2ra-1613/18 — rezilierea contractului

2ra-1613/18 — rezilierea contractului (Curtea Supremă de Justiție, 2018)

Dosarul nr. 2ra-1613/18

prima instanță: Judecătoria Cahul, sediul central (I. Gorlenco)

instanța de apel: Curtea de Apel Cahul (E. Dvurecenschii, N. Veleva, V. Movilă,)

DECIZIE

14 noiembrie 2018 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

lărgit al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele ședinței, judecătorul Oleg Sternioală

judecătorii Ala Cobăneanu

Nicolae Craiu

Mariana Pitic

Iurie Bejenaru

examinând recursul declarat de Agenția „Moldsilva”,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Agenția

„Moldsilva” împotriva Societății cu răspundere limitată „Vas International Plus” cu

privire la rezilierea contractului de arendă a fondului forestier și constatarea nulității

acordului adițional, repararea prejudiciului material, evacuarea obiectelor construite

pe terenul fondului forestier și restabilirea fondului forestier ocupat de construcții,

împotriva deciziei din 16 februarie 2018 a Curții de Apel Cahul, prin care a

fost respins apelul declarat de Agenția „Moldsilva” și a fost menținută hotărârea din

11 aprilie 2017 a Judecătoriei Cahul, sediul central,

c o n s t a t ă:

La data de 09 septembrie 2016 Agenția „Moldsilva” a depus cerere de

chemare în judecată împotriva SRL „Vas International Plus” prin care a solicitat

rezilierea contractului de arendă a fondului forestier nr. 290 din 05 noiembrie 2010,

repararea prejudiciului material în sumă de 540 000 de lei, cauzat fondului forestier

în procesul de amenajare a sectorului din fondul forestier arendat, evacuarea

obiectelor construite pe terenul fondului forestier și restabilirea fondului forestier

ocupat de construcții.

La data de 30 ianuarie 2017 Agenția „Moldsilva” a depus cererile de

concretizare a acțiunii și de majorare a cuantumului pretențiilor, prin care a solicitat:

obligarea SRL „Vas International Plus” să demoleze/demonteze și să evacueze din

cont propriu obiectele construite pe terenul fondului forestier atribuit în folosință în

scopuri de recreere, restabilirea fondului forestier atribuit în folosință în scopuri de

recreere, constatarea nulității acordului adițional nr.1/290-10 din 29 iulie 2015 la

contractul de arendă nr.290 din 05 noiembrie 2010.

În motivarea acțiunii reclamantul a indicat că prin contractul nr.290 din 05

noiembrie 2010 de arendă a terenului din fondul forestier în scop de recreere,

încheiat cu SRL „Vas International Plus”, ultimului i s-a transmis în arendă terenul

forestier cu suprafața de 18,5 ha în parcela 42, subparcela M, Ocolul silvic Slobozia

al ÎS „Întreprinderea pentru silvicultură Silva-Sud Cahul”.

La data de 20 noiembrie 2015 reprezentanții ÎS „Întreprinderea pentru

silvicultură Silva-Sud Cahul” au efectuat controlul îndeplinirii de către pârât a

condițiilor contractului de arendă și prin procesul-verbal nr.50 din 20.11.2015 cu

privire la contravenția silvică, au stabilit folosirea neautorizată a terenurilor din

fondul forestier de către SRL „Vas International Plus” prin construirea cântarului,

debarcaderului, parcării pavată cu piatră pentru camioane și alte obiecte pe o

suprafață totală de 1,0 ha, fiind cauzat fondului forestier prejudiciu în mărime de

540 000 de lei.

La data de 16 martie 2016 Agenția „Moldsilva” prin scrisoare a solicitat de la

pârât achitarea până la data de 25 martie 2016 a prejudiciului în mărime de 540 000

de lei, cauzat fondului forestier în procesul de amenajare a sectorului din fondul

forestier arendat și a informat despre intenția de a rezilia contractul de arendă nr.209

din 05 noiembrie 2010 prin intermediul instanței de judecată.

Conform pct. 22 din contract, pârâtul urma să răspundă la înștiințare în

termen de 10 zile, însă nu a întreprins acțiuni de soluționare pe cale extrajudiciară a

litigiului.

Pct.33 al Regulamentului privind arenda fondului forestier în scopuri de

gospodărie cinegetică și/sau de recreere, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr.187

din 20 februarie 2008, prevede că obiectele construite de arendaș pe terenurile din

fondul forestier atribuite în folosință în scopuri de recreere, la expirarea termenului

de arendă, respectiv, încetarea relațiilor contractuale, sunt demontate și supuse

evacuării din contul arendașului.

La data de 29 iulie 2015 între Agenția „Moldsilva” și SRL „Vas International

Plus” a fost încheiat acordul adițional nr.1/290-10 la contractul de arendă nr.290 din

05 noiembrie 2010, prin care a fost modificat obiectul contractului de arendă și

anume scopul arendei a fost completat: „în scop de recreere și acordarea serviciilor

de depozitare, prelucrare, încărcare-descărcare pentru diverse produse forestiere,

agricole și altele, precum și amenajarea unui debarcader și a unei platforme”.

Pct.45 al Regulamentului privind arenda fondului forestier în scopuri de

gospodărie cinegetică și/sau de recreere, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr.187

din 20.02.2008, prevede că arendașul are dreptul să construiască, în modul stabilit și

în conformitate cu legislația în vigoare, cu aprobarea arendatorului și în baza unui

aviz pozitiv eliberat de organul central de mediu al administrației publice, obiecte

de importanță socială și de gospodărire (chioșcuri, pavilioane, terenuri sportive și

pentru odihnă, rețele amenajate de drumuri și poteci, forme mici arhitecturale etc.),

încăperi legate de folosirea terenului forestier, să instaleze garduri și alte construcții

pentru limitarea accesului, precum și pentru asigurarea securității vizitatorilor în

terenurile arendate.

În opinia reclamantului, modificarea obiectului contractului de arendă prin

completarea acestuia și stabilirea obiectului contractului „acordarea serviciilor de

2

depozitare, prelucrare, încărcare-descărcare pentru diverse produse forestiere,

agricole și altele, precum și amenajarea unui debarcader și a unei platforme”

contravine normelor imperative ale Regulamentului menționat. Aceleași norme

imperative au fost stipulate și în contractul de arendă nr.290 din 05.11.2010.

Prin încheierile din 11 noiembrie 2016 și 20 ianuarie 2017 ale Judecătoriei

Cahul, sediul central au fost atrași în proces în calitate de intervenienți accesorii

Inspectoratul Ecologic de Stat și ÎS „Întreprinderea pentru silvicultură Silva-Sud

Cahul”.

Prin hotărârea din 11 aprilie 2017 a Judecătoriei Cahul, sediul central, a fost

respinsă acțiunea privind rezilierea contractului de arendă a fondului forestier în

scop de recreere, repararea prejudiciului cauzat fondului forestier, obligarea

pârâtului să evacueze din cont propriu obiectele construite pe terenul forestier

ocupat de construcții.

Prin hotărârea suplimentară din 25 mai 2017 a Judecătoriei Cahul, sediul

central, a fost respinsă pretenția cu privire la constatarea nulității acordului

adițional la contractul de arendă.

La 26 aprilie 2017 Agenția „Moldsilva” a declarat apel împotriva hotărârii

din 11 aprilie 2017 a Judecătoriei Cahul, sediul central, prin care a solicitat casarea

integrală a acesteia și emiterea unei noi hotărâri de admitere a acțiunii.

Prin decizia din 16 februarie 2018 a Curții de Apel Cahul a fost respins apelul

declarat de Agenția „Moldsilva” și a fost menținută hotărârea din 11 aprilie 2017 a

Judecătoriei Cahul, sediul central.

La 10 mai 2018 Agenția „Moldsilva” a declarat recurs împotriva deciziei

instanței de apel, solicitând casarea acesteia și a hotărârilor primei instanțe și

emiterea unei noi hotărâri de admitere a acțiunii.

În motivarea recursului a invocat că nu au fost constatate și elucidate pe

deplin circumstanțele pricinii, concluziile instanțelor fiind în contradicție cu

circumstanțele pricinii.

A menționat că nu sunt de acord cu constatarea instanței de apel precum că

nu există temei legal de a obliga SRL „Vas Internațional Plus” să restituie

prejudiciul material, deoarece lipsește una din condițiile pentru angajarea

răspunderii civile, existența fapte ilicite, așa cum procesul contravențional intentat

în privința SRL „Vas Internațional Plus” a fost încetat din motivul lipsei faptului

contravenției prevăzute la art. 134 Codul contravențional.

Referitor la constatarea instanței precum că procesul verbal nr. 50 din 20

noiembrie 2015 a fost anulat conform hotărârii Inspecției Ecologice Cahul din 21

martie 2016 din motivul lipsei contravenției, recurentul a comunicat următoarele.

Prin emiterea hotărârii Inspecției Ecologice Cahul din 21 martie 2016 a fost

dispusă încetarea procesului contravențional din motivul lipsei faptei

contravenționale, respectiv intimatul nu a fost atras la răspundere contravențională.

A accentuat recurentul că faptul încetării procesului contravențional în modul

expus mai sus, nu presupune declararea nulă a procesului -verbal de constatare a

contravenției nr. 50 din 20 noiembrie 2015. Astfel spus, procesul verbal prin care s-

a constatat cauzarea prejudiciului fondului forestier în sumă de 540000 de lei nu a

fost declarat nul. Chiar dacă Inspecția Ecologică Cahul a considerat că acțiunea prin

3

care SRL „Vas Internațional Plus” a cauzat prejudiciul de 540000 de lei nu

constituie o faptă contravențională, această constatare nu presupune și faptul că

Inspecția Ecologică Cahul s-a expus și asupra inexistenței prejudiciului în sumă de

540000 de lei declarând nul procesul -verbal de constare a acestuia.

A mai menționat faptul că acordarea serviciilor de depozitare, prelucrare,

încărcare-descărcare pentru diverse produse forestiere, agricole și altele, precum și

amenajarea unui debarcader și a unei platforme, nu au nimic în comun cu procesul

de gestionare a fondului forestier și cu arendarea fondului forestier în scopul

amenajării zonelor de recreere.

Însă, făcând abstracție de cele menționate, instanța de apel a constatat că în

acțiunile SRL „Vas Internațional Plus” lipsesc activități care ar fi în contradicție cu

prevederile contractului de arendă nr. 290 din 05 noiembrie 2010 și a legislației

aferente.

A considerat recurentul că instanța de apel a interpretat eronat prevederile art.

18, 28, 30 din Codul silvic și prevederile Regulamentului privind arenda fondului

forestier în scopuri de gospodărire cinegetică și/sau recreere aprobat prin Hotărârea

Guvernului nr. 187 din 20 februarie 2008. Mai mult, prevederile art. 18, 28, 30 din

Codul silvic nu urmau a fi aplicate în cazul din speță.

Aferent cerinței de a constata nul acordul adițional nr. 1-290-10 din 29 iulie

2015 la contractul de arendă nr. 290 din 05 noiembrie 2010, din motiv că

modificarea obiectului contractului de arendă prin completarea acestuia cu

acordarea serviciilor de depozitare, prelucrare, încărcare-descărcare și a unei

platforme contravine prevederilor pct. 1, 2, 45 ale Regulamentului privind atribuirea

în folosință a terenurilor din fondul forestier în scopuri de gospodărire cinegetică și

/sau de recreere, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 187 din 20 februarie 2008,

care sunt norme imperative, instanțele de judecată inferioare greșit au respins acest

argument făcând trimitere la decizia Curții de Apel Cahul din 12 iulie 2016, care

menționează că lucrările și instalarea obiectelor pe sectorul arendat au fost efectuate

în strictă conformitate cu actele care admit efectuarea acestor lucrări și care au fost

autorizate în modul prevăzut de lege.

Prin acordul adițional menționat a fost modificat doar obiectul contractului de

arendă nr. 290 din 05 noiembrie 2010, mai exact scopul arendei a fost completat „în

scop de recreere și acordarea serviciilor de depozitare, prelucrare, încărcare-

descărcare pentru diverse produse forestiere, agricole și altele precum și amenajarea

unui debarcader și a unei platforme, drepturile și obligațiile părților au rămas

aceleași.

A mai indicat că nu este de acord cu constatarea primei instanțe precum că la

actele cauzei a fost anexat proiectul de execuție „Instalarea temporară a

echipamentului de încărcare -descărcare a materialelor forestiere și agricole”,

efectuat în baza expertizei Ecologice de Stat și coordonat cu Primăria s.

Giurgiulești, r-nul Cahul și Centrul de Medicină Preventivă, deoarece aceasta nu

prezumă faptul că conform pct. 1, 2, 45 din Regulamentul menționat, SRL „Vas

Internațional Plus” avea dreptul să instaleze echipamentul în cauză pe sectorul

arendat.

4

În circumstanțele enunțate, recurentul a constatat că circumstanțele

importante pentru soluționarea cauzei nu au fost constatate și elucidate pe deplin și

concluziile primei instanțe, expuse în hotărâre sunt în contradicție cu circumstanțele

pricinii.

A susținut recurentul că prima instanță prin hotărârea și hotărârea

suplimentară pronunțate în speță a respins integral acțiunea. Faptul că Judecătoria

Cahul a omis obligația de a-și motiva respingerea cerinței de constatare nulă a

acordului adițional nr. 1-290-10 din 29 iulie 2015 la contractul de arendă nu poate

avea ca consecință refuzul instanței de nivel superior de a se expune asupra

legalității acestei hotărâri odată ce aceasta este consecventă hotărârii de bază și

ulterior motivată printr-o hotărâre suplimentară.

La data de 20 august 2018, SRL „Vas Internațional Plus”, reprezentat de

avocatul Serghei Costin, a depus referință prin care a solicitat declararea recursului

ca fiind inadmisibil.

În conformitate cu art. 434 Cod de procedură civilă, recursul se declară în

termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă legea

nu prevede altfel. Termenul de 2 luni este termen de decădere și nu poate fi

restabilit.

Colegiul denotă că Curtea de Apel Cahul la data de 23 aprilie 2018 a expediat

în adresa recurentului copia deciziei motivate. Prin urmare, recursul declarat la data

de 10 mai 2018 se prezumă a fi depus în termen.

În conformitate cu art. 441 Cod de procedură civilă, în cazul în care recursul

este considerat admisibil, un complet din 5 judecători examinează fondul recursului.

Prin încheierea Curții Supreme de Justiție din 24 octombrie 2018 completul

din 3 judecători a considerat recursul admisibil și a decis examinarea acestuia în

fond de un complet din 5 judecători.

În conformitate cu art. 442 alin. (1) Cod de procedură civilă, judecând

recursul declarat împotriva deciziei date în apel, instanța verifică, în limitele

invocate în recurs și în baza referinței depuse de către intimat, legalitatea hotărîrii

atacate, fără a administra noi dovezi.

În conformitate cu art. 444 Cod de procedură civilă, recursul se examinează

fără înștiințarea participanților la proces.

Verificând legalitatea actului de dispoziție contestat, prin prisma

argumentelor invocate și a materialelor din dosar, coroborat cu normele de drept

material și procedural aplicabile la soluționarea speței date, Colegiul civil,

comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție va

admite recursul declarat de Agenția „Moldsilva” și va casa decizia instanței de apel,

cu trimiterea cauzei spre rejudecare în instanța de apel, din următoarele

considerente.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. c) Cod de procedură civilă, instanța,

după ce judecă recursul, este în drept să admită recursul, să caseze integral decizia

instanței de apel și să trimită cauza spre rejudecare în instanța de apel o singură dată

dacă eroarea judiciară nu poate fi corectată de către instanța de recurs.

5

În conformitate cu art. 432 alin. (4) Cod de procedură civilă, săvârșirea altor

încălcări decât cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului

doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea

greșită a pricinii sau în cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea

probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile

comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

În conformitate cu art. 118 alin. (3) Codul de procedură civilă, circumstanțele

care au importanță pentru soluționarea justă a pricinii sunt determinate definitiv de

instanța judecătorească pornind de la pretențiile și obiecțiile părților și ale altor

participanți la proces, precum și de la normele de drept material și procedural ce

urmează a fi aplicate.

În conformitate cu art. 240 alin. (1), (3) Codul de procedură civilă, la

deliberarea hotărârii, instanța judecătorească apreciază probele, determină

circumstanțele care au importanță pentru soluționarea pricinilor, care au fost sau nu

stabilite, caracterul raportului juridic dintre părți, legea aplicabilă soluționării

pricinii și admisibilitatea acțiunii. Instanța judecătorească adoptă hotărârea în

limitele pretențiilor înaintate de reclamant.

În conformitate cu art. 373 alin. (1),(2) Codul de procedură civilă, instanța de

apel verifică, în limitele cererii de apel, ale referințelor și obiecțiilor înaintate,

legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în ceea ce privește constatarea

circumstanțelor de fapt și aplicarea legii în primă instanță. În limitele apelului,

instanța de apel verifică circumstanțele și raporturile juridice stabilite în hotărârea

primei instanțe, precum și cele care nu au fost stabilite, dar care au importanță

pentru soluționarea pricinii, apreciază probele din dosar și cele prezentate

suplimentar în instanță de apel de către participanții la proces.

În cadrul examinării cauzei s-a stabilit că Agenția „Moldsilva” a depus cerere

de chemare în judecată (ulterior concretizată) împotriva SRL „Vas International

Plus” prin care a solicitat rezilierea contractului de arendă a fondului forestier nr.

290 din 05 noiembrie 2010, repararea prejudiciului material în sumă de 540 000 de

lei, cauzat fondului forestier în procesul de amenajare a sectorului din fondul

forestier arendat, obligarea ultimului să demoleze/demonteze și să evacueze din

cont propriu obiectele construite pe terenul fondului forestier atribuit în folosință în

scopuri de recreere, restabilirea fondului forestier atribuit în folosință în scopuri de

recreere, constatarea nulității acordului adițional nr.1/290-10 din 29 iulie 2015 la

contractul de arendă nr.290 din 05 noiembrie 2010.

Judecând cauza în fond, prima instanță prin hotărârea din 11 aprilie 2017 a

ajuns la concluzia respingerii acțiuni motivând că la 20 noiembrie 2015 ÎS

„Întreprinderea pentru Silvicultură Silva-Sud Cahul” a întocmit procesul-verbal cu

privire la contravenție în privința SRL „Vas Internațional Plus” în temeiul art. 134

Cod contravențional, prin care a constatat încălcarea art. 34 lit. i) Codul silvic,

privind folosirea neautorizată a terenurilor din fondul forestier prin construirea

cântarului, debarcaderului, parcarea de autocamioane cu piatră și alte obiecte pe o

suprafață totală de 1 ha, fiind calculat prejudiciul cauzat fondului forestier în

mărime de 540000 de lei.

6

La fel, a constatat prima instanță că la 21 martie 2016 Agenția Ecologică

Cahul din cadrul Inspectoratului Ecologic de Stat, în temeiul art. 405 Codul

contravențional, în urma examinării procesului-verbal cu privire la contravenție nr.

50 din 20 noiembrie 2015, a emis hotărârea privind încetarea procesului

contravențional din motivul lipsei faptului contravenției prevăzute la art. 134 Cod

contravențional. Prin decizia din 12 iulie 2016 Curtea de Apel Cahul a constatat în

acțiunile ” Vas Internațional Plus” lipsa elementelor contravenției prevăzute la art.

134 Cod contravențional, dat fiind că lucrările de construcție au fost executate de

către SRL „Vas Internațional Plus” în baza avizului expertizei ecologice de stat nr.

05-5-5-5060/1254 și autorizației nr. 4 din 07 august 2015, eliberată de Primăria

Giurgiulești. Decizia Curții de Apel Cahul din 12 iulie 2016 este irevocabilă și are

puterea lucrului judecat.

Prin hotărârea suplimentară din 22 mai 2017, prima instanță a respins ca

fiind neîntemeiată și pretenția cu privire la constatarea nulității acordului adițional

nr. 1/290-10 la contractul de arendă din 29 iulie 2015, concluzionând că reclamantul

nu a prezentat probe în sensul că modificarea obiectului contractului de arendă prin

completarea menționată supra contravine prevederilor Regulamentului privind

atribuirea în folosință a terenului din fondul forestier în scopuri de gospodărire,

cinegetică și/sau recreere, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 187 din 20

februarie 2008.

Referitor la obligarea SRL „Vas International Plus” să evacueze din cont

propriu obiectele construite pe terenul fondului forestier atribuit și restabilirea

fondului forestier ocupat de construcții, instanța de fond a specificat că această

pretenție urmează a fi respinsă, deoarece este o pretenție subsecventă celei

principale.

Instanța de apel fiind investită cu judecarea cauzei în ordine de apel a ajuns la

concluzia temeiniciei soluției primei instanțe, menținând-o ca fiind întemeiată.

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții

Supreme de Justiție reține că instanțele ierarhic inferioare pripit au constatat

netemeinicia acțiunii înaintate de Agenția „Modsilva”, or, soluția instanțelor

ierarhic inferioare este rezultatul interpretării greșite a normelor de drept în raport

cu circumstanțele cauzei.

Materialele cauzei denotă faptul că la data de 05 noiembrie 2010 între Agenția

„Moldsilva”, în calitate de arendator și SRL „Vas International Plus”, în calitate de

arendaș a fost încheiat contractul de arendă a terenurilor din fondul forestier în scop

de recreere nr. 290, în temeiul căruia, pct. 1, 2 Titlul I, Agenția „Moldsilva” a

transmis în arendă terenul forestier cu suprafața de 18,5 ha în parcela 42 subparcela

M, ocolul silvic Slobozia, ÎS „Întreprinderea pentru silvicultură Silva-Sud Cahul”

pentru realizarea folosințelor silvice după cum urmează: în scop de recreere și alte

activități neinterzise de legislația în vigoare, pe un termen de 49 ani, de la 05

noiembrie 2010 pînă la data de 04 noiembrie 2059. Capitolul II pct. 4 in contractul

încheiat prevăd drepturile și obligațiunile arendașului și anume că arendașul are

dreptul în ordinea stabilită și în conformitate cu legislația în vigoare, cu aprobarea

arendatorului să construiască obiecte de importanță socială și de gospodărire

(chioșcuri, pavilioane, terenuri sportive și pentru odihnă, amenajarea rețelei de

7

drumuri și poteci, crearea formelor mici arhitecturale etc), încăperi legate de

folosirea terenului forestier, să instaleze garduri și alte construcții legate de

limitarea accesului, precum și pentru asigurarea securității vizitatorilor în terenurile

arendate (vol. I, f.d.6-10).

În baza Actului de predare-primire a terenurilor silvice atribuite în arendă în

scop de recreere din 15 februarie 2011, ÎS „Întreprinderea pentru silvicultură Silva-

Sud Cahul”, pe de o parte și SRL „Vas International Plus”, pe de altă parte, a fost

transmisă parcela 42 subparcela M, cu suprafața de 18,5 ha, din ocolul silvic

Slobozia (vol.I, f.d.13).

Ulterior, la data de 29 iulie 2015, între aceleași părți contractante Agenția

„Moldsilva” și SRL „Vas International Plus” a fost încheiat acordul adițional nr.

1/290-10 la contractul de arendă nr. 290 din 05 noiembrie 2010, prin care a fost

completat Capitolul I, Obiectul contractului de arendă și plata pentru arendă -

scopul arendei „în scop de recreere și acordarea serviciilor de depozitare, prelucrare,

încărcare-descărcare pentru diverse produse forestiere, agricole și altele, precum și

amenajarea unui debarcader și a unei platforme” (vol.I, f.d.34).

Pct. 30 din Regulamentul privind arenda fondului forestier în scopuri de

gospodărire cinegetică și/sau de recreere aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 187

din 20 februarie 2008 prevede că acțiunile de recreere pe terenurile fondului

forestier se permit pe sectoare special destinate amenajate cu parcări auto, terenuri

sportive, rute și poteci turistice, forme mici arhitecturale și alte obiecte (care nu sunt

capitale) construite de comun acord cu arendatorul, în modul stabilit de legislația în

vigoare. Se interzice edificarea obiectelor capitale pe terenurile fondului forestier.

Conform pct. 33 din Regulamentul privind arenda fondului forestier în scopuri

de gospodărire cinegetică și/sau de recreere, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr.

187 din 20 februarie 2008, obiectele construite de arendași pe terenurile din fondul

forestier atribuite în folosință în scopuri de recreere, la expirarea termenului de

arendă, respectiv încetarea relațiilor contractuale, sunt demontate și supuse

evacuării din contul arendașului.

Colegiul constată că, instanța de apel nu s-a expus la temeiul recurentului-

apelant precum că acordarea serviciilor de depozitare, prelucrare, încărcare-

descărcare pentru diverse produse forestiere, agricole și altele, precum și

amenajarea unui debarcader și a unei platforme, nu au nimic în comun cu procesul

de gestionare a fondului forestier și cu arenda fondului forestier în scopul

amenajării zonelor de recreere și că contravin Regulamentului privind atribuirea în

folosință a terenurilor din fondul forestier în scopuri de gospodărire cinegetică

și/sau recreere, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 187 din 20 februarie 2008.

Or, conform Regulamentului privind atribuirea în folosință a terenurilor din

fondul forestier în scopuri de gospodărire cinegetică și/sau recreere, aprobat prin

Hotărârea Guvernului nr. 187 din 20 februarie 2008, arenda terenurilor forestiere

este gestionarea, în baza contractului de arendă, a terenurilor forestiere aflate în

proprietate publică a statului în folosință pe o durată determinată, cu achitarea unei

plăți stabilite de către arendator, iar noțiunea de recreere este acțiunea de a se

odihni, a se însănătoși, prin poposire pe terenurile fondului forestier, sub

următoarele forme: curativ culturale, turism, camping, agrement, pescuit, sport, alte

8

forme de odihnă, care contribuie la restabilirea sănătății organismului uman și nu

contravin legislației.

În temeiul celor relatate, instanța de recurs consideră că, atât instanța de apel,

cât și prima instanță la judecarea litigiului din speță nu au ținut cont de semnificația

și scopul încheierii contractului de arendă a fondului forestier în scop de recreere nr.

290 încheiat între părți la data de 05 noiembrie 2010, concluzionând doar că

motivele invocate de Agenția „Moldsilva” nu cad sub incidența dispozițiilor de

reziliere a contractului de arendă.

Instanța de recurs constată că din cererea de chemare în judecată concretizată

rezultă că Agenția „Moldsilva” a solicitat constatarea nulității acordului adițional nr.

1-290-10 din 29 iulie 2015 la contractul de arendă nr. 290 din 05 noiembrie 2010,

din motiv că modificarea obiectului contractului de arendă prin completarea

acestuia cu „acordarea serviciilor de depozitare, prelucrare, încărcare-descărcare

pentru diverse produse forestiere, agricole și altele precum și amenajarea unui

debarcader și a unei platforme” contravine prevederilor pct. 1, 2, și 45 din

Regulamentul nominalizat mai sus, care sunt norme imperative.

Astfel, prin acordul adițional menționat a fost modificat doar obiectul

contractului de arendă nr. 290 din 05 noiembrie 2010, mai exact scopul arendei a

fost completat” în scop de recreere și acordarea serviciilor de depozitare, prelucrare,

încărcare -descărcare pentru diverse produse forestiere, agricole și altele precum și

amenajarea unui debarcader și a unei platforme”, drepturile și obligațiile părților

rămânând aceleași.

Conform pct. 45 din Regulamentul privind atribuirea în folosință a terenurilor

din fondul forestier în scopuri de gospodărire cinegetică și/sau recreere, aprobat prin

Hotărârea Guvernului nr. 187 din 20 februarie 2008, la atribuirea în folosință a

terenurilor din fondul forestier în scopuri de recreere arendașul are dreptul: a) să

primească de la arendator informația necesară cu privire la terenul forestier arendat;

b) să efectueze folosințe silvice în limitele volumului, conform tipurilor și în

termenele indicate în contractul de arendă și să desfășoare altă activitate economică

în conformitate cu condițiile contractuale;

c) să construiască, în modul stabilit și în conformitate cu legislația în vigoare,

cu aprobarea arendatorului și în baza unui aviz pozitiv eliberat de organul central de

mediu al administrației publice, obiecte de importanță socială și de gospodărire

(chioșcuri, pavilioane, terenuri sportive și pentru odihnă, rețele amenajate de

drumuri și poteci, forme mici arhitecturale etc.), încăperi legate de folosirea

terenului forestier, să instaleze garduri și alte construcții pentru limitarea accesului,

precum și pentru asigurarea securității vizitatorilor în terenurile arendate;

d) de proprietar la producția și la veniturile obținute în urma folosirii fondului

forestier conform contractului de arendă.

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții

Supreme de Justiție relatează că deși la materialele cauzei a fost anexat Proiectul de

execuție „Instalarea temporară a echipamentului de încărcare-descărcare a

materialelor forestiere și agricole, efectuat în baza Expertizei Ecologice de Stat și

coordonat cu Primăria s. Giurgiulești, r-nul Cahul și Centru de Medicină Preventivă,

instanțele judecătorești ierarhic inferioare nu au verificat dacă echipamentul de

9

încărcare-descărcare a materialelor forestiere și agricole instalate de către SRL „Vas

Internațional Plus” sunt construcții capitale și dacă construcția acesteia nu

contravine pct. 1, 2, 45 din Regulamentul privind atribuirea în folosință a

terenurilor din fondul forestier în scopuri de gospodărire cinegetică și/sau de

recreere, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 187 din 20 februarie 2008.

În acest context, instanța de recurs conchide că invocarea de către instanțele

judecătorești inferioare a lipsei probelor este echivalentă cu faptul că instanțele nu

au examinat suficient înscrisurile anexate la materialele cauzei în raport cu

prevederile Regulamentului menționat.

Colegiul remarcă că, instanța inferioară avea obligația rezultând din

prevederile art. 373 alin. (2) CPC, de a da un răspuns cert referitor la pertinența unui

înscris sau altuia, în condițiile în care este obligată să verifice în hotărâre motivele,

pertinența unui înscris sau altuia, în condițiile când este obligată să reflecte în

hotărâre motivele, pertinența admisibilitatea, veridicitatea probelor și toate probele

în ansamblu, legătura lor reciprocă și suficiența pentru soluționarea pricinii,

concluziile sale privind admiterea unor probe și respingerea altor probe, precum și

argumentarea preferinței unor probe față de altele, rezultînd din prevederile art. 130

alin. (4) CPC.

La fel, instanța de recurs notează că instanțele ierarhic inferioare cu

încălcarea prevederilor art. 240 alin. (3) CPC au făcut concluzii care sunt în

contradicție cu circumstanțele pricinii.

Totodată, instanța de recurs menționează că instanța de apel urma să se

pronunțe în decizia sa și asupra legalității hotărârii suplimentare adoptată de instanța

de fond, or din cuprinsul cererii de apel, apelantul-recurent a solicitat admiterea

apelului, casarea hotărârii primei instanțe cu emiterea unei noi hotărâri de admitere

integrală a acțiunii, iar art. 373 alin. (5) Codul de procedură civilă prevede expres

faptul că instanța de apel este obligată să se pronunțe asupra tuturor motivelor

invocate în apel.

La rejudecarea cauzei, instanța de apel urmează a lua în considerare

circumstanțele expuse supra, după caz a verifica suplimentar probele prezentate și a

le supune aprecierii, or, cele descrise cert indică la examinarea superficială a cauzei,

aprecierea arbitrară a suportului probatoriu, deoarece prezintă relevanță și folosirea

criteriilor pentru determinarea corectă a naturii juridice a litigiului dat, rezultând din

specificul acestui și care presupune în sine lămurirea completă și pe bază de dovezi

certe, pertinente și concludente a situației de fapt.

Or, Curtea Europeană a Drepturilor Omului în practica sa constantă

subliniază rolul pe care motivarea unei hotărâri îl are pentru respectarea art. 6 § 1

CEDO și arată că dreptul la un proces echitabil nu poate fi considerat efectiv decât

dacă susținerile părților sunt examinate de către instanță, aceasta având obligația de

a proceda la un examen efectiv al mijloacelor, argumentelor și elementelor de a

proba sau cel puțin de a le aprecia.

În consecință, raportând circumstanțele stabilite la normele de drept

procedurale enunțate supra, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

lărgit al Curții Supreme de Justiție conchide că examinarea pricinii în ordine de apel

10

a avut loc în mod arbitrar, incomplet, deoarece soluția instanței de apel, nu

întrunește condițiile unui proces echitabil în sensul art. 6 CEDO.

Din considerentele menționate, pornind de la faptul că această eroare admisă

la judecarea cauzei în instanța ierarhic inferioară nu poate fi corectată de instanța de

recurs, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții

Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a admite recursul declarat de Agenția

„Moldsilva” și a casa integral decizia instanței de apel, cu trimiterea cauzei spre

rejudecare în instanța de apel, în alt complet de judecată.

La rejudecarea cauzei, instanța de apel, pentru a concluziona sub aspectul

temeiniciei/netemeiniciei acțiunii, urmează să verifice cerințele prin prisma

argumentelor și probelor atât a părții reclamante, cât și a părții pârâte, rezultând din

prevederile art. 130 alin. (1) Codul de procedură civilă, conform cărora instanța

judecătorească apreciază probele după intima ei convingere, bazată pe cercetarea

multiaspectuală, completă, nepărtinitoare și nemijlocită a tuturor probelor din dosar

în ansamblul și interconexiunea lor, călăuzindu-se de lege, ca în consecință soluția

adoptată să fie certă și coerentă. Caracterul peremptoriu al concluziei instanței de

judecată, urmează a fi stabilit în coraport cu argumentele părților, circumstanțele

pricinii, probele administrate și cercetate și normele de drept material aplicabile

raportului litigios.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. c), art. 445 alin. (3) Codul de

procedură civilă, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al

Curții Supreme de Justiție

d e c i d e:

Se admite recursul declarat de Agenția „Moldsilva”.

Se casează integral decizia din 16 februarie 2018 a Curții de Apel Cahul în

cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Agenția „Moldsilva”

împotriva Societății cu răspundere limitată „Vas International Plus” cu privire la

rezilierea contractului de arendă a fondului forestier și constatarea nulității

acordului adițional, repararea prejudiciului material, evacuarea obiectelor construite

pe terenul fondului forestier și restabilirea fondului forestier ocupat de construcții,

cu trimiterea cauzei spre rejudecare la Curtea de Apel Cahul, în alt complet de

judecată.

Decizia nu se supune niciunei căi de atac.

Președintele ședinței,

judecătorul Oleg Sternioală

Judecătorii Ala Cobăneanu

Nicolae Craiu

Mariana Pitic

Iurie Bejenaru

11