2ra-1613/18 — rezilierea contractului
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- rezilierea contractului
- Temei legal
- limitele judecării apelului, problemele solutionate la deliberarea hotaririi
2ra-1613/18 — rezilierea contractului (Curtea Supremă de Justiție, 2018)
Dosarul nr. 2ra-1613/18
prima instanță: Judecătoria Cahul, sediul central (I. Gorlenco)
instanța de apel: Curtea de Apel Cahul (E. Dvurecenschii, N. Veleva, V. Movilă,)
DECIZIE
14 noiembrie 2018 mun. Chișinău
Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ
lărgit al Curții Supreme de Justiție,
în componența:
Președintele ședinței, judecătorul Oleg Sternioală
judecătorii Ala Cobăneanu
Nicolae Craiu
Mariana Pitic
Iurie Bejenaru
examinând recursul declarat de Agenția „Moldsilva”,
în cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Agenția
„Moldsilva” împotriva Societății cu răspundere limitată „Vas International Plus” cu
privire la rezilierea contractului de arendă a fondului forestier și constatarea nulității
acordului adițional, repararea prejudiciului material, evacuarea obiectelor construite
pe terenul fondului forestier și restabilirea fondului forestier ocupat de construcții,
împotriva deciziei din 16 februarie 2018 a Curții de Apel Cahul, prin care a
fost respins apelul declarat de Agenția „Moldsilva” și a fost menținută hotărârea din
11 aprilie 2017 a Judecătoriei Cahul, sediul central,
c o n s t a t ă:
La data de 09 septembrie 2016 Agenția „Moldsilva” a depus cerere de
chemare în judecată împotriva SRL „Vas International Plus” prin care a solicitat
rezilierea contractului de arendă a fondului forestier nr. 290 din 05 noiembrie 2010,
repararea prejudiciului material în sumă de 540 000 de lei, cauzat fondului forestier
în procesul de amenajare a sectorului din fondul forestier arendat, evacuarea
obiectelor construite pe terenul fondului forestier și restabilirea fondului forestier
ocupat de construcții.
La data de 30 ianuarie 2017 Agenția „Moldsilva” a depus cererile de
concretizare a acțiunii și de majorare a cuantumului pretențiilor, prin care a solicitat:
obligarea SRL „Vas International Plus” să demoleze/demonteze și să evacueze din
cont propriu obiectele construite pe terenul fondului forestier atribuit în folosință în
scopuri de recreere, restabilirea fondului forestier atribuit în folosință în scopuri de
recreere, constatarea nulității acordului adițional nr.1/290-10 din 29 iulie 2015 la
contractul de arendă nr.290 din 05 noiembrie 2010.
În motivarea acțiunii reclamantul a indicat că prin contractul nr.290 din 05
noiembrie 2010 de arendă a terenului din fondul forestier în scop de recreere,
încheiat cu SRL „Vas International Plus”, ultimului i s-a transmis în arendă terenul
forestier cu suprafața de 18,5 ha în parcela 42, subparcela M, Ocolul silvic Slobozia
al ÎS „Întreprinderea pentru silvicultură Silva-Sud Cahul”.
La data de 20 noiembrie 2015 reprezentanții ÎS „Întreprinderea pentru
silvicultură Silva-Sud Cahul” au efectuat controlul îndeplinirii de către pârât a
condițiilor contractului de arendă și prin procesul-verbal nr.50 din 20.11.2015 cu
privire la contravenția silvică, au stabilit folosirea neautorizată a terenurilor din
fondul forestier de către SRL „Vas International Plus” prin construirea cântarului,
debarcaderului, parcării pavată cu piatră pentru camioane și alte obiecte pe o
suprafață totală de 1,0 ha, fiind cauzat fondului forestier prejudiciu în mărime de
540 000 de lei.
La data de 16 martie 2016 Agenția „Moldsilva” prin scrisoare a solicitat de la
pârât achitarea până la data de 25 martie 2016 a prejudiciului în mărime de 540 000
de lei, cauzat fondului forestier în procesul de amenajare a sectorului din fondul
forestier arendat și a informat despre intenția de a rezilia contractul de arendă nr.209
din 05 noiembrie 2010 prin intermediul instanței de judecată.
Conform pct. 22 din contract, pârâtul urma să răspundă la înștiințare în
termen de 10 zile, însă nu a întreprins acțiuni de soluționare pe cale extrajudiciară a
litigiului.
Pct.33 al Regulamentului privind arenda fondului forestier în scopuri de
gospodărie cinegetică și/sau de recreere, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr.187
din 20 februarie 2008, prevede că obiectele construite de arendaș pe terenurile din
fondul forestier atribuite în folosință în scopuri de recreere, la expirarea termenului
de arendă, respectiv, încetarea relațiilor contractuale, sunt demontate și supuse
evacuării din contul arendașului.
La data de 29 iulie 2015 între Agenția „Moldsilva” și SRL „Vas International
Plus” a fost încheiat acordul adițional nr.1/290-10 la contractul de arendă nr.290 din
05 noiembrie 2010, prin care a fost modificat obiectul contractului de arendă și
anume scopul arendei a fost completat: „în scop de recreere și acordarea serviciilor
de depozitare, prelucrare, încărcare-descărcare pentru diverse produse forestiere,
agricole și altele, precum și amenajarea unui debarcader și a unei platforme”.
Pct.45 al Regulamentului privind arenda fondului forestier în scopuri de
gospodărie cinegetică și/sau de recreere, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr.187
din 20.02.2008, prevede că arendașul are dreptul să construiască, în modul stabilit și
în conformitate cu legislația în vigoare, cu aprobarea arendatorului și în baza unui
aviz pozitiv eliberat de organul central de mediu al administrației publice, obiecte
de importanță socială și de gospodărire (chioșcuri, pavilioane, terenuri sportive și
pentru odihnă, rețele amenajate de drumuri și poteci, forme mici arhitecturale etc.),
încăperi legate de folosirea terenului forestier, să instaleze garduri și alte construcții
pentru limitarea accesului, precum și pentru asigurarea securității vizitatorilor în
terenurile arendate.
În opinia reclamantului, modificarea obiectului contractului de arendă prin
completarea acestuia și stabilirea obiectului contractului „acordarea serviciilor de
2
depozitare, prelucrare, încărcare-descărcare pentru diverse produse forestiere,
agricole și altele, precum și amenajarea unui debarcader și a unei platforme”
contravine normelor imperative ale Regulamentului menționat. Aceleași norme
imperative au fost stipulate și în contractul de arendă nr.290 din 05.11.2010.
Prin încheierile din 11 noiembrie 2016 și 20 ianuarie 2017 ale Judecătoriei
Cahul, sediul central au fost atrași în proces în calitate de intervenienți accesorii
Inspectoratul Ecologic de Stat și ÎS „Întreprinderea pentru silvicultură Silva-Sud
Cahul”.
Prin hotărârea din 11 aprilie 2017 a Judecătoriei Cahul, sediul central, a fost
respinsă acțiunea privind rezilierea contractului de arendă a fondului forestier în
scop de recreere, repararea prejudiciului cauzat fondului forestier, obligarea
pârâtului să evacueze din cont propriu obiectele construite pe terenul forestier
ocupat de construcții.
Prin hotărârea suplimentară din 25 mai 2017 a Judecătoriei Cahul, sediul
central, a fost respinsă pretenția cu privire la constatarea nulității acordului
adițional la contractul de arendă.
La 26 aprilie 2017 Agenția „Moldsilva” a declarat apel împotriva hotărârii
din 11 aprilie 2017 a Judecătoriei Cahul, sediul central, prin care a solicitat casarea
integrală a acesteia și emiterea unei noi hotărâri de admitere a acțiunii.
Prin decizia din 16 februarie 2018 a Curții de Apel Cahul a fost respins apelul
declarat de Agenția „Moldsilva” și a fost menținută hotărârea din 11 aprilie 2017 a
Judecătoriei Cahul, sediul central.
La 10 mai 2018 Agenția „Moldsilva” a declarat recurs împotriva deciziei
instanței de apel, solicitând casarea acesteia și a hotărârilor primei instanțe și
emiterea unei noi hotărâri de admitere a acțiunii.
În motivarea recursului a invocat că nu au fost constatate și elucidate pe
deplin circumstanțele pricinii, concluziile instanțelor fiind în contradicție cu
circumstanțele pricinii.
A menționat că nu sunt de acord cu constatarea instanței de apel precum că
nu există temei legal de a obliga SRL „Vas Internațional Plus” să restituie
prejudiciul material, deoarece lipsește una din condițiile pentru angajarea
răspunderii civile, existența fapte ilicite, așa cum procesul contravențional intentat
în privința SRL „Vas Internațional Plus” a fost încetat din motivul lipsei faptului
contravenției prevăzute la art. 134 Codul contravențional.
Referitor la constatarea instanței precum că procesul verbal nr. 50 din 20
noiembrie 2015 a fost anulat conform hotărârii Inspecției Ecologice Cahul din 21
martie 2016 din motivul lipsei contravenției, recurentul a comunicat următoarele.
Prin emiterea hotărârii Inspecției Ecologice Cahul din 21 martie 2016 a fost
dispusă încetarea procesului contravențional din motivul lipsei faptei
contravenționale, respectiv intimatul nu a fost atras la răspundere contravențională.
A accentuat recurentul că faptul încetării procesului contravențional în modul
expus mai sus, nu presupune declararea nulă a procesului -verbal de constatare a
contravenției nr. 50 din 20 noiembrie 2015. Astfel spus, procesul verbal prin care s-
a constatat cauzarea prejudiciului fondului forestier în sumă de 540000 de lei nu a
fost declarat nul. Chiar dacă Inspecția Ecologică Cahul a considerat că acțiunea prin
3
care SRL „Vas Internațional Plus” a cauzat prejudiciul de 540000 de lei nu
constituie o faptă contravențională, această constatare nu presupune și faptul că
Inspecția Ecologică Cahul s-a expus și asupra inexistenței prejudiciului în sumă de
540000 de lei declarând nul procesul -verbal de constare a acestuia.
A mai menționat faptul că acordarea serviciilor de depozitare, prelucrare,
încărcare-descărcare pentru diverse produse forestiere, agricole și altele, precum și
amenajarea unui debarcader și a unei platforme, nu au nimic în comun cu procesul
de gestionare a fondului forestier și cu arendarea fondului forestier în scopul
amenajării zonelor de recreere.
Însă, făcând abstracție de cele menționate, instanța de apel a constatat că în
acțiunile SRL „Vas Internațional Plus” lipsesc activități care ar fi în contradicție cu
prevederile contractului de arendă nr. 290 din 05 noiembrie 2010 și a legislației
aferente.
A considerat recurentul că instanța de apel a interpretat eronat prevederile art.
18, 28, 30 din Codul silvic și prevederile Regulamentului privind arenda fondului
forestier în scopuri de gospodărire cinegetică și/sau recreere aprobat prin Hotărârea
Guvernului nr. 187 din 20 februarie 2008. Mai mult, prevederile art. 18, 28, 30 din
Codul silvic nu urmau a fi aplicate în cazul din speță.
Aferent cerinței de a constata nul acordul adițional nr. 1-290-10 din 29 iulie
2015 la contractul de arendă nr. 290 din 05 noiembrie 2010, din motiv că
modificarea obiectului contractului de arendă prin completarea acestuia cu
acordarea serviciilor de depozitare, prelucrare, încărcare-descărcare și a unei
platforme contravine prevederilor pct. 1, 2, 45 ale Regulamentului privind atribuirea
în folosință a terenurilor din fondul forestier în scopuri de gospodărire cinegetică și
/sau de recreere, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 187 din 20 februarie 2008,
care sunt norme imperative, instanțele de judecată inferioare greșit au respins acest
argument făcând trimitere la decizia Curții de Apel Cahul din 12 iulie 2016, care
menționează că lucrările și instalarea obiectelor pe sectorul arendat au fost efectuate
în strictă conformitate cu actele care admit efectuarea acestor lucrări și care au fost
autorizate în modul prevăzut de lege.
Prin acordul adițional menționat a fost modificat doar obiectul contractului de
arendă nr. 290 din 05 noiembrie 2010, mai exact scopul arendei a fost completat „în
scop de recreere și acordarea serviciilor de depozitare, prelucrare, încărcare-
descărcare pentru diverse produse forestiere, agricole și altele precum și amenajarea
unui debarcader și a unei platforme, drepturile și obligațiile părților au rămas
aceleași.
A mai indicat că nu este de acord cu constatarea primei instanțe precum că la
actele cauzei a fost anexat proiectul de execuție „Instalarea temporară a
echipamentului de încărcare -descărcare a materialelor forestiere și agricole”,
efectuat în baza expertizei Ecologice de Stat și coordonat cu Primăria s.
Giurgiulești, r-nul Cahul și Centrul de Medicină Preventivă, deoarece aceasta nu
prezumă faptul că conform pct. 1, 2, 45 din Regulamentul menționat, SRL „Vas
Internațional Plus” avea dreptul să instaleze echipamentul în cauză pe sectorul
arendat.
4
În circumstanțele enunțate, recurentul a constatat că circumstanțele
importante pentru soluționarea cauzei nu au fost constatate și elucidate pe deplin și
concluziile primei instanțe, expuse în hotărâre sunt în contradicție cu circumstanțele
pricinii.
A susținut recurentul că prima instanță prin hotărârea și hotărârea
suplimentară pronunțate în speță a respins integral acțiunea. Faptul că Judecătoria
Cahul a omis obligația de a-și motiva respingerea cerinței de constatare nulă a
acordului adițional nr. 1-290-10 din 29 iulie 2015 la contractul de arendă nu poate
avea ca consecință refuzul instanței de nivel superior de a se expune asupra
legalității acestei hotărâri odată ce aceasta este consecventă hotărârii de bază și
ulterior motivată printr-o hotărâre suplimentară.
La data de 20 august 2018, SRL „Vas Internațional Plus”, reprezentat de
avocatul Serghei Costin, a depus referință prin care a solicitat declararea recursului
ca fiind inadmisibil.
În conformitate cu art. 434 Cod de procedură civilă, recursul se declară în
termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă legea
nu prevede altfel. Termenul de 2 luni este termen de decădere și nu poate fi
restabilit.
Colegiul denotă că Curtea de Apel Cahul la data de 23 aprilie 2018 a expediat
în adresa recurentului copia deciziei motivate. Prin urmare, recursul declarat la data
de 10 mai 2018 se prezumă a fi depus în termen.
În conformitate cu art. 441 Cod de procedură civilă, în cazul în care recursul
este considerat admisibil, un complet din 5 judecători examinează fondul recursului.
Prin încheierea Curții Supreme de Justiție din 24 octombrie 2018 completul
din 3 judecători a considerat recursul admisibil și a decis examinarea acestuia în
fond de un complet din 5 judecători.
În conformitate cu art. 442 alin. (1) Cod de procedură civilă, judecând
recursul declarat împotriva deciziei date în apel, instanța verifică, în limitele
invocate în recurs și în baza referinței depuse de către intimat, legalitatea hotărîrii
atacate, fără a administra noi dovezi.
În conformitate cu art. 444 Cod de procedură civilă, recursul se examinează
fără înștiințarea participanților la proces.
Verificând legalitatea actului de dispoziție contestat, prin prisma
argumentelor invocate și a materialelor din dosar, coroborat cu normele de drept
material și procedural aplicabile la soluționarea speței date, Colegiul civil,
comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție va
admite recursul declarat de Agenția „Moldsilva” și va casa decizia instanței de apel,
cu trimiterea cauzei spre rejudecare în instanța de apel, din următoarele
considerente.
În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. c) Cod de procedură civilă, instanța,
după ce judecă recursul, este în drept să admită recursul, să caseze integral decizia
instanței de apel și să trimită cauza spre rejudecare în instanța de apel o singură dată
dacă eroarea judiciară nu poate fi corectată de către instanța de recurs.
5
În conformitate cu art. 432 alin. (4) Cod de procedură civilă, săvârșirea altor
încălcări decât cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului
doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea
greșită a pricinii sau în cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea
probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile
comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.
În conformitate cu art. 118 alin. (3) Codul de procedură civilă, circumstanțele
care au importanță pentru soluționarea justă a pricinii sunt determinate definitiv de
instanța judecătorească pornind de la pretențiile și obiecțiile părților și ale altor
participanți la proces, precum și de la normele de drept material și procedural ce
urmează a fi aplicate.
În conformitate cu art. 240 alin. (1), (3) Codul de procedură civilă, la
deliberarea hotărârii, instanța judecătorească apreciază probele, determină
circumstanțele care au importanță pentru soluționarea pricinilor, care au fost sau nu
stabilite, caracterul raportului juridic dintre părți, legea aplicabilă soluționării
pricinii și admisibilitatea acțiunii. Instanța judecătorească adoptă hotărârea în
limitele pretențiilor înaintate de reclamant.
În conformitate cu art. 373 alin. (1),(2) Codul de procedură civilă, instanța de
apel verifică, în limitele cererii de apel, ale referințelor și obiecțiilor înaintate,
legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în ceea ce privește constatarea
circumstanțelor de fapt și aplicarea legii în primă instanță. În limitele apelului,
instanța de apel verifică circumstanțele și raporturile juridice stabilite în hotărârea
primei instanțe, precum și cele care nu au fost stabilite, dar care au importanță
pentru soluționarea pricinii, apreciază probele din dosar și cele prezentate
suplimentar în instanță de apel de către participanții la proces.
În cadrul examinării cauzei s-a stabilit că Agenția „Moldsilva” a depus cerere
de chemare în judecată (ulterior concretizată) împotriva SRL „Vas International
Plus” prin care a solicitat rezilierea contractului de arendă a fondului forestier nr.
290 din 05 noiembrie 2010, repararea prejudiciului material în sumă de 540 000 de
lei, cauzat fondului forestier în procesul de amenajare a sectorului din fondul
forestier arendat, obligarea ultimului să demoleze/demonteze și să evacueze din
cont propriu obiectele construite pe terenul fondului forestier atribuit în folosință în
scopuri de recreere, restabilirea fondului forestier atribuit în folosință în scopuri de
recreere, constatarea nulității acordului adițional nr.1/290-10 din 29 iulie 2015 la
contractul de arendă nr.290 din 05 noiembrie 2010.
Judecând cauza în fond, prima instanță prin hotărârea din 11 aprilie 2017 a
ajuns la concluzia respingerii acțiuni motivând că la 20 noiembrie 2015 ÎS
„Întreprinderea pentru Silvicultură Silva-Sud Cahul” a întocmit procesul-verbal cu
privire la contravenție în privința SRL „Vas Internațional Plus” în temeiul art. 134
Cod contravențional, prin care a constatat încălcarea art. 34 lit. i) Codul silvic,
privind folosirea neautorizată a terenurilor din fondul forestier prin construirea
cântarului, debarcaderului, parcarea de autocamioane cu piatră și alte obiecte pe o
suprafață totală de 1 ha, fiind calculat prejudiciul cauzat fondului forestier în
mărime de 540000 de lei.
6
La fel, a constatat prima instanță că la 21 martie 2016 Agenția Ecologică
Cahul din cadrul Inspectoratului Ecologic de Stat, în temeiul art. 405 Codul
contravențional, în urma examinării procesului-verbal cu privire la contravenție nr.
50 din 20 noiembrie 2015, a emis hotărârea privind încetarea procesului
contravențional din motivul lipsei faptului contravenției prevăzute la art. 134 Cod
contravențional. Prin decizia din 12 iulie 2016 Curtea de Apel Cahul a constatat în
acțiunile ” Vas Internațional Plus” lipsa elementelor contravenției prevăzute la art.
134 Cod contravențional, dat fiind că lucrările de construcție au fost executate de
către SRL „Vas Internațional Plus” în baza avizului expertizei ecologice de stat nr.
05-5-5-5060/1254 și autorizației nr. 4 din 07 august 2015, eliberată de Primăria
Giurgiulești. Decizia Curții de Apel Cahul din 12 iulie 2016 este irevocabilă și are
puterea lucrului judecat.
Prin hotărârea suplimentară din 22 mai 2017, prima instanță a respins ca
fiind neîntemeiată și pretenția cu privire la constatarea nulității acordului adițional
nr. 1/290-10 la contractul de arendă din 29 iulie 2015, concluzionând că reclamantul
nu a prezentat probe în sensul că modificarea obiectului contractului de arendă prin
completarea menționată supra contravine prevederilor Regulamentului privind
atribuirea în folosință a terenului din fondul forestier în scopuri de gospodărire,
cinegetică și/sau recreere, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 187 din 20
februarie 2008.
Referitor la obligarea SRL „Vas International Plus” să evacueze din cont
propriu obiectele construite pe terenul fondului forestier atribuit și restabilirea
fondului forestier ocupat de construcții, instanța de fond a specificat că această
pretenție urmează a fi respinsă, deoarece este o pretenție subsecventă celei
principale.
Instanța de apel fiind investită cu judecarea cauzei în ordine de apel a ajuns la
concluzia temeiniciei soluției primei instanțe, menținând-o ca fiind întemeiată.
Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții
Supreme de Justiție reține că instanțele ierarhic inferioare pripit au constatat
netemeinicia acțiunii înaintate de Agenția „Modsilva”, or, soluția instanțelor
ierarhic inferioare este rezultatul interpretării greșite a normelor de drept în raport
cu circumstanțele cauzei.
Materialele cauzei denotă faptul că la data de 05 noiembrie 2010 între Agenția
„Moldsilva”, în calitate de arendator și SRL „Vas International Plus”, în calitate de
arendaș a fost încheiat contractul de arendă a terenurilor din fondul forestier în scop
de recreere nr. 290, în temeiul căruia, pct. 1, 2 Titlul I, Agenția „Moldsilva” a
transmis în arendă terenul forestier cu suprafața de 18,5 ha în parcela 42 subparcela
M, ocolul silvic Slobozia, ÎS „Întreprinderea pentru silvicultură Silva-Sud Cahul”
pentru realizarea folosințelor silvice după cum urmează: în scop de recreere și alte
activități neinterzise de legislația în vigoare, pe un termen de 49 ani, de la 05
noiembrie 2010 pînă la data de 04 noiembrie 2059. Capitolul II pct. 4 in contractul
încheiat prevăd drepturile și obligațiunile arendașului și anume că arendașul are
dreptul în ordinea stabilită și în conformitate cu legislația în vigoare, cu aprobarea
arendatorului să construiască obiecte de importanță socială și de gospodărire
(chioșcuri, pavilioane, terenuri sportive și pentru odihnă, amenajarea rețelei de
7
drumuri și poteci, crearea formelor mici arhitecturale etc), încăperi legate de
folosirea terenului forestier, să instaleze garduri și alte construcții legate de
limitarea accesului, precum și pentru asigurarea securității vizitatorilor în terenurile
arendate (vol. I, f.d.6-10).
În baza Actului de predare-primire a terenurilor silvice atribuite în arendă în
scop de recreere din 15 februarie 2011, ÎS „Întreprinderea pentru silvicultură Silva-
Sud Cahul”, pe de o parte și SRL „Vas International Plus”, pe de altă parte, a fost
transmisă parcela 42 subparcela M, cu suprafața de 18,5 ha, din ocolul silvic
Slobozia (vol.I, f.d.13).
Ulterior, la data de 29 iulie 2015, între aceleași părți contractante Agenția
„Moldsilva” și SRL „Vas International Plus” a fost încheiat acordul adițional nr.
1/290-10 la contractul de arendă nr. 290 din 05 noiembrie 2010, prin care a fost
completat Capitolul I, Obiectul contractului de arendă și plata pentru arendă -
scopul arendei „în scop de recreere și acordarea serviciilor de depozitare, prelucrare,
încărcare-descărcare pentru diverse produse forestiere, agricole și altele, precum și
amenajarea unui debarcader și a unei platforme” (vol.I, f.d.34).
Pct. 30 din Regulamentul privind arenda fondului forestier în scopuri de
gospodărire cinegetică și/sau de recreere aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 187
din 20 februarie 2008 prevede că acțiunile de recreere pe terenurile fondului
forestier se permit pe sectoare special destinate amenajate cu parcări auto, terenuri
sportive, rute și poteci turistice, forme mici arhitecturale și alte obiecte (care nu sunt
capitale) construite de comun acord cu arendatorul, în modul stabilit de legislația în
vigoare. Se interzice edificarea obiectelor capitale pe terenurile fondului forestier.
Conform pct. 33 din Regulamentul privind arenda fondului forestier în scopuri
de gospodărire cinegetică și/sau de recreere, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr.
187 din 20 februarie 2008, obiectele construite de arendași pe terenurile din fondul
forestier atribuite în folosință în scopuri de recreere, la expirarea termenului de
arendă, respectiv încetarea relațiilor contractuale, sunt demontate și supuse
evacuării din contul arendașului.
Colegiul constată că, instanța de apel nu s-a expus la temeiul recurentului-
apelant precum că acordarea serviciilor de depozitare, prelucrare, încărcare-
descărcare pentru diverse produse forestiere, agricole și altele, precum și
amenajarea unui debarcader și a unei platforme, nu au nimic în comun cu procesul
de gestionare a fondului forestier și cu arenda fondului forestier în scopul
amenajării zonelor de recreere și că contravin Regulamentului privind atribuirea în
folosință a terenurilor din fondul forestier în scopuri de gospodărire cinegetică
și/sau recreere, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 187 din 20 februarie 2008.
Or, conform Regulamentului privind atribuirea în folosință a terenurilor din
fondul forestier în scopuri de gospodărire cinegetică și/sau recreere, aprobat prin
Hotărârea Guvernului nr. 187 din 20 februarie 2008, arenda terenurilor forestiere
este gestionarea, în baza contractului de arendă, a terenurilor forestiere aflate în
proprietate publică a statului în folosință pe o durată determinată, cu achitarea unei
plăți stabilite de către arendator, iar noțiunea de recreere este acțiunea de a se
odihni, a se însănătoși, prin poposire pe terenurile fondului forestier, sub
următoarele forme: curativ culturale, turism, camping, agrement, pescuit, sport, alte
8
forme de odihnă, care contribuie la restabilirea sănătății organismului uman și nu
contravin legislației.
În temeiul celor relatate, instanța de recurs consideră că, atât instanța de apel,
cât și prima instanță la judecarea litigiului din speță nu au ținut cont de semnificația
și scopul încheierii contractului de arendă a fondului forestier în scop de recreere nr.
290 încheiat între părți la data de 05 noiembrie 2010, concluzionând doar că
motivele invocate de Agenția „Moldsilva” nu cad sub incidența dispozițiilor de
reziliere a contractului de arendă.
Instanța de recurs constată că din cererea de chemare în judecată concretizată
rezultă că Agenția „Moldsilva” a solicitat constatarea nulității acordului adițional nr.
1-290-10 din 29 iulie 2015 la contractul de arendă nr. 290 din 05 noiembrie 2010,
din motiv că modificarea obiectului contractului de arendă prin completarea
acestuia cu „acordarea serviciilor de depozitare, prelucrare, încărcare-descărcare
pentru diverse produse forestiere, agricole și altele precum și amenajarea unui
debarcader și a unei platforme” contravine prevederilor pct. 1, 2, și 45 din
Regulamentul nominalizat mai sus, care sunt norme imperative.
Astfel, prin acordul adițional menționat a fost modificat doar obiectul
contractului de arendă nr. 290 din 05 noiembrie 2010, mai exact scopul arendei a
fost completat” în scop de recreere și acordarea serviciilor de depozitare, prelucrare,
încărcare -descărcare pentru diverse produse forestiere, agricole și altele precum și
amenajarea unui debarcader și a unei platforme”, drepturile și obligațiile părților
rămânând aceleași.
Conform pct. 45 din Regulamentul privind atribuirea în folosință a terenurilor
din fondul forestier în scopuri de gospodărire cinegetică și/sau recreere, aprobat prin
Hotărârea Guvernului nr. 187 din 20 februarie 2008, la atribuirea în folosință a
terenurilor din fondul forestier în scopuri de recreere arendașul are dreptul: a) să
primească de la arendator informația necesară cu privire la terenul forestier arendat;
b) să efectueze folosințe silvice în limitele volumului, conform tipurilor și în
termenele indicate în contractul de arendă și să desfășoare altă activitate economică
în conformitate cu condițiile contractuale;
c) să construiască, în modul stabilit și în conformitate cu legislația în vigoare,
cu aprobarea arendatorului și în baza unui aviz pozitiv eliberat de organul central de
mediu al administrației publice, obiecte de importanță socială și de gospodărire
(chioșcuri, pavilioane, terenuri sportive și pentru odihnă, rețele amenajate de
drumuri și poteci, forme mici arhitecturale etc.), încăperi legate de folosirea
terenului forestier, să instaleze garduri și alte construcții pentru limitarea accesului,
precum și pentru asigurarea securității vizitatorilor în terenurile arendate;
d) de proprietar la producția și la veniturile obținute în urma folosirii fondului
forestier conform contractului de arendă.
Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții
Supreme de Justiție relatează că deși la materialele cauzei a fost anexat Proiectul de
execuție „Instalarea temporară a echipamentului de încărcare-descărcare a
materialelor forestiere și agricole, efectuat în baza Expertizei Ecologice de Stat și
coordonat cu Primăria s. Giurgiulești, r-nul Cahul și Centru de Medicină Preventivă,
instanțele judecătorești ierarhic inferioare nu au verificat dacă echipamentul de
9
încărcare-descărcare a materialelor forestiere și agricole instalate de către SRL „Vas
Internațional Plus” sunt construcții capitale și dacă construcția acesteia nu
contravine pct. 1, 2, 45 din Regulamentul privind atribuirea în folosință a
terenurilor din fondul forestier în scopuri de gospodărire cinegetică și/sau de
recreere, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 187 din 20 februarie 2008.
În acest context, instanța de recurs conchide că invocarea de către instanțele
judecătorești inferioare a lipsei probelor este echivalentă cu faptul că instanțele nu
au examinat suficient înscrisurile anexate la materialele cauzei în raport cu
prevederile Regulamentului menționat.
Colegiul remarcă că, instanța inferioară avea obligația rezultând din
prevederile art. 373 alin. (2) CPC, de a da un răspuns cert referitor la pertinența unui
înscris sau altuia, în condițiile în care este obligată să verifice în hotărâre motivele,
pertinența unui înscris sau altuia, în condițiile când este obligată să reflecte în
hotărâre motivele, pertinența admisibilitatea, veridicitatea probelor și toate probele
în ansamblu, legătura lor reciprocă și suficiența pentru soluționarea pricinii,
concluziile sale privind admiterea unor probe și respingerea altor probe, precum și
argumentarea preferinței unor probe față de altele, rezultînd din prevederile art. 130
alin. (4) CPC.
La fel, instanța de recurs notează că instanțele ierarhic inferioare cu
încălcarea prevederilor art. 240 alin. (3) CPC au făcut concluzii care sunt în
contradicție cu circumstanțele pricinii.
Totodată, instanța de recurs menționează că instanța de apel urma să se
pronunțe în decizia sa și asupra legalității hotărârii suplimentare adoptată de instanța
de fond, or din cuprinsul cererii de apel, apelantul-recurent a solicitat admiterea
apelului, casarea hotărârii primei instanțe cu emiterea unei noi hotărâri de admitere
integrală a acțiunii, iar art. 373 alin. (5) Codul de procedură civilă prevede expres
faptul că instanța de apel este obligată să se pronunțe asupra tuturor motivelor
invocate în apel.
La rejudecarea cauzei, instanța de apel urmează a lua în considerare
circumstanțele expuse supra, după caz a verifica suplimentar probele prezentate și a
le supune aprecierii, or, cele descrise cert indică la examinarea superficială a cauzei,
aprecierea arbitrară a suportului probatoriu, deoarece prezintă relevanță și folosirea
criteriilor pentru determinarea corectă a naturii juridice a litigiului dat, rezultând din
specificul acestui și care presupune în sine lămurirea completă și pe bază de dovezi
certe, pertinente și concludente a situației de fapt.
Or, Curtea Europeană a Drepturilor Omului în practica sa constantă
subliniază rolul pe care motivarea unei hotărâri îl are pentru respectarea art. 6 § 1
CEDO și arată că dreptul la un proces echitabil nu poate fi considerat efectiv decât
dacă susținerile părților sunt examinate de către instanță, aceasta având obligația de
a proceda la un examen efectiv al mijloacelor, argumentelor și elementelor de a
proba sau cel puțin de a le aprecia.
În consecință, raportând circumstanțele stabilite la normele de drept
procedurale enunțate supra, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ
lărgit al Curții Supreme de Justiție conchide că examinarea pricinii în ordine de apel
10
a avut loc în mod arbitrar, incomplet, deoarece soluția instanței de apel, nu
întrunește condițiile unui proces echitabil în sensul art. 6 CEDO.
Din considerentele menționate, pornind de la faptul că această eroare admisă
la judecarea cauzei în instanța ierarhic inferioară nu poate fi corectată de instanța de
recurs, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții
Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a admite recursul declarat de Agenția
„Moldsilva” și a casa integral decizia instanței de apel, cu trimiterea cauzei spre
rejudecare în instanța de apel, în alt complet de judecată.
La rejudecarea cauzei, instanța de apel, pentru a concluziona sub aspectul
temeiniciei/netemeiniciei acțiunii, urmează să verifice cerințele prin prisma
argumentelor și probelor atât a părții reclamante, cât și a părții pârâte, rezultând din
prevederile art. 130 alin. (1) Codul de procedură civilă, conform cărora instanța
judecătorească apreciază probele după intima ei convingere, bazată pe cercetarea
multiaspectuală, completă, nepărtinitoare și nemijlocită a tuturor probelor din dosar
în ansamblul și interconexiunea lor, călăuzindu-se de lege, ca în consecință soluția
adoptată să fie certă și coerentă. Caracterul peremptoriu al concluziei instanței de
judecată, urmează a fi stabilit în coraport cu argumentele părților, circumstanțele
pricinii, probele administrate și cercetate și normele de drept material aplicabile
raportului litigios.
În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. c), art. 445 alin. (3) Codul de
procedură civilă, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al
Curții Supreme de Justiție
d e c i d e:
Se admite recursul declarat de Agenția „Moldsilva”.
Se casează integral decizia din 16 februarie 2018 a Curții de Apel Cahul în
cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Agenția „Moldsilva”
împotriva Societății cu răspundere limitată „Vas International Plus” cu privire la
rezilierea contractului de arendă a fondului forestier și constatarea nulității
acordului adițional, repararea prejudiciului material, evacuarea obiectelor construite
pe terenul fondului forestier și restabilirea fondului forestier ocupat de construcții,
cu trimiterea cauzei spre rejudecare la Curtea de Apel Cahul, în alt complet de
judecată.
Decizia nu se supune niciunei căi de atac.
Președintele ședinței,
judecătorul Oleg Sternioală
Judecătorii Ala Cobăneanu
Nicolae Craiu
Mariana Pitic
Iurie Bejenaru
11