit aplicabile după curgerea termenului de 4

luni de la intrarea în vigoare a Codului educației, adică după 23 martie 2015.

Totodată, concluziile expuse în decizia recurată cu privire la modificarea

pct. 1 din ordinul nr. 16-p din 16 februarie 2015 emis de Ministerul Educației al

RM sunt în contradicție cu circumstanțele pricinii, rezultate din aplicarea eronată a

normelor de drept material, deoarece potrivit cerințelor din acțiune Ion Eremia a

solicită anularea ordinului, dar nu modificarea acestuia.

Or, se atestă lipsa de fundament juridic a concluziei instanței de apel

referitor la modificarea din oficiu a punctului din ordinul de concediere în litigiu,

printr-o astfel de concluzie instanța de judecată modifică obiectul cererii depuse și

lasă fără apreciere circumstanțele expuse în cerere cât și în referințe.

A menționat că înaintând acțiunea în judecată împotriva Ministrului

Educației al RM și a Liceului Teoretic „Vasile Alecsandri” din sat. Colibași r-nul

Cahul, Ion Eremia a solicitat și anularea ordinului de concediere. Astfel, la caz

prezintă relevanță prevederile art. 47 alin. (8) din Legea învățământului nr. 547 din

21 iulie 1995, în redacția Legii nr. 67 din 23 aprilie 2010.

Instanța de apel a interpretat în mod eronat principiul retroactivității

normelor juridice, or, acesta se referă la situația în care o reglementare poate să

producă efecte juridice și pentru perioada anterioară intrării în vigoare.

A evidențiat că instanța de apel nu a argumentat din care considerente a

încasat plățile de la Liceul Teoretic „Vasile Alecsandri” din sat. Colibași r-nul

Cahul dat fiind faptul că emitentul ordinului de concediere a fost Ministerul

Educației al RM și nu a luat în considerație faptul că deși Ion Eremia a solicitat

achitarea plăților salariale în temeiul art. 264 Codul muncii, cazurile de achitare a

indemnizației de eliberare din serviciu sunt exhaustiv stabilite la art. 186 Codul

muncii, care prevede că încetarea contractului individual de muncă în temeiul

art. 86 alin. (1) lit. z) Codul muncii, nu prevede achitarea compensației.

Neîntemeiat a fost încasat din contul Liceului Teoretic „Vasile Alecsandri”

din sat. Colibași r-nul Cahul și prejudiciul moral în sumă de 3000 de lei, deoarece

prejudiciul moral apărut din litigiu de muncă se repară salariatului doar în cazul

restabilirii la locul de muncă, a salariatului transferat sau eliberat ilegal, cauzării

prejudiciului salariatului în legătură cu neîndeplinirea de către acesta a obligațiilor

de muncă sau ca rezultat al privării ilegale de posibilitatea de a munci, reducerea

capacității de muncă sau decesul salariatului în urma accidentului de muncă sau

îmbolnăvirii profesionale, în cazul de față intimatul nu pretinde la restabilire în

funcție și în acest sens pretenția privind repararea prejudiciului moral este

neîntemeiată.

La 1 noiembrie 2018, prin intermediul Oficiului Poștal, Ion Eremia,

reprezentat de avocatul Maxim Todorov a depus referință la recursul declarat de

7

Teoretic „Vasile Alecsandri” din sat. Colibași r-nul Cahul, solicitând declararea

acestuia ca fiind inadmisibil.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de

2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă legea nu

prevede altfel.

Din materialele dosarului rezultă că copia deciziei recurate a fost expediată

în adresa părților la 2 mai 2018, fapt confirmat prin scrisoarea de însoțire (f. d. 52

vol. II), însă careva date care ar indica la recepționarea acesteia de către recurenți

la materialele dosarului lipsesc.

Astfel, se constată că recurenții s-au conformat prevederilor legale și au

declarat recursuri la 6 iunie 2018 și respectiv, la 21 iunie 2018 în termenul legal.

Examinând temeiurile recursurilor, completul Colegiului civil, comercial și

de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursurile

sunt inadmisibile din considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părțile și alți participanți la proces

sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau

aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate

sau aplicate eronat, iar alin. (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele

indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în

măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a cauzei

sau în cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către

instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la

încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră

inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la

art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție consideră că recursurile declarate de Ion Eremia,

reprezentat de avocatul Maxim Todorov și Liceul Teoretic „Vasile Alecsandri” din

sat. Colibași r-nul Cahul, reprezentat de avocatul Zinaida Gîrneț nu se încadrează

în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

Prin urmare, argumentele recursurilor nu indică la încălcarea esențială sau

aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural

de către instanța de apel, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

Or, recursul exercitat conform secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai

asupra problemelor de drept material și procedural, verificându-se doar legalitatea

deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează și faptul că procedura

admisibilității constă în verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se

încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

8

Aici, completul Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție relevă că conform jurisprudenței CEDO, recursurile

trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situației prezentate

în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea

de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), pe când în recursurile

declarate de Ion Eremia, reprezentat de avocatul Maxim Todorov și Liceul

Teoretic „Vasile Alecsandri” din sat. Colibași r-nul Cahul, reprezentat de avocatul

Zinaida Gîrneț, asemenea aspecte nu se regăsesc.

Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a

considera recursurile declarate de Ion Eremia, reprezentat de avocatul Maxim

Todorov și Liceul Teoretic „Vasile Alecsandri” din sat. Colibași r-nul Cahul,

reprezentat de avocatul Zinaida Gîrneț ca inadmisibile.

În conformitate cu art. art. 270, art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție

dispune:

Recursurile declarate de Ion Eremia, reprezentat de avocatul Maxim

Todorov și Liceul Teoretic „Vasile Alecsandri” din sat. Colibași r-nul Cahul,

reprezentat de avocatul Zinaida Gîrneț se consideră inadmisibile.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Oleg Sternioală

Judecătorii Iurie Bejenaru

Ala Cobăneanu

9