2ra-1021/20 — constatarea caracterului abuziv al clauzei contractuale, încasarea penalitatii si reparea prejudiciului moral

Dosarul nr. 2ra-1021/20

Prima instanță - (Judecătoria Chișinău, sediul Buiucani) jud: I. Chirtoaca

Instanța de apel - (Curtea de Apel Chișinău) jud: M. Guzun, G. Dașchevici, V. Clima

ÎNCHEIERE

8 iulie 2020 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele completului, judecătorul Dumitru Mardari

judecătorii Mariana Pitic

Iurie Bejenaru

examinând admisibilitatea recursului declarat de Constantin Sîrbu,

în cauza civilă intentată la cererea de chemare în judecată depusă de

Constantin Sîrbu împotriva Societății cu Răspundere Limitată „Basconlux”,

intervenient accesoriu Procuratura Generală a Republicii Moldova, cu privire la

constatarea caracterului abuziv al unor clauze contractuale, încasarea penalității și

repararea prejudiciului moral,

împotriva deciziei din 26 februarie 2020 a Curții de Apel Chișinău,

c o n s t a t ă:

La 16 noiembrie 2017, Constantin Sîrbu a depus cerere de chemare în

judecată, concretizată pe parcurs (f.d. 44-45, 75, 79-82), împotriva SRL

„Basconslux”, intervenient accesoriu Procuratura Generală, solicitând:

- constatarea ca fiind abuzivă și ilegală a clauzei 4.1 lit. c) ,,penalitatea va

alcătui 0,05 % din prețul contractului pentru flecare zi de întârziere dar nu mai

mult de 5% din prețul contractului”, din contractul cu privire la investirea

capitalului în construcție nr. 329 din 6 aprilie 2011, încheiat Constantin Sîrbu și

SRL ,,Basconslux”, cu excluderea acesteia din contract;

- încasarea de la SRL ,,Basconslux” a penalității legale de întârziere în

mărime de 521 950 de euro;

- încasarea sumei de 10 000 lei cu titlu de despăgubire pentru prejudiciul

moral cauzat.

În motivarea acțiunii reclamantul a indicat că la 6 aprilie 2011 a încheiat cu

SRL ,,Basconslux” contractul cu privire la investirea capitalului în construcție nr.

contract constituie apartamentul 329 din casa amplasată în mun. Chișinău, str.

Melestiu, 0,79 % din blocul locativ și locul de parcare subterană nr. 39.

Conform pct. 3.2 lit. d) al contractului, SRL ,,Basconslux” sa obligat să

organizeze cu propriile forțe predarea blocului locativ finit comisiei de recepție nu

mai târziu de 42 luni de la încheierea contractului, cu semnarea actului bilateral de

predare-primire a acestuia.

1

Conform pct. 4.1 lit. c) al contractului nominalizat, beneficiarul are dreptul să

ceară și să primească despăgubiri de ordin financiar în cazul când antreprenorul va

încălca termenul prevăzut de transmitere a imobilului în exploatare cu mai mult de

șase luni, penalitatea va alcătui 0,05 % din prețul contractului pentru fiecare zi de

întârziere, dar nu mai mult de 5% din prețul contractului.

În acest sens, evidențiază că prețul total al spațiului parcării ce alcătuiește

circa 22 m.p. va constitui 5 500 euro.

În baza pct. 2.1 din contract, SRL ,,Basconslux” se obligă să asigure

construcția bunului imobil viitor în condițiile contractului de societate civilă din 7

aprilie 2010 încheiat cu Procuratura Generală și să-l transmită beneficiarului în

proprietate, iar acesta din urmă se obligă să achite prețul imobilului în modul și

condițiile expuse în contract.

A menționat că după ce a examinat situația de fapt pe teritoriul parcării, a

constată că suprafața locului de parcare nr. 39 constituie 18 m.p., adică este cu 4

m.p. mai mic decât prevede contractul și constituie o micșorare de 18,2%.

Conform pct. 4.1 lit. c) al contractului, are dreptul să solicite și să primească

despăgubiri de ordin financiar în cazul când antreprenorul va încălca termenul

prevăzut de transmitere a imobilului în exploatare cu mai mult de șase luni. Iar,

penalitatea va alcătui 0,05 % din prețul contractului pentru fiecare zi de întârziere,

dar nu mai mult de 5% din prețul contractului.

Reclamantul consideră că sintagma ,,dar nu mai mult de 5% din prețul

contractului” constituie o clauză abuzivă, deoarece dacă antreprenorul va

tergiversa o perioadă considerabilă darea în exploatare a imobilului, beneficiarul va

putea pretinde doar la penalitatea în proporție nu mai mare de 5 % din prețul

contractului ceea ce nu este corect și echitabil, deoarece beneficiarul urmează să

achite integral prețul imobilului în termen.

SRL ,,Basconslux” a primit gratuit de la Procuratura Generală pentru acest

complex locativ 0,945 ha, iar antreprenorul poate tergiversa darea în exploatare cât

va considera, dar penalitate urmează să achite nu mai mult de 5 % din prețul

contractului.

La fel, consideră că această sintagmă este contrară prevederilor art. 27 alin.

(2) din Legea privind protecția consumatorilor. Prin urmare, aceasta nu poate fi

luată în considerare și este nulă din considerentul încălcării prevederilor art. 668

din Codul civil și art. 5 din Legea privind protecția consumatorului și din cauza

incorectitudinii ei.

Cu referire la prevederile art. 27 și art. 32 din Legea privind protecția

consumatorului, a menționat că calculul penalității pentru întârzierea executării

lucrărilor și neexecutarea obligațiunilor contractuale de către SRL ,,Basconslux”

constă din suma contractului referitor la locul de parcare constituie 5 500 euro (pct.

5.3 din contract); 42 luni+6 luni=48 luni; contractul încheiat la 6 aprilie 2011,

respectiv penalitatea urmează a fi calculată de la 6 aprilie 2015, adică pentru doi

ani, șapte luni și nouă zile: 10 % din 5 500 constituie 550, astfel 949 x 550=

521 950 de euro.

În pledoariile prezentate în formă scrisă, reclamantul a indicat că pe parcursul

derulării procesului, i-a fost restituită suma de 1 320 de euro pentru diferența de

suprafață. Așadar, rezultă că prețul locului de parcare este de 4 180 de euro, iar

penalitatea pentru 949 de zile constituie 396 682 de euro.

2

Referitor la capătul de cerere privind repararea prejudiciului moral cauzat prin

faptul că o perioadă îndelungată i-a fost îngrădit dreptul la proprietate, fiind în

imposibilitate de a utiliza locul de parcare, reclamantul a remarcat că pe parcursul

anilor, după începerea construcției și până în prezent, locul de parcare este inundat

practic după fiecare ploaie.

Totodată, parcarea are o singură intrare mică, încape doar o unitate de

transport, ceea ce încalcă regulile de securitate.

Astfel, a menționat că i s-a adus atingere stării sale psihice, iar prejudiciul

moral îl estimează în sumă de 10 000 lei.

Prin hotărârea din 8 noiembrie 2019 a Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani,

s-a respins ca neîntemeiată cererea de chemare în judecată depusă de Constantin

Sîrbu împotriva SRL „Basconlux”, intervenient accesoriu Procuratura Generală, cu

privire la constatarea caracterului abuziv al unor clauze contractuale, încasarea

penalității și repararea prejudiciului moral.

La 13 noiembrie 2019, Constantin Sîrbu a declarat apel împotriva hotărârii

din 8 noiembrie 2019 a Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani, solicitând casarea

ei, cu pronunțarea unei hotărâri noi de admitere a acțiunii.

Prin decizia din 26 februarie 2020 a Curții de Apel Chișinău, s-a respins

apelul declarat de SRL „Basconlux” și s-a menținut hotărârea din 8 noiembrie

2019 a Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani.

În motivare, instanța de apel a conchis că soluția adoptată de prima instanță

este justă și argumentată, fiind în concordanță cu normele ce guvernează raportul

juridic litigios.

Instanța de apel a reținut că la caz, este indubitabil faptul că consumatorul

Constantin Sîrbu a luat cunoștință cu conținutul contractului cu privire la investirea

capitalului în construcție și, prin aplicarea semnăturii, și-a exprimat voința de a da

naștere acestui raport juridic, conștientizând efectele clauzelor inserate în contract.

Prin urmare, afirmațiile acestuia cu privire la caracterul abuziv al clauzei

contractuale nu și-au găsit confirmare. Mai ales că clauza penală este o prevedere

contractuală prin care părțile evaluează anticipat cuantumul despăgubirilor ce vor

fi datorate de partea în culpă, în cazul neîndeplinirii ori îndeplinirii

necorespunzătoare a obligațiilor asumate.

În consecință, instanța de apel a reținut că sunt neîntemeiate și pretențiile cu

privire la încasarea penalității și repararea prejudiciului moral.

La 18 mai 2020, Constantin Sîrbu a declarat recurs împotriva deciziei din 26

februarie 2020 a Curții de Apel Chișinău, solicitând admiterea recursului, casarea

hotărârii primei instanțe și a deciziei instanței de apel, cu emiterea unei hotărâri noi

prin care acțiunea sa să fie admisă integral.

În motivarea recursului, cu referire la prevederile art. 432 alin. (1), (2) lit. a) și

lit. c), alin.(4) din Codul de procedură civilă, recurentul Constantin Sîrbu a

exprimat dezacordul cu soluția instanțelor ierarhic inferioare de judecată, invocând

că hotărârile sunt neîntemeiate și ilegale, deoarece instanțele nu au aplicat Legea

privind protecția consumatorilor și Legea privind clauzele abuzive încheiate cu

consumatorii care trebuiau să fie aplicate.

În conformitate cu art. 434 din Codul de procedură civilă, recursul se declară

în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă

3

legea nu prevede altfel. Termenul de 2 luni este termen de decădere și nu poate fi

restabilit.

Materialele cauzei atestă că copia deciziei integrale a instanței de apel a fost

expediată recurentului la 6 aprilie 2020, cererea de recurs fiind depusă la 18 mai

2020, în termen.

În conformitate cu art. din 439 alin. (2) și (3) din Codul de procedură civilă,

după parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilității

recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înștiințarea

despre necesitatea depunerii obligatorii a referinței timp de o lună de la data

primirii acesteia.

Judecătorul raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor

invocate în recurs și face un raport verbal în fața completului de judecată instituit

în conformitate cu alin. (2).

La 15 iunie 2020 în adresa intimaților a fost expediată copia cererii de recurs

depusă de Constantin Sîrbu cu înștiințarea despre necesitatea depunerii obligatorii

a referinței la recurs.

Prin referința din24 iunie 2020 Procuratura Generală a Republicii Moldova a

solicitat respingerea recursului ca fiind inadmisibil.

Totodată, până la data examinării admisibilității recursului, SRL

„Basconslux” nu a depus referință, prin care să-și exprime poziția cu privire la

recursul declarat.

Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție reține următoarele.

Temeiurile de declarare a recursului sunt prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și

(4) din Codul de procedură civilă.

În conformitate cu art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă, cererea de

recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4).

Astfel, instanța de recurs reține că examinarea chestiunii privind

admisibilitatea recursului presupune verificarea conformității temeiurilor invocate

în cererea de recurs cu temeiurile prevăzute la art. 432 din Codul de procedură

civilă.

La caz, Colegiul constată că argumentele invocate în cererea de recurs nu se

încadrează în limitele stabilite de norma indicată, respectiv nu constituie temei de

casare a deciziei recurate, or, motivele recursului sunt similare celor invocate în

cadrul judecării cauzei, asupra căror instanța de apel s-a pronunțat.

Dezacordul recurentului cu decizia instanței de apel, nu constituie temei de

casare a deciziei recurate, or, recursul exercitat conform Secțiunii a II-a din

Capitolul XXXVIII Codul de procedură civilă, are caracter devolutiv numai asupra

problemelor de drept material și procedural, verificându-se doar legalitatea

deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.

Totodată, Colegiul reține că, potrivit regulilor din Secțiunea a II-a din

Capitolul XXXVIII Codul de procedură civilă, instanța de recurs nu verifică modul

de apreciere a probelor de către instanța de fond și de apel. Forța atribuită unei

probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficiența probelor și concluziile făcute în

urma probațiunii sunt în afara controlului instanței de recurs.

4

Prin prisma art. 432 alin. (4) din Codul de procedură civilă, instanța de recurs

poate interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural, și anume, dacă se

invocă că instanța judecătorească a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând

regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 Codul de procedură civilă, sau

în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților

fundamentale ale omului.

Din recursul declarat nu rezultă că instanța a apreciat arbitrar probele.

În acest sens CtEDO în jurisprudența sa constantă statuează că, dreptul de

acces la instanța de judecată nu este absolut. Există limitări implicit admise [cauza

Golder împotriva Regatului Unit, pct. 38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct.

230]. Acesta este în special cazul condițiilor de admisibilitate a unui recurs,

întrucât prin însăși natura sa necesită o reglementare din partea statului, care se

bucură în această privință de o anumită marjă de apreciere (Luordo împotriva

Italiei, pct. 85). Condițiile de admisibilitate ale unui recurs pot fi mai stricte decât

pentru un apel (Levages Prestations Services împotriva Franței, pct. 45).

Curtea a mai reiterat că, modul de aplicare a articolului 6 CEDO procedurilor

în fața instanțelor ierarhic superioare depinde de caracteristicile speciale ale

procedurilor respective; trebuie ținut cont de totalitatea procedurilor în sistemul de

drept național și de rolul instanțelor ierarhic superioare în acest sistem. (a se vedea

Botten împotriva Norvegiei, hotărâre din 19 februarie 1996, Reports 1996-I, p.

141, § 39).

La fel, conform jurisprudenței Curții, procedurile cu privire la admisibilitatea

căii de atac și procedurile care implică doar chestiuni de drept, și nu chestiuni de

fapt, pot fi conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (Helmers împotriva Suediei 9

octombrie 1991, § 31, Seria A, nr. 212-A).

În conformitate cu art. 440 alin. (1) din Codul de procedură civilă, în cazul în

care se constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din

3 judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra

inadmisibilității recursului.

Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 și nu conține nici o referire

cu privire la fondul recursului.

Având în vedere cele expuse, Colegiul consideră că recursul declarat de

Constantin Sîrbu nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și

(4) din Codul de procedură civilă și, drept urmare, este inadmisibil.

În conformitate cu art. 270, art. 433 lit. a) și art. 440 alin. (1) din Codul de

procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e:

Se declară inadmisibil recursul înaintat de Constantin Sîrbu.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele ședinței, judecătorul Dumitru Mardari

judecătorii Mariana Pitic

Iurie Bejenaru

5