2ra-2322/18 — Încasarea prejudiciului cauzat de izvor de pericol sporit

Dosarul nr. 2ra-2322/18

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Centru, judecător – A. Cucerescu

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău, judecători – M. Anton, V. Cotorobai, A. Panov

Î N C H E I E R E

21 noiembrie 2018 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

președintele completului, judecătorul Svetlana Filincova

judecătorii Dumitru Visternicean

Nicolae Craiu

examinând admisibilitatea recursului declarat de Vladislav Ciorici,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Vladislav Ciorici

împotriva SRL „Basconslux” cu privire la încasarea prejudiciului material, moral și

a cheltuielilor de judecată,

împotriva deciziei din 29 martie 2018 a Curții de Apel Chișinău, prin care a

fost respins apelul declarat de Vladislav Ciorici, prin intermediul avocatului Victor

Vlah, fiind menținută hotărârea din 21 noiembrie 2017 a Judecătoriei Chișinău,

sediul Centru,

c o n s t a t ă:

La 03 iulie 2017, Vladislav Ciorici s-a adresat cu cerere de chemare în judecată

împotriva SRL „Basconslux” cu privire la încasarea prejudiciului material, moral și

a cheltuielilor de judecată.

În motivarea acțiunii a indicat că, la 01 martie 2017, în timpul deplasării spre

garajul blocului locativ din str. XXXXXXXX, mun. Chișinău, în urma închiderii

porții garajului, au fost cauzate deteriorări esențiale autoturismului de model

Mercedes Benz, număr de înmatriculare XXXX. În urma investigațiilor întreprinse

de către Inspectoratul de Poliție Botanica, s-a stabilit că proprietarul izvorului de

pericol sporit este SRL „Basconslux”.

Astfel, potrivit art. 1410 alin. (1) din Codul civil, persoanele a căror activitate

este legată de un izvor de pericol sporit pentru lumea înconjurătoare (exploatarea

vehiculelor, a instalațiilor, mecanismelor, folosirea energiei electrice, a

substanțelor explozibile, efectuarea lucrărilor de construcții etc.) au obligația să

repare prejudiciul cauzat de izvorul de pericol sporit, dacă nu demonstrează că

prejudiciul se datorează unei forțe majore (cu excepția cazurilor în care dauna a

survenit ca urmare a exploatării navelor aeriene) sau din intenția persoanei

vătămate.

La 08 iunie 2017, reclamantul a expediat în adresa pârâtului o solicitare cu

privire la compensarea prejudiciului cauzat, care a fost lăsată fără răspuns din

partea pârâtului.

1

Reieșind din cele expuse, reclamantul a solicitat încasarea din contul SRL

„Basconslux” a sumei de 70 748,51 lei cu titlu de prejudiciu material, 30 000 lei cu

titlu de prejudiciu moral și 2 223 lei cu titlu de taxă de stat, achitată la depunerea

acțiunii.

Prin hotărârea din 21 noiembrie 2017 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru,

cererea de chemare în judecată depusă de Vladislav Ciorici împotriva SRL

„Basconslux” cu privire la încasarea prejudiciului material, moral și a cheltuielilor

de judecată, a fost respinsă.

Prin decizia din 29 martie 2018 a Curții de Apel Chișinău, a fost respins apelul

declarat de Vladislav Ciorici, prin intermediul avocatului Victor Vlah, fiind

menținută hotărârea din 21 noiembrie 2017 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru.

Pentru a decide astfel, instanța de apel a conchis că, accesul în garajul blocului

locativ din str. XXXXXXXX, mun. Chișinău, se realizează în baza unei

telecomenzi ce asigură deschiderea, închiderea sau oprirea acesteia, iar întrucât

accesul în parcarea subterană este în toate cazurile sub controlul persoanei care

deține telecomanda, obligația de a verifica anterior deplasării atât siguranța

manevrei, cât și deschiderea porții garajului, îi revinea lui Vladislav Ciorici.

Ultimul deținea telecomanda și a utilizat-o incorect, cauzând prejudicii

automobilului pe care îl conducea.

În acest sens, instanța de apel a reținut prevederile pct. 39 subpct. 1) din

Hotărârea Guvernului nr. 357 din 13 mai 2009 cu privire la aprobarea

Regulamentului circulației rutiere, care stabilesc că, înaintea începerii deplasării,

reîncolonării sau altei schimbări a direcției de mers, conducătorul de vehicul

trebuie să se asigure că această manevră va fi executată în siguranță și nu va crea

obstacole pentru ceilalți participanți la trafic. Astfel, la începutul manevrei,

Vladislav Ciorici trebuia să se asigure dacă poarta este sau nu deschisă.

Suplimentar, instanța de apel a subliniat că apelantul nu a prezentat probe întru

confirmarea afirmațiilor sale cu privire la faptul că poarta era defectată.

La 10 septembrie 2018, Vladislav Ciorici a contestat cu recurs decizia din 29

martie 2018 a Curții de Apel Chișinău, solicitând casarea acesteia și a hotărârii din

din 21 noiembrie 2017 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, cu pronunțarea unei

noi hotărâri de admitere a acțiunii.

În motivarea recursului a invocat faptul că instanța de apel a aplicat eronat

normele de drept material, nu a constatat și elucidat pe deplin circumstanțele

importante pentru soluționarea pricinii, a apreciat arbitrar probele prezentate de

către participanții la proces, iar concluziile instanței sunt în contradicție cu

circumstanțele pricinii. Suplimentar a reiterat argumente similare celor din cererea

de chemare în judecată și cererea de apel.

La 01 noiembrie 2018, SRL „Basconslux” a depus referință la cererea de

recurs, solicitând considerarea acesteia ca fiind inadmisibilă.

Analizând temeiurile invocate în cererea de recurs în raport cu materialele

pricinii și prevederile legale, Completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul

declarat de Vladislav Ciorici este neîntemeiat și urmează a fi declarat inadmisibil,

din considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 434 din Codul de procedură civilă, termenul de

declarare a recursului este de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei

2

integrale. Alineatul (2) al aceluiași articol prevede că termenul de 2 luni este

termen de decădere și nu poate fi restabilit.

Potrivit materialelor cauzei, decizia Curții de Apel Chișinău a fost pronunțată

la 29 martie 2018, fiind expediată participanților la proces la 20 aprilie 2018 (f.d.

103), însă la materialele cauzei nu se regăsesc înscrisuri care să demonstreze

momentul recepționării acesteia de către participanții la proces. Astfel, având în

vedere faptul că recursul declarat împotriva deciziei din 29 martie 2018 a Curții de

Apel Chișinău a fost înregistrat la 10 septembrie 2018, iar potrivit materialelor

cauzei, avocatul recurentului, Gheorghe Caciuc, a luat cunoștință de acestea la 11

iulie 2018, în conformitate cu art. 434 din Codul de procedură civilă, recursul se

consideră declarat în termen.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) din Codul de procedură civilă, părțile și

alți participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a

normelor de drept procedural prevăzute de art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de

procedură civilă.

În conformitate cu art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă, cererea de

recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă.

În conformitate cu art. 440 alin. (1) din Codul de procedură civilă, în cazul în

care se constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din

3 judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra

inadmisibilității recursului. Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 și nu

conține nici o referire cu privire la fondul recursului.

Dat fiind faptul că temeiurile de declarare a recursului împotriva deciziei

curții de apel, prin prisma prevederilor secțiunii a 2-a a capitolului XXXVIII al din

Codul de procedură civilă, sunt strict delimitate de art. 432, Completul reține că

reieșind din prevederile art. 437 alin. (1) lit. f) din Codul de procedură civilă, în

sarcina recurentului este impusă obligația delimitării esenței, temeiului și

argumentării acelei/acelor încălcări esențiale și/sau a acelor circumstanțe ce indică

la aplicarea eronată a normelor de drept material sau procedural, și care ar dicta

necesitatea declarării recursului ca fiind admisibil.

În speță, însă criticile invocate de recurent nu pot duce la admisibilitatea

recursului, or, acestea nu pot fi reținute prin prisma art. 432 din Codul de

procedură civilă, în condițiile în care se insistă în mod exclusiv asupra reaprecierii

circumstanțelor cauzei, în detrimentul evidențierii ilegalității soluției instanței de

apel. În acest context este de menționat faptul că recursul exercitat conform

secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și

procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.

Acest fapt denotă caracterul declarativ al recursului, fiind lipsit de esență, care

evidențiază simplul fapt al dezacordului recurentului cu soluția dată de instanța de

apel, precum și lipsa temeiurilor legale de declarare a recursului, având în vedere

faptul că, rolul exclusiv al recursului este de a asigura efectuarea unui control de

legalitate a deciziei atacate în baza temeiurilor legale de declarare a recursului

strict prevăzute de art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă.

Abordarea recurentului, în speță, însă evidențiază în mod clar dezacordul

acestuia cu soluția dată de instanța de apel, iar argumentele recursului nu permit

3

identificarea omisiunilor sau erorilor care ar impune declararea acestuia ca fiind

admisibil.

Prin prisma jurisprudenței CtEDO, recursul trebuie să fie efectiv, adică să fie

capabil să ofere îndreptarea situației prezentate în cerere, să posede puterea de a

îndrepta în mod direct starea de lucruri, trăsătură distinctivă care nu este

evidențiată în cererea de recurs declarată de Vladislav Ciorici.

Astfel, Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție constată lipsa temeiurilor care ar dicta necesitatea

declarării recursului ca fiind admisibil.

În conformitate cu art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a) și art. 440 alin. (1) din

Codul de procedură civilă, Completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e:

Se consideră inadmisibil recursul declarat de Vladislav Ciorici.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

Judecătorul Svetlana Filincova,

Judecătorii Dumitru Visternicean,

Nicolae Craiu

4