2ra-2208/18 — cu privire la constatarea încălcării dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărârii judecătorești, stabilirea în mod repetat a unui termen de executare și repararea prejudiciului moral

2ra-2208/18 — cu privire la constatarea încălcării dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărârii judecătorești, stabilirea în mod repetat a unui termen de executare și repararea prejudiciului moral (Curtea Supremă de Justiție, 2018)

Dosarul nr. 2ra-2208/18

Prima instanță: Judecătoria Chișinău sediul Buiucani (jud. P. Harmaniuc)

instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud. A. Minciuna, V. Sîrbu, V. Mihaila)

ÎNCHEIERE

21 noiembrie 2018 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului, judecătorul Oleg Sternioală

Judecătorii Iurie Bejenaru

Ala Cobăneanu

examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de

Ministerul Justiției al Republicii Moldova

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată a Tatianei Panova împotriva

Ministerului Justiției al Republicii Moldova cu privire la constatarea încălcării

dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărârilor judecătorești, stabilirea în

mod repetat a unui termen de executare și repararea prejudiciului moral

împotriva deciziei din 27 iunie 2018 a Curții de Apel Chișinău, prin care a

fost respins apelul declarat de Ministerul Justiției al Republicii Moldova și

menținută hotărârea 22 martie 2018 a Judecătoriei Chișinău sediul Buiucani, prin

care a fost admisă acțiunea parțial

constată:

La 10 ianuarie 2018, Tatiana Panova a depus cerere de chemare în judecată

împotriva Ministerului Justiției al RM, intervenienți accesorii Primăria

mun. Chișinău, Consiliul municipal Chișinău și executorul judecătoresc Igor

Doroftei cu privire la constatarea încălcării dreptului la executarea în termen

rezonabil a hotărârilor judecătorești, stabilirea în mod repetat a unui termen de

executare și repararea prejudiciului moral.

În motivarea acțiunii a invocat că Judecătoria Centru mun. Chișinău, în

temeiul hotărârii nr. 403/2001 din 19 februarie 2001, a obligat Primăria

mun. Chișinău să-i repartizeze ei și membrilor familiei sale spațiu locativ, conform

legislației în vigoare.

Titlul executoriu nr. 403/2001 din 19 februarie 2001 eliberat de Judecătoria

Centru mun. Chișinău a fost pus în executare la Oficiul de Executare sect. Centru

mun. Chișinău, iar în prezent se află în procedură la executorul judecătoresc Igor

Doroftei.

1

Curtea de Apel Chișinău, prin decizia nr. 2r-12049/06 din 28 septembrie

2006, a admis recursul ei, adoptând o nouă hotărâre prin care a stabilit Primăriei

mun. Chișinău și Oficiului de Executare sect. Centru mun. Chișinău un termen fix

de executare a hotărârii judecătorești din 19 februarie 2001 privind asigurarea

familiei Tatianei Panova cu spațiu locativ, până la 31 decembrie 2006.

Toate documentele necesare pentru acordarea spațiului locativ au fost

prezentate Primăriei mun. Chișinău și se află în Direcția comunal locativă a

Primăriei mun. Chișinău, însă până în prezent ambele hotărâri judecătorești

definitive și irevocabile nu sunt executate în modul stabilit.

Ca urmare, dânsa s-a adresat la Curtea Europeană a Drepturilor Omului, care

la 13 iulie 2010 a pronunțat hotărârea în cauza Panov vs Moldova (cererea

nr. 37811/04), prin care a fost recunoscută violarea art. 6 § 1 și art. 1 din Protocolul

nr. 1 la CEDO.

În consecință, Republica Moldova a fost condamnată, penalizată pecuniar și

obligată să execute hotărârea instanței naționale în termen de 3 luni.

Ministerul Finanțelor al RM, prin ordinul de plată nr. 193 din 27 decembrie

2010, a executat hotărârea CEDO în partea achitării prejudiciului adjudecat în

mărime de 4000 de euro.

A relatat că Judecătoria Rîșcani mun. Chișinău, prin hotărârea

nr. 2-13473/2012 din 03 decembrie 2013, a admis acțiunea parțial, a constatat

încălcarea dreptului la executare în termen rezonabil a hotărârii Judecătoriei Centru

mun. Chișinău nr. 403/2001 din 19 februarie 2001, a deciziei Curții de Apel

Chișinău nr. 2r-12049/06 din 28 septembrie 2006 și a hotărârii CEDO din 13 iulie

2010 în cauza Panov vs Moldova (cererea nr.37811/04), a încasat din contul

bugetului de stat prin intermediul Ministerului Finanțelor al RM în beneficiul ei

suma de 10000 de lei, cu titlu de despăgubire pentru prejudiciu moral cauzat prin

încălcarea dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărârii Judecătoriei

Centru mun. Chișinău nr. 403/2001 din 19 februarie 2001, a deciziei Curții de Apel

Chișinău nr. 2r-12049/06 din 28 septembrie 2006 și a hotărârii CEDO din 13 iulie

2010 în cauza Panov vs Moldova (cererea nr.37811/04). În rest, a fost respinsă

acțiunea.

Prin decizia din 04 iunie 2014 a Curții de Apel Chișinău, a fost admis apelul

declarat de Ministerul Finanțelor al RM, casată hotărârea din 03 decembrie 2013 a

Judecătoriei Rîșcani mun. Chișinău în partea constatării încălcării dreptului la

executarea în termen a hotărârii din 13 iulie 2010 a Curții Europene pentru

Drepturile Omului și pronunțată în această parte o nouă hotărâre prin care capătul

respectiv de cerere a fost respins ca neîntemeiat. În rest, hotărârea primei instanței

a fost menținută.

Iar prin încheierea din 30 octombrie 2014 a Curții Supreme de Justiție, a fost

considerat inadmisibil recursul declarat de Ministerului Finanțelor al RM.

A remarcat că în perioada 2001-2012, Primăria mun. Chișinău a avut mai

multe posibilități reale de a executa hotărârea nr. 403/2001 din 19 februarie 2001 a

Judecătoriei Centru mun. Chișinău și să-i repartizeze spațiu locativ, conform

legislației în vigoare, în mai multe blocuri locative din mun. Chișinău.

2

În perioada raportată, Primăria mun. Chișinău a dat în exploatare și a

repartizat mai multe blocuri locative, inclusiv blocurile locative din mun. XXXXX

strada XXXXX și XXXXX.

Ministerul Construcțiilor și Dezvoltării Regionale prin raportul-expres de

expertiză a construcțiilor nr. 01-260/8 din 16 octombrie 2009 a reconfirmat starea

extrem de avariată a apartamentului nr. X din str. XXXXX mun. XXXXX, iar prin

scrisoarea nr. P-19/09 din 19 octombrie 2009 adresată Consiliului municipal

Chișinău a intervenit cu rugămintea privind examinarea în cadrul comisiei pentru

selectarea beneficiarilor de apartamente în regim de chirie pentru păturile

socialmente vulnerabile în blocul locativ din str. XXXXX mun. XXXXX, situația

locativă a familiei Tatianei Panova, domiciliată în apartamentul nr. X din

str. XXXXX mun. XXXXX, starea apartamentului fiind considerată avariată.

Astfel, Direcția generală locativ-comunală și amenajare a Consiliului

municipal Chișinău prin nota informativă nr. 1104-1 din 14 ianuarie 2010 cu

privire la hotărârile de judecată definitive și irevocabile și sechestrele aplicate pe

blocul locativ nr. X din str. XXXXX mun. XXXXX adresată Primarului General al

municipiului Chișinău, a solicitat acestuia din urmă asigurarea cu spațiu locativ a

persoanelor care au apelat la CEDO în baza hotărârilor judecătorești și anume,

Tatiana Panova - 2 camere.

A evidențiat că prin cererile nr. P-10407/10 din 25 octombrie 2010,

nr. P-1050/2/11 din 15 noiembrie 2011 adresate Primarului General al

municipiului Chișinău dânsa a solicitat executarea în regim de urgență a Titlului

executoriu nr. 403/2001 din 19 februarie 2001 eliberat de Judecătoria Centru

mun. Chișinău, a hotărârii CEDO din 13 iulie 2010 în partea asigurării familiei sale

cu spațiu locativ conform legislației în vigoare în blocul locativ din str. XXXXX

mun. XXXXX.

Direcția generală locativ-comunală și amenajare a Consiliului mun. Chișinău

prin scrisoarea nr. P-2106/1/11 din 08 decembrie 2011 a informat-o despre faptul

că au fost aplicate sechestre pe apartamentele situate în blocul locativ din

str. XXXXX mun. XXXXX de către executorii judecătorești, la cererea creditorilor

urmăritori, în scopul asigurării executării documentelor executorii emise în baza

hotărârilor de judecată definitive și irevocabile, potrivit cărora Consiliul municipal

Chișinău a fost obligat să asigure cu spațiu locativ diverse categorii de persoane.

De asemenea, a fost informată că prin decizia Consiliului municipal

Chișinău nr. 12/28 din 27 noiembrie 2009 a fost constituită comisia de lucru pentru

examinarea dosarelor persoanelor social - vulnerabile care au nevoie de

îmbunătățirea condițiilor locative, cu selectarea beneficiarilor de locuințe sociale în

blocul situat pe str. XXXXX mun. XXXXX.

A precizat că în scopul executării Titlului executoriu nr. 403/2001 din

19 februarie 2001 eliberat de Judecătoria Centru mun. Chișinău, executorul

judecătoresc Oleg Ungureanu, la cererea ei a emis în anul 2009 o încheiere de

aplicare a sechestrului pe un apartament din blocul locativ din str. XXXXX

mun. XXXXX.

A mai notat că prin cererile nr. 3604 din 26 octombrie 2010, nr. P2802/11

din 16 noiembrie 2011 adresate Ministerului Justiției al RM, dânsa a solicitat

3

executarea în regim de urgență a Titlului executoriu nr. 403/2001 din 19 februarie

2001 eliberat de Judecătoria Centru mun. Chișinău și a hotărârii CEDO din 13 iulie

2010 în partea asigurării familiei sale cu spațiu locativ conform legislației în

vigoare în blocul locativ din str. XXXXX mun. XXXXX.

Ministerul Justiției al RM, Direcția Agent Guvernamental prin scrisoarea de

răspuns nr. 06/29 din 10 ianuarie 2012 a informat-o pe marginea cererilor adresate

către autoritatea administrativă vizată, privind executarea Titlului executoriu

nr. 403/2001 din 19 februarie 2001 eliberat de Judecătoria Centru mun. Chișinău.

A obiectat că Primăria mun. Chișinău, contrar prevederilor legislației în

vigoare, în luna august 2012 a repartizat apartamentele din blocul locativ din

str. XXXXX mun. XXXXX și a lăsat fără examinare materialele familiei ei privind

asigurarea cu spațiu locativ.

Ministerul Justiției al RM, prin scrisoarea nr. 04/2201 din 5 februarie 2016, a

informat-o despre rezultatul executării la moment a hotărârii Judecătoriei Centru

mun. Chișinău nr. 403/2001 din 19 februarie 2001 și a deciziei Curții de Apel

Chișinău nr. 2r-12049/06 din 28 septembrie 2006, menționând că s-a adresat cu

demers către Primăria mun. Chișinău și Consiliul mun. Chișinău în vederea

întreprinderii tuturor măsurilor prevăzute de lege întru executarea documentului

executoriu.

A accentuat că Primăria mun. Chișinău încălcând flagrant dispozițiile

art. 120 din Constituția RM, art. 16 CPC, nu execută până în prezent hotărârea

Judecătoriei Centru mun. Chișinău nr. 403/2001 din 19 februarie 2001 și decizia

Curții de Apel Chișinău nr. 2r-12049/06 din 28 septembrie 2006.

A remarcat că neexecutarea de către Primăria mun. Chișinău în perioada

1 ianuarie 2014 - 1 ianuarie 2018 a hotărârilor judecătorești menționate, reprezintă

lipsă de respect față de actul justiție, ca urmare, îi creează o stare de frustrare,

deznădejde și prejudicii morale considerabile.

Și-a întemeiat pretențiile în baza dispozițiilor art. 15, 16, 20, 52, 53, 55, 120

din Constituția RM, Legii nr. 87 din 21 aprilie 2011 privind repararea de către stat

a prejudiciului cauzat prin încălcarea dreptului la judecarea în termen rezonabil a

cauzei sau a dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărârii judecătorești,

art. 4, 5, 12, 19, 22, 56, 57, 58, 61, 85, 238-241 CPC.

A solicitat admitere acțiunii, constatarea pentru perioada 1 ianuarie 2014 –

1 ianuarie 2018 a neexecutării hotărârii Judecătoriei Centru mun. Chișinău

nr. 403/2001 din 19 februarie 2001, a deciziei Curții de Apel Chișinău

nr. 2r-12049/06 din 28 septembrie 2006, constatarea încălcării dreptului ei legitim

la executarea în termen rezonabil a hotărârii Judecătoriei Centru mun. Chișinău

nr. 403/2001 din 19 februarie 2001 și a deciziei Curții de Apel Chișinău

nr. 2r-12049/06 din 28 septembrie 2006, încasarea din contul bugetului de stat prin

intermediul Ministerului Finanțelor al RM în beneficiul ei a sumei de 500000 de

lei, cu titlu de despăgubire pentru prejudiciu moral cauzat prin încălcarea dreptului

la executarea în termen rezonabil a hotărârii Judecătoriei Centru mun. Chișinău

nr. 403/2001 din 19 februarie 2001 și a deciziei Curții de Apel Chișinău

nr. 2r-12049/06 din 28 septembrie 2006, stabilirea în mod repetat Primăriei

mun. Chișinău un termen fix de 3 luni pentru executarea hotărârii Judecătoriei

4

Centru mun. Chișinău nr. 403/2001 din 19 februarie 2001, obligarea Primăriei

mun. Chișinău să execute în termen de 3 luni hotărârea Judecătoriei Centru

mun. Chișinău nr. 403/2001 din 19 februarie 2001.

Prin hotărârea 22 martie 2018 a Judecătoriei Chișinău sediul Buiucani, a fost

admisă acțiunea parțial.

A fost constatat încălcat, pentru perioada începând cu data de 04 iunie 2014

până la 01 ianuarie 2018, dreptul Tatianei Panova la executarea în termen rezonabil

a hotărârii Judecătoriei Centru mun. Chișinău nr. 403/2001 din 19 februarie 2001,

precum și a hotărârii Curții de Apel Chișinău nr. 2r-12049/06 din 28 septembrie

2006.

A fost încasată de la bugetul de stat prin intermediul Ministerului Justiției al

RM în beneficiul Tatianei Panova suma de 20000 de lei cu titlu de compensare a

prejudiciului moral cauzat prin neexecutarea în termen rezonabil a hotărârii

Judecătoriei Centru mun. Chișinău nr. 403/2001 din 19 februarie 2001, precum și

a hotărârii Curții de Apel Chișinău nr. 2r-12049/06 din 28 septembrie 2006.

În rest, acțiunea cu privire la compensarea prejudiciului moral în partea în

care excede suma de 20000 de lei, precum și în partea stabilirii în mod repetat și

obligării Primăriei mun. Chișinău să execute în termen de 3 luni hotărârea

Judecătoriei Centru mun. Chișinău nr. 403/2001 din 19 februarie 2001, a fost

respinsă ca neîntemeiată.

Prin decizia din 27 iunie 2018 a Curții de Apel Chișinău, a fost respins

apelul declarat de Ministerul Justiției al RM și menținută hotărârea primei instanțe.

La 9 august 2018, Ministerul Justiției al RM a declarat recurs împotriva

deciziei instanței de apel, solicitând admiterea acestuia, casarea deciziei recurate și

a hotărârii primei instanțe, cu emiterea unei noi hotărâri prin care acțiunea să fie

respinsă ca fiind neîntemeiată.

În motivarea recursului a invocat dezacordul cu decizia instanței de apel,

considerând-o neîntemeiată și pasibilă de a fi casată/modificată, deoarece instanța

de apel verificând legalitatea și temeinicia hotărârii primei instanțe eronat a

interpretat dreptul material care reglementează aprecierea prejudiciului material și

moral.

A remarcat că sunt nejustificate concluziile primei instanțe de încasare a

prejudiciului, deoarece hotărârea a cărei neexecutare se invocă obligă administrația

publică locală să acorde spațiu locativ în posesie și folosință și nicidecum în

proprietate privată.

Astfel, ultimul act de dispoziție a instanței de judecată este încheierea din

30 octombrie 2014 a Curții Supreme de Justiție și încheierea din 28 octombrie

2015 din a Curții Supreme de Justiție, prin urmare, termenul de neexecutare

urmează a fi calculat din 28 octombrie 2015.

În astfel de circumstanțe, prima instanță și instanța de apel a admis repetat

încasarea prejudiciului (04 iunie 2014 - 01 ianuarie 2018), or, acesta reprezintă

aceiași perioadă, fapt inadmisibil pentru justa soluționare a pricinii și a constituirii

unui precedent judiciar pe acesta categorie de cauze.

Referitor la încasarea sumei de 20000 de lei cu titlu de prejudiciu moral

cauzat în urma încălcării termenului rezonabil de executare a hotărârii

5

judecătorești, a evidențiat că prima instanță neîntemeiat a dispus încasarea din

contul bugetului de stat a acestui prejudiciu, în condițiile în care pricina nu a fost

examinată sub toate aspectele, fiind dată o apreciere incorectă a probelor

prezentate.

Or, instanța de apel nu a apreciat obiectiv și în detaliu raportul motivat

prezentat de către executorul judecătoresc, din care rezultă cert că tergiversarea

executării documentului executoriu vizat nu poate fi imputată nemijlocit acestuia.

În acest context, a menționat că conduita autorității responsabile de

executarea hotărârii judecătorești (a executorilor judecătorești) este una conformă

cu legislația în vigoare și nu relevă indicii privind lipsa de diligentă.

Astfel, instanța de apel la adoptarea deciziei recurate nu a ținut cont de

cerința fundamental față de despăgubirea prejudiciului moral, care constă în faptul

că la determinarea despăgubirilor care acordă o satisfacție echitabilă părții în

proces, obligatoriu se vor lua în considerare toate circumstanțele relevante ale

pricinii.

A remarcat că instanța de apel a apreciat arbitrar poziția participanților

procesului și nu a luat în considerație circumstanțele de drept invocate de

Ministerul Justiției al RM și anume, art. 5 din Legea nr. 87 din 21 aprilie 2011.

La 29 octombrie 2018, Tatiana Panova a depus referință la recursul declarat

de Ministerul Justiției al RM, solicitând respingerea acestuia ca fiind inadmisibil,

menținerea deciziei instanței de apel și a hotărârii primei instanțe.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de

2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă legea nu

prevede altfel.

Astfel, se constată că recurentul s-a conformat prevederilor legale și a

declarat recursul la 9 august 2018 împotriva deciziei din 27 iunie 2018 a Curții de

Apel Chișinău în termenul legal.

Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul este

inadmisibil din considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părțile și alți participanți la proces

sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau

aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate

sau aplicate eronat, iar alin. (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele

indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în

măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a cauzei

sau în cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către

instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la

încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră

inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la

art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

6

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de Ministerul Justiției al

RM nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esențială sau

aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural

de către instanța de apel, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

Or, recursul exercitat conform secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai

asupra problemelor de drept material și procedural, verificându-se doar legalitatea

deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează și faptul că procedura

admisibilității constă în verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se

încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

Aici, completul Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție relevă că conform jurisprudenței CEDO, recursurile

trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situației prezentate

în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea

de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), pe când în recursul

declarat de Ministerul Justiției al RM, asemenea aspecte nu se regăsesc.

Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a

considera recursul declarat de Ministerul Justiției al RM ca inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 270, art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție

dispune:

Recursul declarat de Ministerul Justiției al Republicii Moldova se consideră

inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Oleg Sternioală

Judecătorii Iurie Bejenaru

Ala Cobăneanu

7