2ra-2346/18 — recunoasterea certificatului de mostenitor partial nul

Dosarul nr. 2ra-2346/18

Prima instanță: Judecătoria Orhei, sediul Central (jud. E. Buzu)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud. Iu. Cimpoi, I. Secrieru, A. Danilov)

ÎNCHEIERE

21 noiembrie 2018 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele completului, judecătorul Oleg Sternioală

Judecătorii Ala Cobăneanu

Iurie Bejenaru

examinând admisibilitatea recursului declarat de Fiodor Lozan,

în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de Fiodor Lozan

împotriva lui Lilian Lozan, intervenient accesoriu notarul Valentina Levința cu

privire la recunoașterea nulității parțiale a certificatului de moștenitor testamentar,

recunoașterea dreptului de moștenire la rezerva succesorală și repunerea în termen,

împotriva deciziei din 19 iunie 2018 a Curții de Apel Chișinău,

c o n s t a t ă:

La 07 octombrie 2016, Fiodor Lozan, reprezentat de avocatul Ion Leca, a depus

cerere de chemare în judecată împotriva lui Lilian Lozan, intervenient accesoriu

notarul Valentina Levința solicitând anularea parțială a certificatului de moștenitor

testamentar nr. 1672 din 10 martie 2015, autentificat de notarul public Valentina

Levința, conform căruia Lilian Lozan este moștenitorul averii succesorale a Mariei

Lozan, care constă din: casa de locuit din xxxxx, cu suprafața de 78, 20 mp, cu număr

cadastral xxxxx, construcție accesorie cu suprafața de 57,70 mp, cu număr cadastral

xxxxx, construcție accesorie cu suprafața de 8,80 mp, cu număr cadastral xxxxx,

construcție accesorie cu suprafața de 45,50 mp, cu număr cadastral xxxxx și terenul

pentru construcții cu suprafața de 0,2006 ha cu număr cadastral xxxx; recunoașterea

dreptului de moștenire (rezerva succesorală) la 1/8 cotă-parte din masa succesorală

care constă din: casa de locuit din xxxx, cu suprafața de 78, 20 mp, cu număr

cadastral xxxxx, construcție accesorie cu suprafața de 57,70 mp, cu număr cadastral

xxxxx, construcție accesorie cu suprafața de 8,80 mp, cu număr cadastral xxxxx,

construcție accesorie cu suprafața de 45,50 mp, cu număr cadastral xxxx și terenul

pentru construcții cu suprafața de 0,2006 ha cu număr cadastral xxxxx, rămasă după

Maria Lozan, în sumă de 3647 de lei.

În motivarea acțiunii, reclamantul a invocat că s-a născut la 08 august 1948 în

xxxxx. Mama sa Maria Lozan s-a născut la xxxxx și a decedat la xxxxx. După

decesului mamei, Maria Lozan, au rămas patru moștenitori legali de clasa I: Fiodor

Lozan, Efimia Lozan, Ion Lozan, Axenia Lozan (Dumbrăvean). Pe parcursul vieții,

mama sa a întocmit mai multe testamente. Prin testamentul nr. 11 din 26 martie

1990, autentificat de secretara Primăriei xxxxx, toată averea a fost testată fiicei

1

Efimia Lozan. Ulterior, prin testamentul din 11 decembrie 1992, autentificat de

secretarul Primăriei xxxxx, toată averea a fost testată nepoatei Ada Dumbrăvean.

Prin testamentul nr. 38 din 26 octombrie 1993, autentificat de secretara Primăriei

xxxx, toată averea a fost testată nepotului Lilian Lozan.

Reclamantul a menționat că se află în litigiu cu Lilian Lozan referitor la

anularea testamentului nr. 38 din 26 octombrie 1993. La 10 martie 2015, notarul

public Valentina Levința a eliberat pe numele lui Lilian Lozan certificatul de

moștenitor testamentar nr. 1672 a averii Mariei Lozan, care constă din: casa de locuit

situată în xxxxx, cu suprafața de 78, 20 mp, cu număr cadastral xxxxx, construcție

accesorie cu suprafața de 57,70 mp, cu număr cadastral xxxx, construcție accesorie

cu suprafața de 8,80 mp, cu număr cadastral xxxx, construcție accesorie cu suprafața

de 45,50 mp, cu număr cadastral xxxxx și terenul pentru construcții cu suprafața de

0,2006 ha cu număr cadastral xxxxxx.

Reclamantul a indicat că certificatul de moștenitor testamentar nr. 1672 din 10

martie 2015 pe numele lui Lilian Lozan urmează a fi anulat parțial, deoarece prin

prisma prevederilor art. 1505 din Codul civil, el-reclamantul are calitatea de

moștenitor de clasa I și la data deschiderii succesiunii era inapt de muncă, era invalid

de gradul II și în atare circumstanțe are dreptul la rezerva succesorală. De altfel,

conform art. 64 alin. (5) din Legea cu privire la notariat, până la eliberarea

certificatului de moștenitor legal sau testamentar, notarul stabilește cercul de

persoane care au dreptul la succesiune și la rezerva succesorală, prevenind

moștenitorul despre răspunderea ce îi revine pentru tăinuirea faptului existenței altor

moștenitori. În opinia sa, Lilian Lozan a tăinuit față de notar că el este invalid de

gradul II și are dreptul la rezerva succesorală. Astfel, la momentul deschiderii

succesiunii erau patru moștenitori legali, care ar fi obținut a câte ¼ cotă-parte din

masa succesorală. Cota sa din rezerva succesorală, constituie 1/8 cotă-parte din toată

averea succesorală.

La 04 august 2017, Fiodor Lozan, reprezentat de avocatul Ion Leca, a depus

cerere suplimentară în temeiul art.60 Cod de procedură civilă, solicitând repunerea

în termenul de prescripție de adresare în instanța de judecată ca fiind omis din motive

întemeiate, invocând că nu a cunoscut până la adresarea în instanța de judecată

despre existența hotărârii judecătorești din 15 decembrie 2014 de prelungire a

termenului de acceptare a succesiunii, în baza căreia a fost eliberat certificatul de

moștenitor testamentar pe numele lui Lilian Lozan.

Prin încheierea din 10 octombrie 2016 a Judecătoriei Orhei s-a admis cerința

lui Fiodor Lozan cu privire la asigurarea acțiunii; s-a aplicat sechestru asupra

imobilului, casa de locuit, construcții accesorii și terenul pentru construcții cu

numărul cadastral xxxxxx, situate în xxxxxx, înregistrat în Registrul bunurilor

imobile după Lilian Lozan; s-a interzis lui Lilian Lozan de a înstrăina, ipoteca sau

greva în alt mod imobilul ce constă din: casa de locuit, construcții accesorii și terenul

pentru construcții cu numărul cadastral xxxxx, situat în xxxxx, înregistrat în

Registrul bunurilor imobile după Lilian Lozan; s-a interzis Oficiului Cadastral

Teritorial Orhei de a înregistra contracte de înstrăinare sau ipotecă asupra imobilului

care constă din: casa de locuit, construcții accesorii și terenul pentru construcții cu

numărul cadastral xxxxx, situat în xxxxx, înregistrat în Registrul bunurilor imobile

după Lilian Lozan, până la devenirea irevocabilă a hotărârii judecătorești.

2

Prin hotărârea din 04 octombrie 2017 a Judecătoriei Orhei s-a respins ca

neîntemeiată cererea de chemare în judecată depusă de Fiodor Lozan împotriva lui

Lilian Lozan, intervenient accesoriu notarul Valentina Levința cu privire la

recunoașterea certificatului de moștenitor testamentar parțial nul, recunoașterea

dreptului de moștenire la rezerva succesorală și repunerea în termen; totodată, s-a

dispus menținerea măsurii de asigurare a acțiunii aplicată prin încheierea din 10

octombrie 2016 a Judecătoriei Orhei, pe bunurile imobile - casa de locuit, construcții

accesorii și terenul pentru construcții cu numărul cadastral xxxxxx, situate în

xxxxxx, înregistrat după Lilian Lozan, până la intrarea în vigoare a hotărârii.

Prin decizia din 19 iunie 2018 a Curții de Apel Chișinău s-a admis apelul

declarat de Fiodor Lozan și s-a casat hotărârea din 04 octombrie 2017 a Judecătoriei

Orhei, în cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Fiodor Lozan

împotriva lui Lilian Lozan, intervenient accesoriu notarul Valentina Levința cu

privire la recunoașterea certificatului de moștenitor testamentar parțial nul,

recunoașterea dreptului de moștenire la rezerva succesorală și repunerea în termen

și s-a emis o hotărâre nouă prin care s-a respins ca fiind neîntemeiată cererea lui

Fiodor Lozan cu privire la repunerea în termen a cererii de chemare în judecată; s-a

respins ca fiind depusă tardiv cererea de chemare în judecată depusă de Fiodor Lozan

împotriva lui Lilian Lozan, intervenient accesoriu notarul Valentina Levința cu

privire la recunoașterea certificatului de moștenitor testamentar parțial nul,

recunoașterea dreptului de moștenire la rezerva succesorală.

Pentru a decide astfel, instanța de apel a reținut că Fiodor Lozan nu a contestat

în termenul stabilit declarația de acceptare a succesiunii depuse de către Lilian

Lozan. Astfel, certificatul de moștenitor testamentar nr. 1672 din 10 martie 2015 a

fost eliberat de notarul public Valentina Levința în baza testamentului nr. 38 din 26

octombrie 1993 și a declarației de acceptare a succesiunii depuse de către Lilian

Lozan. Pentru a fi valabilă acceptarea cotei din rezerva succesorală, termenul de

acceptare a succesiunii urma a fi efectuat în termenul legal de 6 luni din momentul

decesului testatorului și prelungit de către instanța de judecată cu încă două luni

pentru exercitarea dreptului de opțiune succesorală prin hotărârea irevocabilă din 15

octombrie 2014 a Judecătoriei Orhei. Acest termen este unul de decădere și nu poate

fi suspendat, întrerupt sau restabilit. În acest context, instanța de apel a relevat că

Fiodor Lozan a cunoscut despre declarația de acceptare a moștenirii testamentare

depuse de către Lilian Lozan la notarul public, dar nu a contestat-o în termen de trei

luni, din ziua când persoana interesată a aflat despre faptul că pentru aceasta există

motiv întemeiat, conform art.1538 Cod civil.

În consecință, instanța de apel a conchis că instanța de fond eronat a

concluzionat asupra netemeiniciei tuturor cerințelor invocate de reclamant în cererea

de chemare în judecată. Or, respingerea cererii de repunere în termen de adresare în

instanța cu cererea dată, condiționează subsecvent respingerea celorlalte cerințe ca

fiind depuse tardiv. Având în vedere faptul că concluziile primei instanțe expuse în

hotărâre sunt în contradicție cu circumstanțele cauzei, instanța de apel a admis apelul

declarat de Fiodor Lozan și a casat hotărârea din 04 octombrie 2017 a Judecătoriei

Orhei și a emis o hotărâre nouă hotărâre prin a respins cererea lui Fiodor Lozan cu

privire la repunerea în termen a cererii de chemare în judecată ca fiind neîntemeiată,

iar cererea de chemare în judecată depusă de Fiodor Lozan împotriva lui Lilian

Lozan, intervenient accesoriu notarul Valentina Levința cu privire la recunoașterea

3

nulității parțiale a certificatului de moștenitor testamentar, recunoașterea dreptului

de moștenire la rezerva succesorală, a respins-o ca fiind tardivă.

La 12 septembrie 2018, Fiodor Lozan a declarat recurs împotriva deciziei din

19 iunie 2018 a Curții de Apel Chișinău, solicitând casarea acesteia și a hotărârii

primei instanțe și emiterea unei hotărâri noi de admitere a cererii de repunere în

termen a acțiunii și admiterea integrală a cererii de chemare în judecată.

În motivarea recursului s-a invocat că instanța nu a aplicat corect legislația și

nu a interpretat corect normele de drept privind curgerea termenului de prescripție.

În conformitate cu prevederile art. 434 alin.(1) Cod de procedură civilă,

recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei

integrale, dacă legea nu prevede altfel.

Decizia instanței de apel a fost adoptată la 19 iunie 2018, iar Fiodor Lozan a

declarat recurs la 12 septembrie 2018.

Materialele cauzei atestă expedierea deciziei contestate participanților la proces

la 11 iulie 2018, conform scrisorii de însoțire (f.d. 153), iar conform copiei plicului,

a fost recepționată de recurent la 12 iulie 2018 (f.d.158). Astfel, recursul declarat la

12 septembrie 2018, este în termen.

Examinând temeiurile recursului declarat de Fiodor Lozan, completul

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție consideră recursul drept inadmisibil din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) Cod de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a

normelor de drept procedural.

Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau

aplicate eronat, iar alin. (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate

la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care

acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a cauzei sau în cazul în care

instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească

a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și

libertăților fundamentale ale omului.

În temeiul prevederilor art. 433 lit. a) Cod de procedură civilă, cererea de recurs

se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile

prevăzute la art.432 alin.(2), (3) și (4).

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de Fiodor Lozan, nu se încadrează

în temeiurile prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

Astfel, argumentele invocate în recursul declarat se referă la dezacordul

recurentului cu soluția pronunțată de către instanța de apel, însă nu relevă încălcarea

esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material, respectiv nu constituie

temei de casare a deciziei recurate.

Totodată, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție reține că recursul exercitat conform secțiunii II-a are

caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și procedural,

verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia ei în fapt.

4

În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează că procedura admisibilității

constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele

prevăzute în art. 432. alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

În această ordine de idei, completul Colegiului precizează că, în contextul

normelor procedurale din Secțiunea a II-a, Capitolul XXXVIII Cod de procedură

civilă, instanța de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanțele

de fond și de apel. Forța atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe,

suficiența probelor și concluziile făcute în urma probațiunii sunt în afara controlului

instanței de recurs.

Prin prisma art. 432 alin.(4) Cod de procedură civilă, instanța de recurs poate

interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se invocă

faptul că instanța de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod

flagrant regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 Cod de procedură civilă,

însă din recursul declarat nu rezultă argumentul privind încălcarea flagrantă a

regulilor de apreciere a probelor.

În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a relevat în jurisprudența

sa constantă, rezultând din prevederile art. 6 § 1 al Convenției Europene pentru

Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, că nu se impune

motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanță de recurs, întemeindu-se pe

dispoziții legale specifice, respinge recursul declarat împotriva sentinței pronunțate

de o instanță inferioară, ca fiind lipsit de șanse de succes (cauza Rebai și alții contra

Franței, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25 februarie 1995,

nr.26561/1995).

În circumstanțele menționate, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a

considera inadmisibil recursul declarat de Fiodor Lozan.

În conformitate cu art. 433 lit. a), 440 alin. (1) Cod de procedură civilă,

completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție

d i s p u n e:

Se consideră inadmisibil recursul declarat de Fiodor Lozan împotriva deciziei

din 19 iunie 2018 a Curții de Apel Chișinău.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Oleg Sternioală

Judecătorii Ala Cobăneanu

Iurie Bejenaru

5